Muntii Carpati - o poarta deschisa catre un alt Univers?

Muntii Carpati - o poarta deschisa catre un alt Univers?

  Un inginer roman pasionat de calatorii si drumetii a venit cu o poveste uluitoare despre o zi de toamna din anul 1990, ce i-a dat ochilor sa vada o poarta deschisa catre un alt Univers. Iata-i povestea: “Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Era in ziua de 22 septembrie 1990. pe la ora 11. Plecasem pe unul din traseele mele favorite. Piatra Mare pe la Sapte Scari. Ziua era foarte frumoasa , calduroasa chiar in umbra padurii.In jurul orei 11, mai aveam cam o jumatate de ora pana la cabana si incetinisem ritmul , ca sa ma bucur de frumusetea peisajului. Parasisem cursul izvorului si incepusem un fel de …ratacire intentionata, ca sa mai schimb ceva din monotonia cararii. Drumeagul meu urca catre o culme impaturita si , la un moment dat , am zarit ceva bizar, ca o sclipire , in dreapta mea; soarele , reflectat intr-un obiect. M-am gandit imediat la nesimtitii care lasa mormane de conserve si borcane prin padure. O curiozitate stupida m-a impins catre acel loc: eram convins ca e vorba de vreo sticla de vin aruncata, dar vroiam sa ma conving. Cand am zarit-o prima data, lucirea era undeva cam la vreo 20 , 30 de metri catre culme. Am inceput sa urc, dar n-am vazut nimic .In mod evident , eram in alt unghi fata de lumina soarelui. Dupa cateva minute de urcat , am inceput sa-mi pun oaresce intrebari: eram intr-un luminis , totul imi era vizibil , dar nu vedeam nici un obiect capabil sa reflecte lumina. Eram pe cale sa plec mai departe, cand am vazut…imi este greu sa va descriu. Era o forma eliptica, verticala , pe care nu o sesizam decat prim modificarea luminii. Stiti cum arata fenomenul optic denumit “Fata Morgana”… pe sosele , din cauza caldurii la sol , se produce frecvent acest fenomen: peisajul era deformat, unduit, ca si cum ar fi privit printr-un geam curb. Acelasi lucru, cu o deformare in unghiuri drept , il aveam eu in fata ochilor. Era un brad in spatele formei:portiunea de trunchi din spatele elipsei ciudate era deformata, voalata. Daca vreti o alta comparatie , mai semana cu o perspectiva unduita pe care o aveti prin vaporii de benzina. M-am apropiat si am constatat cu uimire ca nu vedeam nici un obiect material care sa poata genera un asemenea efect. In locul respectiv nu era nimic. Un nimic care arata ca o diafragma , o suprafata eliptica intinsa in aer , aparent concava. Mai uimitor era faptul ca din spate, forma respectiva nu mai exista. M-am intrepus intre ea si bradul despre care v-am mai spus si n-am mai vazut-o. Nici nu mai stiam unde era. A trebuit sa revin in pozitia initiala pentru a o revedea. Elipsa avea cam 1 metru , 1 metru si 20 in diametru mare, adica inaltimea, si maximum 40 de centimetri in cel mic, in latime. Baza era cam la 25-30 de centimetri de sol. Plutea. Era perfect transparenta , in afara de fenomenul de unduire , de voalare, a spatiului din spatele ei. Marginile erau foarte netede , adica fenomenul de alterare optica se termina brusc. M-am fatait cateva clipe in jurul ei si apoi am incercat sa o ating. Din fericire , un fel de instinct , de teama nemotivata (forma parea perfect inofensiva) m-a facut sa iau mai intai o creanga de brad de pe jos. Prima data am atins marginile elipsei .Creanga intampina o rezistenta elastica ca si cum as fi apasat pe un balon. Elipsa se deforma foarte putin in locul in care apasau eu, dar rezistenta era de netrecut dupa doar cativa centimetri castigati. Atunci am apropiat creanga de centrul elipsei. Nu am intampinat nici un fel de rezistenta: creanga intra fara probleme in forma aceea ciudata, dar nu mai era vizibila. Era ca un fel de gaura in care varful crengii disparuse total; in tot acest timp , continuam sa vad perfect peisajul unduit din spate. Creanga avea vreo 50 de centimetri lungime si disparuse pe jumatate inauntru. Cand am retras-o, am vazut cu groaza ca nu mai avea decat 20 de centimetri lungime. Portiunea intrata in forma aceea disparuse cu totul”, povesteste inginerul. Capatul era perfect sectionat, ca si cum un fierastrau de mare precizie ar fi functionat pe partea cealalta. Atunci m-am gandit ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost mana mea in locul crengii…Am repetat operatia cu alte crengi, apoi am legat o piatra cu sfoara si am aruncat-o in elipsa ; rezultatul a fost acelasi de fiecare data. Orice patrundea in acea forma nu se mai intorcea.In acel moment m-am cam speriat. In plus, se facuse cam tarziu si m-am hotarat sa plec mai departe catre cabana. Mai inainte insa, am fost nevoit sa fac, pentru prima data in viata, gestul necivilizat de a scrijeli copacii din padure. Ca sa recunosc locul , am insemnat toti brazii din luminis cu un cutit. Am ajuns la cabana putin dupa pranz. O supa calda si un ceai mi-au mai refacut moralul, dar problema continua sa ma macine.Il cunosteam pe cabanier si i-am povestit toata intamplarea. Omul ma stia , asa ca nu si-a batut joc de mine.Mi-a spus ca el n-a vazut niciodata asa ceva in padure, dar ca totul este posibil si ca nu s-ar mira daca ar fi vorba de “vreo noua dracovenie de-a armatei”. Asa cum se intampla deseori pe munte, vremea s-a stricat brusc pe la ora 15.A inceput sa bata vantul , s-a racorit si era limpede ca se pregatea de o furtuna.Cum eram si obosit,m-am hotarat sa rman peste noapte si am vorbit cu cabanierul. Seara, la masa, s-a apropiat de mine Stefan, baiatul cabanierului , un pusti de 12 ani. Il cunosteam destul de bine si din cauza asta a venit la masa mea fara timiditate. – Am auzit ca ati vorbit la pranz cu tata ,mi-a spus el. Stiti, eu am vazut stafia din padure! Am inceput sa-l descos si am aflat ca Stefan era impreuna cu doi ciobani cand a zarit prima data elipsa . Curios din fire , a revenit de mai multe ori in acel loc; tot de la el am aflat ca forma trece prin cel putin doua faze distincte : cand are aspect transparent (starea in care o vazusem eu), ea permite intrarea unor obiecte ; cand asa cum o vazuse Stefan o singura data , devine albicioasa si ceva mai mare , functioneaza in sens invers, adica era inchisa pentru noi si lasa obiecte din partea cealalta sa treaca prin ea. A doua zi de dimineata am plecat si , din cauza vremii foarte proaste, n-am mai trecut prin luminis. M-am intors in Piatra Mare dupa doua saptamani. De data asta am mers direct la cabana, l-am luat pe Stefan si am plecat catre locul cu pricina. Cu noi a venit si un baiat de la o stana din apropiere , unul dintre cei care il insotisera pe Stefan in preumblarile sale prin padure. Ajunsi in luminis , dezamagirea noastra a fost imensa: nu mai era nici un fel de elipsa. Pur si simplu disparuse. Numai brazii marcati de mine imi dadeau certitudinea ca nu visasem. Pe tot timpul iernii am ramas in Bucuresti si, treptat, forma din padure mi-a iesit din minte. Apoi, in februarie 1991, un prieten caruia ii povestisem toata intamplarea mi-a facut o vizita. Era foarte agitat si mi-a aratat o revista germana in care aparea un material despre fenomenele similare celui observat de mine. Articolul mentiona existenta unei organizatii care studia ciudatele elipse, ODRG (Open doors research group). Le-am scris o scrisoare in care povesteam tot ce vazusem si auzisem si, in luna aprilie , am primit din partea lor un colet. Imi scrisesera o scrisoare de multumire pentru informatiile furnizate , asigurandu-ma ca Poarta vazuta de mine a intrat pe listele lor. Pe langa scrisoare , imi trimisesera mai multe materiale din care am aflat totul despre Portile Deschise. Am ramas de atunci in corespondenta si tot ce urmeaza este rodul informatiilor primite de mine. Forme precum aceea vazuta de mine ar fi aparut din timpuri imemoriale , ele fiind prezente , sub diferite descrieri, in nenumarate texte vechi. In anul 1962, Barry Roscott, un inginer englez, a vazut o Poarta in timpul plimbarilor sale prin imprejurimile orasului Manchester. Poarta a ramas deschisa timp de 2 luni, iar Roscott a apucat sa faca mai multe observatii si experimente. In urma acestei experiente s-a infiintat grupul ODRG, care si-a facut membri in toate colturile lumii . Din 1963 pana astazi .ODRG a inregistrat nu mai putin de 238 de Porti Deschise pe Terra.Cele mai multe par a fi fost in SUA, iar cele mai recente provin din Rusia (18 Porti observate intre anii 1988 si 1995) , Polonia (3 porti) si Romania ( Poarta observata de mine in masivul Piatra Mare). In medie, o Poarta ramane deschisa intre 2 luni si un an. S-a observat o legatura intre durata ei si marime. Cu cat o Poarta este mai mare, cu atat are sanse sa existe mai mult timp. Portile de 1 an au cel putin 1 metru latime. Majoritatea au forma eliptica observata de mine (verticala sau orizontala),dar au fost consemnate si porti circulare. O poarta trece prin 4 faze distincte : deschidere, stare de acces, stare de sursa si inchidere. Fazele 2 si 3 nu apar neaparat in aceasta ordine. Nimeni nu a asistat pana astazi la deschiderea unei Porti sau la inchiderea ei. carpati In Carpati exista o Poarta catre un alt univers. Ea ramane deschisa 2 luni pe an Tot ce se stie , gratie unor observatii facute pe teren , este faptul ca la deschidere este prezenta o radiatie extrem de intensa , care poate fi daunatoare organismelor biologice. Starea de acces este cea in care am observat-o eu : Poarta este deschisa pentru lumea noastra, noi putem introduce in ea orice obiect sau fiinta, dar nimic nu vine din partea cealalta. In aceasta stare , ea este transparenta , prezentand doar fenomenele de modificare optica descrise mai sus. Starea de sursa este cea descrisa de Stefan ; in aceasta faza, Poarta de o culoarea albicioasa , nu permite accesul din partea noastra, ci functioneaza ca o usa deschisa pentru cealalta parte. Din ea pot iesi obiecte, (fiinte?) , descrise intotdeauna ca fiind de forma unor mingi albicioase , care se deplaseaza cu foarte mare viteza, rostogolindu-se pe sol sau planand la mica inaltime. Faza de inchidere , niciodata observata , pare a genera aceeasi radiatie foarte intensa. Sursa  

O poveste personala - Fragment din "Manualul Ascensiunii" De Dr. Joshua David Stone

O poveste personala

Fragment din "Manualul Ascensiunii"

De Dr. Joshua David Stone

 
Pentru a face chiar mai usor de inteles monada, sufletul si personalitatea, as vrea
sa va povestesc propria-mi experienta despre felul in care aceasta teorie s-a legat de
evolutia mea ca extensie de suflet.
In cercetarile pe care le-am facut cu privire la felul in care ma afecteaza personal
toate acestea, am aflat ca din grupul meu de suflete patru dintre extensiile de suflet
inrudite se mai aflau in incarnare iar alte opt se intorsesera in planul interior. Una
dintre extensiile mele de suflet era o femeie din Pleiade si alte doua erau pe planete din
aceasta galaxie, de numele carora nu auzisem niciodata.
In privinta celor 144 de extensii de suflet inrudite, trei sferturi dintre ele nu se mai
aflau in incarnare si un sfert mai erau inca incarnate in universul material. Atunci cand
cineva atinge un anumit nivel de initiere, de obicei sufletul incepe sa-si readuca unele
dintre extensii inapoi in lumea spirituala.
Extensiile de suflet ar putea fi privite ca niste firme. Sa zicem ca patru dintre ele
ar fi foarte prospere, la Los Angeles, Tokyo, Paris si Bruxelles, iar celelalte opt ar fi in
pierdere. Un bun om de afaceri ar putea inchide cele opt firme care nu merg prea bine
si si-ar canaliza toate resursele catre cele patru firme care sunt foarte active si prospere
din punct de vedere financiar.
Aceasta metafora exprima exact felul in care sufletul isi priveste cele douasprezece
extensii. Cele douasprezece extensii de suflet lucreaza toate pentru evolutia sufletului,
intocmai asa cum cele zece degete de la mana lucreaza pentru corpul fizic.
In cazul meu, patru dintre extensii erau mai active si aveau mai mult succes din
punct de vedere spiritual, astfel incat celelalte opt extensii fusesera rechemate la suflet
si isi canalizau resursele catre cele patru “firme” cu succes spiritual, ca sa zicem asa.
Acelasi lucru se petrece in contextul mai larg al celor o suta patruzeci si patru de
extensii sufletesti ale monadei. Toate cele douasprezece suflete ale mele se afla intr-un
stadiu de evolutie spirituala si de initiere in care resursele sunt canalizate catre extensiile
de suflet cu succes. Asa cum degetele de la mana nu concureaza unele cu altele
si toate muncesc pentru acelasi scop, in mod ideal, toate extensiile de suflet lucreaza
pentru evolutia sufletului si apoi a monadei.
Pentru ca povestea sa devina putin mai interesanta, Maestrul Inaltat Djwhal Khul
mi-a spus ca eu sunt un suprasuflet – sau un invatator – pentru celelalte extensii de
suflet din grupul meu de suflete. Datorita marii daruiri pentru calea spirituala, celelalte
extensii de suflet, din planul interior, au fost foarte mult ajutate de prezenta
si constiinta mea. La vremea cand am auzit asta, era ceva nou pentru mine, caci nu
aveam nicio amintire constienta a vreunui contact sau a vreunei legaturi cu celelalte
extensii ale sufletului meu.
O mare parte din aceste contacte au loc in planul interior, in timp ce dormim.
Djwhal Khul mi-a mai spus ca exista totusi si o oarecare codependenta. Am intrebat:
”Codependenta?” Nu-mi venea sa cred, caci ma consideram unul dintre cei mai
putin codependenti oameni pe care i-am intalnit vreodata. Djwhal mi-a spus ca nu
eram codependent de oameni din planul Pamantesc, ci de celelalte extensii sufletesti
ale mele.
Cu alte cuvinte, le duceam karma prin corpul meu fizic.
Djwhal mi-a spus ca Ierarhia Spirituala si Marea Fratie Alba doreau ca eu sa folosesc
acest corp fizic pentru serviciu, nu sa-l ruinez preluand prea multa karma de la celelalte
extensii de suflet ca sa le fac lor un bine. Am inteles intuitiv ca spunea adevarul.
Stiam exact ca in zelul meu pentru crestere spirituala facusem in mod inconstient
acest lucru.
Le-am spus imediat celorlalte extensii sufletesti ca le iubesc, dar ma opresc aici si
ca trebuie sa-si ia raspunderea pentru descarcarea si eliberarea de karma lor, de acum
inainte. Am stabilit limitele cuvenite, intocmai asa cum fac intotdeauna si cu oamenii
din acest plan al existentei.
O ultima poveste fascinanta care este legata de tot acest proces este povestea felului
in care am cunoscut-o pe sotia mea, Terri. Acum vreo doi ani, o prietena de-a mea
mi-a spus despre un seminar de o zi, intitulat “Ancorarea monadica”. Toate informatiile
pe care le avea despre el se rezumau la acest titlu. Eu fusesem dintotdeauna extrem de
interesat de conceptul de monada, dar mi-a fost aproape imposibil sa gasesc informatii
despre el. Cand am auzit cuvantul monada, mi-am zis: “Ma duc la acest seminar.”
Cand am ajuns la seminar am aflat, spre marea mea surprindere, ca Terri era medium
pentru Djwhal Khul. In mod sincronic, tocmai incepusem sa recitesc toate cartile lui
Alice Bailey, pe care Djwhal Khul a fost cel care le scrisese. Am fost foarte impresionat
de felul in care transmitea ea mesajele, iar seminarul era legat de un proces special,
pecare Marea Fratie Alba il realiza in o suta patruzeci si patru de grupuri din toata
tara, de ancorare a monadei in corpul fizic.
Asta nu se mai facuse niciodata si era un fel de experiment pe care Ierarhia il realizaca
sa-i vada efectul. Seminarul a fost foarte interesant si cand s-a terminat m-am dus
la Terri si am intrebat-o daca facea vreodata sedinte de channeling pentru persoane
private. Terri locuia in Alabama si mi-a raspuns ca ar face cu placere pentru mine
cateva sedinte prin telefon. Pe scurt, am lucrat o vreme cu Terri pe linie profesionala.
Studiam intens materialele lui Alice Bailey si ii puneam lui Djwhal o multime
de intrebari cu privire la aceste informatii foarte avansate. In acea perioada, Terri si
cu mine am inceput sa avem vise unul despre celalalt, vise in care aveam o relatie
romantica. Niciunul dintre noi nu era deloc in cautarea unei relatii. Totusi, visele au
continuat sa apara si in cele din urma ne-am hotarat sa facem o incercare. Si iata marea
surpriza, s-a dovedit ca era un mariaj facut in ceruri!
La aproximativ trei sau patru saptamani dupa intalnirea noastra initiala, care ne-a
legat profund, am avut un vis, intr-o noapte. In vis, Djwhal Khul imi vorbea. El mi-a
spus ca Terri si cu mine provenim din aceeasi monada. La trezirea din acest vis, am
fost uluit, caci asa simtisem si eu in sinea mea; dar era o confirmare neobisnuita sa
primesti aceasta informatie oculta intr-un mod atat de clar. Imediat i-am telefonat lui
Terri in Alabama.
Am cerut confirmarea lui Djwhal in legatura cu asta si prin channelingul ei. Mai
tarziu am explorat si mai in profunzime acest lucru si ni s-a mai spus ca Terri si cu
mine eram singurele extensii de suflet ale monadei noastre, aflate pe Pamant. Astfel,
cu alte cuvinte, toate celelalte 25% dintre cele o suta patruzeci si patru de extensii erau
incarnate pe alte planete, un intreg grup, se pare, in Pleiade. Astfel, Terri si cu mine
nu suntem din acelasi suflet, dar suntem din aceeasi monada. Terri este una dintre
cele o suta patruzeci si patru de extensii de suflet inrudite, asa ca ni s-ar putea spune
“pereche monadica”. Un alt lucru remarcabil a fost ca ne-am cunoscut la seminarul
pentru ancorarea monadica.
 
 
 

MEDITATIE - D-zeul acestui Univers, Ingerii Pazitori si Ghizii Spirituali