Se afișează postările cu eticheta ZEI. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ZEI. Afișați toate postările

Ritual de Sabat - Yule - 21 dec

Ritual de Sabat - Yule


 

Yule – 21 dec


Yule inseamna roata in norvegiana. Este sarbatoarea solstitului de iarna, in jurul datei de 21 dec.

Aceasta sarbatoare celebreaza venirea pe lume a Regelui Soare. Yule mai este cunoscut si ca Festivalul Luminilor, caci toate luminile ardeau in aceasta noapte.

La Yule, sărbătorim iarna și renașterea Soarelui. La Samhain, Zeița l-a urmat pe Zeu în Lumea de Dincolo, iar Pământul și-a început marea lungă iarnă. Pe măsură ce roata se întoarce spre Yule, Zeița este gravida și dă naștere micului Rege de Stejar – Oak King, Zeul Soarelui Rasare. Vechiul Zeu sau Regele Holly este învins și se întoarce în Lumea de Dincolo pentru a se odihni până la solstițiul de vară, când va renaște din nou ca Domn al Soarelui Apune.

In Roma Antica, aceasta sarbatoare era denumita Natalis Solis Invicti – Aniversarea Soarelui Nebiruit si avea loc in timpul festivalului mai lung denumit Saturnalia, cel mai important din an, de la care a ramas pana in ziua de azi traditia sarbatorii de Anul Nou.

Yule a fost primul festival pagan asimilat de crestinism in anul 354 d.Hr., cand celebrarea nasterii pruncului Iisus, care a avut loc undeva in martie, a fost mutata in timpul solstitiului de iarna si a fost numita Craciun. Obiceiul impodobirii bradului de Craciun, cadourile, colindele, uraturile mascatilor costumati, vascul, au fost toate preluate de la sarbatoarea pagana Yule.

Este ziua eliberarii lui Mabon, fiul Marii Mame, Modron. La Yule, Mabon renaște ca si Copil al Promisiunii, Fiul Luminii.

De Yule se fac ritualuri pentru victorie asupra dusmanilor, pentru succes in orice domeniu, prosperitate financiara si materiala.

 

Traditii Ritual de Sabat Yule - 21 dec


Când zilele deveneau mai reci și nopțile deveneau mai lungi, oamenii din vremuri străvechi aprindeau lumânări și se adunau la focuri rotunde pentru a ademeni Soarele prin dansuri si cantece.

Brazii se tăiau și se aduceau în interiorul caselor pentru a simboliza viața, renașterea și reînnoirea. Acestia au putere asupra morții, deoarece verdele lor nu se stinge niciodată și au fost obișnuiți să învingă demonii de iarnă (frigul) și să reziste mortii și distrugerii. Datorită forței și tenacității lor, se credea că încurajează revenirea Soarelui.

Regele Holly, care reprezintă elementul masculin si reprezentat prin iedera, a fost adesea folosit pentru a decora ușile, ferestrele și șemineele. Indepărtează spiritele rele înainte ca acestea să poată intra într-o casă și să provoace rău. Iedera, simboluri ale Regelui Holly, reprezintă speranța, iar fructele roșii reprezintă potență.

Vâscul, care reprezintă elementul feminin, deține de asemenea multă importanță, deoarece a fost folosit de preoții druizi în ceremoniile speciale din timpul solstițiului de iarnă. Ei credeau că frunzele ei verzi reprezentau fertilitatea zeiței-mamă și că fructele sale albe, sămânța Dumnezeului Pădure sau a Regelui Stejarului. Druizii recoltau vâscul de la stejarii sacri iar domnisoarele se strângeau sub copaci pentru a prinde ramurile care cad, împiedicându-le să cadă la pământ; căci dacă se întâmpla acest lucru, se credea că toată energia sacră din plantă se revarsa în pământ. Ramurile și crengile se împărțeau pentru a fi atârnate pe uși ca protecție împotriva tunetului, fulgerului și a altor rele. Era purtat și ca amuleta pentru fertilitate sau atârnat deasupra capului.

Arborele Yule a fost și un alt simbol important în tradiția păgână. Inițial, a reprezentat Arborele Vieții sau Arborele Lumii printre păgânii timpurii. În vechime era decorat cu cadouri pe care oamenii voiau să le primească de la zei. Acesta era împodobit cu ornamente naturale precum fructe de pădure și alte fructe, precum și simboluri sacre zeilor și zeiței. În unele tradiții de sărbători, ghirlandele cu floricele și fructele de pădure erau înfășurate în jurul copacului, astfel încât păsările sa se poata hrăni și din copac.

Obiceiul de a arde Busteanul Yule a început cu vechii scandinavi care au ars un bustean uriaș, cazut dintr-un Arbore de Cenusa , pentru a-și onora zeul Thor. În tradiția celtică, un foc continuu de vatră se păstra pentru a împiedica spiritele să intre în casă. Pentru ca focul să continue să ardă, un arbore de stejar mare se tăia și se aducea în casa pentru a fi ars în vatră, iar ultimele rămășițe din arbore se puneau deoparte pentru a arde cu focul de anul viitor. Se credea, de asemenea, că, cu cât ardea mai mult timp busteanul, cu atât mai rapid va veni Soarele pentru a încălzi Pământul.

 

Alte tradiții și simboluri Yule


Lumânările erau un alt mod de a avea o flacără veșnică în casă. Ele simbolizau lumina și căldura soarelui și erau folosite pentru a alunga relele și a ademeni soarele / fiul care se întoarce.

Coroanele erau de asemenea tradiționale în cele mai vechi timpuri, deoarece simbolizau roata anului și finalizarea unui alt ciclu. Erau confecționate din frunze verzi și împodobite cu conuri și fructe de pădure și atârnate ca decor în toată casa. De asemenea, erau oferite cadou pentru a simboliza infinitatea bunăvoinței, prieteniei și bucuriei.

Clopotele erau adesea sunate în timpul solstițiului de iarnă pentru a alunga demonii care au ieșit la suprafață în perioada întunecată a anului. Erau sunate dimineața în timp ce toată lumea  se trezea pentru a alunga zilele întunecate și a anunțat zilele mai calde și mai strălucitoare după solstițiu.

Elfii au fost asociati cu Yule, deoarece anticii știau că spiritele care au creat Soarele locuiau pământul Elfilor. Prin includerea elfilor în sărbătorile de Yule, anticii credeau că asigurau asistența elfilor în constrângerea Soarelui să se întoarcă.

Turta dulce era considerată a fi o pâine specială în această perioadă, deoarece ghimbirul nu a fost disponibil până când cruciații l-au adus în secolul al XI-lea. În vremea respectivă existau legi stricte cu privire la pâinea de specialitate, astfel încât turta a fost lăsată să fie produsă numai în perioada sărbătorilor și astfel, a devenit asociată cu iarna și cu Yule.

Wassail provine din cuvintele din engleza veche waes hael, care înseamnă „be well”, „be hale” sau „good health” (sanatate de fier, fii binecuvantat, toate bune). Este o băutură puternică, de obicei un amestec de alune, miere și condimente sau cidru de mere amestecat. Când păgânii intrau în pădure pentru a taia marele stejar pentru bușteanul Yule, ei ungeau copacul cu aceasta bautura și il decorau cu prăjituri îmbibate in Wassail, astfel s-a născut ritualul de spălare. Acasă, Wassail-ul se turna într-un castron mare în timpul sărbătorii, iar gazda, atunci când își saluta oaspeții, ridica un pahar și le dorea "waes hael", căreia ise răspundea „drinc hael”, ceea ce însemna „Bea și fii bine”.

Colindatul a fost, de asemenea, o tradiție populară Yule. Copiii mici onorau solstițiul de iarnă cantand colinde. Mergeau prin sate, cântând din ușă în ușă. Sătenii, în schimb, îi răsplăteau cu dulciuri și mici cadouri care simbolizau mâncarea și prosperitatea oferite de Zeița-mamă tuturor copiilor ei pământeni.

Simboluri Yule: Regele Holly, stejar, vâsc, iederă, frunze verzi, laur, dafin, tamaie, pin, salvie, cedru galben.

Mâncare și băutură Yule: Wassail, turtă dulce, fructe, fructe de pădure, nucă, mâncăruri de porc, curcan, vinete, Ceai de ghimbir, Cidru condimentat.

Culorile lui Yule: Roșu, Verde, Alb, Argintiu, Auriu. Roșul reprezintă Regele Holly în scădere. Verde reprezintă Oak King, Zeul Soarelui Rasare. Albul reprezintă puritatea și speranța Lumii noi. Argintul reprezintă Luna. Aurul reprezintă Soarele / Fiul.

Pietrele Yule: rubin, granate, smaralde, diamante.

Activități Yule: Colindat ~ Taierea copacilor ~ Arderea buștenilor Yule ~ Decorarea copacului Yule ~ Schimbarea cadourilor ~ Sărut sub vâsc

Zeități ale lui Yule: Zeițe: Marea Zeiță Mama a Pământului, Freya, Gaia, Diana, Isis, Demetra
Zeii: Mabon, Zeul Soarelui, Copilul Stelei Divine, Regele Stejarului, Regele Holly, Omul Verde, Omul Roșu, Cel Cu Corn, Odin, Lugh, Apollo, Ra

 

Karanna Academy

PAGINA FACEBOOK

https://www.evolutiespirituala.ro/ritual-de-sabat-yule-21dec/?fsp_sid=28671

Istoria Spirituala a Pamantului


Istoria Spirituala a Pamantului


minte trup spirit
Pentru a intelege ce se intampla in zilele noastre si ce se va intampla cu viitorul nostru este esential sa cunoastem trecutul. Plantele, de exemplu, folosesc matematica descrisa in secventa lui Fibonacci pentru a determina ce trebuie sa faca in cresterea lor.


 

O planta priveste inapoi pentru a vedea ce a facut, se convinge unde este acum si apoi stie unde trebuie sa ajunga.


 


Istoria civilizatiilor de pe acest Pamant incepe in urma cu 500 de milioane de ani. Planeta nostra este o samanta stelara pe care au sosit forme de viata externe de peste tot. Aceste forme s-au combinat si au generat noi forme de viata apoi au parasit iarasi Pamantul.


Fiecare forma de viata care s-a creat a trecut prin cinci nivele de constiinta. Actualmente noi suntem pe al doilea nivel din cele cinci.


Aproape toate dovezile care vin din trecutul civilizatiilor avansate au fost scoase afara din context sau au fost ignorate. De exemplu, noi avem o conexiune cu steaua Sirius, despre care se cunoste foarte putin dar care este esential pentru a intelege conditia nostra prezenta.


Cartea lui Robert Temple, The Sirius Mystery (Misterul lui Sirius), prezinta urmatoarele: Exista un trib langa Timbuku, in Africa, numit Dogon.


Timp de mai mult de 700 de ani, acest trib a detinut informatii pe care oamenii de stiinta nu le-au accesat decat in urma cu circa 20 de ani, cand satelitii din spatiu au confirmat aceste lucruri.


Dogonii cunosc steaua Sirius in detaliu. Sirius este cea mai stralucitoare stea de pe cerul nostru. Este situata la stanga si mai jos de centura lui Orion.


Dogonii au spus ca acolo mai este o alta stea micuta care se roteste in jurul lui Sirius si este facuta din cea mai densa materie din Univers.


Aceasta stea efectueaza un ciclu de rotatie la fiecare 15 ani. Este o stea foarte veche. Pentru ca oamenii de stiinta nu puteau vedea aceasta stea prin telescoapele lor, etnografii sau gandit ca nu este decat mitologie.


In 1970 un telescop lansat in spatiu (Hubble) a gasit o stea pitica alba care se roteste in jurul lui Sirius.


Ca si cea din "mitul" dogonilor este o stea foarte veche. Un inch patrat din materia acestei stele se estimeaza a avea o greutate de aproximativ 900 Kg.


Orbita stelei a fost calculata la 50,1 ani. Aceasta stea a fost denumita Sirius B, iar prima stea a fost redenumita Sirius A.


Cand o echipa de oameni de stiinta a vizitat tribul Dogon pentru a afla de unde au aceste informatii, batranii tribului au spus ca o farfurie zburatoare a aterizat. Din aceasta farfurie au aparut fiinte care au facut o gaura mare in pamant pe care au umplut-o cu apa.


Ocupantii, care aratau asemeni delfinilor, au sarit in lacul facut de ei apoi s-au indreptat catre tarm si le-au vorbit oamenilor din tribul Dogon.


Le-au spus ca sunt de pe Sirius si le-au relatat multe istorisiri legate de aceasta stea.


Dogonii au furnizat si alte informatii incredibile. Ei aveau o imagine vizuala a miscarii lui Sirius A si Sirius B de pe Pamant pentru perioada dintre 1912 si 1990, culminand cu imaginea exacta a locului unde trebuie sa fie aceasta stea in momentul prezent.


Ei detineau deasemenea foarte multe informatii despre planetele din sistemul nostru solar, incluzand mai multe luni. Cum puteau ei sa-si imagineze sau sa stie toate aceste lucruri in amanunt?


Urmatoarea informatie pe care am accesat-o m-a dus catre Sfinx. Egiptologii spun ca Sfinxul a fost construit in jurul anului 2.500 i.H., de faraonul Chephren. In cartea sa din 1961 numita Le roi de la theocratie pharaonique (Sacred Science), matematicianul, filosoful si orientalistul R. A. Schwaller de Lubicz spune:


"Noi trebuie sa cunoastem ca o mare civilizatie trebuie sa fi precedat vastele miscari de ape care au trecut peste Egipt; acest fapt este implicat de existenta sfinxului sculptat in roca din stancile de la vest de Giza. Trupul leonin al acestui sfinx, cu exceptia capului, arata semne incontestabile de eroziune acvatica".


Un egiptolog numit John Anthony West, dupa ce a citit cartea lui Schwaller de Lubicz in 1972, a decis sa studieze mai bine Sfinxul.


El a concluzionat ca suprafata Sfinxului prezenta urme ale eroziunii apei si nu ale nisipurilor. El a calculat ca Sfinxul a fost supus pentru cel putin 1.000 de ani eroziunii torentelor de apa.


Desertul Sahara are o vechime de cel putin 7.000 pana 9.000 de ani, ceea ce inseamna ca Sfinxul trebuie sa dateze de cel putin 8.000 - 10.000 ani.



piramide egipt



Arheologii egipteni nu au avut nimic de spus in legatura cu acest lucru. Dovada este coplesitoare, dar ameninta sa darame conceptele despre cine a fost pe aceasta planeta, mai ales ca noi credem ca nimeni nu era capabil sa construiasca ceva precum Sfinxul, in urma cu 8.000 - 10.000 ani.


Potrivit lui Thoth, Sfinxul contine dovezi de 5,5 milioane de ani de civilizatie pe aceasta planeta. In urma cu 5,5 milioane de ani s-a intamplat ceva si s-a rupt inregistrarea memoriei akashice a planetei Pamant.


Nici chiar Thoth nu stie ce a fost si cum se poate ajunge la inregistrarile anterioare acestui eveniment.


Civilizatia sumeriana pare sa fi aparut peste noapte, fara nici o evolutie.Acelasi lucru este valabil si pentru Egipt.


Scrierea egipteana a aparut intr-o singura zi in forma sa perfectionata. In ruinile oraselor sumeriene, arheologii au gasit tablete care infatiseaza sistemul solar, cu planetele in ordinea lor corecta.


Una dintre acestea chiar da distantele dintre planete. Cum stiau aceste lucruri? Ei au furnizat dealtfel, date privind procesiunea echinoctiilor.


Sa calculat ca pentru a descoperii procesiunea echinoctiilor este necesar un timp minim de observatie de 2.150 de ani.


Cum dispuneau sumerienii de aceste observatii, cand, potrivit standardelor noastre de gandire, nu exista nici o civilizatie avansata cu 2.160 de ani inaintea sumerienilor?





https://www.evolutiespirituala.ro/istoria-spirituala-a-pamantului/?fsp_sid=21355

Sabaturile Roata Anului - Cercul Sacru

Sabaturile Roata Anului - Cercul Sacru

Ciclul anual al trecerii anotimpurilor este denumit si Cercul Sacru, Ciclul Sabaturilor sau Roata Anului.

Cele 8 spite ale acestei roti sunt marile sarbatori ce au loc in perioada solstitiilor, echinoctilor si la jumatea acestor timpi. Se mai numesc si SABATURI, de la cuvantul francez „battre” –a celebra. Aceste sarbatori au fost asimilate in mare parte de toate religiile, inclusiv de crestinism, ca zile ale sfintilor si sarbatori religioase.https://www.evolutiespirituala.ro/sabaturile-roata-anului-cercul-sacru/?fsp_sid=1007

Solstitiul de vara - cea mai lunga zi din an

Solstitiul de vara, cea mai lungă zi din an

Pe 21 iunie, este solstiţiul de vară în emisfera nordică, adică este cea mai lungă zi din an. Tot atunci, este Ziua Mondială a Soarelui. Marchează începutul verii astronomice. De acum, ziua se scurtează, devenind egală cu noaptea, la echinocţiul de toamnă.
.
Solstiţiul de vară a fost, din cele mai vechi timpuri, prilej de bucurie și sărbătoare, fiind legat de momentul strângerii recoltei. La început, serbarea coincidea cu data solstițiului, adică 21 iunie. Mai târziu, ceremonialul, fiind considerat de către biserică drept păgân, a fost mutat pe 24 iunie — ziua dedicată Sfântului Ioan Botezătorul.Denumirea de solstiţiu provine din limba latină şi înseamnă „soarele oprit“, iar evenimentul care ar loc în fiecare an a provocat numeroase mituri şi superstiţii, de-a lungul timpului. În credinţa populară se spune că solstiţiul de vară este favorabil unor magii puternice, care îşi pot pune amprenta pozitivă asupra unor schimbări în dragoste, prosperitate sau sănătate.
.
Solstitiul de vara. Legende şi superstiţii
.
Energia solstiţiului de vară este considerată a fi o energie a pasiunii, vitalităţii, creativităţii şi belşugului.Solstiţiul de vară era în vechime şi un prilej de găsire şi folosire a apei magice.Îmbăierea în lacuri sau râuri avea un efect curativ, dar constituia şi un ritual de renaştere. În unele regiuni, spălatul cu roua adunată în ajunul solstiţiului reprezenta o practică magică de frumuseţe, iar în altele, îmbăierea în apa cu ierburi din noaptea solstiţiului reprezenta o cură de refacere a sănătăţii şi vigorii.Pentru celţi, anul nou începea atunci când vechiul dragon era ucis şi apărea un alt dragon. Druizii, preoţii din regiunile celtice, sărbătoreau Alban Heruin, solstiţiul de vară, situat la jumătatea intervalului de timp dintre echinoxul de primăvară (Albam Eiler) şi echinoxul de toamnă (Alban Elfed). Acest festival al miezului de vară celebra apogeul Luminii, simbolizat uneori prin încoronarea "Regelui Stejar", zeul creşterii anului. Solstiţiul de vară era celebrat în mod tradiţional prin ospeţe în păduri, jocuri şi mari focuri de tabără.În China antică, ceremonialul solstiţiului de vară consta într-o sărbătoare dedicată pământului, forţei feminine şi pricipiului Yin. În vechea Galie, celebrarea solstiţiului de vară era denumită "Sărbătoarea lui Epona", după numele unei zeiţe a cailor, personificând fertilitatea, independenţa şi agricultura. Triburile celtice, slave sau germanicesărbătoreau solstiţiul de vară cu focuri de tabără. Noaptea solstiţiului era specifică festivalurilor focului şi magiei de dragoste, oracolelor iubirii şi divinăţiei. Se credea că lanurile de cereale se vor înălţa la fel de mult ca şi înălţimea la care săreau peste foc cuplurile de îndrăgostiţi. Puterilor magice ale focului permiteau fetelor să îşi ghicească viitori soţi. În Suedia, un arbore al miezului de vară era înălţat şi decorat în fiecare aşezare. Sătenii dansau în jurul lui, iar femeile se îmbăiau într-un râu. Ritualul avea menirea de a aduce ploaia peste câmpuri. Anumite ritualurile legate de miezul verii par să se regăsească în majoritatea culturilor. Solstiţiul de vară era o vreme a purificării prin apă şi foc, un timp când spiritele pământului şi cerului păşeau printre oameni. Puteau fi găsite comori îmbelşugate în aur, iar zânele şi vrăjitoarele erau mai prezente decât în orice altă perioadă a anului. Peste câmpuri erau purtate torţe în scopul îndepărtării bolilor din grane, iar vitele erau trecute prin foc pentru a se izgoni făpturi asemănătoare vampirilor. Solstitiu de vara. Pregătirea de Sânziene La români, solstițiul de vară este legat de sărbătoarea Sânzienelor, din 24 iunie. Sânzienele sunt, în mitologia românească, zâne bune din clasa ielelor, dar care atunci când nu le este respectată sărbătoarea devin surate cu Rusaliile, care sunt zâne rele. Noaptea de Sânziene este înconjurată de o aură de mister și magie, fiind favorabilă vrăjilor și descântecelor de dragoste. Coronițele de Sânziene lăsate noaptea afară puteau asigura fetele că vor face nuntă în vară, în cazul în care erau găsite dimineața acoperite de rouă. Florile culese de Sânziene, așezate sub pernă în noaptea de 23 spre 24 iunie, le puteau ajuta pe fete să își vadă în vis viitorul soț. Festivitatea este dedicată Sânzienelor sau Drăgaicelor, personaje mitice nocturne, care apar în cete (de obicei în număr impar), cântă și dansează pe câmpuri în noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul (23 spre 24 iunie). Ele umblă pe pământ sau plutesc prin aer, împart rod holdelor și femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor, apără semănăturile de grindină și vijelii. În anumite situații, când oamenii le nesocotesc ziua, Sânzienele pot deveni distructive: stârnesc furtuni și vijelii, aduc grindină, lovesc pe cei nepăsători cu boala numită „luatul cu Drăgaica”, lasă câmpurile fără rod etc. În mitologia română sunt cunoscute și sub alte denumiri, precum: Dânse, Vâlve, Iezme, Irodiade, Rusalii, Nagode, Vântoase, Zâne, Domnițe, Măiastre, Împărătesele Văzduhului și încă multe altele în funcție de regiune. Sânzienelor le place să fie iubite. Se supără și pedepsesc dacă nu le iubești. Pot deveni la fel de rele și dușmănoase precum Ielele sau Rusaliile. De momentul solstițiului de vară este legat și un ritual de transformare a unei bijuterii din aur în talisman norocos. Se foloseste orice fel de obiect din aur, indiferent dacă este un inel, o moneda sau pandativ. Cu o zi inainte de solstițiu, bijuteria este pusă într-un vas rezistent la foc, plin cu ierburi uscate (cimbru, rozmarin, salvie, lavandă, mușețel, sunătoare), ce reprezintă elementul pământ. În zorii zilei solstițiului de vară, se scoate obiectul de aur dintre ierburi și se pune într/un vas cu apă curată, apon prin flacăra unei lumânări galbene sau aurii. Astfel, bijuteria este purificată cu elementul focului. Cu flacăra de la lumânare, se dă foc ierburilor uscate din vas, lasându-le să ardă și să își împrăștie aromele. De la mijlocul zilei și până la apus, se lasă obiectul de aur într-un loc sigur de afară, astfel încât să fie sub lumina soarelui. Seara, țineți strâns bijuteria într-o mână, închideți ochii și concentrați-vă asupra dorintei cele mai arzătoare, apoi pronunțați dorința cu glas tare, de 3 ori. La final, se recită: „Fii vrăjit și legat, cu noroc, dragoste și lumină; belșugul să se reverse și energiile să străluce. Așa să fie”.   Ritualuri Deși ritualurile legate de miezul verii sunt diversificate pe cuprinsul Europei, anumite teme par să se regăsească în majoritatea culturilor. Solstițiul de vară era o vreme a purificării prin apă și foc, un timp când practicile magice deveneau potente, iar spiritele pământului și cerului pășeau printre oameni. În plus, solstițiul de vară este, se pare, favorabil unor magii puternice, care își pot pune amprenta pozitivă asupra unor schimbări din dragoste, prosperitate sau sănătate. Energia solstițiului de vară este considerată a fi o energie a pasiunii, vitalității, creativității și belșugului. Încă din antichitate, se credea că magia practicată în timpul solstițiului de vară are darul de a materializa dorințe sau aspirații aparent imposibile. Solstitiu de vara 2018. În China antică, ceremonialul solstițiului de vară constă într-o sărbătoare dedicată pământului, forței feminine și pricipiului Yin. În mod complementar, solstițiul de iarnă era rezervat sărbătoririi cerurilor, forței masculine și principiului Yang. Străvechii păgâni din Europa (triburile celtice, slave sau germanice) sărbătoreau solstițiul de vară cu focuri de tabără. Noaptea solstițiului era specifică festivalurilor focului și magiei de dragoste, oracolelor iubirii și divinației. Se credea că lanurile de cereale vor creşte până la înălțimea la care săreau peste foc cuplurile de îndrăgostiți. Prin intermediul puterilor magice ale focului, fetele își ghiceau viitori soți și, în același timp, flăcările alungau demonii și spiritele rele. În Roma antică, festivalul Vestalia, dintre 7 și 15 iunie, era dedicat zeiței romane a căminului, Vesta. În această perioadă, femeile măritate aveau voie să intre în templul zeiței, în restul anului el putând fi frecventat numai de fecioarele vestale. În străvechea Suedie, un arbore al miezului de vară era înălțat și decorat în fiecare așezare. Sătenii dansau în jurul lui, iar fetele și femeile se îmbăiau într-un râu, ritual având menirea de a aduce ploaia peste câmpuri.   Ziua Mondială a Soarelui este o sărbătoare anuală instituită de Societatea Internațională pentru Energie Solară și are drept scop popularizarea posibilităților de utilizare a energiei solare. Potrivit astronomilor, Soarele este o sferă gazoasă gigantică, în vârstă de patru miliarde și jumătate de ani, stea care plutește pe un braț spiralat al Căii Lactee, printre miliarde de alte stele. Soarele are un diametru de 139.000.000 km și o masă de 2 miliarde de tone. Temperatura la suprafața Soarelui este de aproximativ 5.500 grade Celsius și în centrul său sunt 15 milioane de grade Celsius. În compoziția Soarelui sunt incluse hidrogenul, heliul, carbonul, azotul, oxigenul, neonul, fierul și alți atomi grei, potrivit astro-urseanu.ro. Punerea în valoare a imensului potențial, pe care îl dăruiește planetei noastre, astrul zilei constituie în concepția oamenilor de știință soluția cea mai sigură și mai la îndemână pentru depășirea crizei energetice. Problema principală rămâne atât perfecționarea tehnologiilor de captare, conversie și stocare în instalații adecvate, cât și utilizarea durabilă a resurselor regenerabile și neregenerabile ale planetei, între ele existând o neîncetată interacțiune ce se răsfrânge în existența noastră planetară. Solstitiu de vara 2018. Ziua Mondială a Soarelui a fost marcată pentru prima dată în România în 1997.   Sursa: www.stiripesurse.ro
https://www.evolutiespirituala.ro/solstitiul-de-vara-cea-mai-lunga-zi-din-an/?feed_id=7295

Sarbatoarea Ritual Lughnasadh / Lammas

  Lughnasadh – 31 iul – 1 august Ritualul este benefic pentru a aduce abundenta financiara, bunastare si fericire in casa si in familie. De asemeni se poate face ritual pentru materializarea dorintelor legate de evolutia vietii profesionale si se pot cere daruri divine si ajutor in evolutia spirituala a individului.

Lughnasadh / Lammas este unul dintre cele patru "Sabate Majore", devenind una dintre cele mai importante zile de pe Roata Wiccan a anului. Este ziua între solstițiul de vară și echinocțiul de toamnă, care marchează începutul sezonului de recoltare. Deși este adesea cea mai fierbinte parte din vară, acesta este și momentul în care primele indicii ale toamnei sunt perceptibile - primele boabe sunt gata să fie recoltate, copacii încep să-și coacă fructele și lumina zilei se scurtează tot mai mult cu fiecare apus de soare. În acest moment, mulțumim pentru abundența sezonului de creștere trecut și așteptăm cu nerăbdare săptămânile rămase de lumină și căldură, în timp ce continuăm să culegem ceea ce am semănat. Mitologia Wiccan susține că puterea Zeului începe să scadă în acest moment, pe măsură ce zilele se scurtează și culturile sunt gata să fie tăiate. În unele tradiții, Zeul Soare infuzează de fapt boabele cu puterea lui și, astfel, este sacrificat, într-un sens, atunci când cerealele sunt recoltate. Acest boabe sunt apoi folosite pentru a coace prima pâine din recolta anului, care în vremurile anterioare urma să fie luată într-o biserică și așezată pe altar pentru a fi binecuvântată. Acest obicei este un bun exemplu pentru modul în care religiile păgâne și creștinismul au putut să coexiste și chiar să se amestece pentru un timp. Numele "Lammas" vine de fapt din această tradiție, luată dintr-o veche expresie anglo-saxonă, care înseamnă "masă de pâine". Ritualurile lammas sunt legate de recoltare și recunoștință și de recunoașterea manifestărilor intențiilor noastre care s-au desfășurat până acum în cursul anului. Prepararea painii este o modalitate obisnuita de a marca sarbatoarea, deoarece reprezinta aducerea semintelor de intentie la finalizare (in manifestare). Se poate face de asemeni, o păpușă de porumb tradițională făcută din paie - pentru a fi folosită în ritual și magie. O sărbătoare Lammas ar trebui să implice cu siguranță pâine, precum și fructe și legume târzii de vară, porumb și alte feluri de mâncare. Lucrarile de magie legate de asigurarea abundenței și o casă fericită sunt deosebit de puternice în acest moment al anului. Un alt nume pentru Lammas este Lughnasa, după sărbătorirea celebrului festival celtic. Lughnasa îl onorează pe zeul Lugh, care este asociat cu Soarele (numele său se traduce aproximativ ca fiind "strălucitor"), precum și multe abilități și talente, inclusiv construirea, turnătoria, poezia și magia. Legenda irlandeză declară că festivalul a luat naștere cu Lugh însuși, când a organizat o sărbătoare funerară și o competiție sportivă pentru a-și onora mama adoptivă, Tailtiu. Ea a murit din cauza epuizării după ce a curățat câmpiile Irlandei, astfel încât oamenii puteau să crească culturi. Lugh a fost, de asemenea, un mare războinic și multe grupări păgâne celebrează această sărbătoare cu jocuri competitive în plus față de festivitățile legate de recoltă. Cei ce urmează tradițiile celtice pot să-și concentreze festivitățile asupra mulțumirilor pentru abilitățile și talentele lor, precum și pentru recolta de cereale, dar accentul este pus pe recunoștință.  

    https://www.evolutiespirituala.ro/sarbatoarea-ritual-lughnasadh-lammas/?feed_id=6325

KALI, Marea Putere Cosmică a Timpului

KALI, Marea Putere Cosmică a Timpului

 

O sinteză realizată de Verona Buţu şi Dan Bozaru “KALI este Marea Putere Cosmică a Energiei Timpului şi pentru cel care o adoră ea este cea care conferă Eliberarea Spirituală. KALI îi protejează întotdeauna şi îi inspiră pe aceia care o cunosc şi o iubesc. Pentru cei neînfricaţi KALI este cea Teribilă, Distrugătoarea Timpului. Ca întunecata Shakti a lui Shiva, KALI reprezintă spaţiul, aerul, focul, apa şi pământul. KALI duce la îndeplinire toate dorinţele fizice ale lui Shiva. Ea este posesoarea celor Şaizeci şi patru de Arte şi tot Ea este cea care produce Bucuria şi Fericirea nesfârşită a Stăpânului întregii Creaţii. KALI este Shakti (Forţa Cosmică Feminină) sub aspectul Ei Pur Transcendent. KALI este Noaptea Întunericului din care izvorăşte energia tainică a Timpului”. (KALIKA PURANA) KALI este Forţa cosmică a timpului Marea Putere Cosmică KALI, una dintre cele mai emoţionante personificări ale energiei feminine primare în drama cosmică, a câştigat o extraordinară popularitate şi este adeseori obiectul unei devoţiuni pline de fervoare în adorarea tantrică. Ea este, deloc întâmplător, simbolul puterii întruchipând unitatea transcendentului. Această Mare Putere Cosmică a ajuns să fie adorată în multele ei forme în foarte multe părţi ale lumii. Astfel, în Nepal, ea este cunoscută sub numele de Guhyakali; grecii foloseau numele de Kalli, existând pe vremuri un oraş cu numele de Kallipolis (actualul Gallipoli); în Finlanda, numele de Kalma (Kali Ma) îi este atribuit tot Zeiţei Kali; chiar şi ţiganii care au venit din India o adoră sub numele de Sara Kali; în Irlanda preistorică, preotesele se numeau Kelles, deoarece erau adoratoarele zeiţei Kele. Şi exemplele pot continua. Adorarea lui Kali este caracterizată de o constantă abandonare de sine în faţa Mamei. Prin exprimarea iubirii şi a credinţei, adoratorul obţine o mai profundă conştiinţă spirituală şi o apropiere de propriul adevăr lăuntric. Vă prezentăm succint conţinutul acestui amplu material despre Marea Putere Cosmică KALI:

1. Actul creaţiei universale. Universul întreg este scena lui Kali În cosmologia tantrică, întregul univers (macrocosmosul) este considerat ca provenind şi fiind permanent susţinut de forţele duale SHIVA - SHAKTI, principiul masculin şi cel feminin; cu toate acestea, Zeiţa Supremă spune în Devibhagavata: "În momentul disoluţiei finale (pralaya), eu nu mai sunt nici bărbat, nici femeie, nici neutră". Ea devine lipsită de formă şi atribute în acest ultim aspect al realităţii. Actul creaţiei universale. Universul întreg este scena lui Kali În iconografia hindusă, Kali este considerată prima şi cea mai importantă dintre zeităţile panteonului tantric, însă diferitele ei forme şi aspecte sunt adorate de asemenea cu fervoare şi în celelalte curente spirituale ale Indiei. Faimosul text Mahanirvana Tantra o descrie pe Kali ca fiind cea care dă naştere tuturor lucrurilor şi fiinţelor în Manifestare, de la cele mai neînsemnate la cele mai mari. Astfel, întregul Macrocosmos devine teatrul de desfăşurare a acţiunilor ei teribile, benefice şi armonios integrate, care sunt caracterizate de o totală cunoaştere cauzală şi de un profund discernământ divin. Influenţa tainică a Marii Puteri Cosmice Kali în Creaţie este atât de complexă şi de ocultată, încât practic nici o fiinţă umană nu îi poate percepe scopurile şi semnificaţiile ei reale, cu excepţia acelor suflete care au ajuns deja la un înalt grad de desăvârşire spirituală. În conformitate cu tradiţia spirituală tantrică, întreaga Manifestare izvorăşte din Conştiinţa Infinită a uniunii beatifice nesfârşite dintre Shiva şi Shakti. Funcţia de creaţie este îndeplinită de acea energie divină (Shakti) care poartă numele de Brahman, iar menţinerea sau continuitatea acestei creaţii este realizată de Shakti Vaishnavi. Atât aspectul creator, cât şi cel de menţinere implică însă în fiecare moment o “moarte” sau “distrugere” moleculară a oricărei forme din Manifestare, iar această funcţie este îndeplinită de Rudrani Shakti. În particular, Brahmani, Vaishnavi şi Rudrani Shakti nu sunt altceva decât consoartele sau aspectele feminine ale marilor zei care formează trinitatea hindusă a Creaţiei: Brahma, Vishnu şi Rudra (sau Shiva). Existenţa simultană a acestor trei procese în Manifestare explică în mod evident afirmaţia textelor tantrice care proclamă faptul că actul Creaţiei nu a avut loc o singură dată într-un moment de timp trecut şi nici disoluţia sau distrugerea ei (a Creaţiei) nu se va petrece o singură dată cândva, în viitor, ci că în fiecare moment temporal aceste aspecte se manifestă ca nişte străfulgerări ce sunt atât de rapide încât creează impresia de continuitate şi de realitate. Deşi mintea şi corpul fiinţei umane sunt asaltate în permanenţă de nenumărate experienţe senzoriale, starea de extaz divin (samadhi) care survine graţie unei intense şi perseverente practici spirituale implică “dizolvarea” funcţiilor mentale şi a conştiinţei corporale în conştiinţa supremă a lui Paramashiva (Dumnezeu Tatăl), care transcende orice dualitate. Marea Putere Cosmică Kali este considerată a fi însăşi natura şi conştiinţa Supremului Divin (Brahman), acesta reprezentând aspectul ei transcendent. Pe de altă parte, ea constituie simultan şi gloria manifestării efulgente a nenumărate lumi şi entităţi în Creaţie. Prin urmare, Kali este adorată sub cele două aspecte fundamentale ale sale: ca Mare Zeiţă ce acordă graţia tuturor deliciilor şi bucuriilor acestei lumi, dar şi ca preasfânta energie divină supremă (Shakti), care conferă eliberarea spirituală (Kaivalya).

Shakti

În panteonul zeităţilor tantrice, Kali este menţionată ca fiind prima dintre cele 10 Mari Puteri Cosmice, deoarece, într-un anumit fel, ea este cea care “porneşte Roata Timpului Universal”, constituind astfel impulsul primar în existenţa şi devenirea fenomenală. Pe de altă parte, la sfârşitul unui ciclu al manifestării, timpul (sau Kala, în limba sanscrită) a “devorat” toate lumile celor trei planuri (universuri sau sfere de conştiinţă) ale Creaţiei, care sunt universul fizic, universul astral (sau subtil) şi universul cauzal. Marea Putere Cosmică Kali “devorează” în final chiar şi aspectul temporalităţii (adică energia subtilă a timpului, Kala), acesta fiind motivul pentru care ea este considerată cauza primară a creaţiei şi distrugerii manifestării. Dintr-o altă perspectivă, Kali este şi creatoarea lumilor, acestea născându-se din cenuşa focului purificator al Conştiinţei Divine a acestei Mari Puteri Cosmice, care a calcinat astfel toate impurităţile, reziduurile şi imperfecţiunile formelor de manifestare. Aşadar, acţiunea lui Kali are un caracter profund evolutiv, impulsionând uneori dramatic sau într-un mod teribil existenţa fiinţelor umane către desăvârşirea lor spirituală. Întotdeauna însă Kali săvârşeşte aceasta cu un perfect discernământ divin, iar cei care reuşesc să depăşească cu succes etapele şi testele cu care se confruntă sunt nişte adevăraţi eroi spirituali, bucurându-se de graţia inefabilă a Marii Zeiţe Kali. Totuşi, până când Voinţa Atotputernică a lui Dumnezeu nu manifestă impulsul creator, Shakti (sau Energia Divină Infinită) se află în potenţialitate şi inseparabil unită cu Shiva în aspectul său pur transcendent. Textele spiritualităţii tantrice desemnează această stare a uniunii perfecte, dincolo de orice manifestare a dualităţii, prin termenul Sat-Cit-Ananda (Pură Existenţă – Pură Conştiinţă – Beatitudine nesfârşită).

2. Ipostaze ale Marii Puteri Cosmice KALI Ramakrishna o descrie astfel pe Kali, în viziunea sa: "Lumea în totalitate este jucăria Mamei Divine, care sub variate aspecte se joacă cu ea. Uneori Ea este Mahakali, necondiţionată, fără formă, altă dată Ea este nemuritoarea Nitya-Kali, distinctă de opera sa. Sub un alt aspect, Ea este Smasana-Kali, fiinţa care domneşte asupra morţii, asupra distrugerii a tot. Ea este pe de altă parte Rakshya-Kali, stând în picioare în faţa noastră, gata oricând să-şi protejeze şi să-şi binecuvânteze copiii care o iubesc (adoratorii). Ea apare de asemenea ca Shyama, Mama fermecătoare de culoare albastru intens, însoţită de Dumnezeul Eternităţii şi al Infinitului." Ipostaze ale Marii Puteri Cosmice KALI Shakti supremă (în aspectul ei de Kali) îşi asumă responsabilitatea creării numelor, precum şi a evoluţiei acestora în manifestare. Suveranitatea ei este adeseori menţionată în textele tantrice prin denumirea Adimahavidya, ceea ce semnifică prima dintre Marile Puteri Cosmice, dar aceasta nu trebuie să inducă ideea unei ierarhizări, ci mai curând pe cea a unei ordini a devenirii macrocosmice. Astfel, una dintre numeroasele reprezentări ale Marii Zeiţe Kali o constituie şi cea în care ea este reprezentată pe un tron de aur susţinut de cinci corpuri (precum cel al lui Shiva), tron care este în mijlocul unui crâng cu copaci din nestemate. La picioarele ei se întinde plaja cu nisip de aur, spălate mereu de valurile liniştite ale Oceanului de Nectar al Nemuririi.

Kali mai este numită şi Adyashakti, în calitatea ei de energie şi putere teribilă care impulsionează fiinţele spre acţiune şi lumea (Creaţia) spre manifestare. Din această cauză ea este deseori numită şi Mahamaya (Marea Putere a Iluziei Universale). Faptul că ea este reprezentată goală, fără nici un veşmânt care să o acopere, semnifică transcenderea de către Kali a oricărui tip de limitare, ea identificându-se mereu cu Puterea nesfârşită a Conştiinţei Divine. Acţiunea lui Kali în Manifestare implică acţiunea distrugătoare şi în acelaşi timp purificatoare a timpului (Kala). Acest aspect este sugerat de capul tăiat al unei fiinţe umane, pe care Marea Zeiţă îl ţine în una din mâinile sale, semnificaţia fiind aceea că întreaga Creaţie, în final, este dizolvată sau retrasă în sânul Conştiinţei Primordiale al lui Dumnezeu, datorită acţiunii inexorabile a energiei subtile a timpului pe care o manifestă Kali, ea însăşi aflându-se dincolo de timp. Acesta este motivul pentru care Zeiţei îi este atribuit şi numele de Mahakali. Totuşi, pe măsură ce yoghinul se orientează din ce în ce mai ferm spre ţelul eliberării spirituale, care transcende orice dualitate şi iluzie, Kali îi va oferi graţia ei copleşitoare (bhukti – experienţa plină de fericire şi împlinire în această lume şi mukti – extazul divin al Realităţii Divine Transcendente). Una dintre cele mai importante ipostaze în care este adorată Marea Putere Cosmică Kali este aceea a zeiţei Durga, învingătoarea demonului Mahishashura. Acest demon reprezintă în tradiţia spiritualităţii hinduse încarnarea tuturor forţelor Întunericului. În filosofia Vedanta există concepţia Încarnărilor Divine (avatara) care vin pe Pământ pentru a realiza o profundă transformare spirituală a omenirii; în această direcţie, Rama, Krishna etc. au fost consideraţi avatari ai Stăpânului Universului (Ishvara, adorat în aspectul său masculin ca fiind Vishnu). Însă pentru cei care Îl adoră pe Dumnezeu în aspectul său de Mamă Divină ocrotitoare şi omnipotentă, Marea Zeiţă Durga reprezintă singura încarnare pentru a distruge răul care proliferează în lume sub diferitele sale aspecte demoniace şi satanice. Astfel, în tradiţia mitologiei hinduse se spune că invincibila zeiţă, atotputernică în cele trei lumi (fizică, subtilă şi cauzală), a ieşit victorioasă în lupta cu demonii şi cu regele lor, marele demon Mahishashura, salvând astfel zeii din captivitate şi restaurând ordinea în Manifestare. Semnificaţia profund spirituală a acestui mit este aceea că în fiecare fiinţă umană există energii şi forţe benefice şi malefice, care se obiectivează în tendinţele de acest fel. În mod simbolic, forţele malefice sunt demonii, iar cele benefice sunt zeii, existând astfel o aprigă luptă interioară pentru supremaţie. Zeiţa Durga, personificare a Marii Puteri Cosmice Kali, acordă graţia şi ajutorul ei divin celor care o invocă şi o adoră cu putere pentru ca forţele lor spirituale să se dezvolte şi să suprime toate celelalte influenţe negative ale psihicului si mentalului lor. Durga, Lumina Divină care străfulgeră veşnic ca un For al Eternităţii, distruge şi arde în focul teribil al conştiinţei ei pure orice forţă malefică şi orice reziduu al ignoranţei. În iconografia hindusă, Kali apare de asemenea sub multiple alte forme, care de cele mai multe ori sunt asemănătoare cu forma lui Dakshina Kali, diferenţele implicând numărul braţelor, a feţelor zeiţei sau a obiectelor simbolice pe care ea le ţine în mâini. Astfel, Shmasana Kali, Siddha Kali, Mahakali, Guhya Kali reprezintă tot atâtea aspecte ale Marii Zeiţe care sunt adorate în diferitele zone ale Indiei.

Printre aceste forme ale Marii Puteri Cosmice Kali este demnă de remarcat cea a lui Bhadra Kali, care în celebrul tratat Tantrasara este descrisă ca o zeitate înfometată, gata să devoreze orice formă sau aspect iluzoriu din Manifestare, având trei ochi (simbol al deplinei cunoaşteri spirituale) şi patru mâini în care ţine un craniu, o tobă, un trident şi un topor. O variantă a lui Bhadra Kali este Chamunda Kali, descrisă ca având o înfăţişare plăcută şi binevoitoare, deşi dinţii săi sunt teribili la aspect. Ea poartă un os uman lung, cu un craniu în capăt, şi o sabie în cele două mâini drepte ale sale, iar în cele două mâini stângi ţine un laţ şi un cap de om. Spre deosebire de celelalte forme reprezentative, Chamunda Kali poartă pe corp o blană de tigru şi este aşezată pe un cadavru. În anumite momente şi conjuncturi, Kali intervine într-un mod teribil cu scopul de a distruge tot ceea ce este slab, nefolositor sau pervertit. De multe ori ea îşi asumă în mod simbolic patru sau chiar mai multe mâini pentru a ţine şi a folosi diferite obiecte şi arme în vederea menţinerii ordinii în Creaţie şi a controlului asupra forţelor malefice, întruchipate de anumite entităţi demonice şi satanice (yaksha, rakshasa, naga, bhuta etc.). În aspectele ei foarte elevate, Kali este însăşi Beatitudinea Divină nesfârşită care se află dincolo de orice posibilitate de percepţie umană obişnuită.

3. Reprezentarea tradiţională simbolică a Marii Puteri Cosmice a timpului, KALI Adeseori, Kali este reprezentată, în calitatea ei de Mamă Divină Universală, fiind înconjurată de o mulţime de alţi zei şi zeiţe. Ea este în acelaşi timp ceea ce constituie grosierul şi ignobilul în Creaţie, dar de asemenea este şi rafinamentul şi subtilitatea cea mai înaltă în diferitele sfere ale Manifestării. Lipsită de orice dimensiuni şi obiectivări spaţio-temporale, ea îşi asumă totuşi nenumărate forme şi nume pentru a îndeplini dorinţele cele mai ascunse ale adoratorilor ei fervenţi. Kali este reprezentată în majoritatea ipostazelor ca având corpul de culoare neagră, ţinând în nenumăratele mâini obiecte simbolice sau făcând mudre (gesturi simbolice), cu ghirlande sau coliere cu capete de morţi în jurul gâtului, având limba scoasă şi dansând pe corpul inert a lui Shiva, în mijlocul unui rug în flăcări. Ea apare sub aspectul Morţii, transcenzând Iluzia. Reprezentarea tradiţională simbolică a Marii Puteri Cosmice a timpului, KALI Descrierea Marii Puteri Cosmice Kali, aşa cum este revelată în textul Kalitantra, o înfăţişează pe zeiţă ca având culoarea pielii precum cea a unui nor întunecat şi vineţiu înaintea furtunii. Ea dansează deasupra corpului inert şi de culoare albă a lui Shiva, această reprezentare având semnificaţia celor  două aspecte fundamentale ale Realităţii: pe de o parte, aspectul static şi transcendent al Conştiinţei (care este identificat cu Shiva), iar pe de altă parte aspectul dinamic şi imanent al conştiinţei (care este identificat cu dansul lui Kali). În această reprezentare iconografică, Shiva este alb deoarece el semnifică lumina divină infinită şi fără de suport (prakasha), el este inert şi nemişcat precum un cadavru (Shava), deoarece în lipsa acţiunii şi a mişcării Conştiinţa este pură, omogenă şi compactă. Dimpotrivă, dansul Marii Zeiţe Kali semnifică prin excelenţă aspectul dinamic şi activ al Conştiinţei Divine în Manifestare, iar culoarea întunecată a pielii sale arată că în procesele care au loc în Creaţie, Kali “dizolvă” totul, ceea ce este asociat cu întunericul sau vidul existenţial. Diferitele reprezentări ale zeiţei au în comun elementele fundamentale, care sunt: cadavrul lui Shiva, atitudinea glorioasă, culoarea neagră etc., dar ele pot să difere totuşi prin alte amănunte, ce constituie tot atâtea nuanţări ale rolului pe care Kali îl joacă în Manifestare. Astfel, în una din aceste imagini, Marea Zeiţă este reprezentată într-o atitudine impunătoare, meditând profund şi fiind cuprinsă de nectarul beatitudinii spirituale nesfârşite; ea se află deasupra pieptului lui Shiva, care este întins la sol în postura cadavrului (shavasana).

Kali mai este reprezentată în poziţia binecunoscută a celui care trage cu arcul, având piciorul drept îndoit înainte, cu talpa pe pieptul lui Shiva, iar piciorul stâng îndoit în spate. Ambele imagini (atât cea a lui Kali, cât şi cea a lui Shiva) sunt figurate în mijlocul unui loc de cremaţie a cadavrelor, semnificaţia fiind aceea că toate obiectele iluzorii ale lumii sunt în cele din urmă reduse la “cenuşă” datorită consumării lor în focul teribil al trecerii timpului (timpul fiind modalitatea principală de manifestare a lui Kali în Creaţie), ori că aceste lucruri efemere (materie, obiecte, fiinţe, fenomene, acţiuni) se reîntorc la stadiul lor primar de esenţă sau sinteză cauzală originară. Ca de obicei, şi în această reprezentare Kali are culoarea neagră, fiind astfel sursa oricărei alte culori ce izvorăşte din abisul necunoscut al calităţii fundamentale de susţinere (tamas guna). Deşi, prin aceasta, se sugerează că ea este asociată cu profunzimile ocultării Conştiinţei Supreme a lui Dumnezeu în Creaţie sub formele cele mai grosiere ale materiei şi acţiunii, totuşi Kali este înconjurată de asemenea de un halou alb-strălucitor de lumină care nu provoacă orbire sau durere ochilor ce îl privesc, ci dimpotrivă îi linişteşte şi îi relaxează datorită naturii profund “răcoritoare” a acestei energii (amrita), ce este precum manifestarea efulgentă a nectarului emanat de milioane de lumi subtile şi spirituale. În această imagine, cadavrul lui Shiva semnifică faptul că puterea conştiinţei divine este inerentă chiar şi materiei neanimate. Kali are gura larg deschisă şi limba mult scoasă în afară, reprezentând astfel, în mod simbolic gestul (mudra) “devorării” sau “consumării” întregii Creaţii. În acelaşi timp însă, acest aspect teribil şi înfricoşător (pentru cei care nu cunosc semnificaţiile esoterice profunde ale acestei imagini) este dublat de o atitudine surâzătoare a Marii Zeiţe, care priveşte astfel cu bunătate şi afecţiune toate fiinţele din Manifestare şi le susţine viaţa şi evoluţia hrănindu-le la sânii ei imenşi de Mamă Divină atotiubitoare.

 Pe de altă parte, râsul lui Kali semnifică şi atitudinea ei ironică faţă de toţi cei care, ignorând legile armoniei şi echilibrului macrocosmic, îşi imaginează că se pot sustrage de la evoluţia lor spirituală ca indivizi şi totodată ca părţi ale unui Întreg unic şi perfect. Marea Zeiţă are trei ochi cu care “supervizează” toate lumile care îşi desfăşoară activitatea în cele trei aspecte ale timpului (trikala): trecut, prezent şi viitor. În una din mâini ea ţine un craniu a cărui simbolistică este, pe de o parte, aceea de receptacul a misterelor Creaţiei, a învăţăturilor oculte şi a originii celor trei sfere principale de conştiinţă (fizică, subtilă şi cauzală), iar pe de altă parte el reprezintă la modul figurat ceea ce rămâne în final după distrugerea sau disoluţia întregului Macrocosmos.

În altă mână Kali ţine o sabie (khadga) care are rolul de a simboliza tăierea legăturilor şi ataşamentelor de lumea manifestată în scopul pregătirii adeptului pentru actul eliberării spirituale supreme. Este de asemenea interesant de menţionat că părul Marii Zeiţe este reprezentat ca fiind lung şi fluturând în vânt, aspect care semnifică puterea graţiei depline a acestei Mari Puteri Cosmice de a conferi fiinţei eliberarea din “lanţurile”grele ale karma-ei în Manifestare. Bunăvoinţa şi compasiunea lui Kali sunt de asemenea subliniate de poziţia specifică a două din mâinile sale, care execută gesturile de îndepărtare a fricii (abhaya mudra) şi de oferire a unor daruri spirituale şi puteri paranormale (varada mudra). Zeiţa poartă în jurul gâtului un şirag din capetele tăiate ale demonilor şi ale unor entităţi malefice, certificând prin aceasta victoria totală şi mereu prezentă a binelui şi a acţiunii juste în Creaţie. Corpul ei gol este stropit de sângele care se scurge din aceste capete tăiate, iar ca cercei ea poartă trupurile a două cadavre umane. Întregul aspect teribil al lui Kali este amplificat de sângele care îi curge prin cele două părţi ale gurii sale larg deschise, care aşa după cum s-a explicat anterior, semnifică “devorarea” continuă a oricărui aspect manifestat. Goliciunea zeiţei ne indică în mod simbolic faptul că puterea ei nu este limitată de nici un aspect al Creaţiei şi că, de asemenea, zeiţa este ea însăşi creatoarea întregului univers (Macrocosmos), dar reprezintă totodată şi constituenţii (adică lucrurile, fiinţele etc.) care îl compun. Uneori, ea este reprezentată deasupra lui Shiva într-un act amoros inversat (viparita rati), care indică faptul că mahavidya upasana (sau, cu alte cuvinte, adorarea plină de fervoare şi devoţiune a acestei Mari Puteri Cosmice (Kali)) simbolizează în esenţă principiul resorbţiei întregului univers (prapancha) în conştiinţa acum infinit expansionată a adeptului, prin graţia Marii Zeiţe Kali. Aceasta este reprezentarea, complexă în semnificaţii, a formei teribile a lui Kali, formă care este cunoscută sub denumirea de Dakshina Kali sau Shyamakali.

4. Sadhana tantrică. Modalităţi de adorare a Marii Puteri Cosmice a timpului, KALI Marele yoghin şi eliberat Ramakrishna spunea: "În ce constă forţa unui discipol? În lacrimile sale de dor de Dumnezeu. Aşa cum o mamă nu rezistă dorinţei copilului său care plânge, tot astfel Dumnezeu acordă din plin copilului Său care plânge de dorul Lui, graţia Sa supremă." Sadhana tantrică. Modalităţi de adorare a lui KALI Sadhana sau practica spirituală în ceea ce priveşte Marea Putere Cosmică Kali implică efortul spiritual de a purifica şi dinamiza în cel mai înalt grad centrii subtili de forţă ai fiinţei practicantului şi de a realiza totodată trezirea şi ascensiunea glorioasă a Conştiinţei şi Energiei Divine, esenţializate la nivelul lui Muladhara Chakra sub forma lui Kundalini Shakti. Ascensiunea lui Kundalini Shakti reprezintă, de altfel, unul dintre cele mai importante aspecte ale influenţei şi manifestării sferei de conştiinţă cosmică gigantică a lui Kali în fiinţa adoratorului, ea fiind în mod direct corelată şi cu practica amorului transfigurator cu continenţă, într-o deplină conformitate cu principiile şi ideile doctrinei sistemului tantric. Sadhana (practica spirituală specifică) de adorare a Marii Puteri Cosmice Kali reprezintă, fără îndoială, una dintre cele mai inedite şi temerare modalităţi de adorare spirituală, care este proprie în special tipologiei eroului spiritual. Plin de curaj şi neînfricat în faţa formelor teribile pe care Kali şi le asumă în faţa lui (testându-i astfel îndrăzneala, hotărârea, răbdarea, perseverenţa şi maturitatea spirituală), adeptul care se căleşte în acest mod în focul purificator al experienţei spirituale sublime accede în cel mai scurt timp (şi uneori chiar fulgerător) la condiţia transcendentă a Conştiinţei Divine Absolute, care este însuşi Dumnezeu Tatăl.

Deoarece pentru cei mai mulţi dintre adoratori aspectele subtile ale zeiţei Kali (şi, în general vorbind, ale oricărei alte divinităţi) nu pot fi percepute în mod direct printr-o vie emoţie lăuntrică transfiguratoare (bhavana), este necesar ca imaginea zeităţii să fie plasată în faţa adoratorului sub forma unei statui sau măcar a unui desen (fotografie) care este bine realizat. Deşi această metodă poate părea o formă exterioară de adorare (upasana), ea poate să creeze, în profunzimile inimii adeptului, rezonanţa de stare care este specifică adorării acelei zeităţi. Cea mai grosieră formă de adorare o reprezintă deci imaginea (murti) în trei dimensiuni a zeiţei (statuia lui Kali sau a altei Mahavidya), apoi urmează aşa-numitele embleme (salagrama shila) ale virtuţilor, care sunt reprezentate de nişte pietre de culoare neagră cu desene complicate, iar, mai apoi, la un nivel superior se află modalitatea de adorare a zeiţei prin intermediul yantra-ei care îi este specifică.

Yantra specială sau, cu alte cuvinte, forma geometrică sacră de evocare (rezonanţă) a lui Kali este alcătuită dintr-o serie de cinci triunghiuri echilaterale aşezate unul în interiorul celuilalt şi plasate pe cercul unui lotus cu opt petale. Cele cinci triunghiuri cu vârful în jos ale yantra-ei lui Kali simbolizează în realitate atât transcendenţa celor cinci simţuri, cât şi a celor cinci elementele (tattva-ele) principale. Lotusul în formă de cerc cu opt petale indică faptul că zeiţa Kali poate fi în mod corect înţeleasă şi percepută lăuntric prin focalizarea emoţiilor elevate în centrul secundar Hrid Chakra sau cel mai bine în Anahata Chakra. În centrul acestei yantra trebuie vizualizat un punct mic, simbolizând stabilitatea deplină a conştiinţei. Yantra Mamei Kali este un puternic simbol pentru concentrare mentală şi meditaţie şi ea poate fi folosită de asemenea drept talisman protector. Găsiţi aici Yantra Marii Puteri Cosmice Kali... În sfârşit, forma cea mai elevată de adorare o constituie utilizarea mantra-ei (sau bija mantra-ei) respectivei zeiţe (în cazul nostru este vorba despre bija mantra Marii Puteri Cosmice Kali) care poate fi integrată în tehnica de japa(repetarea cu voce tare, în şoaptă sau mentală a mantra-ei ce corespunde acelei zeităţi) sau în tehnica mai complexă şi mai nuanţată ca efecte, care este tehnica de meditaţie laya yoga. Trebuie, de asemenea, să menţionăm faptul că în cazul adorării imaginii (murti) zeiţei, mintea adoratorului tinde în mod treptat să se identifice cu forma respectivei Mari Puteri Cosmice (Kali), moment în care percepţia imaginii materiale nu se mai raportează la un simplu obiect exterior, ci ea este înlocuită cu percepţia efectivă a puterii divine a zeiţei care este evocată cu fervoare şi care este astfel făcută să  “coboare” la nivelul statuii sau imaginii. Alte elemente ritualistice de adorare constau în prosternarea plină de iubire în faţa imaginii zeităţii, în oferirea de flori, fructe proaspete sau alte produse de o calitate cât mai pură, în arderea de tămâie etc. Nyasa reprezintă de asemenea un aspect important al adorării. Această acţiune (nyasa) implică plasarea mâinilor, palmelor şi a degetelor adoratorului pe diferite zone ale trupului său, simultan cu repetarea mentală a mantra-elor specifice acelor zone şi cu exercitarea imaginaţiei creatoare care realizează astfel omologarea diferitelor părţi ale corpului zeităţii cu părţile propriului său corp. Ritualul ia sfârşit cu o mişcare specifică a mâinii care “difuzează” energia subtilă a zeiţei în întregul corp al adoratorului.

Kali este oricând gata să răspundă celor care o evocă prin adorarea calităţilor ei perfecte, prin repetarea mentală a mantra-elor sale, prin vizualizarea yantra-ei sale şi a numeroaselor sale forme tradiţionale sacre. Kali transmite multă dragoste atunci când impulsul pasional al dorinţi sincere de unire cu ea dă naştere unei vitalităţi debordante, prin care cel sau cea care o adoră intră şi apoi se ridică prin Marele Ax, care este canalul central al corpului subtil, Sushumna Nadi. Ea este de asemenea încântată fulgerător în cazul experienţelor amoroase extatice ale bărbatului şi femeii în unirea lor sexuală tantrică fără sfârşit (cu continenţă). Kali ne oferă din imensa sa fericire ori de câte ori ne amintim de ea. Kali este conştientizată ca un oceanic extaz atunci când este frenetic evocată ca fiind împreună cu Shiva.

Ea poate fi adorată oferindu-i (consacrându-i) cu dragoste orice, fără ipocrizie. Ea este foarte uşor evocată prin intermediul mirosurilor sale senzuale de santal, mosc, paciuli şi camfor. Şi îi mai plac de asemenea ghirlandele de flori roşii, muzica amoroasă ritmată şi dansul profund transfigurator, senzual. Kali răspunde cu bucurie la râsul spontan, la cântecele de dragoste emoţionante, la iubirea pasională şi la atitudinea mentală de “totul sau nimic”. O femeie frumoasă, senzuală şi vitală poate deveni rapid una cu  Kali identificându-se profund şi amplu cu puterea sa teribilă care este obţinută prin iniţierea tainică în sfera sa de forţă. Astfel, ea intră în inefabilă rezonanţă cu această Mare Putere Cosmică Kali. Atunci când ipocrizia, îndoiala de sine, egoismul şi invidia sunt aproape complet eliminate din sufletul unei femei, profunda înţelepciune intuitivă a lui Kali, dătătoare de extaz şi armonie, iese cu putere la lumină. Plină de o debordantă vitalitate amoroasă şi energie sexuală, oferind înţelepciune divină şi putere discriminatorie, Kali acţionează atunci permanent ca o iniţiatoare foarte puternică în inefabila natură a realităţii. Pentru femeia care o simte cu adevărat, Kali este neînfricată şi pasională; odată obţinută graţia acestei Mari Puteri Cosmice, ea nu şi-o mai retrage. În rolul său de Kali, femeia acţionează atunci spontan ca distrugătoare a iluziei şi ca cea care îndeplineşte spontan dorinţele cele mai intime ale celui care o adoră. 5. Imnuri de slavă închinate Marii Puteri Cosmice KALI

"Marea Zeiţă, cine eşti Tu?"
Ea răspunde:
"Eu sunt în esenţa mea Brahman (Absolutul sau Dumnezeu).
Din mine s-a format la începuturi lumea..."
Mama KALI
Un imn de Swami Vivekananda

Stelele pier,
Nori acoperă nori,
E întuneric, vibrant, sonor.
În urletul furtunii
Mii de suflete nebune
Abia scăpate din închisoare
Smulg copacii din rădăcini
Măturând totul pe alei.
Marea se zbate tumultoasă
Vârtejind valurile înalte ca munţii
Pentru a atinge înaltul cer.
Strălucitoarea lumină
Se revelează peste tot.
Mii şi mii de umbre
Negre ale Morţii
Împrăştiind plăgi şi dureri,
Dansează nebuneşte,
Vino. Mamă, vino!
Teroarea e al Tău nume
Moartea e respiraţia Ta,
Fiecare pas al Tău
Distruge pentru totdeauna lumile,
Tu „Timpul” a- tot- distrugător!
Vino, O mamă, vino!
Acel ce sfidează dragostea nefericită
Şi îmbrăţişează forma Morţii
Dansând în dansul distrugerii;
La acela Mama vine.

6. Yantra Marii Puteri Cosmice KALI YANTRA este o diagramă geometrică simplă în care sunt sintetizate caracteristicile esenţiale simbolice ale unei anumite mari Puteri Cosmice, a unei zeităţi sau a unei anumite energii divine din Macrocosmos. Ea este utilizată în vederea unei consonanţe telepatice spirituale, pentru a realiza fuziunea cu Conştiinţa sau realitatea acelei sfere de forţă, fiind un simbol esenţial al divinelor sale caracteristici, al puterilor sale sau al anumitor aspecte fundamentale ale acesteia.

Sursa articol: www.yogaesoteric.net
KALI, Marea Putere Cosmică a Timpului
https://www.evolutiespirituala.ro/kali-marea-putere-cosmica-a-timpului/?feed_id=5848

ISTORIA PAMANTULUI THOTH Atlanteeanul

ISTORIA PAMANTULUI 

THOTH Atlanteeanul

Thoth este un personaj istoric care s-a inaltat in urma cu 52.000 de ani. Timp de 16.000 de ani el a fost regele Atlantidei. Numele lui era Chiquetet Arlich Vomalites. El a ramas pe Pamant in acelasi corp pana la data de 4 mai, 1991. El ar fi putut sa paraseasca Pamantul mai devreme, multi alti nemuritori au facut-o, dar el s-a aflat intr-un mic grup care a decis sa ramana. Cunoscand fara nici o indoiala faptul ca toate lucrurile sunt interconectate si ca exista un spirit unic care se afla in tot, Thoth a preferat sa ramana aici ca invatator. El a parasit Pamantul pentru 2.000 de ani si a calatorit pe diverse planete. Ajungea pe o planeta si locuia acolo pentru aproximativ 100 de ani, observand si invatand cum actioneaza locuitorii. In cele din urma s-a intors pe Pamant. A facut un legamant sa ramana aici, pe Pamant, pana cand noi, pamantenii, vom atinge un anumit nivel de constiinta. Noi am ajuns la acest nivel astfel ca Thoth a parasit planeta la data de 4 mai, 1991. Evident, ceea ce s-a intamplat inainte, in timpul si dupa Razboiul din Golf a reprezentat un punct culminant cu o anumita semnificatie. Lumina pe aceasta planeta este acum mai puternica decat intunericul pentru prima oara in ultimii 16.000 ani. Chiar daca noi nu o vedem inca, balanta puterii s-a schimbat si legile se plaseaza pe noi standarde. Acum cand negativitatea opune rezistenta luminii, care reprezinta chiar natura sa, in loc de a suprima lumina, aceasta ii da putere si noi devenim mai puternici. Asa ca tineti-va!

Cea mai faimoasa actiune pe care a savarsit-o Thoth a fost introducerea scrisului pe planeta. El a fost denumit "scribul" in Egipt, mai ales ca el a fost cel care a scris toata istoria veche. Din aceasta cauza Drunvalo a fost trimis la el. Cele mai multe dintre informatiile lui Drunvalo despre noi si istoria noastra vin de la Thoth. Informatiile care vin de la Thoth au o acuratete de 100%. Drunvalo l-a intalnit prima oara pe Thoth in 1972. El studia alchimia -- care are in vedere transformarea mercurului sau plumbului in aur - nu in scop de a face bani ci pentru a observa reactiile chimice. Toate reactiile chimice reprezinta paralele in viata omului. Prin intelegerea chimiei, a modului in care atomii se combina pentru a forma molecule, si cum se recombina aceste molecule, poti vedea in detaliu modul in care au loc operatiunile de la un nivel mai larg. Adevarata alchimie consta in intelegerea primara a modului in care nivelul nostru de constiinta se uneste cu constiinta Christica. Drunvalo a studiat acest sistem cu un maestru. Intr-o zi au efectuat o meditatie cu ochii deschisi. Dupa o ora, invatatorul lui Drunvalo a disparut din camera. In circa 2-3 minute un corp complet diferit a luat forma in fata lui Drunvalo. Aceasta persoana era scunda (aproximativ 1,55 metri inaltime) si arata ca un om in varsta de 70 de ani. Infatisarea sa amintea de acea a unui egiptean din vechime si purta o imbracaminte simpla. Drunvalo isi aminteste mai ales de ochii sai, care erau ca ai unui copil, foarte blanzi si in care nu se intrevedea deloc un spirit critic. El i-a spus lui Drunvalo ca lipsesc trei atomi in Univers si vrea ca acesta (Drunvalo) sa-i gaseasca. Drunvalo a avut o experienta, pe care nu o va descrie si prin care a inteles ce insemna aceasta afirmatie. Thoth s-a aplecat in fata lui, i-a multumit si a disparut. Cateva minute mai tarziu invatatorul alchimist a reaparut. Nu stia ce s-a intamplat; de fapt, el a crezut ca a fost acolo tot timpul. Drunvalo nu a stiut ca persoana care a aparut in fata lui a fost Thoth si nu l-a vazut pe acesta pana la data de 1 noiembrie, 1984. Atunci ei au inceput sa comunice regulat pe parcursul a mai multe luni. Dar sa ne intoarcem la istorisirea noastra. Toth impreuna cu Ra si Araaragot, care au fost de altfel fostii regi ai Atlantidei, au adus cu ei planul pentru constiinta Christica si au ajuns in Egipt (care atunci era cunoscut sub numele de Khem) deoarece flacara care continea oul constiintei noastre colective avea un punct axial care aparea acolo. Intr-o zi, matricea asociata cu acel punct va fi perceput sub forma constiintei christice. Ei au creat o gaura chiar pe lungimea axei, care extinde pe intregul Pamant influenta oului constiintei noastre. Axa iese prin Egipt si in Moreea, o mica insula de langa Tahiti, in cealalta parte a Pamantului. Thoth spune ca acolo se afla un vortex sau o spirala, la ambele capete ale axei si daca s-ar proiecta o umbra a ei pe pamant ar arata ca o spirala logaritmica. Apoi ei au construit trei piramide pe acea spirala.

Scopul primar al piramidelor a fost de a muta constiinta noastra de la primul nivel, prin cel de mijloc (unde suntem noi acum) pana la cel de-al treilea nivel al constiintei Christice. Ele reprezentau un instrument pentru initiere planetara, construit in mod special pentru a ridica cei 44 + 2 cromozomi ai omului in constiinta Christica si a o stabiliza. Scrisul nu era necesar inainte de acest fapt deoarece amintirea era totala si instantanee. Cel de-al doilea nivel de constiinta, care reprezinta nivelul dizarmonios pe care ne situam noi acum, intervine datorita faptului ca existenta, viata nu a creat o alta modalitate prin care sa se treaca de la primul la cel de al treilea nivel. Nivelul doi reprezinta o ruptura prin care o fiinta doreste sa treaca foarte repede, cat mai rapid cu putinta, deoarece, daca o civilizatie ramane prea mult timp la acest nivel, planeta care o gazduieste trece printr-un mare risc de distrugere. Potrivit lui Thoth, piramidele au fost construite cu mintea si cu inima, manifestate din memoria celui de al patrulea nivel dimensional. Ele au fost construite intr-o perioada de trei zile, de sus in jos; acestea sunt trei zile cvadridimensionale. Perioada de timp corespunzator in cea de-a treia dimensiune este mult mai mare, probabil de cativa ani. Ei au creat o legatura intre constiinta modelului nostru evolutionar si spirala logaritamica. In adanc, sub piramide ei au asezat un mic oras - templu in care se afla 10.000 de oameni si care se mai afla inca acolo. Fiecare forma de viata de pe planeta are o matrice conectata la aceasta axa. Chiar daca sunt specii care exista doar intr-un loc de pe Pamant, matricea lor se extinde in jurul intregii planete. Cea mai inteligenta, avansata si veche forma de viata de pe aceasta planeta o reprezinta balenele. Apoi sunt delfinii, apoi oamenii. Noi credem ca noi suntem cei mai avansati, dar balenele si delfini sunt cu mult inaintea noastra. Noi credem ca suntem cei mai avansati pentru ca putem creea lucruri exterioare. Acesta este un impact al rebeliunii luciferiene care a venit de pe Marte. Cele mai avansate forme de viata nu creeaza in exterior. Ei creeaza tot ce au nevoie in interior. Balenele sunt pe aceasta planeta, vi si constiente, de 500 de milioane de ani. Ele pastreaza memoria planetei. Filmul Star Trek IV a vorbit depsre asta. Fara balene noi nu am mai avea memorie, am fi pierduti. Delfinii sunt aici de cel putin 35 de milioane de ani. Ei chiar au iesit din apa si au pasit pe pamant pentru un timp, apoi au decis sa ramana in apa. Inotatoarele delfinilor au maini in interiorul lor, maini omenesti. Aceste creaturi se aseamana foarte mult oamenilor. Sunt mamifere, nu pesti, si ambele parti ale creierului lor functioneaza in proportie de 100%. Cand dorm, ei nu se mai folosesc de o jumatate din creierul lor. La noi doar jumatate din creierul nostru functioneaza in stare de veghe, cealalta jumatate ramane inchisa. Din aceasta jumatate doar 5-10% sunt folosite. Astfel ca din perspectiva delfinilor, noi nu suntem numai adormiti ci si inconstienti. Atunci cand noi masacram fara minte balenele sau delfinii pentru carnea lor, avem de pierdut. Ei se incarneaza automat in corpurile lor simultane de pe Sirius. Ei sunt colegii nostrii si au o simpatie pentru conditia noastra. Sunt trei matrici pentru constiinta umana din jurul planetei. Prima este 42 + 2 (nr. de cromozomi); a doua care ne reprezinta pe noi este 44 + 2 si odata cu data de 4 februarie, 1989 s-a creat o noua matrice care este matricea constiintei Christice de 46 + 2. Fara aceasta matrice, nici o planeta nu poate intra in constiinta Christica. Pentru aceasta au facut pregatiri Thoth, Ra si Araagot. Ei s-au folosit de geomantie pentru a crea in mod sintetic matricea constiiintei Christice, care ne va furniza vehiculul necesar pentru a intra pe frecventa urmatorului nivel de constiinta mai inalt decat cel prezent. Astfel acest trio a creat o gaura aliniata cu axul invizibil al oului constiintei. Apoi ei au creat cele trei piramide, ceea ce a constituit un proiect maret de geomantie. Ulterior au stabilit 83.000 de locuri sacre pe toata suprafata planetei. Acestea au fost create cu totul pe cel de-al patrulea nivel dimensional, asa ca nu va inscrieti la nici o agentie de turism care efectueaza excursii de tip New-Age in diferite locuri. Apoi, de-a lungul unei perioade de 13.000 ani au adunat oameni din fiecare rasa si orientare spirituala pentru a construi biserica (templul) care era necesara a se inalta aici precum si piramida, in scopul de a initia un model operational pentru fiecare din aceste locuri. Oamenii de stiinta ar putea sa descopere faptul ca toate locurile sacre de pe planeta sunt asezate in spirale logaritmice sau de tip Fibonacci, conectate matematic la locatia din Egipt. Aceasta zona din Egipt, care nu a fost descoperita decat recent, este acum denumita crucea solara. Asociatia pentru Cercetare si Iluminare din Virginia considera ca acesta este unul dintre cele mai importante locuri din Egipt. In plus fata de ceea ce au realizat in Egipt, acesti maestri au lasat umanitatii un nivel secund de constiinta, cel pe care ne aflam noi acum, care reprezinta un pas secundar catre cel de-al treilea nivel al constiintei Christice. Ei au accelerat acest proces prin introducerea scrisului, care ne-a determinat sa iesim din sfera timpului visarii sau al unitatii memoriei.

Complexul din Egipt pe care l-am descris a fost construit cu 200 de ani inainte de revarsaresi de schimbarea polilor. Acesta a fost POTOPUL, cel in care Noe a plecat cu arca si a supravietuit. Chiar inainte de schimbarea polilor si de potop, Thoth s-a indreptat catre Sfinx. Sfinxul marcheaza cel mai vechi obiect de pe planeta, care, actualmente, reprezinta o nava spatiala. Thoth prezinta aceste lucruri mult mai detaliat intr-un document antic numit Tablitele de Smarald. Potrivit lui Thoth, acesta nava spatiala este menita sa ne protejeze. El spune ca de fiecare daca cand se apropie o schimbare de poli noi devenim extrem de vulnerabili datorita faptului ca trecem printr-o perioada de trei zile si jumatate in care campul magnetic al planetei se prabuseste. In acest timp apare mereu partea intunecata care incearca sa domine. Aceast lucru s-a intamplat mereu pe parcursul istoriei noastre de 5 1/2 miliane de ani, dar de fiecare data o persoana foarte pura a gasit nava si a ridicat-o in aer si orice gandeste si simte aceasta persoana se intampla. Acesta actiune previne preluarea controlului de catre partea intunecata. Noi ne apropiem din nou de momentul unei schimbari de poli, iar nava spatiala a fost deja plasata la locul corespunzator. In 1989, o femeie din Peru a intrat in constiinta Christica si a sustinut urmatoarele: cenusiii sufera de o mladie fatala, care se gaseste doar pe Pamant. Si in mod remarcabil, lucrurile au urmat imediat un asemenea curs. Odata cu sfarsitul anului 1992, toti cenusiii au disparut. Singura lor scapare a fost de a fugi de aici; ei nu mai pot trai pe Pamant.

Si acum sa ne intoarcem la nava. Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Grosimea acestei nave este doar de 3-4 atomi si este plata deasupra si dedesupt. Are o lungime cam cat doua blocuri de locuinte si este rotunda. A fost realizata pentru a se atasa si pentru a reliza o digresiune in propia voastra merkaba. De obicei, se afla pe o frecventa superiaora Pamantului (cu o subunitate de frecventa dimensionala). Se afla in subsol, la o mila departare de suprafata planetei. Dupa ce martienii au esuat cu experimentul din Atlantida, au fost aproximativ 4.000 ani in care viata pe Pamant s-a apropiat din ce in ce mai mult de haos. Cu aproximativ in urma cu 12.500 de ani, Pamantul s-a plasat in timpul corespunzator procesiunii echinoctiilor, gata sa sufere o noua schimbare de poli. Thoth a ridicat nava, s-a intors in insula Undal din Atlantida si a luat cu el aproximativ 16.000 de maestrii inaltati. Undal a fost ultima parte din Atlantida care s-a scufundat. Thoth si mestrii inaltati au calatorit apoi inapoi la Marea Piramida, in timp ce campul magnetic al planetei se prabusea. Acest colaps al campului magnetic a durat 3 zile si jumatate. El a luat memoria planetei noastre cu el. Memoria noastra colectiva este dependenta in mod direct de campul magnetic al Pamantului, asa ca daca acesta se prabuseste, noi nu avem nici o idee despre locul in care ne aflam. Este ca o intoarcere in salbaticie. Dar daca stapanesti merkaba, poti creea propiul tau camp magnetic din campurile contra-rotative de lumina si poti sa-ti pastrezi memoria. Maestrii au aterizat pe varful Marii Piramide, care a fost construita intr-un asemenea fel ca prezenta o platforma perfecta de aterizare pentru nave spatiale. Acolo ei au format un merkaba din care s-a extins un camp de energie contra-rotitor la o distanta de 1,6 mile in spatiu. Maestrii au controlat axa, clatinarea acesteia si orbita planetei pe parcursul celor trei zile si jumatate. De fapt, ei au schimbat orbita; aceasta avea o periodicitate de 360 de zile, iar acum are o peeeriodicitate de 365 1/4 zile. Maestrii au stat in aceasta nava in perioada cand campul magnetic s-a prabusit, iar la sfarsitul acestor zile au gasit o lume cu totul noua. Atlantida nu mai era. Portiuni din ceea ce reprezinta acum SUA s-au ridicat deasupra apei, iar planeta se situa pe un nivel dimensional diferit, cu mult mai jos. Din aceassta cauza arheologii nu pot gasi nici o dovada. Ei cauta pe o frecventa de vibratie gresita. Maestrii au intrat in Marea Piramida printr-un tunel circular care duce catre orasul subteran. Ra a luat cu el o treime din maestri; Tat, fiul lui Thoth se afla printre ei. Oamenii din acest oras subteran au format fratietatea Tat si acolo se afla o mare comunitate de fiinte nemuritoare care traiesc si in ziua de astazi. Apoi nava a zburat catre lacul Titicaca si catre Insulele soarelui. Acolo Thoth a lasat o alta treime din maestrii care au infiintat imperul Inca. Apoi nava s-a indreptat catre Himalaya unde a debarcat Araagat. Restul maestrilor inaltati s-a intors la Sfinx, au ridicat nava pe un nivel superior de vibratie, astfel incat aceasta sa poata trece prin Pamant si apoi s-au plasat in subteran, lao distanta de o mila de suprafata pamantului intr-o camera circulara, unde nava a ramas pana in anul 1989. Aceste trei locuri - orasul subteran, Insulele Soarelui ai Himalaya, au fost alese din motive specifice care aveau de a face cu stiinta geomantiei, asa cum a fost ea clarificata de catre maestrii pentru crearea unei matrice pentru o constiinta Christica sintetica; aspectul Mayas-Incas a devenit contrapartea feminina a matricei iar Aspectul himalayan a devenit punctul neutru al matricei (retelei).

  https://www.evolutiespirituala.ro/istoria-pamantului-thoth-atlanteeanul/?feed_id=4630

CELE PATRU LEGĂMINTE - CARTEA ÎNŢELEPCIUNII TOLTECE

"CELE PATRU LEGĂMINTE - CARTEAÎNŢELEPCIUNII TOLTECE"

 

-Fragmente-

 
 

TOLTECII

 
Cu mii de ani în urmă, toltecii erau cunoscuţi în partea de sud a Mexicului ca un popor de „femei şi bărbaţi ai înţelepciunii”. Antropologii vorbesc despre tolteci ca despre o naţiune, ca despre o rasă, dar, de fapt, toltecii erau oameni de ştiinţă şi artişti care au format o societate ce studia şi păstra cunoaşterea spirituală şi practicile strămoşilor lor. Ei locuiau împreună - maeştri (naguali) şi discipoli – la Teotihuacan, vechiul oraş al piramidelor situat în afara oraşului Mexico City, loc străvechi în care „Omul devenea Zeu”.
De-a lungul mileniilor, nagualii au fost forţaţi să ascundă vechea înţelepciune şi să-i menţină existenţa în obscuritate. Cucerirea europeană, împreună cu folosirea greşită a puterii personale a unora dintre adepţi, a făcut necesară ascunderea cunoaşterii faţă de cei care nu erau pregătiţi să o folosească cu înţelepciune sau care intenţionau să o folosească în scopuri personale.
Din fericire, cunoaşterea ezoterică toltecă a fost păstrată şi a trecut de la o generaţie la alta prin diferite linii de naguali. Datorită acestora a rămas ţinută în secret timp de sute de ani, iar vechile profeţii vor fi dezvăluite în momentul în care va fi necesar ca înţelepciunea să se întoarcă la oameni. Acum, don Miguel Ruiz, un nagual din linia Cavalerilor Vulturului, a fost îndrumat să ne împărtăşească puterea învăţăturilor toltecilor.
Cunoaşterea toltecă provine din aceeaşi unitate esenţială a adevărului ca şi celelalte tradiţii sacre ezoterice de pe glob. Ea nu reprezintă o religie, dar corespunde învăţăturii tuturor maeştrilor care au existat pe pământ. Deşi este o tradiţie spirituală, ea reprezintă totodată modul corect de viaţă, o cale simplă şi eficace de a ajunge la fericire şi iubire.

CIVILIZAREA PLANETEI ŞI VISUL PLANETAR

Ceea ce vedem şi auzim în această clipă este doar un vis. Noi visăm chiar acum, deşi creierul nostru este trezit. Visul este principala funcţie a minţii, astfel încât putem spune că mintea visează 24 de ore pe zi. Ea visează nu doar atunci când creierul doarme, dar şi atunci când acesta este trezit.
Diferenţa între cele două stări (de vis şi de veghe) constă în faptul că atunci când creierul se află în stare de veghe, noi experimentăm un cadru material, care ne face să percepem lucrurile întro manieră liniară. în starea de somn cadrul material rigid dispare, iar visul are tendinţa de a se schimba în mod constant.
Oamenii visează tot timpul. înainte ca noi să ne fi născut, oamenii dinaintea noastră au creat un mare vis exterior care a devenit visul societăţii sau visul planetar.
Visul planetar este un vis colectiv alcătuit din miliarde de vise personale mai mici, care creează împreună vise ale familiilor, vise ale comunităţii, vise ale oraşelor, vise ale ţărilor, iar în final visul întregii umanităţi. Visul planetar include toate regulile sociale, toate credinţele, toate legile, toate religiile, diferitele civilizaţii şi modalităţi de manifestare, guvernele, şcolile, evenimentele sociale şi vacanţele.
Noi ne naştem cu capacitatea de a învăţa cum să visăm, iar oamenii care au trăit înaintea noastră ne-au învăţat cum să visăm visul societăţii. Visul exterior are atâtea reguli încât atunci când se naşte un om nou, visul îi captează atenţia şi introduce toate aceste reguli în mintea copilului. Visul exterior se foloseşte de părinţi, de şcoală şi de religie, pentru a ne învăţa cum să visăm.
[...]
Visul planetei este de aşa manieră încât oamenilor li se pare normal să sufere, să trăiască în frică şi să creeze drame emoţionale. Visul exterior nu este un vis frumos; este un vis al violenţei, al fricii, al războiului, al nedreptăţii.
Visele personale ale oamenilor variază de la unul la altul, dar la modul global el este aproape un coşmar. Dacă ne uităm la societatea umană, vedem că este atât de greu de trăit tocmai pentru că ea este guvernată de frică. în toată lumea vedem oameni suferind, nervoşi, furioşi, răzbunători, violenţi pe stradă, şi pretutindeni vedem nedreptăţi de neimaginat.
Injustiţia există pe diferite nivele şi în ţări diferite de pe glob, dar frica este cea care ne controlează visul exterior.
Mintea noastră nu este altceva decât o ceaţă pe care toltecii au numit-o mitote. Mintea noastră este un vis în care mii de oameni vorbesc în acelaşi timp, dar nici unul nu-1 înţelege pe celălalt. Aceasta este starea minţii umane - un mare mitote, care ne împiedică să vedem cine suntem cu adevărat. Indienii numesc acest mitote: maya, ceea ce înseamnă iluzie.
Este credinţa personalităţii că: „Eu sunt”. Tot ceea ce credem despre noi şi despre lume, toate concepţiile şi programările pe care le avem în minte, toate sunt mitote. Noi nu putem vedea cine suntem cu adevărat; nu putem vedea că nu suntem liberi.
[...]
Cuvântul este puterea prin care noi creăm. Cuvântul este darul care vine direct de la Dumnezeu. în Evanghelia după Ioan din Biblie se spune, referitor la crearea universului: „La început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era cuvântul”. Prin cuvânt, noi ne exprimăm puterea creatoare.
Prin cuvânt putem manifesta totul. Indiferent de limba pe care o vorbim, intenţia noastră se manifestă prin cuvânt. Tot ceea ce visăm, tot ceea ce simţim şi ceea ce suntem cu adevărat - toate acestea se manifestă doar prin puterea cuvântului.
Cuvântul nostru este magie pură, iar folosirea lui greşită este magie neagră.
Nimic din ceea ce fac ceilalţi oameni nu este din cauza noastră. Este din cauza lor. Toţi oamenii trăiesc în propriul lor vis, în mintea lor; ei se află într-o lume complet diferită de cea în care trăim noi. Atunci când interpretăm personal realitatea, noi pornim de la premisa că lumea noastră este cunoscută de ceilalţi şi încercăm să dominăm lumea lor cu lumea noastră.
Mintea are capacitatea de a vorbi cu ea însăşi, dar are şi capacitatea de a obţine informaţii din alte lumi subtile. Se întâmplă uneori să auzim în minte o voce şi să ne întrebăm de unde vine ea. Această voce poate veni dintr-o altă realitate, m care există fiinţe similare cu mintea umană. Toltecii au numit aceste fiinţe Aliaţi. În Europa, Africa şi India, ele au fost numite Zei.
Mintea noastră există inclusiv pe nivelul Zeilor. Ea trăieşte inclusiv în acea realitate şi poate percepe acea realitate. Mintea vede cu ochii şi percepe trezirea acestei realităţi. Dar, la fel de bine, ea poate vedea şi percepe fără ajutorul ochilor; de aceea ne este atât de greu să devenim conştienţi de această percepţie.
Mintea trăieşte în mai multe dimensiuni. In anumite momente noi putem avea idei care nu aparţin minţii noastre, dar pe care le percepem cu mintea. Orice om are dreptul să creadă sau să nu creadă în aceste voci, şi dreptul de a ţine cont sau de a nu lua în consideraţie ceea ce spun ele. Noi avem dreptul de a alege între a crede sau nu vocile pe care le auzim în minţile noastre, tot aşa cum putem alege între a crede şi a accepta sau nu visul planetar.
 [...]
Scopul luptătorului este de a transcende această lume, de a scăpa din acest iad şi a nu se mai întoarce niciodată. După cum susţin învăţăturile tradiţionale toltece, recompensa constă în transcenderca experienţei umane a suferinţei, devenind încarnarea lui Dumnezeu. Aceasta este recompensa.
Atunci când vorbim despre calea toltecă a eliberării, ne dăm scama că există o întreagă hartă care ne ghidează perfect către eliberarea de „civilizaţie”. Toltecii compară Judecătorul, Victima şi sistemul de convingeri cu un parazit care invadează mintea umană.
Din perspectiva toltecilor, toate fiinţele care s-au lăsat îmblânzit sunt bolnave. Ele sunt bolnave deoarece există în ei un parazit care le controlează mintea şi creierul. Hrana parazitului sunt emoţiile negative care se nasc din frică.
Dacă studiem felul în care este descris un parazit, vom descoperi că acesta este o fiinţă vie care trăieşte în alte fiinţe, sugându-le energia, dar care nu le aduce în schimb nici un folos; mai mult, parazitul îşi ucide gazda încetul cu încetul.
Împreună, Judecătorul, Victima şi sistemul de convingeri se potrivesc perfect descrierii anterioare. Ele reprezintă într-adevăr o fiinţă vie alcătuită din energia psihica sau emoţională, iar această energie este vie. Evident că nu este o energie materială, dar nici emoţiile nu sunt o energie materială.
Nici visele noastre nu reprezintă o energie materială, dar ştim că ele există. Una din funcţiile creierului nostru este aceea de a transforma energia materială în energie emoţională. Creierul nostru este o uzină de emoţii. Şi aşa cum am afirmat la început, principala funcţie a minţii noastre este aceea de a visa.
Toltecii cred că parazitul - Judecătorul, Victima şi sistemul de convingeri – deţine controlul asupra minţii noastre; el ne controlează visele personale. Parazitul visează prin intermediul minţii noastre şi îşi trăieşte viaţa prin intermediul corpului nostru. El supravieţuieşte datorită emoţiilor ce se nasc din frică şi se hrăneşte din drame şi din suferinţe.
Libertatea pe care o căutăm înseamnă să ne folosim mintea şi corpul pentru a ne trăi propria viaţă, nu să trăim viaţa unui sistem de convingeri. Atunci când descoperim că mintea ne este controlată de către Judecător şi de către Victimă, iar „eu-l” nostru real este pus la colţ, nu avem decât două posibilităţi. Una constă în a continua să trăim în modul în care ne-am obişnuit, să-i susţinem pe Judecător şi pe Victimă, să continuăm să trăim în visul planetar.
Cea de-a doua constă în a face ceea ce făceam atunci când eram copii, atunci când părinţii încercau să ne educe (adică să ne îndoctrineze). Putem să ne revoltăm şi să spunem „Nu!”. Putem declara război împotriva parazitului, împotriva Judecătorului şi Victimei, un război pentru independenţă, un război pentru dreptul de a ne utiliza mintea şi creierul aşa cum credem noi.
Aşa se explică de ce în toate tradiţiile şamane din America, din Canada până în Argentina, oamenii se numesc luptători, deoarece ei se află în război împotriva paraziţilor. Acesta este adevăratul înţeles al conceptului de luptător. Luptător este acela care se revoltă împotriva invaziilor parazitului. Luptătorul se revoltă şi declară război.
Dar a fi un luptător nu înseamnă că întotdeauna câştigăm războiul; noi putem învinge sau putem pierde, dar dacă facem tot ce putem, avem cel puţin şansa de a fi liberi din nou. Alegând acest drum, ne arătăm cel puţin demnitatea de a ne revolta, demonstrând că nu suntem nişte biete victime în faţa emoţiilor noastre negative sau care reacţionăm la emoţiile otrăvite ale celorlalţi. Chiar dacă ne vom număra printre victimele inamicului nostru, parazitul, cel puţin nu vom fi printre victimele care nu au reacţionat.
Transformarea noastră într-un luptător ne dă şansa de a transcende visul planetar şi de a ne schimba visul personal într-un vis pe care îl putem numi paradis. La fel ca şi iadul, paradisul este un loc care există în interiorul minţii noastre.
Este un loc al bucuriei, un loc în care suntem fericiţi, în care suntem liberi să iubim şi să fim cei ce suntem cu adevărat. Putem atinge paradisul chiar în această viaţă; nu trebuie să aşteptăm până murim. Dumnezeu este prezent pretutindeni, iar paradisul există peste tot, dar înainte de toate trebuie să avem ochi şi urechi pentru a vedea şi pentru a auzi acest adevăr. Trebuie să ne eliberăm de parazit.
[...]
Dar cum putem deveni un luptător spiritual? Există anumite trăsături ale luptătorului spiritual care sunt aproximativ la fel în întreaga lume. Inainte de toate, luptătorul spiritual este conştient. Acest lucru este foarte important. Suntem conştienţi că mergem la război, şi în război mintea noastră necesită disciplină.
Nu disciplina unui soldat, ci disciplina unui luptător. Nu o disciplină exterioară care să ne spună ce să facem şi ce să nu facem, ci disciplina de a fi noi înşine, indiferent de ceea ce se petrece.
Luptătorul spiritual deţine controlul. Nu controlul asupra unei alte fiinţe umane, ci controlul asupra propriilor sale emoţii, controlul asupra propriei sale persoane. Emoţiile sunt reprimate prin pierderea controlului, nu prin controlul lor.
Marea diferenţă dintre luptător şi victimă constă în faptul că victima îşi reprimă emoţiile, în timp ce luptătorul şi le domină. Victima îşi reprimă emoţiile deoarece îi este frică să şi le arate, deoarece se teme de ceea ce va spune.
A controla nu este acelaşi lucru cu a reprima. A controla înseamnă aţi reţine emoţiile şi a le exprima la momentul oportun, nici mai devreme, nici mai târziu. Aşa se explică de ce luptătorii se consideră impecabili. Ei au un control complet asupra propriilor lor emoţii, şi implicit asupra întregului lor comportament.
[...]
FRAGMENTE "CELE PATRU LEGĂMINTE - CARTEA ÎNŢELEPCIUNII TOLTECE"
AUTOR: DON MIGUEL RUIZ
    https://www.evolutiespirituala.ro/cele-patru-legaminte-cartea-intelepciunii-toltece/?feed_id=3433