PROFETIILE MAYASE SI CERCURILE DIN LANURI

PROFETIILE MAYASE SI CERCURILE DIN LANURI

"Calendarul Maya, se află în centrul unui fenomen cultural. Pentru unii, 2012 va fi sfârşitul lumii; pentru alţii, aduce promisiunea unui nou început şi tot pentru alţii, 2012 reprezintă explicaţia, pentru unele realităţi tulburătoare - precum schimbările climatice - care par să fie scăpate de sub control, din motive necunoscute."

The New York Times, 1 Iulie, 2007

Ca un ultim cadou, de An Nou, vă ofer acest mini documentar, multi premiat - International UFO Congress EBE Awards, Best Documentary, Best Historical Documentary and Peoples Choice Award - realizat de Jaime Maussan, moderatorul unei emisiuni OZN, difuzată la televiziunea mexicană, în ultimii 20 de ani, într-un interval de audienţă maximă, care a descoperit că mesajele codificate, în aşa-zisele "cercuri din lanuri", din ultimii ani, poartă semnătura enigmaticei civilizaţii mayaşe, părând a indica, de asemenea, spre mult disputatul an, 2012, când Kukulcan - sau Quetzalcoatl, al aztecilor - va reveni printre noi.

Ce vor să spună, oare,  toate aceste simboluri, despre care mulţi oameni şi din ce în ce mai mulţi savanţi, încep să creadă că reprezintă un sistem structurat de coduri, acoperind vaste intervale istorice şi chiar spaţiale ?

În ultimii ani, cu sprijinul tehnologiei informatice, tot mai avansate şi a muncii asidue a tot mai multor cercetători străluciţi, s-a reuşit conectarea multor puncte, ale marii enigme, numită antichitate, descifrându-se mesaje ce par să prezică un viitor deosebit de luminos, al planetei, prin intrarea într-o nouă Epocă de Aur şi confirmarea originilor extraterestre ale umanităţii.

După ce au prezis corect, explozia de lumină a Cometei Holmes 17P, din octombrie 2007, când şi-a amplificat emisia de lumină cu un factor de 500.000, devenind, pentru scurtă vreme, cel mai mare obiect din sistemul solar, vizibil chiar cu ochiul liber, se presupunea că aceşti creatori invizibili de cercuri în lanuri, îşi vor îndrepta atenţia spre evenimente astronomice apropiate de data de 21 decembrie, 2012.

Două astfel de imagini, par a confirma direct, evenimente astronomice ce vor avea loc atunci, cel de la Waylan's Smithy din 2006 - care sugerează că razele unei puternice explozii, din adâncul spaţiului, vor atinge Terra cam prin martie, 2013 - şi cea de la West Kennett din 2006 - sugerând că puternice emisii energetice, emanând din centrul galaxiei, vor ajunge pe Terra cam pe 14 decembrie, 2012, la vreme de lună nouă şi în prezenţa unei comete, în interiorul sistemului nostru solar.

În ultima vreme, activitatea de decodare a misterelor, acestor figuri din lanurile britanice, pare să fi făcut un puternic salt înainte, dar cu toate corelaţiile, evidente, cu unele evenimente astronomice, precum cometa amintită mai sus sau impactul lui Shoemaker-Levy cu Jupiter, din 1994, comunitatea academică rămâne la fel de încremenită, într-o ignoranţă  agresiv-sfidătoare, de sorginte inchizitorială, triada fiind completată de slugarnica mass media şi desigur, guvernele.

Din nefericire, nu puţini sunt scepticii, care continuă să afirme şi să întrebe: "Asta este imposibil ! Cum este posibil ca sute de oameni să cunoască aceste rezultate, doar la modul privat, fără ca nici unul dintre aceste importante fapte, să nu fie difuzate în principalele mijloace mass media, unde ar putea fi studiate de toată lumea, în condiţiile în care, informaţia de pe Internet, este nesigură şi contradictorie ?"

Naivitatea marii majorităţi a oamenilor, este aproape fără limite, când mai cred că o industrie profilată în întregime pe pâine şi circ, pentru care sunt importante doar tacticile de intimidare, reclama făcută celor mai incompetente fiinţe, politicienii şi cel mai proaspăt scandal - cu cât mai abject şi mai penibil, cu atât mai bine - poate da dovadă de o integritate pur şi simplu incompatibilă, cu raţiunea ei de a fi.

Filmul de faţă răspunde magistral neîncrederii şi indiferenţei, prin cercetările făcute de o echipă compusă din Winston Keech, Gary King şi Terje Toftenes (realizatorul incitantului documentar, The Day Before Disclosure, postat deja pe acest blog), care au filmat apariţia, din senin, a unei figuri de peste 300 de metri lungime, în East Field, lângă Avebury, în noaptea de 7 iulie, 2007.

Care a fost reacţia mass media ?

În timp ce un manelist, cu dantură de rechin pensionar, poate face furori, de exemplu, etalându-şi fizicul prin revistele franceze, de parcă ar fi altceva decât o infamă nonvaloare a acestei lumi, un eveniment poate epocal, ce înlătură multe dintre dubiile aruncate de mistificatorii, Doug Bower şi Dave Chorley, privind originea cercurilor din lanuri, s-a bucurat de notă succintă într-un ziar local din Wiltshire şi de o şi mai mică menţiune pe un website regional, al BBC.

Jaime Maussan

Fără efortul, meritoriu, al acestui jurnalist de excepţie, care este Jaime Maussan, ce a avut iniţiativa concetizată în acest mini documentar, era foarte posibil ca această descoperire să se scufunde în uitare.

Un aspect poate neaşteptat, al fenomenului, este "conexiunea maya",  unele dintre figurile ce apar anual, preluând parcă, vechi teme din mitologia maya şi cea aztecă.

"Când, savanţii europeni, au început să decodifice anticele hieroglife maya, unul dintre primele succese a constat în înţelegerea sistemului numeric, utilizat de mayaşi, a sistemului lor de calendare, bazate pe mişcările aparente ale Lunii, Soarelui sau planetei Venus. Pe scurt, matematica şi ştiinţa au furnizat fundaţia unei noi forme de comunicare, aşa cum savanţii SETI prezic că se va întâmpla, în cazul comunicaţiilor interstelare."

www.seti.org, "Decodarea E.T. în căutarea unei pietre Rosetta, cosmice"

 Calendarele solar-venusiene, folosite, cu multă vreme în urmă, de ambele civilizaţii meso-americane, Maya şi Aztecă - laolaltă cu faimosul lor calendar pe termen lung - au apărut recent în lanurile engleze, fie lângă Silbury Hill, în 2004, fie lângă Woolstone Hill, în 2005, remarcabilă fiind apariţia lor într-un moment semnificativ, chiar la finalul unui ciclu Maya, de 5.125 de ani.

Calendarul lung, se încheie la 21 decembrie, 2012, marcând finalul celei de-a cincea epoci solare, începută pe 13 august 3114 î.e.n., în timp ce calendarul solar-venusian, se va termina pe 28 martie, 2013, marcând finalul ciclului de 52 de ani, început pe 10 aprilie, 1961 şi totodată, intrarea în cel de-al şaselea ciclu solar, de peste 5.000 de ani.


Sursa: fymaaa.blogspot.com

CONSTRUCTIILE MAYASE - Piramida Kukulcan SI Chichen Itza

Radarul poate dezvalui tainele constructiilor mayase

Un arheolog german spera sa faca lumina in cazul civilizatiei mayase din America Centrala folosind o tehnica computerizata

 Se va folosi tehnica GPR pentru depistarea golurilor subterane

Hans Lakersen este un arheolog specializat in utilizarea si interpretarea datelor radar obtinute din masuratorile facute asupra pamintului (GPR). El a fost solicitat sa ia parte la un proiect in Mexic la Chichen Itza, un asezamint aflat sub egida UNESCO, in Yucatan.

Lakersen spera sa investigheze o zona aflata in apropiere de piramida Castillo – cunoscuta si ca piramida Kukulcan – unde arheologii din SUA presupun ca ar exista o pestera folosita de mayasi pentru desfasurarea ritualurilor lor.

Incercam sa determinam unde se afla aceasta pestera si vom folosi tehnica GPR si programele computerizate ale domnului Hans pentru a genera un model tridimensional al subsolului – a spus seful echipei de arheologi americani, David Bresmon.

Mayasii au creat un platou larg pentru desfasurarea ritualurilor

In partea centrala a zonei Chichen Itza, mayasii au creat un platou larg, un fel de piata pentru desfasurarea presupuselor lor ritualuri si procesiuni. Ei au taiat din roca aproape patru metri, iar ulterior au pavat zona cu un fel de tencuiala, de beton.

In interiorul umpluturii, arheologii au detectat deja ceva ce pare a fi fundatia unei cladiri anterioare si un sant care nu poate fi explicat, care a fost sapat la aproape 10-15 metri in partea de vest a piramidei.

Existenta unui sant ridica multe semne de intrebare

Santul, care se intinde pe o directie nord – sud, are o lungime de 100 de metri si cinci metri latime si merge spre temelie. El a fost sapat dupa ce piateta mentionata a fost terminata, adica taiata roca si umpluta cu beton.

Una din teorii ar fi aceea ca santul ar fi putut fi folosit ca o cale de acces la una din camerele care se afla dedesubtul priramidei – poate sa fi fost o camera in care se desfasurau ritualuri sau chiar un fel de mormint – a spus Bresman. Poate a fost utilizat intr-o vreme indeparatta cind localnicii l-au inmormintat pe regele de la Chichen Itza.

Utilizind modelele tridimensionale se pot evita excavatiile inutile

Cercetatorii nu stiu exact la ce a folosit acest sant si de aceea vor incerca sa faca intii cercetari ale subsolului cu ajutorul tehnicii radar, pentru a genera modele 3 D. Acestea vor fi ulterior interpretate pentru a-si face o idee despre ce este acolo. Daca va fi nevoie, se va trece apoi la excavatii.

Bresman a spus ca va incerca sa detecteze un posibil gol subteran care s-ar afla sub piramida si ca va lua in calcul, reinterpretind toate datele directe si indirecte adunate de-a lungul timpului.

Cercetari similare s-au facut cu succes la  Basel

Hans Lakersen a dovedit abilitatea tehnicii sale de a genera modele tridimensionale computerizate, bazate pe datele GPR, cu ocazia cercetarilor facute in apropiere de Basel, asupra castrului roman Augusta Raurica.

Din biroul sau din Germania el poate vedea pe monitorul computerului sau modele ale structurilor care inca mai exista sub pamint – stilpi, canale pentru apa, intrari anterioare, bai romane, care au fost acoperite de-a lungul timpului.

Cu ajutorul metodelor geofizice de prospectare se poate vedea in interiorul pamintului fara sa atingi nimic din aceste structuri – a spus Lakersen. Folosind tehnica geofizica putem intelege ce este in subsol si apoi sa incepem sa excavam.

Este foarte important sa nu se strice mediul inconjurator cu sapaturi inutile

Metodele acestea blinde, care nu presupun vatamarea mediului inconjurator, sint deosebit de importante pentru pastrarea in bune conditii a mostenirilor lumii. Cercetatorii afirma ca utilizind metodele de vizualizare a subsolului cu ajutorul radarului sau alte metode geofizice, se pot identifica locatiile exacte cautate asupra carora ei isi pot concentra apoi atentia.

Necesitatea sapaturilor apare atunci cind intervin elemente de finete

Lakersen este insa un pic stresat de faptul ca tehnica sa nu poate raspunde la toate intrebarile care se pun in aceste situatii.


Din pacate, prospectiunile geofizice nu pot inlocui traditionalele excavatii. Daca vom dori sa stim o data exacta sau relatia exacta care exista intre ziduri, va trebui sa apelam tot la sapaturi. Si mai este o problema: cu ajutorul tehnicii radar nu vom putea niciodata sa scoatem la suprafata nici un vas ceramic, moneda sau orice alt obiect. Ele sint prea mici pentru a fi detectate in acest fel.

Lakersen si-a montat instalatia de scanare pe o cositoare

In Elvetia, Lakersen s-a folosit de o inventie proprie – o cositoare automata pe care el a instalat un echipament electronic. El putea  scana zona, studiind  mai bine de un hectar pe zi.

Echipamentul electronic fost construita manual in intregime, a spus el si a indicat exactitatea modelelor computerizate de la Augusta Raurica. Mi-a luat doar citeva saptamini pentru a-i intelege structura, dar chiar daca este facuta manual, este mult mai rapida decit excavatiile. Excavarea unei zone de doar un hectar ar lua mai bine de 10 ani.

Anul viitor vor incepe cercetarile la Chichen Itza

Acum se spera ca Lakersen va putea genera modele similare prin studierea pietei de la Chichen Itza.

Chichen Itza, la fel ca majoritatea ruinelor impresionante ale civilizatiei maiase, se presupune ca a fost ridicata intre anii 550–900 i.Hr.

Lakersen si Bersmen vor lucra impreuna colaborind cu arheologii mexicani de la universitatea nationala. Ei spera sa demareze acest proiect la inceputul anului viitor.

 Cristina Matache