POZE EXTRATERESTRII

Marii zei martieni 6000 BC din Tassili Mountains 

    Desertul Sahara North Africa  

Sego Canyon, Utah, c. 5,500 BC

Artefacte ceramice Jomon Jidai numite Dogu, de 6000 de ani.

Sculptura preistorica gasita intr-o pestera ecuadoriana

 

In India navele erau numite Vimane.

Hieroglifele egiptene descriu aceleasi imagini in piatra.

Tapiterii din secolul 14. Ambele descriu viata Fecioarei Maria. Obiecte in forma de sapca pot fi vazute in ambele tapiterii. Ele se gasesc in Notre-Dame in Beaune, Burgandy. 

Pictura de mai sus ii portretizeaza pe Iisus si Maria si sub ei sunt nori lenticulari. Pictura se numeste "Miracolul zapezii" si a fost picatata de Masolino Da Panicale (1383-1440) si poate fi gasita la biserica Santa Maria Maggiore, Florenta, Italia.

 

Picturi din secolul 15

 

Pictura de mai sus este facuta de Paolo Uccello (1396-1475)  Se poate observa un OZN in apropierea lui Iisus. Poate fi gasita la Academia din Florenta

Pictura de mai sus este fauta de Carlo Crivelli (1430-1495) si se numeste " Buna vestire cu  Sfantul Emidius" (1486) si poata fi gasita la National Gallery, London.

 

Pictura de mai sus este facuta pe lemn in apropierea castelului Conti Dotremond, Belgium.

Moise primeste tablitele si cateva obiecte pot fi vazute, in apropiere, pe cer.

 

Poza de mai sus este dintr-o carte numita Prodigiorum Ac Ostentorum Chronicon de Conrad Lycosthenes (1518-1561). Basel: Henricpteri, 1557. Ilustreaza aparitia unui OZN in Arabia in 1479. Cartea este detinuta de Australian Museum Research Library. 

Pictura de mai sus se numeste "Adormirea fecioarei" de ANON. Pictata in 1490. Atentie la nori.

Aceasta este o medalie franceza care pare a comemora o aparitie 

OZN de forma circulara in 1680.

 

Pictura de mai sus este facuta de Bonaventura Salimbeni si se numeste "Glorificarea  Eucharistului", pictata in 1600. Observati obiectul care seamana cu satelitul Sputnik (primul satelit trimis in spatiu, de rusi, in 4 oct 1957). Pictura poate fi gasita in San Lorenzo in San Pietro.

SPUTNIK

Si mai multe roti! Aceasta imagine ilustreaza o priveliste cu OZN-uri deasupra Hamburgului, in  Hamburg, Germany 4 November 1697. Obiectele au fost descrise ca fiind "doua roti stralucitoare" 

 

Aceasta imagine este facuta de artistul flamand Aert De Gelder si se numeste "Botezul lui Hristos" si a fost pictata in 1710 si poate fi gasita la  Fitzwilliam Musuem, Cambridge. Un obiect discoidal trimite niste raze stralucitoare catre Ioan Botezatorul si Iisus.

 

Mai sus este o ilustrare a unei aparitii din 18 Aug 1783 la ora 21.45 la Castelul Windsor.

Imaginea a fost realizata de Thomas Sandby (un fondator al Royal Academy)si de fratele acestuia, Paul, ambii martori la eveniment.

Aceste imagini sunt din Kimberley, Australia. Sunt picturi din pesterile aborigenilor din australia, care au aprox 5000 de ani. 

 

Aceasta fresca are 1000 de ani vechime. Fotografia a fost facuta in canionul de 9 mile din Utah, SUA, care de fapt are 40 de mile lungime si contine peste 1000 de pietroglife create de diferite culturi stravechi, incluzand aici  culturile Anasazi, Fremont & Ute. Aici putem spune ca se afla cea mai llunga galerie de arta din lume. Aceasta pictura pe piatra fost realizata de cultura Fremont.

Imaginea de mai sus vine dintr-un text antic din Orient numit Prajnâpârâmita - Suna. 

Aceasta este o ilustrare renascentista a unei aparitii OZN in Roma.

 

SERIILE COMPLETE - Ancient Aliens

SERIILE COMPLETE - Ancient Aliens

Ancient Aliens-S6E01-The Power of Three (2013)

Link Episod 06x01 cu titrare in lb. romana

Cele Trei Nestemate ale Buddhismului… Hindu Trimurti… Îl vedem întorcându-se foarte, foarte departe, în primele momente ale istoriei umane. Şi Sfânta Treime a Creştinătăţii. Numărul reprezintă un portal, o trecere, spre un alt tărâm. De-a lungul istoriei umane, numărul trei are întotdeauna o semnificaţie unică. De ce însă? Nu contează la ce cultură antică te uiţi, întotdeauna cele mai dezvoltate au venit ca treiuri. Ce semnificaţie are numărul trei de face să aibă un rol atât de mare în religie, arhitectură şi chiar în ocultism? Ar putea exista o legătură extraterestră? Odată ce am înţeles această putere a lui “trei”, noi înşine vom deveni precum creatorii noştri, zeii. Milioane de oameni de pe întreg mapamondul cred că am fost vizitaţi în trecut de fiinţe extraterestre. Şi dacă este adevărat? Au ajutat într-adevăr extratereştii antici la modelarea istoriei noastre? Şi dacă este aşa, puteau fi secretele Universului dezvăluite examinând incredibila putere a numărului “trei”?

Citeste mai departe AICI

Despre călătoria Creatorului Prim

Despre călătoria Creatorului Prim

Omenirea este rezultatul unui experiment. Şi ea a apărut în urma unui proiect, ca de altfel creaţia în plenitudinea ei. Cu mult timp în urmă, Creatorul Prim şi-a început experimentele creatoare în acest univers cu scopul de a se explora, de a se desfăta şi de a se exprima în sinea sa şi pe sine. Prin extensia sinelui său, Creatorul Prim a atras în acest univers energiile şi esenţele vieţii, pe care le-a transmis mai departe prelungirilor sinelui său. A binevoit să dea de la el aceste daruri. Există şi alte universuri, ca şi multe alte modalităţi de a le crea; numai că acesta este deosebit prin faptul că a fost creat ca zonă a liberului arbitru, unde totul este permis.

Creatorul Prim le-a grăit acestor extensii ale sale: „Mergeţi şi zămisliţi şi aduceţi la sânul meu toate aceste zămisliri." Oare nu era aceasta o misiune cât se poate de simplă? Cu alte cuvinte, Creatorul Prim le spunea: „Pe mine mă dau vouă. Daţi-vă şi voi acestui univers, ca toate creaţiile voastre să se regăsească în mine."

Aceste extensii ale Creatorului Prim, pe care le vom numi de acum încolo zei creatori, au început sa experimenteze cu energia Creatorului, pe care o aveau cu toţii în fiinţa lor. Şi-au creat o ierarhie proprie, din care s-au născut altele în timp. Fiecare succesor îşi asigura, la rândul lui, succesorul, oferindu-i din propria esenţă şi dându-i astfel, posibilitatea de a participa la dezvoltarea universului. Până la urmă, într-un sistem galactic a fost instrumentat un plan de transformare a Pământului în centru intergalactic al transferului informaţional. Planul era incredibil de ambiţios. Încă dinainte, Pământul era bine cunoscut ca o planetă minunată, aflată la periferia unui sistem galactic şi uşor accesibilă din toate punctele Universului. Se găsea în proximitatea multor portaluri intergalactice, prin care undele energetice străbat enormele zone ale spaţiului.

S-a muncit mult atunci, până când s-a stabilit câte o ambasadă pentru fiecare galaxie, aici pe planetă. Unii dintre zeii creatori erau reputaţi geneticieni. Au modificat, făcând uz de poziţia lor înaltă, lanţurile moleculare—şi au codificat în aceste catene identitatea, frecvenţa şi sarcina electrică—cu scopul de a crea viaţa. Multe dintre civilizaţiile avansate ale timpului au oferit mostre din propriul ADN pentru a fi reprezentaţi în enciclopedia vie a Pământului. În urma acestei acumulări gigantice de informaţie genetică, zeii creatori au conceput diverse specii, unele umane, unele animale. Planul sortit Pământului era cu adevărat grandios.

Primii Arhitecţi ai Pământului erau membri ai Familiei de Lumină, entităţi care lucrau şi erau asociate cu un aspect al conştiinţei denumit lumină. Lumina este informaţie. Familia de Lumină a creat acest centru al tranzitului informaţional întocmai cum îl plănuiseră; era un loc menit să adune cunoaşterea din nenumăratele sisteme galactice, pe care toţi urmau să o împărtăşească. Pământul ar fi devenit o bibliotecă intergalactică, unde s-ar fi experimentat diverse moduri de a stoca informaţia prin intermediul frecvenţelor şi al geneticii.

În afara cadrului temporal, o sută de mii de ani trec la fel de repede ea un an terestru. Zeii creatori nu erau supuşi rigorii timpului pe care îl cunoaşteţi voi. Pentru ei, o sută de mii sau un milion de ani erau egali cu zero.

Energii din diverse locuri au fost canalizate atunci spre Pământ. Unele specii umane au ajuns astfel să dezvolte civilizaţii foarte avansate în urmă cu cinci sute de mii de ani. Nu intră în discuţie civilizaţiile pe care voi le numiţi Lemuria şi Atlantida; pentru noi, acestea aparţin modernităţii. Vorbim despre civilizaţii cu adevărat vechi, îngropate adânc sub calota glaciară a îndepărtatului continent austral Antarctida.

Proiectul Bibliotecii Vii de pe Pământ a ajuns într-un final să fie disputat de tabere adverse. Era destul de tentant să pui stăpânire pe o asemenea bază de date. În istoria primitivă a acestei planete s-au dus lupte în spaţiu pentru dominaţie. Nu v-aţi întrebat niciodată cine stăpâneşte Pământul? Doar este un teritoriu de prima mână. Chiar credeţi că nimeni în spaţiul cosmic nu şi l-a revendicat?

Au avut loc ciocniri, care au dus la crearea unei dualităţi. Unii zei creatori, care au putut să-şi aroge dreptul de a face tot ce poftesc—tocmai pentru că Pământul era o zonă a liberului arbitru—au preluat conducerea. Cunoaştem aceste evenimente drept „cotropirea" Pământului. A fost aidoma tendinţelor „cotropitoare" ale companiilor financiare de pe Wall Street. Zeii creatori au invadat Pământul acum aproximativ trei sute de mu de ani—în epoca propusă de savanţi drept zorii civilizaţiei omeneşti. În realitate, cu greu putem accepta această eră ca începuturile civilizaţiei. Cel mult, ea nu a fost decât o fază timpurie a omenirii moderne.

În acele vremuri, una dintre grupările care şi-au disputat supremaţia asupra planetei a câştigat acest teritoriu. Nici unul din aceşti stăpâni nu a permis băştinaşilor—oamenii—să afle ce s-a întâmplat cu adevărat. Neinformată, specia devenea mult mai lesne de controlat. Din acelaşi motiv, lumina este echivalentă cu informaţia, iar întunericul nu este decât lipsa acesteia din urmă. Cuceritorii au alungat lumina o dată cu instaurarea lor pe Pământ. Asta vă face să vedeţi lumina dintr-o perspectivă cu totul nouă, nu-i aşa? Radioactivitatea şi reacţiile nucleare erau foarte intense în acele timpuri şi pârjoleau Pământul. Specia predominantă, oamenii, suferiseră multe distrugeri şi acum se răzleţiseră.

Zeii creatori, noii, stăpânitori, se pricepeau de minune la experimente genetice. Aprofundaseră ştiinţa creării vieţii şi, în acelaşi timp, voiau aceste teritorii pentru motive numai de ei ştiute. Teritoriile sunt create şi menţinute prin intermediul unor energii speciale din mai multe motive, printre care cel al conştiinţei omniprezente în natură.

Conştiinţa comunică în permanenţă. Ea vibrează, sau poate fi făcută să vibreze, la atingerea Unor valori electromagnetice precise. Aceste energii pot fi manipulate să vibreze la o anumită frecvenţă pentru a servi drept sursă de hrană. Asemeni merelor care pot fi pregătite şi mâncate într-o multitudine de feluri, la fel conştiinţa poate fi pregătită şi ingerată într-o sumedenie de moduri.

Pe parcursul propriei evoluţii, anumite entităţi au descoperit că pot să se hrănească de pe urma modulării frecvenţei în forme specifice ale conştiinţei creaţiilor lor; aceasta le dădea posibilitatea de a controla procesul în permanenţă. Cu timpul au înţeles că acesta era modul de hrană al însuşi Creatorului Prim. Acesta din urmă îşi trimite extensiile cu scopul de a menţine o anumită frecvenţă electromagnetică, care este pentru el sursa de hrană.

Noi proprietari aveau_: apetituri şi preferinţe diferite de stăpânitorii anteriori. Lor le plăcea să se hrănească cu haos şi frică. Numai aceste stări îi puteau hrăni, îi stimulau şi le menţineau intacte puterile.

Aceşti cuceritori de acum trei sute de mii de ani sunt uriaşii de care se vorbeşte în Biblie, în tăbliţele babiloniene şi sumeriene şi în toate celelalte texte sacre ale omenirii. Au ajuns pe Pământ şi au modificat specia umană anterioară. Le-au rearanjat ADN-ul, astfel încât fiinţele omeneşti să nu mai poată emite decât într-un anumit interval limitat de frecvenţe, care îi putea hrăni pe ei şi care să le confere putere.

Omul originar era o fiinţă colosală, al cărei ADN avea douăsprezece catene, primite de la o multitudine de civilizaţii avansate. La sosirea noilor stăpâni, ADN-ul uman a fost redus la două catene, iar o nouă specie umană a luat fiinţă. ADN-ul priginar a fost porţionat şi împrăştiat în celula umană, dar în stare dezactivată; fusese deconectat.

În fiecare celulă umană se găsesc filamente fotocodificate, fire extrem de subţiri de energie care sunt purtătoare; de informaţii. Prin unificarea tuturor acestor fire, ADN-ul devine funcţional. La rearanjarea din trecut, nu v-a rămas decât dubla elice a acestuia. Restul de informaţie, lipsită de importanţă pentru supravieţuirea omului, a fost deconectat, pentru a vă menţine într-O poziţie de subordonare, din care nu aţi mai fost capabili să emiteţi decât pe anumite frecvenţe pe care ei le puteau controla.

Planeta a fost apoi împrejmuită cu o barieră de blocare a frecvenţelor, asemeni unui gard electric, care permitea numai fluxul informaţiilor acceptate de zeii creatori. Îndeosebi frecvenţele luminii —informaţiile—au fost împiedicate să pătrundă pe Pământ. Chiar dacă, într-un final, lumina a reuşit sa străbată această barieră, pe Pământ nu mai rămăsese nici o altă frecvenţă de lumină care să o poată recunoaşte. ADN-ul uman fusese deconectat, filamentele foto fuseseră împrăştiate, în consecinţă razele purtătoare de creativitate din spaţiul cosmic nu au avut la ce să se conecteze.

Ce rol aveţi voi în toată această poveste? Sunteţi membri ai Familiei de Lumină. Însuşi faptul că în acest moment citiţi această carte demonstrează apartenenţa voastră. Unora vi se pare că vă amintiţi ca prin vis. Nu facem decât să readucem la suprafaţă cunoaşterea care este îngropată adânc în Voi. Am venit pe această planetă să reactivăm memoria umană—să conferim întregii specii umane amintirea a ceea ce a fost cândva, prin intermediul frecvenţei de lumină, pentru a vă putea crea o realitate proprie, modificând astfel frecvenţa planetei pentru a vă asuma stăpânirea asupra acestui teritoriu şi asupra voastră înşivă.       

Noi, Pleiadienii, ne-am întors în timp—în ceea ce ar putea fi numit propriul nostru trecut—în postura de reprezentanţi ai luminii. Am făcut acest pas pentru a împărtăşi cu voi o anumită frecvenţă, pe care toţi aţi fost de acord să o purtaţi aici, pentru a rearanj a ADN-ul rasei umane modificate. Este o ştire extrem de importantă. Ar putea chiar să fie pusă în cap de afiş.

Arhitecţii Primi ai planetei nu au de gând să cedeze teritoriul de bunăvoie. Nu ar avea nici un motiv să o facă. Au apelat la Familia de Lumină ca să se insinueze în acest proiect, ca membrii ei să se întrupeze rând pe rând şi să aducă lumina—sub formă de raze cosmice creatoare, purtătoare de informaţii—acolo unde ea fusese pierdută. Familia şi-a început astfel lucrarea într-un sistem unde lumina şi informaţia erau absente. Cu timpul, razele cosmice au determinat modificarea legilor genetice ale omenirii şi s-au insinuat în fiecare entitate, la început la nivel individual, apoi in colectivităţi din ee în ce mai numeroase. De-a lungul timpului, puţine astfel de iradieri au penetrat cu succes fieful terestru. Au fost purtate multe războaie ca să se împiedice infiltrarea luminii sau a informaţiilor care ar fi trezit oamenii la realitate. În ciuda aparentei înfrângeri, Arhitecţii Primi au înţeles că, la scară macrocosmică, cedarea planetei însemna înţelegerea în profunzime a liberului arbitru din zona Pământ.

Arhitecţii au stabilit astfel un plan colateral care să intre în vigoare o dată cu alterarea frecvenţei pe Pământ, într-un moment în care noii proprietari s-ar fi dezintegrat în absenţa frecvenţei lor specifice. Afectivitatea este o sursă de hrană. Hrana multora este dragostea, pe care şi Arhitecţii Primi au plasat-o ca frecvenţă fundamentală pe Pământ Numai că hrana zeilor creatori este formată din frică, nelinişte, haos, foamete şi dependenţă, stări care trebuie înlăturate din viaţa omului.

Cine este atunci responsabil de eliminarea lor? Chiar voi înşivă! În postura de membri ai Familiei de Lumină, sunteţi toţi nişte renegaţi. Voi subminaţi sistemele, capabili în orice moment să vă învingeţi propria frică şi să demonstraţi planetei că frica este totalmente inutilă. E în fiinţa voastră să căutaţi pericolul şi să îl sfidaţi. Tot voi, ca Familie de Lumină, sunteţi cunoscuţi pretutindeni ca purtători ai informaţiei şi modificatori ai frecvenţelor. Nu este treaba voastră să-i convertiţi pe alţii. Doar vă infiltraţi în respectivul sistem şi vă comportaţi ca nişte receptacule; înmagazinaţi razele cosmice în corpul pe care îl gestionaţi ca oameni. Înfăţişarea umană este, însă, numai un camuflaj, care vă permite să desfăşuraţi acest proces.

Şi voi sunteţi programaţi să îndepliniţi anumite sarcini care, o dată cu reapariţia memoriei, se conturează în planul de modificare a frecvenţelor pe care îl aveţi de îndeplinit pe Pământ Veţi începe cu menţinerea unei frecvenţe specifice prin intermediul căreia veţi supravieţui. Acceptarea identităţii ca frecvenţă înseamnă acceptarea identităţii dintre pulsaţiile electronice şi totalitatea corpurilor fizic, mental, emoţional şi spiritual. Când trăiţi pe o anumită frecvenţă, aceasta îi afectează pe toţi cei din jur, oriunde v-aţi afla. Acest lucru vi se întâmplă deja. Mulţi vă înţelegeţi deja misiunea, în timp ce alţii abia acum se dumiresc.

Sarcina de a modifica modularea frecvenţei care controlează specia umană implică rearanjarea ADN-ul ui şi a filamentelor energeticc pe care le deţine fiecare dintre voi. Acum, misiunea vi se pare copleşitoare ca anvergură. Planeta susţine, în această manieră, evoluţia întregului Univers. Numai Pământul poate găzdui astfel de evenimente: este locul fierbinte, unde trebuie să ne angajăm în luptă. Aici se articulează planul, iar evenimentele de aici vor avea efecte în multe alte lumi.

Aţi fost de acord, ca membri ai Familiei de Lumină, să vizitaţi Pământul de nenumărate ori—sub multe înfăţişări şi în diverse epoci—pentru a studia terenul şi a afla cum stau lucrurile—adică pentru a vă antrena. Era nevoie de o îndelungată experienţă pe Pământ ca să fiţi pregătiţi pentru perioada în care ar fi demarat modificarea frecvenţei, moment în care v-aţi fi întrupat cât mai mulţi pentru a vă îndeplini misiunea.

Pretutindeni, membrii Familiei de Lumină încep să se regăsească între ei. Trebuie să puneţi accentul pe lucrurile care vă unesc, nu pe, cele care vă diferenţiază. Pentru a vă recăpăta puterile de membri ai Familiei, trebuie să aduceţi informaţia pe Pământ camuflată, pentru propria voastră expansiune. E nevoie de asta—evoluţia voastră va afecta evoluţia întregii planete.

ADN-ul vi se va multiplica de la două la douăsprezece catene. Acestea corespund unor centre energetice, sau chakra, aflate atât în interiorul, cât şi în afara corpului. Mai multe milioane vă aflaţi deja în misiune pe Pământ şi aţi acceptat să menţineţi frecvenţa care vă ajută să duceţi totul la bun sfârşit. Atât de mulţi reuşiţi să atingeţi perfecţiunea, iar perfecţiunea voastră se răsfrânge asupra tuturor. În curând veţi şti limpede cine sunteţi şi care vă este misiunea.

Este un progres individual fantastic pentru oricine participă la un astfel de proces, care va prinde un ritm ameţitor în următorii douăzeci de ani. Unora deja vi s-au rearanjat cele douăsprezece catene nucleare. Acestea interacţionează între ele în interiorul şi în afara corpului. Conexiunea lor este un semnal de activare a celor douăsprezece centre de energie, care vor menţine astfel un tranzit informaţional permanent.

După cum ştim din; tradiţii, şapte dintre centre sunt plasate în corpul omenesc, iar cinci în afara lui. Sunt cunoscute sub denumirea de chakra şi se aliniază după rotaţia celor douăsprezece corpuri celeste ale sistemului solar pe care le cunoaşteţi până acum —douăsprezece surse de vibraţii ale realităţii tridimensionale. Rotirea lor generează informaţie: se învârt în acelaşi ritm cu sistemele chakra care se întind departe, spre capetele Universului şi transmit mişcarea ADN-ului pe care îl purtaţi în voi.

Prin rearanjarea ADN-ului uman în cele douăsprezece catene se va descoperi o incomensurabilă sursă de informaţii şi un izvor nesecat de putere. Prin simpla alăturare a indivizilor, în trup, dar mai ales în spirit şi în intenţii—împletiţi într-un receptacul telepatic al energiilor pan-cosmice—Universul se va transforma integral.

Numim mutaţie procesul de restructurare a ADN-ului. Când voi, ca membri ai Familiei de Lumină, veţi găsi puterea de a susţine mutaţia în structura voastră celulară, veţi putea deschide cele douăsprezece centre de informaţie. Veţi înţelege că vă puteţi crea experienţele, că aveţi şansa de a deveni, creatori conştienţi. Mai mult, veţi conştientiza ceea ce sunteţi de fapt.

La deschiderea ultimelor trei chakra, veţi fi capabili să introduceţi energii extra-terestre în existenţa cotidiană. Cu cât sunteţi mai mulţi cei care menţin frecvenţele înalte, cu atât o mai mare concentraţie din aceste energii vor fi canalizate către Pământ. A zecea chakra asigură legătura cu sistemul solar, a unsprezecea cu întreaga spirală galactică, iar ultima cu un loc îndepărtat din Univers. Prin ele veţi obţine o informaţie uimitoare, şocantă pentru întreaga lume.

Indivizii, culturile chiar, vor fuziona, multe „ordine ale lumii noi" vor apărea, iar haosul şi confuzia vor împânzi lumea. Postura de membri ai Familiei de Lumină nu vă permite decât să observaţi, dar fiţi siguri că haosul şi confuzia sunt necesare pentru prăbuşirea vechiului sistem şi reconstruirea celui nou în lumină. Trebuie să înţelegeţi necesitatea acestui proces evolutiv, deci evoluţia implicită a celor care vor menţine frecvenţa schimbării. Pământul chiar este un loc minunat în aceste vremuri, un loc unde trebuie să te afli cu orice preţ. Nu-i acesta cel mai bun plan?



Fragment din cartea "MESAJE  DIN CONSTELAŢIA PLEIADELOR" 
de BARBARA  MARCINIAK

Mistere pe Luna: statuia sau entitatea de pe Luna si statueta adusa de pe Luna de Misiunea Appolo

Mistere pe Luna: statuia sau entitatea de pe Luna si statueta adusa de pe Luna de Misiunea Appolo

Odată cu observarea prin instrumente tehnice care au amplificat tot mai mult imaginea şi detaliile “astrului nopţii “,întrebările şi răspunsurile au evoluat rapid , şi apoi la acest început de eră cosmică,risipind miturile expediţiile lunare au condus la adevărate culmi spectaculare ale cunoaşterii şi realizării umane.

  1.        Originea astrului nopţii a fost întotdeauna un mister. Este oare Luna desprinsă cândva din masa Pămîntului,poate chiar din marea groapă a oceanului Pacific sau poate este ea o soră mai mică a Terrei,desprinsă în urmă cu peste 4,5 miliarde de ani, odată cu globul planetei noastre-din marea nebuloasă a sistemului solar aflat în plină organizare gravitaţională ameteriei respective? Este oare Luna un corp cerestru format în altă parte a sistemului planetar,sau… poate …chiar în altă parte a Galaxiei…,ce a fost prins ulterior de gravitaţia terestră?
         
Treptat ,specialiştii noii ştiinţe a selenologiei au părăsit ideea “ ruperii “ Lunei din corpul globului pământesc , întrucât bogata recoltă a monstrelor de sol aduse de expediţiile americane şi sovietice ,a venit să susţină o altă origine a satelitului natural al Terrei.De fapt, s-a plecat în primul rând de la un argument teoretic ,specialiştii stabilind că la astfel de ruperi ,masele corpurilor astrale respective ar trebui să fie în raport de 9 la 1 ; dar masa Lunei este numai a 18-a parte din masa globului nostru! Mai evidente au fost însă rezultatele analizelor de monstre chimice şi compuşii acestora  ce domină în compoziţia solului lunar.Cele câteva sute de kilograme de roci aduse cu greu din diferite locuri ale suprafeţei selenare au demonstrat faptul că elementele preponderente sunt : calciul ,siliciul, aluminiul, magneziul ;surpriza a fost constituită însă de abundenţa titanului , care pe planeta noastră este suficient de rar ;dealtfel chiar şi procentele de uraniu,thoriu, stronţiu şi bariu s-au demonstrat a fi mai ridicate decât cele întâlnite în materia terestră.Faptul că luna are mai puţin fier şi plumb decât structura masei Pământului a contribuit şi el la acceptarea formării separate a Lunii ,în urmă cu circa 4,6 miliarde de ani…

2. O altă mare întrebare , rămasă în parte neclarificată ,se referă la viaţa geologică a globului selenar.În cursul miliardelor de ani , acesta s-a răcit oare total ,sau mai are poate o inimă fierbinte  -un nucleu central topit- , în stare să alimenteze activităţi vulcanice?Judecând după valoarea foarte redusă a intensităţii câmpului său magnetic şi după o anumită linişte a straturilor din profunzime zona centrală a  Lunii ar trebui să fie rece .Dealtfel ,s-a stabilit în principiu şi faptul că ultimul mare val de lavă bazaltică a fost împins din  adâncimi acum 3-3,3  miliarde de ani .Anumite zone cu lavă răcită la suprafaţa solului , care ar avea vârste mai recente , sunt puse pe seama căderii unor corpuri meteoritice grele ,în urma impactelor respective fiind împinse spre suprafaţă însemnate mase de roci topite instantaneu.Taina căldurii interioare a globului selenar , care a generat numeroase discuţii contradictorii între diferiţi cercetători , a condus la determinarea prin diverse metode de studiu .Astfel măsurîndu-se modificările câmpului magnetic spaţial generat de Soare ,sub influenţa masei Lunii , specialiştii respectivi au putut stabili caracteristicile magnetice ale  astrului nopţii ; apoi pe această cale ,s-a dedus treptat temperatura întregului glob selenar şi in fine temperatura intregului glob selenar şi în fine temperatura profunzimilor.Concluzia trasă prin intermediul metodei respective a fost aceea că la  mare adâncime ,Luna este cu mult mai rece decât Pământul (la Lună=327,5 C ; La Pământ =3600-6000 C ).Determinăriile respective au permis să se afirme că Luna ar fi fost un corp suficient de rece încă de la începutul existenţei sale.Măsurătorile directe efectuate de către diferiţi cosmonauţi ,care au avut şi această sarcină în programul lor,au oferit date care sprijină ,în continuare ipoteza nucleului rece; astfel , termo-metrele plasate de aceştia la nivelul solului prezentau valori în jur de 67 C ;după introducerea acestoa în foraje mici ,la adâncimi de 2 metri valoarea măsurată era de numai 15 C.Numai într-un singur loc la poalele munţiilor Apenini , în forajul făcut de cosmonauţii David Scott şi James Irvin valoare a fost ceva mai ridicată totuşi de 3 ori mai mică decât pe Pământ deşi radiaţia solară era cu mult mai fierbinte.Şi astfel oamenii de ştiinţă au convenit să considere Luna un ….corp rece.

3 Fenomene ciudate…
    Ca urmare a sesizării prin observaţii telescopice asupra producerii pe Lună a unor lumini stranii “Societatea astronomică regală” din Anglia a organizat începând din anul 1867, peste 2000 de observaţii sistematice care au avut scopul de a elucida taina jocurilor luminoase semnalate .Problema a rămas însă fără explicaţii…Dar  în anul 1950 cunoscutul selenolog H P Wilkins comunică în mod public că pe Lună au reapărut fenomene luminoase de scurtă durată.Peste câteva săptămâni existenţa fenomenelor era să fie confirmată fiind atribuite erupţiilor vulcanului Aristarchus ;Din 1963 până în iulie 1969 au fost apoi semnalate fenomene luminoase unele având culoare roşie (craterele Herodot şi Gassendi) iar altele de un alb strălucitor (Tycho).

Dar după două luni ,astronomii cât şi corpul  tehnic al NASA erau din nou în alertă ziarele relatând “Unul dintre astronauţi umblând pe Lună.În fund se vedea pâlpâirea unei lumini , a cărei provenienţă nu este încă explicată “

Dar fenoomenele luminoase de pe satelitul natural al Terrei par a  fi cu mult mai stranii decât ar rezulta din simpla citire a presei .Misterul lor a devenit evident cînd unii astronomi au relatat în mod deschis despre observaţiile lor asupra unor deplasări şi respectiv a unor survolări ale solului lunar de către anumite surse luminoase ,ca şi cum acestea ar fi fost , de fapt, nişte obiecte luminoase….În cadrul observaţiei sale din 30 martie 1950 Wilkins sesizează efectul respectiv ca fiind o formă luminoasă ovală ce se află în deplasare.Revista de specialitate ştiinţifica Sky and Telescope  a publicat un ciudat document fotografic obţinut de astronomul Curtis; aceasta prezenta o neobişnuită formă de cruce luminoasă surprinsă în apropierea craterului Parry ,ale cărei braţe măsurau câteva mile.

     Ar putea să existe vreo legătură între straniile fenomene luminoase observate de-alungul deceniilor în interiorul unor cratere lunare şi respectiv luminile sau mai bine zis –formele luminoase-remarcate ca survolând solul selenar? NASA a facut public un comunicat de la bordul navei Apollo 14.”Rossa a anunţat centrul de urmărire a zborului că noaptea trecută a văzut în interiorul navei  licăriri luminoase neobişnuite; am văzut ceva ca două stele sclipitoare ,sau ca doi meteoriţi separaţi printr-un unghi de aproximativ 3 grade.”.Doi ani mai târziu se face public un alt comunicat de la bordul navei Apollo 17:”Cei trei astronauţi americani aflaţi în drum spre Lună au anunţat că pe tabloul de bord nr.2 al cabinei spaţiale s-a  observat un semnal luminos însoţit de un semnal sonor.Câteva secunde mai târziu ,ele au dispărut fără ca astronauţii  să fi putut să discearnă natura lor.”

  De sigur că astfel de prezenţe ale unori “meteori luminoşi” în spaţiul restrâns al  unei cabine spaţiale ,care produceau în plus şi efecte sonore ,au impresionat la timpul respectiv pe acei oameni temerari care făureau epopeea cosmică terestră;dar imposibi- litatea reală a acestora de a determina structura şi cauza apariţiei lor într-o navă total etanşată şi puternic ecranată pentru multiplele radiaţii din spaţiu extraatmosferic prin pereţii metalici masivi ,a fost completată şi de olistă de posibilităţi , la fel de reală , de interpretarea din partea specialiştilor de la sol; în fond ,cu toţii se aflau în faţa unor fenomene cu totul neobişnuite ,imposibil de studiat în rapida şi îndepărata lor manifestare.


Sursa articol: Enigme în galaxie

STATUIA SAU ENTITATEA DE PE LUNA: MINUTUL 42:32

STATUETA DE PE LUNA, ADUSA DE MISIUNEA APPOLO ACUM 40 DE ANI

Întâlnire în Pleiade: O privire din interior asupra OZN-urilor

Întâlnire în Pleiade:

O privire din interior asupra OZN-urilor

Autori: Preston B. Nichols şi Peter Moon

FRAGMENT

"[...]
La bordul unui OZN

În perioada anilor 70 am lucrat la o companie din Long Island care avea contracte cu Ministerul Apărării. În anul 1974 sau 1975, şeful mi-a spus că am fost selectat pentru a face parte dintr-o echipă care urma să cerceteze o anumită tehnologie străină localizată la o bază militară aflată într-un loc nespecificat. Mi-am imaginat că urma să cercetăm o tehnologie rusească sau chineză şi am precizat că eram încântat să merg. Mi-a răspuns sobru că nu era o chestiune de voluntariat şi că eram obligat să merg.

[...]


Ne-am trezit într-un fel de hangar subteran, complet gol. Nimic nu indica unde ne-am fi putut afla. Nu existau decât uşi care se deschideau şi se închideau. Una dintre ele dădea într-un coridor. Am trecut prin acesta şi am ajuns într-o cameră în care ni sa făcut un instructaj de securitate.

[...]


După ce ni s-a atras atenţia asupra mai multor factori legaţi de securitate, am fost conduşi într-un alt hangar, în care am văzut un OZN în formă de disc.

Am privit către unul din militarii care ne însoţeau şi am spus:

- Hei, dar acesta este un OZN.
- Şş, mi-a răspuns acesta. Nu avem voie să rostim asemenea nume. Tot ce ştim este că avem de-a face cu un aparat străin.

A adăugat că ne aflăm la Departamentul pentru Tehnologia Aparatelor de Zbor Străine. Era un limbaj foarte criptic. Militarul ne-a condus apoi într-un tur al OZN-ului.

Din afară, aparatul era argintiu şi semăna cu orice farfurie zburătoare în formă de disc. Părea să aibă un diametru de aproximativ 17 metri şi o înălţime de 7 metri. În partea de sus avea o formă de dom, cu o lăţime de circa cinci metri. Nava se sprijinea pe trei picioare care ieşeau de undeva de sub ea. O rampă făcea legătura între sol şi uşa aparatului.

Am descoperit cel mai surprinzător aspect legat de această farfurie zburătoare abia după ce am urcat la bord. În interior era absolut uriaşă. Deşi diametrul exterior nu depăşea 17 metri, odată intraţi în interior am mers timp de circa zece minute în aceeaşi direcţie, pe o distanţă de sute de metri, poate chiar de ordinul kilometrilor. La vremea respectivă mi s-a părut neverosimil. Din ceea ce ştiu astăzi, mi se pare evident că odată urcaţi pe navă, am intrat într-o realitate artificială. Aceasta este cheia construcţiei unui OZN şi a capacităţii de a călători dintr-un loc în altul cu ajutorul acestuia. Vom dezvolta mai târziu acest subiect.

Deşi spuneam mai devreme că am pătruns într-o realitate artificial construită,
aceasta părea la fel de reală ca şi mediul exterior sau ca şi camera în care vă aflaţi
dumneavoastră acum. Următorul aspect interesant pe care l-am observat era legat de lipsa oricărui panou de control. Practic, nu existau butoane, manşe sau indicatoare. Pe măsură ce treceam dintr-un compartiment în altul, luminile se aprindeau automat, cu puţin timp înainte să intrăm în ele. După ce ieşeam, luminile se stingeau. Iluminatul părea perfect controlat. În
timp ce continuam să inspectăm nava, unul din militari ne-a informat că iniţial în interiorul
acesteia exista o atmosferă ciudată, dar că aceasta a fost refăcută, astfel încât să devină
compatibilă cu fiinţele umane.

În cele din urmă, am ajuns într-un compartiment care părea să fie camera de control. Cele mai importante piese erau trei fotolii plasate chiar în faţă. Când spun fotolii, mă refer exact la aşa ceva: erau nişte scaune înclinate şi confortabile, special concepute pentru relaxare. În spate se aflau alte scaune obişnuite, de dimensiuni mai mici. Ni s-a spus că fotoliile erau înzestrate cu tot felul de dispozitive electronice care se ataşau în zona capului. Era evident că scopul lor era să preia gândurile celor instalaţi în fotolii. Cei care au citit Proiectul Montauk: experimente cu timpul, îşi pot da cu uşurinţă seama că această tehnologie este exact cea folosită la construcţia Scaunului din Montauk.

Pe pereţii din faţa fotoliilor se aflau patru ecrane. Şi acestea păreau să fie conectate la procesele mentale ale operatorilor. Stând în fotoliu, aceştia puteau cere afişarea unor hărţi stelare, a unor fotografii luate din exteriorul navei, etc. Un simplu gând era suficient pentru a vedea pe ecran ce se întâmpla în afara navei, în orice direcţie.


În spatele ecranelor se afla o altă încăpere, de mici dimensiuni, în care se aflau o grămadă de cristale de stâncă. Între acestea erau plasate tot felul de bobine, legate între ele prin cabluri. Pereţii încăperii nu conţineau altceva decât ecrane. Nu existau ferestre nici în această cameră, nici în vreun alt compartiment al navei.

Am fost conduşi apoi pe un nivel superior, situat deasupra camerei de control. Aici se aflau camerele obişnuite ale echipajului. În afara condiţiilor de confort de care are nevoie orice om obişnuit, se mai aflau aici laboratoare şi un fel de infirmerie. În laboratoare existau mese uriaşe, folosite poate pentru experimente pe oameni.

Sub camera de control, în partea de jos a farfuriei zburătoare, se afla o încăpere uriaşă plină cu pietre de forme diferite conectate între ele prin fire. Nici eu, nici colegii mei, nu ne-am putut da seama la ce folosesc, exceptând firele. În marea lor majoritate păreau să fie minereu de aur, argint şi platină. Ni s-a spus că elementul care lipsea cu desăvârşire era cuprul.

Pleiadeeni

Din această „cameră a pietrelor” foarte mare se intra în alte patru camere mai mici, care făceau legătura cu patru proeminenţe emisferice situate chiar sub centrul navei. Fiecare din aceste proeminenţe era înzestrată cu nişte fire asemănătoare unor antene. Secţiunea inferioară a farfuriei zburătoare era izolată de restul navei şi era înconjurată de o bobină uriaşă. De fapt, era vorba de o sârmă foarte groasă bobinată, similară cu cele folosite pentru televizoare. Uriaşa bobină era conectată la setul de cristale din camera centrală, care părea să fie principala sursă de energie a navei. În esenţă, aşa era construită farfuria zburătoare.
Dată fiind tehnologia folosită, mi s-a părut evident că manevrarea navei folosea principiile electromagnetice. Cele patru proeminenţe conţineau antene care generau un câmp electric. Câmpul magnetic era produs de bobina de care am vorbit mai sus. Voi oferi alte detalii ceva mai departe în carte.

Când ni s-a permis să cercetăm nava, am activat bobinele din ea şi am aşezat voltmetre pe firele electrice pentru a măsura voltajele produse. Am remarcat cu această ocazie că era folosit un curent electric alternativ, cu diferite forme-undă şi diferite frecvenţe.

Militarii au ridicat nava la circa 3-5 metri de podeaua hangarului, pentru a putea face noi experimente şi teste. Farfuria zburătoare era înzestrată cu tot felul de antene şi echipamente electronice sofisticate, unele dintre ele nemaivăzute de noi până atunci. Personal, nu am văzut aşa ceva nici până astăzi, cu excepţia acelei unice ocazii. Existau analizoare de semnătură electronică, analizoare de spectru şi computere foarte avansate.

Bazându-mă pe propriile mele observaţii şi pe teoriile pe care le-a avansat mai târziu grupul nostru, pot afirma că nava conţinea un sistem tehnic de producere a realităţii. Ce înţeleg prin aceasta? Exact ceea ce afirm: un sistem de producere a realităţii! Dacă definim realitatea ca un sistem de percepţie şi interacţiune care se supune anumitor reguli precise, un sistem tehnic de producere a realităţii va fi un sistem capabil să schimbe realitatea iniţială, creând o realitate diferită, ce poate interacţiona cu prima.

Personal, dacă mi-aş propune să construiesc o navă spaţială, nu m-aş baza pe o maşinărie capabilă să producă o realitate artificială în interiorul unei capsule foarte mici. Dacă maşinăria ar claca, întregul spaţiu din interior s-ar contracta şi poate chiar ar dispărea cu totul. Ar fi un coşmar. Dacă mi-ar sta în puteri, aş crea mai degrabă un sistem pasiv, fără electricitate. Nava pe care am văzut-o atunci avea în interior o realitate alternativă. Felul în care poate fi produsă aceasta este o altă discuţie şi îl vom explica mai târziu în această carte.

După ce m-am consultat cu colegii din echipa mea, am tras concluzia că nava era înzestrată cu un singur sistem care prelua comenzile ocupanţilor celor trei fotolii. Cluster-ul de cristale din spatele camerei de control nu era altceva decât un computer. Cluster-ul mai mare de cristale de pe puntea inferioară a navei, la care se adăugau antenele, totul fiind înconjurat de marea bobină, era un generator al unei alte realităţi spaţio-temporale. Era un sistem separat de primul, care funcţiona de sine stătător.


După ce am revenit la slujba mea din Long Island, nici unul din colegii mei nu a mai făcut vreo menţine referitoare la farfuria zburătoare. Am semnat cu toţii un angajament de confidenţialitate, potrivit căruia nu aveam voie să vorbim de acest subiect. Când le-am pus totuşi anumite întrebări, am constatat că aceştia nu îşi mai aminteau nimic. Eu însumi aveam anumite probleme cu memoria. Am trăit o întreagă viaţă paralelă, pe care nu am reuşit să mi-o amintesc pe deplin decât mulţi ani mai târziu."

Primii colonizatori ai Terrei au revenit... Nu suntem singuri.

Primii colonizatori ai Terrei au revenit...

Nu suntem singuri

In conditiile in care Terra isi continua vertiginos drumul spre autodistrugere si intr-un moment in care nu se intrezareau sanse de a stopa cineva din interior alunecarea rapida spre acest moment, ajutorul a sosit din afara, de la aceia care au mai vizitat cu lung timp in urma planeta nostra. Multe dintre misiunile extraterestre prezente pe Terra de-a lungul istoriei sale au revenit si sunt inca aici, in incercarea de a salva omenirea de la un dezastru iminent.
Nivelul de vibratii al actualei umanitati este scazut, motiv din care vibratia Terrei este joasa, campul magnetic global este si el slab, magnetosfera s-a diminuat, deci planeta nu mai are o protectie corespunzatoare in fata pericolelor prezentate de corpurile ceresti care ajung in apropierea sa, comete, asteroizi si alte obiecte. Acesta este unul dintre motivele pentru care am primit sprijinul unor misiuni extraterestre.

Traim un moment special in prezent: mometul in care se incheie un ciclu cosmic de 26 000de ani si planeta trece prin ceea ce unii oameni de stiinta au numit punctul zero. Terra, care evolueaza pe o traiectorie in forma de spirala, a ajuns in punctul din care a pornit la inceputul ciclului, dar pe un nivel superior din punct de vedere energetic celui de plecare, cu un nivel vibrational de aproximativ 49 de ori mai mare decat cel actual. Omenirea nu a atins in prezent aceasta performanta si nu vibreaza la o asemenea frecventa, dar a inceput sa urce usor, cu ajutorul celor prezenti pentru a ne ajuta.

Perioada in care se va realiza trecerea critica prin punctul zero a inceput in anul 1982 si se va sfarsi in anul 2017 si se numeste Apocaliptica. Observam ca este vorba de 36 de ani, repatizati simetric fata de anul 2000, 17 ani inainte si 17 ani dupa. In perioadele de Apocalips (in cazul Terrei cu o ciclicitate de 26 000 de ani, perioada ai carei parametri fizici corespund miscarii de precesie) este vorba de acumulari de vibratii care se insumeaza, rezultanta lor reprezentand bilantul respectivului ciclu. De rezultanta aceasta depinde directia pe care urmeaza sa o ia civilizatia de pe planeta respectiva. Principiul este acelasi pentu orice sistem si planeta, manifestarile fiind insa diferite, in functie de conditiile specifice fiecareia.

De asemenea, chiar si perioadele apocaliptice ale Terrei difera, dar ceea ce este imprtant este faptul ca acest moment ofera omului posibilitatea de a avea ?acces la o alta vibratie, la alti parametrii ai trairii, ai existentei universale. Catastrofele prezentate in Scriptura pot fi evitate daca omenirea se trezeste si se straduieste mai mult, mai ales ca nu suntem singuri...Multe dintre ele au si fost evitate...

Sa revenim insa la misiunile extraterestre prezente pe Geea. Acestea sunt mai multe si isi au cartierele generale pe teritoriul diferitor tari, in functie de zona in care au mai aterizat in trecut, pe care au locuit-o si pe care o cunosc mai bine.

In urmatoarele randuri ma voi referi la acele misiuni care se desfasoara in zona spatiului romanesc, pentru ca eu de acestea am cunostinta.
Nu voi reveni asupra amanuntului foarte impotant conform caruia civilizatia sumeriana a aterizat prima data si s-a dezvoltat in spatiul Carpato-Danubiano- Pontic, ci voi considera acest fapt deja cunoscut si acceptat.

Am dezvoltat subiectul, aducand dovezile aferente, in alte doua articole, deci nu voi mai reveni. Voi face insa precizarea ca civilizatia sumeriana este cea dintai sosita in acest spatiu. Pe Terra au mai sosit apoi si alte civilizatii extraterestre, una condusa de Iehova, alta de Samiaza ...

Civilizatia care a intemeiat viitorul Imperiu Sumerian a aterizat in aceasta zona si a fost condusa de un mare lider numit Remus. Tot in aceasta zona a locuit pentru o perioada si viitoarea populatie a Egiptului, care a pastrat in memorie existenta acestui mare conducator al lor. El apare in mitologia egipteana sub forma unui de soim si se numeste Seker-Remus.

Se poate observa cu usurinta ca numele viitoarei tari pe care civilizatia extraterestra din spatiul carpatic a intemeiat-o dupa Potop, este Sumer si reprezinta insusi numele conducatorului lor Remus, citit invers.

Tara in care Remus a aterizat cand a sosit pe Terra, avea o alta forma... Era mult mai mare decat zona romaneasca, cuprinzand nordul Bulgariei, Republica Moldova, Serbia, Croatia, Bosnia si Hertegovina si Muntenegru. Trec insa peste aceste aspecte istorico-geografice, precizand ca ele vor face obiectul altor articole si revin asupra a ceea ce civilizatia sumeriana a creat pe teritoriul romanesc, pe timpul perioadei indelungate in care l-a locuit.

Terra detine sisteme pe care extraterestrii le-au construit in epoca in care locuiau la propriu pe planeta, rolul lor fiind acela al conectarii cu informatia, cu vibratia universla. Spatiul ramanesc nu este singurul loc in care a fost creata si lasata o astfel de tehnologie care nu poate fi pusa in functiune decat cand oamenii se vor trezi, totul tinand de vibratie, asa cum voi arata in continuare.

Numaroase masuratori realizate de catre oamenii de stiinta americani si nu numai, au confirmat faptul ca zona de maxim magnetic si energetic se afla in spatiul romanesc si acest lucru devine clar si credibil nu numai datorita masuratorilor dar si a celor ce urmaeaza sa le aflati.

Civilizatia sumeriana a creat in zona in care locuia un sistem unitar de comunicare cu Universul, planeta noastra fiind pe atunci in legatura cu toate celelalte planete ale Sistemului Solar si nu numai.

In zona muntilor Bucegi (estul Carpatilor Meridionali), mai toate varfurile muntoase ascund emitatoare, punctul central fiind Masivul Caraiman, care joaca rolul de amplificator. In interiorul acestor munti sunt ingropate aceste elemente de tehnologie bazate pe cristale, posibilitatea lor de folosire fiind numai mentala.

Emitatoarele sunt coloane de cristal de circa 1000 de metri inaltime si 70 de metri in diametru, imbracate cu un manson format din stancile muntilor. In jurul acestora se afla diverse sali, arhive si laboratoare populate in prezent de membrii acestor expeditii.

Am afirmat anterior ca tehnologia extraterestra lasata de catre civilizatia sumeriana nu poate fi utilizata decat mental. Nimic mai logic si mai inteligent din partea constructorilor, acestia eliminand riscul de a fi folosita de catre persoane nepregatite, in scopuri distructive. O protectie mai buna a lor nici ca se putea.

Fiinta umana poseda un camp biomagnetic propriu si o vibratie proprie. La un anumit nivel vibrational, bineinteles inalt, cristalele lichide din emisfera dreapta a creierului se activeaza, omul devenind atat emitator cat si un excelent receptor al energiei. Pentru a se activa insa aceste cristale lichide este necesar ca persoana sa aiba o viata spirituala si sa traiasca curat. Este singurul mod in care vibratia poate creste si omul se poate trezi. Din nefericire numarul celor care s-au trezit este foarte mic si din acest motiv, vibratia cumulata a tuturor pamantenilor este inca la un nivel nemultumitor.

Exista deci o conexiune interrelationala intre cristalele lichide din creierul uman si cristalele uriase din munti.

Inaltarea nivelului vibrational al omului aciveaza aceste cristale si ele emitand pe o frcventa intra in concordanta cu frecventa de emisie a cristalelor uriase, oferind accesul la tehnologia respectiva.

Oricum, nu suntem capabili sa punem in functiune aceste emitatoare enorme. Daca vom reusi sa o facem, efectul benefic al campurilor de virbratie emise s-ar face simtit pe o raza de 630 de kilometri, folosindu-ne tuturor. In prezent, vibratiile joase sunt dominante la nivelul civilizatiei umane si declansarea brusca a unui astfel de vulcan de lumina ar duce la inlaturarea tuturor acestor zone cu vibratie scazuta, deci orase intregi ar disparea cu desavarsire.

Sfinxul si Babele sunt doua stanci din muntii Bucegi, cu venerabila varsta de 26 000 de ani, care au fost construite de catre oameni, dar nu cu mana ci prin puterea lui mentala. Sfinxul din Muntii Carpati are aceiasi provenienta si tehnica de constructie ca piramida lui Kheops. El ascunde in interior un cristal si impreuna cu Babele, cele doua stanci alcatuiesc instalatii extraterestre. Sfinxul, atat cel din Bucegi cat si cel din Egipt confera accesul la adevarate arhive subterane, dar acesta este un alt subiect...

De asemenea, au ramas din perioada civilizatiei sumeriene sapte orase, ascunse privirii noastre si o retea de canale de legatura intre aceste orase, folosite de catre daci in vremuri de restriste. Ei se refugiau prin aceste canale ori de cate ori situatia o cerea, fiind condusi de catre un initiat care cunostea reteaua. O parte dintre aceste canale au o inclinare verticala, coborand pana in anumite sali, arhive si laboratoare subterane.

Dovada prezentei acestei retele o constituie galeria subterana de o lungime de aproape 100 de kilometri care impanzeste zona Moldovei si a Republicii Moldova, unde tunelele descoperite au primit o intrebuintare practica: au devenit depozite pentru pastrarea vinurilor.

Nu putini au fost cei care au incercat sa forteze descoperirea acestor taine, cautand prin pesteri intrarile in orase, dar au simtit pe propria piele ce inseamna sa-ti doresti a obtine ceva fara sa meriti, fara sa atingi nivelul de intelepciune necesar accesului la aceasta tehnologie.
O alta zona deosebita este cea a Muntelui Rarau (Carpatii Orientali), in care se afla locul de maxima vibratiei a Terrei in prezent. Misiunea extraterestra din acest spatiu isi are sediul sus, deasupra piscurilor numite Pietrele Doamnei si de aici se transmit mesaje celor de pe Marte, prin intermediul unei piramide invizibile cu ochiul liber, dar perceptibila anumitor aparate speciale.

Masivul din partea stanga a stancilor este hangar pentru vehiculele extraterestre ale misiunii extraterestre prezente acolo, afirma scriitoarea mai multor lucrari pe aceasta tema, care semneaza sub pseudonimul Melfior-Ra. ?Daca oamenii interesati ar face inregistrari pe pelicula, ar vedea multe care nu le sunt date sa le vada; de asemenea, cu aparate foarte fine, s-ar putea inregistra semnale auditive.

In ceea ce priveste zona Muntelui Retezat (masiv muntos situat la 45007'-45026' lat.N / 22006'-23014' lg.E, cu o suprafata de 750-800 km2), existenta unei misiuni extraterestre acolo a fost semnalata prin aparitia unei serii de fenomene ciudate.

Din descrierile turistilor aflam ca, in plina zi - pe la orele 11 - din luna iulie 1994, in zona lacului Stevia - Poiana Gemenilor (5-6 km N-E de Vf.Radesu Mare), a tâsnit dintr-o data din spatele unui perete stâncos destul de abrupt, nenumarate raze de lumini de diferite culori, care se invârteau precum spitele unei roti (30 de minute), timp in care un vuiet ca acela produs de furtuna rasuna in intreaga vale (vezi Vf. Papusa, situat la 4 km S-E). Doua luni mai târziu, turistii care si-au asezat cortul in Poiana Gemenilor, in timp ce mâncau de prânz, au fost infasurati intr-o perdea de raze colorate. Se spune ca in Retezat pluteste o atmosfera stranie; toti locuitorii se prefac nestiutori, dar privirile ii tradeaza - se tem.

De asemenea, tot la semnalarea turistilor despre existenta unor energii stranii absolut inexplicabile in zona Vârfului Gugu care, in anumite ore din noapte "dispare" cu desavârsire, un numar de 7 specialisti s-au deplasat in acea zona, stabilindu-si tabara - in noaptea de 4 august 1991 - in apropiere de Vf.Gugu. Cu acea ocazie, membrii comisiei au consemnat aparitia unei "explozii luminoase" care parea ca iese chiar din munte, in apropierea cabanei si lacului Bucura din Muntii Retezat. Culmea este ca "explozia luminoasa" care a tâsnit spre cer, a luat cu ea Vârful Gugu! Intreaga noapte, membrii comisiei nu au putut atipi din pricina unor "apasari atmosferice", care le provocau o acuta surescitare.

Dupa "pulverizarea" avionului IL-14 care se indrepta in directia Vf.Gugu - noaptea de 13-14 august 1991 - in Curmatura Bucurii (Retezat), in aceeasi zona, la poalele Vf. Gugu, s-a deplasat cea de-a doua comisie constituita din 10 specialisti care, in cele doua zile de observatii 17-18 august 1991, au consemnat spaime fara motiv, acute senzatii de sufocare, in special noaptea, asociate exploziilor luminoase, linistea unui peisaj devenit brusc "martian" si impresia ca sunt supravegheati de "ceva", "cineva" cu staruinta.

Acestea sunt doar cateva dintre dovezile prezentei misiunilor extraterestre in zona romaneasca. Fapul ca se afla aici in prezent nu este cel mai important lucru. Ceea ce este cu adevarat important este implicarea nostra in lucrarea desfasurata pentru a putea depasi aceasta perioada dificila, fara probleme. Ramane de vazut daca uriaselor eforturi depuse de ei le vom raspunde cu un minim de bunavointa si lupta pentru viata nostra si a intregii planete si mai ales cum vom depasi ca umanitate actuala perioada apocaliptica.


Bibliografie:
· "Viata pe Geea", vol. I - editura Solteris, Piatra Neamt, 1996
· Constantin N. Barbulescu - "Primele forme ale scrierii de pe mapamond sunt rezultatul dezvoltarii
unui popor civilizator" (art)
· "Sa ridicam valul de pe tainele neamului" - Alexandra Tone (art) Revista fenomenelor paranormale


Autor: Isabela Iorga