Se afișează postările cu eticheta DIVERSE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta DIVERSE. Afișați toate postările

DESPRE MEDITATIE SI IMPORTANTA EI IN EVOLUTIA PERSONALA A INDIVIDULUI

DESPRE MEDITATIE SI IMPORTANTA EI IN EVOLUTIA PERSONALA A INDIVIDULUI


 

Meditatia este o metoda pe cat de cunoscuta ca si terminologie cel putin, pe atat de misterioasa si de dificil de inteles, pentru majoritatea celor ce au cochetat cu ideea de a o practica si chiar si pentru multi dintre cei care au incercat sa o aplice in viata de zi cu zi.

.
Aceasta se datoreaza faptului ca meditatia este un concept vehiculat des si practicat aproape deloc. Asadar, ceea ce pare cunoscut si familiar ca si concept, devine tulbure si ambiguu cand se incearca punerea sa in practica.
Si totusi cum putem practica meditatia corect si eficient?

.
Mai intai ar trebui sa definim cat mai simplu si clar, conceptul de meditatie: meditatia este modalitatea fizica, psihica si emotionala a unui individ de a intra intr-o stare de relaxare mai mult sau mai putin profunda, in functie de capacitatea sa de concentrare si experienta practica in acest sens. Asadar, cheia meditatie este CONCENTRAREA.

Paradoxal, nu? Probabil ca ati crezut pana acum ca meditatia este o stare de repaos al mintii, stare in care pur si simplu nu gandesti. Nicidecum! Aceasta este perceptia generala asupra acestui mecanism al meditatiei si este o prezumtie fundamental gresita, bazata pe informatii provenite din diverse surse, mai mult sau mai putin informate, dar cu siguranta nu provin de la practicanti ai meditatiei.

.
Personal meditez de la varsta de 17 ani. Am 38 de ani in prezent si am atins ultimul stadiu al meditatiei in jurul varstei de 24 de ani, respectiv stadiul meditatiei „fara ganduri”. Acea meditatie despre care de fapt ati auzit cu totii. Probabil va intrebati cum ramane cu discutia despre concentrare, pe care am mentionat-o anterior. Pentru a va raspunde la aceasta intrebare trebuie sa mergem mai departe cu definitia meditatiei si sa adaugam si faptul ca meditatia are mai multe stadii: Concentrarea, Meditatia propriu-zis (sau meditatia cu ganduri - activa), Contemplarea (sau meditatia in care mintea este mentinuta intr-o stare de repaos), Iluminarea ca efect al primelor 3 stadii dar care este si un stadiu in sine ca durata efecte asupra individului si Inspiratia, care este rezultatul stadiului anterior, al Iluminarii si se manifesta prin viata individului pusa in serviciul altora.

.
Din stadiile enumerate anterior rezulta o concluzie clara: Concentrarea este primul stadiu al meditatiei. Fara trecerea cu succes prin acest stadiu un individ pur si simplu nu poate medita cu succes si rezultatele sunt inexistente sau in cel mai bun caz, minore. Exista cateva exercitii de concentrare pe care le puteti practica. De exemplu va puteti fixa mintea pe un obiect fizic (un pix, un pahar) si apoi sa incercat sa va pastrati in minte imaginea respectiva pentru o perioada de minimum 10 minute. Veti constata ca este foarte dificil, asadar va sfatuiesc sa incepeti usor, cu o perioada de 30 de secunde – 1 minut, marind treptat intervalul de timp.

.
Daca sunteti interesati sa aflati mai multe despre meditatie, va invit la cursurile Academiei Karanna, pe care am fondat-o impreuna cu sotul meu, Catalin Bogdan, in anul 2012 pentru a participa la unul din cursurile noastre de dezvoltare spirituala. Ne gasiti in Craiova la cabinet sau pe internet la adresa www.evolutiespirituala.ro .

.

Autor: Anca Bogdan
Instructor Karanna, Autor, Terapeut

Mai multe detalii DESPRE NOI puteti citi AICI.

https://www.evolutiespirituala.ro/despre-meditatie-si-importanta-ei-in-evolutia-personala-a-individului/?fsp_sid=30099

VIDEO! Împământarea: poate cea mai mare descoperire medicală !

VIDEO! Împământarea:
poate cea mai mare descoperire medicală !


V-ați întrebat vreodată de ce simțim o plăcere aparte atunci când ne plimbăm în picioarele goale prin iarba udată de roua dimineții?  Sau atunci când ne plimbăm desculți pe malul mării? Ei bine, se pare că răspunsul la aceste întrebări este unul, care s-ar putea să schimbe nu numai felul în care facem aceste lucruri, dar mai ales frecvența în care o facem. Dacă ești ca majoritatea oamenilor, probabil că mai tot timpul porți încălțări cu tălpi din cauciuc sau din plastic. Și probabil că nu-ți trece prin minte că acest simplu lucru poate fi cel mai mare rău pe care îl poți face sănătății tale.

În 1998 Clint Ober, un fost director executiv la o companie TV, pensionat, stătea pe o bancă într-un parc în orașul său natal. În timp ce se uita laaturiștii care treceau prin fața lui, și-a dat seama că toți, inclusiv el, purtau încălțăminte cu talpă de cauciuc sau de plastic și s-a gândit dacă nu cumva aceasta are vre-un un impact asupra sănătății. Întrebarea a venit în capul său datorită experienței avute în meseria sa, în care obișnuia să izoleze cablurile, având în minte noțiunea că toate sistemele electrice din casele și birourile noastre sunt stabilizate și protejate de pământ prin împământare.

Ober s-a întrebat dacă nu cumva acest câmp energetic ar putea să protejeze și sănătatea corpurilor noastre. Ceea ce nu a bănuit atunci a fost faptul că această întrebare a sa va pune în mișcare ani și ani de experimente și studii, iar acestea vor scoate la iveală rezultate incredibile  Deși folosesc o varietate de cuvinte pentru a o descrie, fiecare școală modernă de medicină alternativă vorbește despre „energie”. Dar ce este această „energie” fundamentală despre care tot auzim? Pielea ta, în general, este un conductor foarte bun. Poți conecta orice parte a pielii tale la pământ, dar dacă vei compara diferite părți există una care este deosebit de puternică, și care este chiar în mijlocul tălpii piciorului; un punct cunoscut de acupuncturiști ca Rinichi 1 (K1).

acupunctura

Este un punct bine-cunoscut, pentru faptul că, din punct de vedere conductiv, se conectează la toate meridianele de acupunctură și, în esență, se conectează la fiecare colțișor al corpului tău.  Interesant este că împământarea sau, mai degrabă, lipsa acesteia, are mult de a face cu înmulțirea bolilor moderne.

Când ești conectat cu pământul (fie că mergi desculț sau ai fost conectat electric pe punctul K1 al piciorului), există un transfer de electroni liberi din pământ către corpul tău. Acești electroni liberi sunt, cei mai puternici antioxidanți cunoscuți de om.

În urma experimentelor făcute, s-a demonstrat că acești antioxidanți sunt responsabili pentru câteva observații clinice foarte interesante:

• Schimbări benefice ale frecvenței cardiace;
• Scăderea rezistenței pielii;
• Scăderea nivelului de inflamație.

Pentru a înțelege mai bine știința din spatele a ceea ce se întâmplă în timpul în care suntem conectați la pământ și de modul în care aceasta are impact asupra răspunsului inflamator, Dr. Oschman ne explică ceea ce se întâmplă atunci când va confruntați cu un traumatism. (Dr. Oschman este expert în domeniul medicinei energetice, cu o diplomă de
licență în biofizică și un doctorat în biologie de la Universitatea din Pittsburg.) Ca autor al unui număr mare de cărți, el este recunoscut pe scară largă ca o autoritate în biofizica energiei medicale.

„Chiar și la cea mai mică contuzie, dacă te ciocnești de ușă, de exemplu, sistemul imunitar răspunde imediat prin trimiterea de celule albe din sânge (neutrofile) la locul impactului. Neutrofilele secretă specii reactive de oxigen (ROS), numite radicali liberi. Acestea sunt ca PacMan, molecule foarte importante, care au misiunea de a distruge.
În cazul în care bacteriile au ajuns prin intermediul pielii în corp, acești radicali liberi vor distruge bacteriile foarte repede. Dacă ai celule deteriorate, radicalii liberi le vor distruge, astfel încât să existe spațiu pentru celulele sănătoase să se miște pentru repararea țesuturilor.

Acesta este cunoscut ca răspunsul inflamator.  Ceea ce am descoperit și este cu adevărat profund este aceasta:  am înțeles acum de ce primim acest răspuns inflamator, care are cinci caracteristici:
- durere,
- roșeață,
- căldură,
- pierderea abilității de mișcare și
- umflarea.

Toate acestea sunt cele cinci semnalmente distinctive ale inflamației și se dovedește că nu este nevoie să se întâmple așa. Inflamația, care în medicină este considerată o parte importantă a procesului de vindecare, este, de fapt, un artefact, cauzat de lipsa de electroni în țesuturile tale. Ceea ce se întâmplă este că neutrofilele livrează specii reactive de oxigen (SRO) la locul incidentului, dar, procedând astfel, unii dintre acești radicali liberi se pot scurge în țesutul din jur și îi poate cauza țesutului sănătos daune. Asta este de fapt ceea ce creează răspunsul inflamator”.

Cercetarea asupra împământării a descoperit acum că, dacă ții picioarele goale pe pământ după ce te lovești sau te accidentezi, electronii vor migra în corpul tău și se vor răspândi prin țesuturi.

Orice radical liber care se scurge în țesutul sănătos va fi imediat neutralizat electric. Acest lucru se întâmplă deoarece electronii sunt negativi, în timp ce radicalii liberi sunt pozitivi, astfel încât aceștia se anulează reciproc.

„Deci, într-adevăr ceea ce se întâmplă cu împământarea, sau conectarea la pământ, este că vă protejați organismul de la – cum le numesc eu, pagubele colaterale”, spune Dr. Oschman. „Aceste distrugeri nu au fost destinate să aibă loc, dar au loc pentru că ne-am deconectat de la pământ prin punerea de cauciuc și de material plastic între picioarele noastre și pământ.”

Pentru a putea adapta împământarea la nevoile omului modern, specialiștii au găsit metode de a aduce energia pământului direct în casele oamenilor. Astfel au apărut cearșafuri electrice cu ajutorul cărora oamenii sunt conectați la pământ în timp ce dorm. Preșuri pentru calculator pe care poți sta cu picioarele goale în timp ce lucrezi sau papuci care au în talpă un material conector între punctul K1 și pământ.

David Wolfe, cunoscută autoritate în domeniul medicinei alternative și un puternic susținător al împământării, a făcut un experiment în direct în timpul unei prezentări pe 20 de indivizi din sală, care au fost conectați la energia pământului printr-un cablu electric care la un capăt era înfipt în pământ în afara sălii de prezentare. După 80 de minute, participanților li s-a recoltat sânge și li s-au făcut analize care au fost apoi proiectate în direct și explicate pe loc. Rezultatele au fost pe măsură.

Împământarea, o strategie împotriva îmbătrânirii  

Una din teoriile dominante privind îmbătrânirea este teoria radicalilor liberi, conform căreia îmbătrânirea se produce din cauza pagubelor cumulate, cauzate de radicalii liberi.

Când aveți un traumatism sau o inflamație cronică, prin respirație și din alimentele pe care le mâncăm, printre alte lucruri, suntem expuși la radicalii liberi. De vreme ce nu poți să elimini complet toți radicalii liberi, îți dorești să menții un echilibru sănătos de electroni antioxidanți în organismul tău, pentru a fi sigur că distrugerile datorate radicalilor liberi nu vor scăpa de sub control.

Conectarea la pământ te poate ajuta la realizarea acestui echilibru delicat.

Există trei tipuri de sub-modele ale procesului de îmbătrânire, cauzate de radicalii liberi:

1. Deteriorarea/mutația ADN-ului din cauza radicalilor liberi;

2. Teoria mitocondriilor. Mitocondriile, în fiecare celulă din corpul nostru, efectuează metabolismul oxidativ și rezultă un produs secundar, care sunt radicalii liberi. În cele din urmă, mitocondriile se uzează sau se autodistrug din cauza excesului de radicali liberi;

3. Teoria încrucișării de proteine, ceea ce explică ridurile de pe piele. Proteinele se lipesc una de alta, reducând eficiența enzimelor.

„Am impresia, din studiul meu de biofizică și biologie celulară, că organismul este proiectat cu o țesătură semi-conductoare, care conectează totul în organism, inclusiv în interiorul fiecărei celule”, spune Dr. Oschman.  „Mă refer la acest sistem ca la o matrice vie. Electronii, cei care intră în partea de jos a piciorului nostru, se pot muta oriunde în corp.  În orice loc unde se formează radicali liberi, există electroni în apropiere, care îi pot neutraliza și astfel se pot preveni toate aceste procese: leziuni mitocondriale, lipirea proteinelor și mutația sau deteriorarea genetică. Astfel, întreaga structură este, în esență, un sistem de apărare antioxidant, care este în fiecare parte a corpului nostru.”  Așa că, dacă veți merge desculț, veți înmagazina electroni, pe care corpul îi va stoca, iar aceștia vor fi disponibili în orice moment, în cazul în care ați putea avea un traumatism, și în orice punct, în cazul în care un radical liber s-ar putea forma.

Cum ne afectează sângele împământarea

O altă descoperire foarte importantă, și una dintre cele mai recente, este faptul că împământarea subțiază sângele, făcândul mai puțin vâscos. Această descoperire poate avea un impact profund asupra bolilor cardiovasculare, care  sunt acum numărul unu cauzator de moarte în lume.

Practic, fiecare aspect al bolilor cardiovasculare a fost corelat cu vâscozitatea crescută a sângelui.  Dr. Frank Sinatra a antrenat echipa doctorului Oschman în modul de evaluare a vâscozității sângelui, folosind o metodă numită potențialul zeta. Aceasta măsoară potențialul celulelelor roșii din sânge, prin determinarea vitezei cu care acestea migrează într-un câmp electric.  Când se produce împământarea, potențialul zeta crește repede, ceea ce înseamnă că celulele roșii din sânge au o încărcătură mai mare pe suprafața lor, care le îndepărtează una de alta. Această acțiune face ca sângele să se subțieze și să curgă mai ușor. Ca urmare, tensiunea arterială scade semnificativ.

O altă implicație evidentă a acestui fapt este că prin îndepărtarea reciprocă, celulele roșii din sânge sunt mai puțin înclinate să rămână împreună și să formeze un cheag. Cheagurile de sânge nu trebuie să fie foarte mari pentru a forma o embolie pulmonară, care v-ar ucide instantaneu, astfel încât acesta este un beneficiu semnificativ.  În plus, în cazul în care potențialul zeta este ridicat, lucru ce poate fi facilitat de împământare, nu se va reduce doar riscul de boli de inimă, dar, de asemenea, riscul de demență multi-infarct, în cazul în care începe să se piardă țesutul cerebral din cauza micro-coagulărilor din creier.  Cele mai bune suprafețe pentru împământare

În mod evident, cel mai simplu mod este să se meargă desculț. Dar ce putem spune despre locuitorii din mediul urban, care sunt înconjurați de asfalt și beton? Poți să te conectezi prin acestea?  Și care dintre suprafețe naturale sunt cele mai eficiente?  Există într-adevăr, diferențe semnificative între diverse suprafețe.  Locul ideal pentru mersul pe jos în picioarele goale este pe plajă, în apropierea sau în apă, pentru că apa de mare este un conductor foarte bun. Corpul nostru, de asemenea, conține în cea mai mare parte a sa apă, astfel încât se creează o conexiune bună.

Iarba, mai ales dacă este acoperită cu rouă, pe care te-ai putea plimba dacă te trezești dimineața devreme, este o altă suprafață extrem de potrivită.

Potrivit dr. Oschman, betonul este un bun conductor, atâta timp cât acesta nu a fost izolat. Picturile pe beton nu permit electronilor să treacă prin el foarte bine.

Materiale cum ar fi asfaltul, lemnul, și izolatorii tipici, cum ar fi din plastic sau cauciuc, nu vor permite, de asemenea, electronilor să treacă și să vă ajute în procesul de împământare.

 

Modalități ușoare de a încorpora împământarea  în viața de zi cu zi

Mersul desculț în aer liber este una dintre modalitățile cele mai minunate, ieftine și puternice de a ne conecta la pământ și care poate contribui, de asemenea, și la accelerarea refacerii țesuturilor și înlăturarea durerilor musculare în urma exercițiilor extenuante.

De asemenea, orice contact direct cu un obiect bun conductor, care este în legătură cu pământul, de la un cablu electric, o țeavă sau chiar un copac, poate fi o metodă bună de a ne încărca cu electronii negativi.

O altă soluție, pe care majoritatea dintre noi o folosim fără să ne dăm seama, este dușul. În timp ce facem duș, suntem în contact cu energia pământului prin apa care curge prin țevile îngropate în pământ, aceasta fiind și una din explicațiile pentru care ne simțim așa de bine la duș și chiar este locul unde avem inspirație și ne vin tot felul de idei. (țevile, cel puțin la noi, sunt din plastic, încât e nevoie de un conductor electric în cădița de duș, care să fie conectat - cât mai direct - la pământ. - n.W)

Reconectarea la pământ

De-a lungul istoriei umanității, civilizații întregi au onorat pământul și conexiunea cu acesta. Stilul de viață modern a făcut în așa fel încât omul a ajuns să fie un străin pentru pământul care îi dă viață și îl hrănește. Copiii secolului nostru nu se mai joacă în pământ sau în iarbă, sunt izolați în apartamente și case de beton.

David Wolfe spune că atunci când suntem conectați la pământ, suntem practic în contact cu orice ființă vie conectată la pământ în momentul acela, fie că sunt plante, animale sau alți oameni de la capătul opus al lumii.

Atunci misiunea noastră devine una de a inspira și de a promova reconectarea la energia pământului, ca un mod simplu și natural pentru a face o lume mai sănătoasă și mai bună.

Stai în echilibru, stai conectat, folosește-te de cea mai puternică formă de antioxidanți - antiinflamatorii din natură. Vindecarea nu trebuie să provină dintr-o injecție sau un medicament, ea vine direct din pământ, iar tot ce trebuie să faci este să îți dai încălțările jos!

 

Iată înregistrarea video a experimentului în direct al lui David Wolfe,  de care s-a vorbit mai sus.
Este secționată în 4 părți:

https://www.youtube.com/watch?v=3uZMWEsr_qY
https://www.youtube.com/watch?v=DOhRZMh_5jc
https://www.youtube.com/watch?v=wV2rTW7YSac
https://www.youtube.com/watch?v=w3Xg8buotS8

 

https://www.evolutiespirituala.ro/impamantarea-poate-cea-mai-mare-descoperire-medicala/?fsp_sid=30046

LANSARE CARTE - 7 PAŞI PENTRU SCHIMBARE

– 7 PAŞI PENTRU SCHIMBARE -



AUTOR:  CĂTĂLIN BOGDAN


INSTRUCTOR ACREDITAT INTERNATIONAL DE CATRE INSTITUTELE AAH & IPHM & CIT & CoE


 


 

Ai avut vreodată sentimentul că viaţa trece pe lângă tine şi nu poţi face nimic să opreşti asta?

Nu eşti mulţumit cu viaţa ta de până acum?

Ai probleme în a te adapta şi a te alinia la actualele cerinţe ale societăţii?

Atunci această carte îţi poate arăta ce trebuie să faci pentru a începe să-ţi schimbi viaţa şi a deveni exact aşa cum îţi doreşti.

Prin doar 7 paşi simpli şi uşor de urmat, îţi poţi schimba viaţa în totalitate, iar tu te vei transforma din răţuşca cea urâtă în strălucitoarea lebădă care atrage toate privirile.

Urmează cu seriozitate paşii prezentaţi, iar la sfârşitul cărţii privind înapoi vei putea observa singur diferenţa dintre unde ai fost şi unde ai ajuns.

 

Cuprins:


Introducere
Pasul 1: Afla cine esti si care sunt valorile tale
Pasul 2: Asuma-ti responsabilitatea
Pasul 3: Identifica convingerile limitative apoi reformuleaza
Pasul 4: Stabilește-ti ținta (ce vrei sa realizezi)
Pasul 5: Sporeste-ti puterea de concentrare
Pasul 6: Iubeste-te si cauta optimismul din jurul tau
Pasul 7: Mediteaza
Pasul expertului: Fara regrete …



FRAGMENTE DIN CARTE:


 
Cheia fericirii este să fi mulţumit de tine şi de ce faci. Orice altceva, bani, proprietăţi, faima, sunt de fapt nesemnificative. Mulţi oameni atunci când sunt întrebaţi ce i-ar face fericiţi, sunt tentaţi să răspundă în termeni ca bani, notorietate sau alte posesiuni fizice exterioare lor. De regulă vor enumera lucrurile care îi fac nefericiţi, în speranţa că având acele lucruri vor deveni automat fericiţi. Nu este aşa, iar dovada o stau oamenii de afaceri care se tratează curent la psiholog, sau chiar actorii celebrii de la Hollywood. Dacă nici actorii de la Hollywood nu au bani, faimă şi proprietăţi, toate acestea cumulate, atunci nu ştiu cine mai are... Şi cu toate acestea, mulţi dintre ei de fapt NU sunt fericiţi.


Aceasta „mulțumire de sine” este totuşi o sabie cu două tăişuri: dacă una dintre variante este de a te accepta aşa cum eşti şi a accepta care-ţi sunt limitele superioare, acelaşi lucru se poate întâmpla şi atunci când ne raportăm la limitele inferioare. Există chiar un curent ideologic care statuează faptul că „eşti perfect aşa cum eşti”, iar acest lucru poate duce la o frânare a dezvoltării personale dacă nu este bine înţeles conceptul. Da, eşti perfect aşa cum eşti, dar la nivel spiritual de potenţial latent, iar acest lucru nu înseamnă că nu mai trebuie să faci nimic de acum cu tine ci doar să cazi într-o admiraţie narcisistă faţă de propria persoană, doar pentru că ai potenţial. De la potenţial la realizare este o cale atât de lungă... Şi un pui de leu este perfect având potenţialul de a fi cel mai mare vânător din savană, dar cu toate acestea mesele lui depind în totalitate de hrană vânată de leoaica mama. De la puiul neexperimentat până la viitorul vânător feroce exista o etapă de transformare care face potenţialul posibil. Atenţie deci să nu cădeţi pe panta admiraţiei de sine care duce la inacţiune şi pasivitate faţă de tot ce este în jurul vostru. Viaţa este despre evoluţie, despre depăşirea limitelor şi atingerea potenţialului, iar acest lucru înseamnă până la urmă să îţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta, pentru ceea ce eşti şi ceea ce îţi doreşti să fi.


Bineînţeles că îţi doreşti tot ce este mai bun în viaţa ta, asta îţi doresc şi eu, dar tot ce te rog în acest moment este să revezi încă o dată acea listă de valori şi să încerci să anticipezi în ce măsură valorile tale vor intra în conflict unele cu altele în viitor. Crede-mă că acum este momentul să faci asta, nu mai târziu. Sunt sigur că nu vrei să porneşti pe un drum doar pentru a constata la jumătatea lui ca de fapt pe parcurs ţi-ai neglijat sau chiar ţi-ai încălcat o grămadă de alte valori secundare şi că acum ai un conflict interior greu de rezolvat.

Acum este momentul să vezi tot parcursul drumului tău, să vizualizezi şi să anticipezi totul, de la început până la final, cu toate implicaţiile aferente. Este momentul să-ţi faci planul de acţiune şi să vizualizezi toate plusurile şi minusurile lui.

Este mai bine să analizezi situaţia în acest moment, cât încă nu ai depus efort în a merge într-o direcţie, decât să constaţi la jumătatea drumului ca de fapt te îndrepţi într-o direcţie diferită de ceea ce vroiai iniţial.


Dacă înainte conta părerea celorlalţi despre mine, acum acest lucru nu mai contează aproape deloc. Am înţeles că nu pot să-mi trăiesc viaţa încercând să-i mulţumesc pe ceilalţi în detrimentul meu şi că eu sunt singurul responsabil pentru fericirea sau nefericirea mea. Şi aproximativ în aceeaşi perioadă am mai înţeles ceva: eu sunt persoana nr 1 din viaţa mea. Şi spun acest lucru fără a fi egoist. Nu înseamnă că trebuie să ignor viaţa celorlalte persoane, dar nu înseamnă nici că trebuie să fac lucruri doar pentru a-i fi bine unei alte persoane şi astfel să mă neglijez pe mine.

 

Am învăţat ceva ce înainte nu ştiam: să spun NU. Este foarte important în viaţa să înveţi să spui nu atunci când vrei să faci asta, este unul dintre primii paşi pe calea schimbării vieţii tale.

 

Am vorbim mult despre regretele personale, dar hai să vă dau lista iniţială de regrete care pe mine m-a motivat atât de mult în procesul de schimbare a vieţii mele. Voi împărţi acum cu voi morcovul apetisant care pe mine m-a făcut (şi încă mă mai face) să merg mai departe în fiecare zi, zi după zi, săptămână după săptămână, lună după lună, an după an.

 

 



https://www.evolutiespirituala.ro/lansare-carte-7-pasi-pentru-schimbare/?fsp_sid=29940

Evolutie Spirituala - Sa va intrebati din cand in cand...despre nivelul vostru actual de evolutie spirituala

- Evolutie Spirituala -


Sa va intrebati din cand in cand...despre nivelul vostru actual de evolutie spirituala ...


 

Sa va intrebati din cand in cand, atunci cand va angajati pe o cale, in evolutia dvs spirituala: este aceasta calea de urmat? imi aduce crestere cu adevarat dpdv spiritual? am simtit vreun efect pozitiv pana acum ? (se presupune ca ati fost seriosi in demers si ca a trecut cel putin o perioada de 2 luni de la inceperea demersului de crestere spirituala) .

Daca raspunsul este nu sau nu cred / nu stiu la una din intrebari, parasiti acea cale, pentru ca in 99% din cazuri, aceea nu este Calea inspre Lumina, Evolutie Spirituala si Inaltare sau Ascensiune. Tineti minte: evolutia spirituala a spiritelor este un proces supravegeat de Ierarhiile Ceresti.

Evolutie Spirituala

Nu este un proces la intamplare, este ca un mecanism elaborat si foarte bine pus la punct, care actioneaza ca un ceas si care declanseaza fiecare proces si nivel de evolutie, atunci si numai atunci cand vibratia interioara a spiritului si nivelul acestuia de constiinta (sau de constienta, uneori) corespunde nivelului imediat superior celui prezent.

Exista trepte intermediare intre nivele sau intre initieri, cum au fost ele denumite anterior, dar niciodata sa nu credeti ca poate cineva, spirit intrupat, destrupat sau neintrupat, sa faca munca de crestere in locul dvs sau ca macar ar incerca sa o faca.

De aceea rugaciunile asa-numitilor "pacatosi" nu sunt ascultate si nu primesc raspuns...pentru ca ceea ce ei vor nu corespunde nivelului lor de constiinta si vibratie si nici nivelului ierarhic caruia ei doresc sa se adreseze. Singura cale e efortul conjugat si zilnic. Puteti sa optimizati acest efort prin participarea la cursuri, seminarii, workshop-uri cu teme spirituale, prin citit, prin meditatie.

Evolutie Spirituala

Dar..si aici ajung la motivul pentru care scriu acest articol: aveti mare grija CE cursuri, meditatii, workshop-uri, seminarii faceti si cu cine...CE carti cititi (pentru ca unele carti sunt adevarate bombe cu ceas, fiind informate in mod negativ pentru a produce adepti - dependenta) si in general...fiti atenti la calea pe care mergeti si alaturi de cine mergeti. In principiu evolutia spirituala se face pe persoana fizica...si nu in grup, gasca, tabara, secta...etc...

Puteti sa va ajutati de persoane care stiu sa sintetizeze din vasta informatie disponibila si CARE AU PASIT DEJA PE ACEA CALE SI FAC DOVADA CA AU ATINS UN NIVEL SUPERIOR DE CUNOASTERE SI ACCES si nu ma refer aici la diplome, ci la adevarata cunoastere in Lumina si Acces la Cunoasterea lui UNU.

Evolutie Spirituala

Acestia pot fi ghizi spirituali cel mult, iar restul CAII o parcurgeti cu ajutorul Ierarhiilor Ceresti care va ghideaza poate la inceput prin ghidul dvs de aici si acum, dar cand sunteti pregatiti (si ar trebui sa fiti la un moment dat), prin comunicare, indrumare directa, prin sincronicitati, prin comunicari directe sau vizuale, in functie de nivelul si abilitatile fiecarui spirit intrupat in parte.

Am rugamintea sa nu va lasati pacaliti de persoane (multe la numar) care se ocupa cu acest domeniu unic si vast, al Evolutiei Spirituale si care sunt ei insisi pe un nivel inferior sau chiar negativ de acces si vibratie si care urmaresc sa creasca in putere energetica furand de la dvs energie si Lumina sau carora le place sa aiba discipoli si isi doresc cu orice pret sa fie importanti si isi dau importanta...

Aceste persoane va apar in cale ca si piedici...depinde de dvs sa depistati impostorii si sa ii eliminati din viata dvs si din proximitatea dvs energetica, pentru ca va fac mult rau si va trag in jos in procesul dvs de evolutie spirituala.

Evolutie Spirituala

Nu va jucati cu viata dvs, nu va lasati manipulati energetic, fizic si mental de acesti impostori, pentru ca nu se vor multumi sa va paraziteze, ci va vor distruge dpdv mental, spiritual si de multe ori chiar si financiar si familial.

Am vazut familii distruse de asemenea oameni, daca ei mai pot fi numiti oameni...pentru ca li se spune partenerilor (ambilor sau numai partii feminine din cate am observat) ca nu sunt potriviti, ca unul il agreseaza pe celalalt dpdv energetic, sau ca au vraji sau blesteme si trebuie sa se desparta, altfel nu vor putea sa isi gaseasca linistea...am vazut oameni care au facut anumite tipuri de yoga (desi personal apreciez foarte mult sistemele yoga si le gasesc utile) si care au ajuns papusi in mana papusarilor-

sefi...adica instructorilor de yoga...care au fost agresati pana la destrupare si amenintati...sau dimpotriva, care ajunsesera sa accepte cu incantare faptul ca „Maestrul” are o „coarda energetica” pusa in permanenta pe ei...crezand cu covingere ca asa ii ajuta „Maestrul” sa creasca dpdv spiritual....ceea ce, credeti-ma...este atat de fals si de grotesc...incat ma ingretoseaza pur si simplu...am vazut oameni carora li se cereu bani ca sa li se arda karma...fiindca aceasta karma era asa....la indemana „Maestrului Reiki” sa o arda....daca si numai daca i se plateau bani....

NOTA: karma nu poate fi arsa de alt spirit decat cel care a produs-o / creat-o.....in fine....am vazut oameni care au ajuns sa venereze locul pe unde calca te miri ce farseur....fie el maestru Reiki sau yogin, sau Iisus reintrupat, sau Moise reintrupat, Napoleon, David, etc...Sa stiti ca exemplele sunt tintite, nu la intamplare...in Romania chiar exista „Maestri” care nu stiu daca chiar se cred...dar spun „discipolilor” ca sunt reintruparea acestor personaje mai sus amintite...

Evolutie Spirituala

Mai este o categorie de periculosi exaltati pe care inca nu i-am mentionat: cei care cred ca extraterestrii transmit mesaje prin channelling prin intermediul diversilor amabili de senzatii tari...Dragilor....extraterestrii exista...ok.

Chiar daca nu i-ati vazut, este de bun simt ca exista...pentru ca daca din tot Universul, numai pe planeta aceasta ar exista viata inteligenta...atunci nu s-ar respecta nicio statistica si pare o imfatuare prea mare chiar si pentru rasa umana de pe Terra anului 2015, sa creada ca sunt atat de unici si de nereplicat / inlocuit.

Evolutie Spirituala

Nu mai aduc aici in discutie zeii din vechime, care majoritatea par rupti dintr-un seriar SF...nu mai aduc in discutie sutele de artefacte gasite care dovedesc existenta unor tehnologii inexplicabile si ireplicabile de noi chiar si acum, in prezent....nu mai vreau sa amintesc in detaliu nici despre sutele, poate deja miile de schelete de giganti de rasa umanoida sau de umanoizi cu cranii de marimi si forme total diferite de noi...cu 6-8 degete...etc...

Asadar...sa concluzionam ca extraterestrii exista! Ei si?? Ce anume va face sa credeti ca sunt benevolenti? Ce anume va face sa credeti ca vorbesc prin channeling? Din cauza mesajelor de genul „iubitii nostri” ? (cu un singur „i” fiindca asa e corect dpdv gramatical dar na...unora le-a mai scapat gramatica printre degete la scoala...) ...

Evolutie Spirituala

Asadar...daca ati fi niste extraterestri, oricat de evoluati ati fi, n-ati transmite astfel de mesaje, pentru ca, daca ati fi intr-adevar evoluati, atunci ati face deja parte din anumite Ierarhii si Ordine Spirituale care v-ar interzice comunicarile de acest fel, inafara acceptului primit de la D-zeu UNUL prin anumite grupuri de spirite care numai la un loc fiind intr-o anumita proportie, pot da glas replicii gandirii lui D-zeu UNUL, Creatorul Unic si Divin.

Deoarece comunicarea este EXCEPTIA si nu regula. Aici si acum, aceste spirite s-au intrupat pe aceasta planeta numita Terra, pentru a evolua dpdv spiritual. REGULA este ca, pentru a evolua, este OBLIGATORIU ca ele sa uite de unde au venit,cine sunt si chiar scopul calatoriei in sine, pentru ca experienta sa fie una valida si neviciata de interes.

Evolutie Spirituala

Adica sa faci bine daca chiar ai vrut sa faci ceva bine....daca nu...faci rau...ca ai liber arbitru...faci karma....si treaba ta.....trebuie sa o arzi singur la un moment dat, ca nu merge pe pile in Ceruri.....si uite asa...daca evoluezi, evoluezi pentru ca AI VRUT SI AI MUNCIT, nu pentru ca ai stiut care e mersul, stii raspunsurile la testul grila si copiezi la examen!

Pentru ca, in cazul concret, daca ai facut tot ce ar fi trebuit sa faci ca sa evoluezi spiritual PENTRU CA AI STIUT CA ASTA TREBUIE SA FACI CA SA ITI FIE BINE AICI, ACUM SI ACOLO SI ATUNCI...de fapt NU ai sa obtii niciun rezultat, pentru ca experienta ta, chiar daca muncesti, este anulata de INTERESUL TAU INTERIOR, NESINCER, stiind care e finalitatea DACA NU faci ce trebuie.

Evolutie Spirituala

Din acest punct de vedere si religiile gresesc, cele care ameninta cu Iadul necredinciosii...dar oricum, nici credinciosii n-au sanse sa ajunga la mai mult de nivelele intermediare de evolutie spirituala...asadar....raul e mai mult de natura 3D, pentru ca produce blocaje energetice cu manifestare imediata in planul fizic, decat neplacerile spirituale, ca sa ma exprim asa mai....plastic.

Este mai usor de inteles aceasta aparenta fractura logica descrisa mai sus, printr-un exemplu destul de bine cunoscut in acest domeniu al cresterii si evolutiei spirituale: persoanele care cauta, prin diverse tehnici, yoga, meditatie, tehnici de respiratie, energetice, etc...sa isi dezvolte capacitatile psi (telepatia, telechinezia, vederea in astral, clarsimtul, clarmirosul, etc), sfarsesc prin a nu obtine decat rezultate mediocre sau deloc.

Evolutie Spirituala

De ce? Pentru ca fiind interesate de aceste rezultate finale si nu de evolutia spirituala, in mod sincer, ele isi anuleaza singure posibilitatea de a accesa acele abilitati, care sunt intrinsec legate de nivelul de evolutie spirituala. Iar Creatia nu poate fi pacalita...pentru ca este inteligenta. Mult mai inteligenta decat ne-am putea imagina unii dintre noi si prezenta, atenta, eterna. Mereu.

Revenind la extrateresti: este de bun simt sa credem ca exista, dar este la fel, de bun simt, sa credem ca, daca au venit aici in nave extraterestre, atunci sunt inca in forma fizica si nu au atins un nivel spiritual superior care sa le permita o comunicare directa cu Ierarhiile Luminii. Treaba aia cu...”ei sunt in dimensiunea a 5-a si de aceea noi nu-i putem vedea si ei comunica astfel cu noi numai prin channelling” este o abureala de doi franci!

Ganditi mai inainte de a lasa niste dezaxati sau niste aburici, sa va faca creierii biscuiti!! Credeti ca e ceva inofensiv in aceste channeling-uri si ca va dau o stare de bine si va relaxeaza sa le cititi chiar daca nu credeti in totalitate ca sunt adevarate?

NU ESTE ADEVARAT! Simplul fapt ca le cititi va afecteaza, pentru ca acele informatii va intra in suconstient si in timp se transforma in convingeri, lasand cale libera acelor asa-zisi extraterestri cu care comunica acei nefericiti, ca sa intre si sa va patrunda / posede corpul fizic si corpurile energetice!! Stiti vorba aceea...”numele lor este LEGIUNE”, da?

Evolutie Spirituala

Ashtar Commander si Consilii si alte nebunii...astea toate sunt creatii ale spiritelor cazute in Intuneric si care nu mai pot accesa lumea aceasta decat prin intrupare (celor carora le mai permite cat de cat vibratia, dar ei stiu ca vor avea vieti grele si nu toti au curaj sa se mai intrupeze din cauza karmei lor) sau prin POSESIE fizica sau astrala (partiala)!! Asadar...nu va mai „relaxati” citind astfel de mesaje....ca va atrageti numai probleme de care nu puteti scapa singuri si uneori nici cu ajutor.

Ce este de facut pentru a nu cadea in atat de desele capcane ale evolutiei spirituale? Pai cum spuneam in primele randuri ale acestui articol...puneti-va periodic aceste intrebari: este aceasta calea de urmat? imi aduce crestere cu adevarat dpdv spiritual? am simtit vreun efect pozitiv pana acum ?

 
Sa va intrebati din cand in cand...despre nivelul vostru actual de evolutie spirituala

 

Autor: Anca Bogdan

Spiritual Coach, Medium, Psychic

Karanna Academy

PAGINA FACEBOOK

 

Evolutie Spirituala

https://www.evolutiespirituala.ro/sa-va-intrebati-din-cand-in-cand-despre-nivelul-vostru-actual-de-evolutie-spirituala/?fsp_sid=29888

Misterele unui mare clarvazator - WOLF MESSING

Misterele unui mare clarvazator - WOLF MESSING


 

Wolf Messing a fost una dintre cele mai enigmatice personalităţi ale secolului XX. El a prezis cu exactitate moartea lui Hitler, înfrângerea Germaniei naziste şi victoria URSS-ului în cel de-al doilea război mondial. Previziunile sale uluitoare au creat în jurul lui o aură mistică, care înspăimânta şi totodată fascina. Prin puterea sa fenomenală de sugestie şi control al minţii, el a reuşit să scape de lagărele morţii hitleriste şi de gulagurile sovietice. Deşi capacităţile sale uimitoare au fost studiate de savanţi din întreaga lume, Wolf Messing a rămas o enigmă, un om-legendă, cunoscut astăzi ca cel mai renumit hipnotizator şi cel mai bun telepat din istoria omenirii. Toate documentele care i-au aparţinut se află astăzi în arhiva FSB şi poate că într-o bună zi vor fi desecretizate

Eu sunt Wolf Messing!

Moscova, noiembrie 1940. Ora 9.50 dimineaţa. Prin poarta maiestuoasă a cetăţii Kremlinului, străjuită de ofiţeri înarmaţi, păşeşte ferm un bărbat scund, cu o înfăţişare modestă, chiar cenuşie, însă cu o privire pătrunzătoare, ce trăda o fire puternică. În mod uluitor, trece pe lângă gărzi fără să fie întrebat absolut nimic, şi pătrunde dincolo de zidurile groase de cărămidă roşie. Coridoarele întortocheate ale palatului sunt înţesate de soldaţi cu arma la picior. Individul necunoscut trece pe lângă ei, ca şi cum nimeni nu l-ar ob­serva. Face la stânga, apoi la dreapta, urcă scările şi în câteva minute ajunge la etajul superior, acolo unde, în capătul culoa­rului, se află cabinetul tovarăşului Iosif Vi­sarionovici Stalin, conducătorul su­prem al Uniunii Sovietice. Ajungând la uşa biroului, se opreşte în dreptul ofiţe­ru­lui de serviciu. Acesta ţâşneşte în picioare în poziţie de drepţi şi îl salută solemn pe necunoscut, de parcă ar fi fost o persoană extrem de importantă. Bărbatul apasă mânerul masiv, de bronz, deschide uşa dublă şi intră dezinvolt în cabinetul celui mai temut om din Uniunea Sovietică. Din spatele biroului, Stalin ridică privirea şi întreabă cu o voce ce vădeşte uimire totală: "Incredibil! Cum ai reuşit să treci de toate gărzile şi să ajungi până aici?" "E foarte simplu, tovarăşe Stalin! Le-am inoculat în minte tuturor că eu sunt Lavrenti Beria, şeful aparatului poliţie­nesc!", a răspuns zâmbind bărbatul.

Individul necunoscut care izbutise să străpungă în doar câteva minute toate filtrele de control ale celei mai bine păzite fortăreţe ale Moscovei nu era nimeni altul decât Wolf Messing, celebrul clarvăzător. Cu câteva zile înainte, avusese o întrevedere cu Iosif Stalin care, neîncrezător în puterile sale extrasenzoriale, l-a supus unui test: să pătrundă fără documente în Kremlin şi să se prezinte în cabinetul său, fix la orele 10 ale dimineţii. Deşi o asemenea tentativă era echivalentă cu sinuci­derea, Messing acceptă imediat provocarea, răspunzând cu nonşalanţă: "Am să execut ordinul dumneavoastră şi am să vă demonstrez că pot penetra întregul sistem de apărare al Kremlinului! Pentru că eu sunt Wolf Messing!".
Dar cine era Wolf Messing, acest personaj misterios şi cum ajunsese el să se întâlnească personal cu însuşi temutul Stalin?

Copilul-minune

Povestea începe în septembrie 1899, în Polonia, în oraşul Góra Kalwaria, care la vremea aceea făcea parte din Imperiul Rus. În familia negustorului evreu Messing se născu un băieţel ce de la prima vedere le păru tuturor foarte ciudat: cu ochii mari, de culoarea tăciunelui, cu părul negru, neobişnuit de des pentru un nou-născut. Tocmai de aceea primi numele de Wolf, cuvânt care în limba germană înseamnă "lup". La vârsta de patru ani, băieţelul a început să sufere de som­nambu­lism, o tulburare neurologică care atunci se considera ca fiind provocată de fazele lunii. Fusese adesea surprins de familie stând în somn la fereastră şi privind luna. Într-o bună zi, le povesti părinţilor că astrul ceresc este locuit de nişte fiinţe stranii care îi vorbesc. "Mi-au spus că eu nu sunt ca toţi ceilalţi. Că în mine este ascunsă o putere incredibilă şi că ei toţi, locuitorii cerului, mă vor ajuta să o scot la iveală". Auzind grozăviile pe care le îndrugă băiatul, tatăl lui Wolf s-a gândit că cea mai bună soluţie este să îl dea la şcoala religioasă.

clarvazator1

Wolf Messing în anii tinereţii


De boala noctambulismului, Wolf a fost vindecat printr-un leac simplu, băbesc. Părinţii i-au aşezat lângă pat un lighean cu apă, astfel încât, atunci când se ridica, trebuia să păşească în apa rece care-l trezea pe dată. Încă din primii ani de şcoală, Wolf dovedi că are o memorie excepţională, învăţând cu rapiditate texte complexe din Talmud. Întreaga familie îl vedea deja ca pe un viitor rabin. Însă învăţătura religioasă nu era deloc pe placul copilului şi, într-o bună zi, se hotărî să fugă de la seminar.
Având în buzunar doar câteva monede, Wolf se îndreptă către staţia de cale ferată şi se urcă în primul tren care-i ieşi în cale. Nu voia decât să doarmă puţin după drumul lung şi obositor pe care-l parcursese până la gară. Se ascunse sub o banchetă şi adormi pe dată. Acesta a fost momentul decisiv care i-a marcat întreaga existenţă. Aici, în vagonul trenului ce se îndrepta către Berlin, i-a fost dat lui Wolf să descopere pentru pri­ma dată puterea sa incredibilă de sugestie, capacitatea de a in­duce anumite gânduri oame­nilor. Con­trolorul de bilete îl văzu ghemuit sub banchetă şi îi ceru biletul. Speriat, băiatul se uită în jurul său şi, zărind o hârtie aruncată pe jos, i-o întinse controlorului spunând în gând: "Acesta e biletul meu!". Conductorul luă hârtiuţa, o suci între palme, o compostă şi i-o înapoie ca pe un adevărat bilet: "Ce cauţi sub banchetă dacă ai tichet? Sunt locuri destule. În două ore vom fi la Berlin!".

Aşa ajunse Wolf în capitala Germaniei, singur şi fără nici un ajutor de nicăieri. Urmară zile grele, de foame cum­plită. Singura modalitate de a scoate câţiva bănuţi era să văcsuiască pantofii trecătorilor, însă câştigul era atât de mic, încât Wolf era mereu lihnit de foame. Până în­tr-o zi, când trupul său firav cedă şi puştiul se prăbuşi pe caldarâm. Găsit de poliţai şi considerat mort, este dus la morgă. După trei zile, din întâmplare, un student descoperă că băiatului încă îi bate inima. Readus în simţiri, începu să strige: "De ce să mă duceţi la poliţie sau la casa de copii?". Profesorul Abel, un renumit neurolog care fusese chemat de urgenţă pentru a vedea ciudatul caz, îl privi năucit şi îl întrebă: "De ce ai spus asta?". "Pentru că asta aţi gândit chiar acum câteva minute", replică băiatul. După câteva zile, profesorul Abel constată cu şi mai multă uluire că Wolf, în ciuda fap­tului că suferise de o anemie foarte pu­ter­nică, era capabil să-şi regenereze singur organis­mul, prin proprie voinţă. Neu­rologul ger­man a realizat rapid că băiatul deţine capa­cităţi extrasenzoriale fantastice. Şi astfel, Wolf a ajuns să fie cunoscut în spital sub numele de "copilul minune".

În vizită la Einstein şi Freud


clarvazator 3

În Germania în anii când i-a cunoscut pe Freud şi Enstein


Sub îndrumarea şi atenta supervizare a profesorului Abel şi a altor specialişti neu­ro­logi şi psihiatri, Wolf a început să-şi des­copere şi apoi să-şi exerseze abilităţile sale unice. Treptat, şi-a conştientizat capacitatea de a controla oamenii la nivel mental şi a învăţat să desluşească din "corul de voci" care-i răsuna în subconştient exact acea vo­ce pe care trebuia să o capteze şi să o indi­vi­­dua­lizeze. După câţiva ani de experi­men­te şi exerciţii, băiatul reuşea să se introducă în stare de catalepsie şi îşi putea suprima com­plet orice durere. Atunci hotărî împre­ună cu profesorul Abel că este pregătit să se facă cunoscut marelui public. Şi astfel, tânărul Wolf, în vârstă de 16 ani, s-a angajat la circul de stat din Berlin, unde avea pro­priul său număr de iluzionism. În prima parte a reprezentaţiei, Wolf uluia spectatorii mergând desculţ pe săbii şi înfigându-şi ace în trup, fără ca măcar o picătură de sânge să-i curgă. Iar în a doua parte, realiza de­monstraţii de hipnoză şi telepatie: citea gân­durile celor aflaţi în sală, "şterpelea" din buzunarele spectatorilor diverse obiec­te, fără să părăsească scena, sau transmitea la nivel mental di­ver­se comenzi subiecţilor. "Nu este vorba despre citirea gândurilor ci, mai corect spus, citirea muşchilor. Când un om se gândeşte intens la ceva anume, celulele ner­voase din creier transmit impulsuri către toţi muşchii din organism. Această acţiune nu este vizibilă ochiului neiniţiat, eu însă o captez imediat şi o preiau sub con­trol. Şi astfel, transmit cu uşurinţă subiectului co­menzi la nivel subconştient, fără să avem un contact direct", explica câţiva ani mai târziu Wolf Messing.
Experimentele sale psihologice neobişnuite deveni­seră atât de cunoscute, încât mii de oameni se buluceau să prindă un loc la reprezentaţiile care se desfăşurau pe întreg teritoriul Germaniei. Tânărul era cap de afiş cu show-ul său intitulat "Experienţele psihologice ale lui Wolf Messing". Curând, faima lui s-a răspândit în întreaga Europă, şi însuşi Albert Einstein îşi exprimă dorinţa arzătoare de a-l cunoaşte pe tânărul medium. Aflând că este în turneu în Austria, celebrul fizician îl invită pe Messing în vizită. În casa acestuia, Wolf îl întâlneşte şi pe Sigmund Freud, marele neuropsihiatru care, de îndată, îi propune să realizeze împreună un experiment. Prin telepatie, Freud îi sugerează tânărului Wolf să se ducă în cealaltă cameră, să aducă de pe birou o vioară, să i-o înmâneze fizicianului şi, la nivel mental, să-i transmită acestuia rugămintea de a le inter­preta o bucată muzicală. Wolf a trecut cu succes testul psihiatrului care, încântat peste măsură, îi propune un al doilea experiment. De data aceasta, Messing trebuia să ia de pe masa de toaletă o pensetă şi să-i smulgă fizi­cianului trei fire de păr din faimoasa mustaţă luxu­riantă. Uşor stânjenit, Wolf a luat cu două degete pen­se­ta, s-a îndreptat către savant şi, scuzându-se, i-a ex­plicat ce este obligat să facă. Einstein a zâmbit şi a acceptat jocul.
Astfel s-a ales tânărul Messing cu doi prieteni ce­lebri în întreaga lume. Se pare că tânărul telepat a locuit timp de câteva luni în casa lui Freud, unde părintele psihanalizei l-a ajutat să îşi lărgească şi mai mult orizonturile, instruindu-l în domeniul hipnozei şi auto-hipnozei.

Prins între Hitler şi Stalin


clarvazator 4

La o demonstraţie publică


Ani la rând, a călătorit în întreaga lume, oferind reprezentaţii senzaţionale în întreaga Europă, în cele două Americi, în India şi în Japonia. Ajungând cu turneul în Riga, capitala actualei Letonii, Wolf Mes­sing a realizat în faţa a mii de spectatori un experiment unic, complet inedit: a condus o maşină pe bulevardul principal al oraşului, legat la ochi. În dreapta lui, şoferul îi dicta la nivel mental manevrele pe care trebuia să le execute. Messing nu şofase niciodată în viaţa lui şi acest experiment, deşi îndeplinit cu succes, în aplauzele mulţimii, nu s-a mai repetat vreodată.
În 1937, în timpul unei reprezentaţii din Varşovia, Messing a îndrăznit să rostească o predicţie care avea să îi schimbe traiectoria vieţii şi a strălucitei sale carie­re. În faţa a mii de oameni, a prezis data exactă a morţii lui Adolf Hitler, pe atunci cancelar al Germa­niei, care deja pregătea politica de declanşare a celui de-al doilea război mondial. A doua zi, toate marile coti­diene poloneze titrau cu litere mari pe prima pagină "Un prooroc evreu prevesteşte data de 30 aprilie 1945 ca fiind ziua morţii lui Hitler!". Fireşte că aceas­tă ştire a ajuns de îndată la urechile conducă­torului nazist şi Führer-ul a oferit o recompensă de 200 de mii de mărci, o sumă fabuloasă, celui care îi va aduce "ca­pul" profetului.

clarvazator 5

În anii săi sovietici


Când trupele germane au invadat Polonia, împo­tri­va lui Wolf Messing s-a declanşat o adevărată vână­toare. Conştientizând pericolul, vestitul medium s-a ascuns luni în şir în beciul casei unui negustor din Varşovia, până într-o zi, când inevitabilul s-a produs. Messing a fost descoperit, arestat şi bătut cu cruzime, până şi-a pierdut cunoştinţa. Revenindu-şi în simţiri abia în celula întunecoasă din subsolul Ministerului de Interne din Varşovia, Messing şi-a adunat toate forţele şi, prin puterea minţii, a transmis gardienilor aflaţi dincolo de zidurile reci ale carcerei în care fusese aruncat, ca toţi să se adune acolo. Întâi au sosit gardienii şi, după câteva minute, în fugă, a venit chiar ofiţerul de serviciu. Lui Messing nu i-a mai rămas nimic de făcut decât să treacă pe lângă ei fără pro­ble­me, să zăvorască uşa grea de fier şi să părăsească clă­direa.
În anii aceia cumpliţi, pe întreg teritoriul Poloniei, evreii erau arestaţi şi siliţi să trăiască în ghetouri. Cei care reuşeau să scape fugeau peste graniţă, cu pre­cădere în Uniunea Sovietică, în speranţa unei vieţi mai tihnite. Astfel, deşi ideea nu îl încânta, Messing decide că noua sa destinaţie trebuie să fie imensa ţară de la răsărit. Deşi nu vorbea limba rusă şi nu cunoştea pe nimeni, Wolf Messing este primit în trupa unor artişti care ofereau re­pre­zentaţii în regiunea Brest, din sud-vestul Belaru­siei. Şi iată că, încă o dată, darul său unic, neobişnuit, avea să îi salveze viaţa. În timpul unui spectacol oferit în Minsk, pe sce­nă, lângă Messing, şi-au făcut apa­riţia câţiva agenţi NKVD (poliţia secretă sovietică) care, cerându-şi scuze publi­cu­lui, l-au "săl­tat" pe telepat. A fost dus direct în faţa te­ri­bilului Sta­lin, care deja auzise despre puterile feno­menale ale clar­vă­zătorului. Pentru a-i verifica capa­cităţile, Stalin i-a ordonat să pătrundă în trezoreria de stat şi să obţină o sumă uriaşă, o sută de mii de ruble, fără niciun document la mână, ajutându-se doar de puterea minţii. Chiar sub ochii agenţilor secreţi, Messing a intrat în clădirea Băncii Centrale, s-a îndrep­tat către casierie şi, întinzându-i funcţio­narului o simplă pagină goală dintr-un caiet dictando, şi-a deschis servieta în aşteptarea bancnotelor. Casierul a cerce­tat simpla bu­cată de hârtie, apoi a deschis seiful şi a nu­mă­rat o sută de mii de ruble. Pentru telepat, experimentul s-a dovedit a fi floare la ure­che.
Deşi în Rusia, în acea perioadă, hip­no­za, telepatia sau alte asemenea "trucuri ilu­zioniste" erau considerate şarla­tanii şi, ca atare, complet interzise, Stalin i-a permis lui Wolf Messing să ofere reprezentaţii pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice.
În 1943, în timpul unui spectacol sus­ţinut în No­vosibirsk, Messing a fost întrebat când se va sfârşi războiul. Fără să stea pe gânduri, clarvă­ză­torul a răspuns cu voce gravă: "Văd tancuri cu însem­nele Armatei Roşii defilând pe străzile Ber­linului. 8 mai 1945".

Testamentul lui Messing


clarvazator 6

Psiholoaga Olga Migunova


Singura persoană pe care Messing a acceptat-o în preajma sa şi căreia i-a dezvăluit o parte din tehnicile experimentelor sale psihologice este Olga Migunova, astăzi preşedinta Academiei de Hipnoză de la Mos­cova, psihoterapeut şi doctor în ştiinţe neuropsi­ho­lo­gice. Cu celebrul telepat, Olga Migunova s-a întâlnit în 1966, în oraşul Gelendjik din regiunea Krasnodar. "Aveam 17 ani, venisem împreună cu mama să asis­tăm la una dintre conferinţele profesorului Messing. Îmi amintesc perfect acea zi, de parcă ar fi fost ieri. Sala era arhiplină. Pe scenă, în aplauzele a sute de oameni, a apărut Wolf Messing. S-a oprit pentru câ­teva clipe şi s-a uitat în sală, căutând parcă pe cineva. S-a îndreptat direct către rândul unde stăteam şi s-a oprit în dreptul mamei. S-a aplecat şi i-a spus: «Vă rog să o scoateţi pe fiica dumneavoastră din sală. Ol­ga îmi perturbă experimentele. Aşteptaţi-mă după re­prezentaţie». Ardeam de nerăbdare să îl urmăresc pe acel personaj fascinant, dar m-am supus voinţei lui şi am ieşit din sală plângând. Biata mama nu ştia cum să mă împace. Dar nu am ple­cat acasă şi, după două ore, profesorul Messing a venit la noi şi i-a spus mamei: «Olga trebuie să meargă cu mine la Moscova. Locul ei este ală­turi de mine, pe scenă. Fiica dumneavoastră deţine capa­ci­tăţi fenomenale»".
Astfel a ajuns Olga asis­ten­ta şi eleva lui Wolf Mes­sing. Şi, într-o bună zi, ma­estrul i-a destăinuit un secret: starea letargică în care că­zuse în copilărie fusese pri­ma sa călătorie în lumea de dincolo. Se pare că Wolf Messing trecuse de zeci de ori pragul lumii celor fără viaţă, în încercarea de a desluşi taina morţii. "Păstrez cu sfinţenie până astăzi aceas­tă hârtie pe care pro­fe­sorul mi-a înmânat-o într-o zi", povesteşte Olga Migu­no­va. "Am în­văţat pe de rost toate liniile şi formele ciu­date care au fost desenate de mâna maestrului. Când mi-a dat hârtia avea o strălucire caldă în ochi. Am ştiut că este un mesaj important, dar nu am reuşit nici până astăzi să îl descifrez. Cred că este un mesaj codat des­pre faptul că omul poate exista în am­bele dimen­siuni: a vieţii şi a morţii".
În ultimii ani ai vieţii, Wolf Messing s-a închis tot mai mult în el. Reprezentaţiile erau tot mai spo­radice şi mai scurte.

clarvazator 7

Mormântul de la Moscova al lui Messing şi al soţiei sale Aida


Decesul soţiei sale, Aida, alături de care tră­ise zeci de ani, l-a dărâmat com­plet. Îl chi­nuia cumplit ideea că el, Wolf Messing, cel care ajutase mii de oameni, deşi prevăzuse cu exac­ti­tate ziua şi ora morţii iubitei sale soţii, cu toate abilităţile sale feno­menale, nu fusese capabil să o sal­veze. "Omul nu ar trebui să îşi afle ni­cio­dată viitorul. O asemenea cu­noaştere i-ar putea fi fatală", spusese cândva celebrul tele­pat.
Wolf Messing a murit în ziua de 8 noiembrie 1974. Cu două zile mai devreme, bolnav fiind şi urmând să fie operat, înainte de a pleca la spital, s-a oprit în dreptul portretului său de pe birou şi a spus: "Ei, gata Wolf, povestea s-a sfârşit! De acum nu te mai intorci!

 

 

 

https://www.evolutiespirituala.ro/misterele-unui-mare-clarvazator-wolf-messing/?fsp_sid=29676

5 Moduri de a-ți Stimula Sănătatea Mintală

5 Moduri de a-ți Stimula Sănătatea Mintală


 

https://vimeo.com/786959955

 

Oamenii de știință ne spun că există anumite lucruri pe care le putem face pentru a ne îmbunătăți sanatatea mintală. Aceste tehnici vă vor ajuta să vă simțiți mai pozitivi și mai mulțumiți de voi înșivă.

În acest articol te vom învăța cum să treci prin momentele proaste din viață și cum să le folosești. Odată ce știi asta, nimic nu te poate opri să obții ceea ce îți dorești de la viață.

Astăzi, vă vom împărtăși cinci modalități de a vă stimula sănătatea mintală. Continuați să citiți pentru mai multe detalii.

 

1.      Conectează-te cu alte persoane


Relațiile bune nu au nevoie întotdeauna de ani pentru a fi construite. Ele se pot forma într-o chestiune de luni, sau săptămâni chiar. În plus, nu trebuie să ai același tip de prietenie cu toți, tipul de relație - "cei mai buni prieteni pe viață".

Doar să vorbești cu un vecin sau cu un cunoscut poate avea un impact mare asupra sănătății tale mintale. Înveți să asculți, să empatizezi și să construiești un puternic sentiment de valoare de sine și de mulțumire.

Ai vreun prieten cu care nu te-ai mai văzut de ceva vreme? Contactează-l și încercați să aranjați o întâlnire la o cafea, astfel încât să recuperați timpul pierdut.

Dar copiii tăi sau alți membri ai familiei? De ce să nu încerci să stabilești împreună cu ei o oră în timpul zilei sau o dată pe săptămâna, în care să vorbiți sau sa jucați jocuri online sau offline?

Știm cu toții cum social media a devenit o parte importantă a vieții noastre. Este mai ușor acum să păstrăm legătura cu oamenii importanți din viața noastră, mai ales dacă trăiesc departe.

Este bine să trimiteți mesaje text și să discutați în mod regulat. Doar asigurați-vă că tehnologia nu înlocuiește comunicațiile față în față, de fiecare dată.

 

2.      Învățați lucruri noi sau abilități noi


Învățarea unei noi abilități sau hobby poate da un impuls semnificativ sănătății tale mintale. Este o modalitate excelentă de a cunoaște oameni noi și de a vă îmbunătăți stima de sine.

Este frumos să ai un sentiment de scop, altul decât munca ta. Acesta vă oferă ceva care să așteptați cu nerăbdare să faceți în fiecare zi sau regulat.

Problema însă, este că mulți oameni se plâng că nu au suficiente ore libere pe zi. Din fericire, însă, tehnologia a făcut învățarea mai accesibilă.

Iată câteva dintre modalitățile prin care puteți utiliza acele gadgeturi high-tech pe care practic le avem cu toții în prezent și să le puneți la treabă în mod corespunzător pentru sănătatea mintală:

 

  • Înscrieți-vă la un curs online, cum ar fi învățarea unei noi limbi străine sau a unei abilități practice, cum ar fi desenul sau vă puteți înscrie la un curs de dezvoltare personală și /sau spirituală

  • Vizionează tutoriale video online gratuite pe YouTube sau în alte platforme video, pentru a vă ajuta cu un proiect de bricolaj sau de orice altă natură, ceva ce să puteți face ulterior și dvs înșivă, manual, acasă

  • Dacă vă place să gătiți, găsiți rețete sănătoase și învățați cum să le preparați

  • Încercați un nou hobby care vă provoacă și vă distrează, cum ar fi pictura, scrisul sau grădinăritul

  • Învață să joci un nou sport sau începe o nouă activitate fizică


 

3.      Acordați mai multă atenție


Cu toții suntem vinovați că nu acordăm atenție oamenilor și lucrurilor care se întâmplă în jurul nostru. Suntem mereu ocupați cu munca sau cu defilarea prin feed-ul nostru de social media.

A învăța să-ți concentrezi toate simțurile asupra momentului prezent îți poate îmbunătăți sănătatea mintală. De asemenea, stimulează starea de spirit și scade nivelul de stres. Experții numesc acest tip de focalizare "mindfulness".

Când practici mindfulness, te bucuri de lucrurile mărunte din viață. Lucruri cum ar fi a privi o pasăre care zboară deasupra capului sau a privi culorile naturii din jur, sunt doar două exemple.

Când ești în ton cu micile detalii, te simți mai relaxat și mai împăcat. În plus, începi să înțelegi mai bine ceea ce te face fericit sau anxios și ce este un mod sănătos de a aborda provocările vieții.

 

4.      Fii activ fizic


Când faci orice tip de activitate fizică, îți sporești condiția fizică, precum și sănătatea mintală. Ar putea fi o scurtă plimbare de 15 minute, o oră de ciclism în fiecare săptămână sau 30 de minute la sala de sport. Alegi activitățile care îți plac și care te fac să te simți bine.

Apoi, odată ce începi să observi diferența, începi să te simți bine în ceea ce privește aspectul tău. Atunci încrederea ta va crește proporțional.

În plus, creierul tău semnalează sistemului central nervos să elibereze hormoni "de stare de bine" cunoscuți sub numele de endorfine. Aceste substanțe chimice minune declanșează un răspuns pozitiv, care stimulează starea ta de spirit. De asemenea, reduc sentimentele de durere și anxietate.

 

Consultați următoarele sfaturi despre cum să vă mișcați pentru a vă stimula sănătatea mintală:

 

  • Caută online informații despre activități de fitness

  • Găsiți centre locale unde puteți dansa, înota sau cu să vă plimbați cu bicicleta

  • Încercați să rulați o aplicație sau un podcast "couch to 5K"

  • Dacă aveți o afecțiune cronică de sănătate sau un handicap, există multe exerciții și activități fizice care pot fi personalizate pentru a satisface nevoile dvs. Căutați pe internet si veți găsi metode si aplicații de fitness în acest sens.


 

5.      Dăruiește altora


Potrivit cercetărilor, actele de bunătate și dăruire sunt modalități excelente de a vă îmbunătăți sănătatea mintală. Motivul este că atunci când îi ajutăm pe alții, creierul nostru declanșează eliberarea unui alt hormon "de stare de bine", numit oxitocină.

Acest produs chimic promovează sentimente de empatie și încredere. De asemenea, ne face mai calmi, mai fericiți și mai inspirați să facem mai mult.

A da altora ar putea însemna voluntariatul la un adăpost local sau a ajuta pe cineva la nivel personal. Ideea este de a oferi timp și energie pentru a face ceva pentru alte persoane. În schimb, te vei simți bine cu tine însuți, știind că ești apreciat și că ajuți.

 

Acestea au fost cele 5 modalități pentru păstrarea si stimularea sănătății mintale. Speram ca v-au fost utile informațiile.

 

 

 

Daca doriți să știți mai multe despre noi și activitatea noastră, accesați pagina DESPRE NOI.

De asemeni, ne puteți urmări pe PAGINA NOASTRĂ DE FACEBOOK.

Cursuri Karanna Academy©

https://www.evolutiespirituala.ro/5-moduri-de-a-ti-stimula-sanatatea-mintala/?fsp_sid=29622

Gândirea pozitivă întărește sistemul imunitar și crește longevitatea

Gândirea pozitivă întărește sistemul imunitar și crește longevitatea


 

Creierul se modelează în funcție de ce gândim, simțim și facem și acesta este motivul pentru care gândirea pozitivă este atât de importantă.


Gândirea pozitivă întărește sistemul imunitar și mărește energia vitală iar credința, blândețea și generozitatea sunt, de asemenea, esențiale.


 

 

Iată câteva sfaturi și explicații oferite de către profesorul doctor neurolog Constantin Dulcan sub forma de pasi de urmat in viata.


 

Primul pas este să înțelegem ce se întâmplă în creierul nostru.


Din 100 de celule într-o perioada de timp de 3 până la 4 luni, 50 din cele 100 celule devin neuroni care la randul lor se împart în două. Toate lucrurile funcționează cu + și -, cu excitație și inhibiție, astfel incat 25 de neuroni vor fi dedicați funcției de excitabilitate iar 25 funcției de inhibiție.

Tot ceea ce gândim noi și tot ceea ce ni se întâmplă are o reprezentare în diferite zone din creier. Între creier și periferie este un dialog permanent, între aria din creier care reprezintă mâna sau piciorul și membrele propriu-zise este un permanent dialog.

În momentul în care un segment se pierde accidental, aria respectivă fie se atrofiază, fie migrează spre o altă arie și o dublează ca funcțiune. Acest lucru este extrem de important.

În boala Alzheimer de exemplu, legăturile din creier se rup și omul nu mai are corelența lucrurilor, nu mai poate duce o idee la capăt. Nevăzătorii învață Braille pentru că lobul parietal care percepe sensibilitatea, este dublat ca funcționalitate.

De asemenea, lobul prefrontal are funcționalitatea mărită atunci când nevăzătorul aude sunetele. Prin antrenament, ne putem forma și utiliza funcționalitatea.

 

gandirea pozitiva sistemul imunitar longevitatea

 

Pasul doi este adăugarea de noi rețete neuronale.


Spre exemplu, cântatul la pian favorizează dezvoltarea ariei din creier responsabilă de coordonarea degetelor. Violoniștii au partea care lucrează pe coarde mult mai dezvoltată decât cealaltă.

Vorbim despre antrenamentul oricărei însușiri prin imagerie mentală: începem să ne imaginăm un lucru, să-l vedem cu mintea în realitatea lui și creierul nostru se antrenează și preia această funcție ca și cum ar fi reală.

Reacțiile noastre la imaginație sunt aproape de cele reale. Dacă citim, învățăm o nouă limbă sau noi noțiuni, se adaugă rețele neuronale noi. Așadar, putem spune că creierul se modelează în funcție de ceea ce gândim, simțim și facem.

Creierul este cel mai puțin rigidă structură din corpul nostru, refăcându-se anatomic și fiind funcțional în permanență. Unul dintre condiții este antrenamentul: creierul este ca un mușchi – dacă nu-l folosim se atrofiază.

 

 

Pasul trei: sentimentele pozitive produc hormonii stării de bine.


În funcție de semnificația lor, cuvintele, emoțiile, gândurile și sentimentele sunt procesate în arii diferite diferite din creier. Din punct de vedere biochimic, toate aceste sentimente devin hormonii bunei dispoziții: dopamină, endorfine, oxitocină. Mai mult, gândirea pozitivă favorizează și neurogeneza și aduce un tegument frumos și sănătos.

 

 

Pasul patru: atenție cum vă creșteți copiii


Genele se modifică în funcție de stres, alimentație, emoții, gândire, comportament, credințe și convingeri și aceste modificări pot fi transmise la urmași. Un copil care nu este iubit de părinți, pe măsură ce se dezvoltă și văzând ostilitatea părinților, va crede că lumea toată este ca ei, o lume ostilă și rea.

 

gandirea pozitiva sistemul imunitar longevitatea

 

Pasul cinci: alimentația


Să rămânem după fiecare masă cu o ușoară senzație de foame deoarece atunci când mâncăm până la saturație toate celulele grase se absorb imediat și se depun pe abdomen.

 

Pe scurt, ceea ce dorește profesorul să nu uităm sunt următoarele idei:

  • Intelege ce se intampla in creierul tau

  • Invata tot timpul ceva nou deoarece astfel iti dezvolti retaua neuronala

  • Sentimentele pozitive produc hormonii stării de bine

  • Atentie cum va cresteti copiii

  • Alimentatia conteaza foarte mult


 
Gândirea pozitivă întărește sistemul imunitar și crește longevitatea

 

Karanna Academy©

 

Alte articole din categoria Wellness

 

Vizitati-ne Pagina de Facebook 

https://www.evolutiespirituala.ro/gandirea-pozitiva-intareste-sistemul-imunitar-si-creste-longevitatea/?fsp_sid=29570

Sarbatoarea Iubirii - Dragobetele



Conform vechii zicale, „Azi e Dragobetele, se saruta fetele”. In fiecare an pe 24 februarie romanii de pretutindeni sarbatoresc Dragobetele.

In mitologia romaneasca, Dragobete era zeul tineretii, al veseliei dar si al iubirii. Ziua in care romanii sarbatoresc Dragobetele coincide cu sarbatoarea Aflarii Capului Sfantului Ioan Botezatorul.

Totusi, aceasta sarbatoare este puternic inradacinata in cultura romana. Dragobetele este un personaj transmis din generatie in generatie de la vechii daci, transformat mai apoi intr-un protector al tinerilor si patron al iubirii.

Conform unor legende populare, Dragobetele este chiar fiul babei Dochia, un tanar chipes si iubaret care obisnuia sa seduca toate femeile care ii ieseau in cale. Totusi, in zilele noastre, Dragobetele reprezinta pentru romani simbolul suprem al dragostei autohtone.

Celebrarea Dragobetelui se bucura de o simbolistica aparte, extrem de bogata si interesanta. Acesta reprezinta atat inceputul, cat si sfarsitul, inceperea unui nou anotimp, moment in care natura incepe sa prinda viata, dar si sfarsitul desfraurilor lumesti deoarece incepe Postul Sfant al Pastelui.

In vremurile de demult si in unele zone chiar si in prezent, de Dragobete tinerii imbracati in faine frumoae obisnuiau sa se adune in paduri si sa culeaga buchete cu primele flori ale primaverii. Culesul floilor se facea cu voie buna dar si cu cantece si un fel de joc numit zburatorit.

La ora pranzului fetele obisnuiau sa fuga catre sat in timp ce baietii le fugareau in incercarea lor de a le prinde si de a le saruta. Daca baiatul era drag fetei, aceasta se lasa prinsa si sarutata. Semnificatia sarutului in acest caz era un echivalent al logodnei si al infiriparii iubirii dintre cei doi. Seara logodna se anunta in cadrul comunitatii satului si a membrilor celor doua familii. Participantii la sarbatoare, in concordanta cu traditia erau considerati binecuvantati in acel an, bucurandu-se de toate din belsug, fiind feriti de boli. O superstitie din popor spune ca persoanele care nu sarbatoreau aceasta zi erau pedepsiti sa nu poata iubi in acel an.

Daca de Dragobete vremea se prezenta mohorata, iar ziua era friguroasa, ploioasa sau ningea, tinerii se adunau intr-o casa unde sa petreaca, sa lege prietenii sau sa se tina de jocuri.

In unele zone ale tarii tinerele aruncau unele acuzatii pentru farmecele de uraciune facute impotriva rivalelor in iubire. Tinerii baieti obisnuiau sa isi cresteze putin bratul in forma unei cruci, atingandu-si taieturile si rostind juramantul de a ramane toata viata frati de sange.

Tot in aceasta zi batranii din sat se preocupau mai mult decat de obicei de animalele din ograda. Cei in varsta credeau ca in ziua de Dragobete pasarile isi aleg perechea pe viata. Tot in aceasta zi sacrificarea animalelor este interzisa.

Acum mult timp, exista obiceiul conform caruia tinerele necasatorite sa stranga zapada putina care se mai gasea, numita si „zapada zanelor”. Apa aparuta in urma topirii acestei zapezi ar fi avut proprietati magice cand venea vorba de iubire, de descantece de iubire, dar si de ritualurile de infrumusetare. Mai mult, conform datinilor stravechi, aceasta zapada a aparut un urma surasului zanelor. Tocmai de aceea fetele obisnuiau sa isi clateasca chipul cu aceasta apa, pentru a deveni la fel de frumoase precum zanele.

O superstitie spunea ca fetele care nu se intalneau in aceasta zi cu o persoana de sex masculin nu aveau parte intreg anul de iubire. Mai mult, in unele sate se credea ca toate fetele care ajung sa atinga un barbat dintr-un sat invecinat vor fi indragostite tot timpul anului.

In unele regiuni din tara se obisnuia ca in aceasta zi sa se scoata din pamant radacini de spanz pe care oamenii le foloseau pe post de leac pentru vindecarea unor boli.

De asemenea, conform traditiei, in aceasta zi barbatii trebuie sa fie in relatii cordiale cu toate femeile. In aceasta zi barbatilor nu le era permis sa necajeasca femeile sau sa se certe cu ele. In caz contrar acestia ar fi avut parte de o primavara plina de ghinion si un an greu. Pentru ca iubirea dintr-un cuplu sa ramana vie de-a lungul anului, tinerii trebuie neaparat sa se sarute in ziua de Dragobete.

Tot in aceasta zi, lucrul capului, tesutul, cusutul si toate treburile grele de pe langa gospodarie nu sunt permise. Totusi, in aceasta zi este permisa curatienia deoarece se considera ca aceasta este aducatoare de prospetime si de spor.

In ziua de Dragobete atat flacaii, cat si tinerele nu au voie sa planga. Conform traditiei, persoanele care plang in aceasta zi vor avea parte de necazuri si suparari in lunile care vor urma.

In unele regiuni din tara, ajunul de Dragobete este tratat la fel ca si noaptea de Boboteaza. Tinerele care doresc sa isi afle ursitul isi pun sub perna busuioc sfintit, sperand ca Dragobetele le va ajuta sa-si gaseasca ursitul.

https://www.evolutiespirituala.ro/sarbatoarea-iubirii-dragobetele/?fsp_sid=29408

Claudia Procula - sotia lui Pilat - Marturii istorice despre Iisus

Claudia Procula - sotia lui Pilat - Marturii istorice despre Iisus


 

Există numeroase scrieri nebiblice aparținând unor istorici, oameni politici și laici care confirmă existența lui Jesus Christus (numele latin al lui Isus Hristos).

Seria Pro Jesus a mărturiilor istorice despre existența, caracterul și influența lui Isus Hristos începe cu scrisoarea antică a soției lui Ponțiu Pilat, Claudia Procula, adresată prietenei ei, Fulvia Romelia. Conform datelor disponibile, originalul acestei scrisori se află în bibliotecile Vaticanului de unde, pe la 1643, a fost copiată și trimisă episcopului Dionisie al Constantinopolului.

 

„Claudia Procula,

Ție Fulvia Romelia,

Salutare!

O, tu a mea credincioasă tovarăşă, mă întrebi şi mă rogi a-ţi descrie evenimentele care s-au petrecut după ziua despărţirii noastre. Ştirile unora din ele au ajuns şi până la tine, însă taina în care sunt învăluite trezeşte în tine neliniştea şi voința de a şti starea mea. Dând atenţie apelului tău mă voi strădui să refac inelele lanţului de amintiri împrăştiate ale vieţii mele şi, dacă vei întâlni astfel de împrejurări, care ar uimi mintea ta, atunci adu-ţi aminte că Puterile Creatoare sunt nepătrunse şi înconjurate de întuneric pentru priceperea noastră neputincioasă şi muritoare, şi că este cu neputinţă pentru fiinţele muritoare de a schimba soarta vieţii lor.

Eu nu o să-ţi amintesc primele zile ale vieţuirii mele, care au zburat aşa repede în pace, în Narbona, sub paza şi grija părinţilor mei şi sub ocrotirea divină a prezenţei lor …

Tu ştii că odată cu sosirea celei de-a şaisprezecea primăveri a fecioriei mele, m-am unit prin legătură conjugală cu romanul Ponţiu, nepot al unei renumite familii, care ocupa pe atunci, în Italia, un post de guvernator… Imediat după ieşirea noastră din templu a trebuit să merg cu Ponţiu în provincia care i-a fost încredinţată.

Am plecat fără bucurie, dar nici cu o deplină îndoială, după soţul meu care, după anii săi, putea fi socotit ca tatăl meu. Eu v-am regretat mult… fiindcă locuinţa liniştită a părinţilor mei, fericitul cer al Narbonei, frumoasele monumente, gingaşele dumbrăvi ale patriei mele au rămas ceva sublim în sufletul meu. Eu vă salut, copleşită de dor, cu ochii plini de lacrimi!…

Primii ani ai vieţii mele conjugale au trecut liniştiţi. Cerul mi-a dăruit un fiu. El mi-a fost mai drag decât lumina zilei, am împărţit cu el ceasurile mele de îndeletniciri, de tristeţe, de bucurie.

Fiul meu era de numai cinci ani când Ponţiu, după mila Împăratului, a fost numit Procurator peste Iudeea. Atunci noi am plecat cu oamenii noştri reangajaţi ca servitori, pe un drum foarte greu de descris… Cu timpul, m-am îndrăgostit de acea provincie bogată şi fructiferă pe care soţul meu trebuia să o cârmuiască în numele Romei, stăpâna popoarelor. În Ierusalim de multe ori am fost înconjurată de aplauze şi cinste, dar totuşi am trăit în deplină singurătate şi izolată, din cauza mândriei şi dispreţului cu care evreii ne întâmpinau pe noi, “străinii” şi “păgânii” – după cum ei ne numeau pe noi. Ei susţineau că noi spurcăm cu prezenţa noastră pământul sfânt, pe care Dumnezeul lor l-a făgăduit strămoşilor lor. Eu mi-am petrecut deseori timpul plimbându-mă cu copilaşul meu prin pădurile mele liniştite, unde mistreţul se hrănea cu ramurile măslinilor, unde palmieri cu frunzele lor delicate, mai frumoase ca cele din Delosa, se ridicau deasupra portocalilor sălbatici care înfloreau, ori printre narvii fructiferi. Acolo, sub acea umbră răcoroasă, am cusut învelitori pentru altarele zeilor, sau citeam versurile lui Virgiliu care sunt foarte plăcute auzului şi tot atât de răcoritoare inimii.

Soţul meu, numai puţine momente îşi putea rezerva pentru mine. El era întunecat şi trist, pentru că oricât de tare era mâna lui, ea era totuşi prea slabă pentru a ţine în frâu acest popor care a fost mult timp independent şi pornit din fire către răscoală. Deşi am observat că sunt despărţiţi în mii de secte furtunoase, totuşi ei se unesc într-un singur punct: ura turbată contra romanilor.

Numai o singură familie din înalta clasă din Ierusalim îmi arătă o prietenie relativă. Aceasta era familia şefului sinagogii, iar eu am găsit o mare plăcere în vizitarea soţiei lui, Salomeea, un exemplu de bunătate şi blândeţe, şi îndeosebi în faptul că am făcut cunoştinţă cu fiica ei, ce avea vârsta de doisprezece ani, Semida cea iubită şi preafrumoasă, ca zarea Saronului care înfrumuseţează părul ei…

Câteodată ele îmi vorbeau despre Dumnezeul părinţilor lor şi îmi citeau pasaje din sfintele lor cărţi. Şi ce să-ţi spun, Fulvia, îmi amintesc despre cunoscutele cântări de laudă compuse de Solomon pentru Dumnezeul lui Iacob – acel singur Dumnezeu, veşnic şi nepătruns de obiceiurile şi proverbele cărora noi le dăm ascultare la altarele noastre numindu-le dumnezeieşti, Atotputernicul şi Milostivul, care uneşte în Sine bunătatea, curăţia şi mărirea. Amintindu-mi de glasul Semidei care răsuna ca sunetul de harfă când cânta sfântul imn Binefăcătorului şi Marelui Împărat al lui Israel, la rândul meu încercam să-l cânt la instrumentul meu, aşa de des folosit pe atunci. În singurătatea mea, lângă leagănul băiatului meu, mă aruncam în genunchi, Îl chemam de multe ori, chiar împotriva voinţei mele, rugam pe acel Dumnezeu, pentru smerenia şi liniştea inimii mele, îi supuneam soarta şi judecata mea mâinii Lui tari de fier, ca o roabă unui domnitor, şi să vezi minune! Eu totdeauna mă ridicam ajutată şi mângâiată.

După un timp oarecare, Semida se îmbolnăvi. Într-o dimineaţă, când m-am deşteptat, mi s-a spus că ea a murit în braţele mamei sale şi fără prea mare suferinţă. Cuprinsă de întristare, auzind această ştire, eu l-am luat pe copilaşul meu pentru a merge la ele, ca să o plâng împreună cu plângătoarele şi cu maica ei, Salomeea. Sosind în strada unde era casa lor, servitorii mei doar cu mare greutate au putut face drum prin mulţime, pentru mine şi însoţitoarele mele, pentru că plângâtoarele şi cântăreţele, împreună cu o imensă mulţime de oameni, se îngrămădiseră în jurul casei…

Deodată, am văzut că mulţimea se retrage, făcând loc de trecere unui grup de oameni ce veneau şi la care mulţimea privea cu mare interes şi respect. În primul om, eu am recunoscut pe tatăl Semidei; dar în loc a-l vedea întristat, după cum mă aşteptam să-l văd, pe strălucitoarea lui faţă am văzut semnele unei ferme convingeri şi nădejdi, ce nu putea fi înţeleasă de mine. Cu el mai mergeau trei inşi, îmbrăcaţi cu haine aspre şi cam sărăcăcioase, ce dădeau impresia că sunt nişte oameni simpli şi neştiutori. Dar după ei mergea Unul îmbrăcat, un bărbat în anii de plină frăgezie a tinereţii Lui.

Eu mi-am ridicat ochii ca să-L privesc, dar a trebuit imediat să-mi retrag privirea de la El spre pământ, ca dinaintea Soarelui strălucitor. Mi se părea că fruntea Lui era luminată, iar în jurul capului se forma o strălucire care părea ca o coroană, iar părul Lui se lăsa pe umeri, potrivit cu obiceiul locuitorilor din Nazaret.

Îmi este imposibil a-ţi explica ce am simţit eu când L-am privit! Aceasta a fost cea mai puternică emoţie pe care am simţit-o vreodată, pentru că în fiecare trăsătură se descoperea o nepătrunsă frumuseţe, dar totodată El insufla şi o teamă tainică prin privirea ochilor Săi, ce păreau că ne prefac în ţărână. Eu plecai după El fără să ştiu unde merge.

Uşa se deschise şi eu am putut vedea pe Semida, care zăcea în pat înconjurată de sfeşnice şi miresme! Era încă frumoasă, în acea linişte cerească ce se cobora peste ea, dar fruntea îi era palidă, precum culoarea crinilor ce erau îngrămădiţi la picioarele ei. Degetul morţii lăsase urme în jurul ochilor ei, peste buzele ei uscate. Salomeea stătea lângă ea, amuţită şi aproape lipsită de orice simţire. Mi s-a părut că ea nici nu mă vedea.

Iar tatăl Semidei s-a aruncat la picioarele Aceluia, necunoscut de mine, care se apropie de aşternutul celei moarte, şi după ce i-a arătat-o, a strigat: “Domnul meu, fiica mea este în mâinile morţii: dar dacă voieşti, ea va învia!”

Am tremurat când am auzit aceste cuvinte. Inima mea a încetat să mai bată din cauza măreţiei Aceluia pe care eu nu-L cunoşteam. El a prins mâinile Semidei, aţintindu-şi puternica-i privire la ea şi i-a zis: “Fetiţo, scoală-te!”

Semida s-a ridicat de pe patul ei, ca şi cum ar fi fost ajutată de o mână nevăzută. Ochii i se deschiseră, elanul cel fin al vieţii înflori iarăşi pe buzele ei, apoi şi-a întins mâinile şi a strigat: “Mamă!”. La acest strigăt se trezi Salomeea. Mama şi fiica ei, tremurând, s-au îmbrăţişat una pe alta. Iar Iair a îngenunchiat în faţa Aceluia căruia îi zicea Domn, sărutându-i ciucurii de la poala veşmântului, zicând: “Ce trebuie să fac pentru a avea viaţă veşnică?”. “Să iubeşti pe Dumnezeu şi pe oameni”, a spus El şi S-a făcut nevăzut, ca o fantomă în umbra luminii. Eu eram în genunchi, fără să-mi dau seama. După ce m-am sculat, ca într-o deşteptare din somn, am plecat acasă lăsând fericita familie în culmea bucuriei – o bucurie pe care nici o pană nu o poate descrie.

În timpul când luam masa de seară, i-am istorisit lui Ponţiu tot ce-am văzut şi auzit. El plecă capul şi zise: “Tu ai văzut pe Iisus Nazarineanul, care e obiectul de ură şi de dispreţ al fariseilor şi al saducheilor, al partidului lui Irod şi al leviţilor îngâmfaţi din Templu. Această ură creşte zi de zi, tot mai mult şi unicul lor gând este ca să-i ia viaţa, dar cuvintele Nazarineanului sunt ale unui înţelept şi minunile Lui, sunt ale adevăratului Dumnezeu”.

“Dar pentru ce-L urăsc ei aşa de mult?” zisei eu. “Pentru că El mustră obiceiurile şi făţărnicia lor. Eu L-am auzit odată zicând fariseilor: “Morminte văruite! Pui de năpârci otrăvitoare! Voi puneţi fraţilor voştri sarcini grele pe umeri, pe care nu voiţi să le atingeţi nici cu degetul mic al vostru! Voi plătiţi zeciuiala din chimen, dar foarte puţin vă interesaţi de împlinirea legii, de credinţă, dreptate şi milă!” Înţelesul acestor cuvinte este adânc şi adevărat… El a supărat pe aceşti oameni îngâmfaţi şi mândri şi atmosfera e foarte nefavorabilă pentru viitorul Nazarineanului”.

“Dar tu o să-L aperi, nu-i aşa?” am strigat eu, plină de indignare.

“Puterea mea este foarte slabă în faţa acestui popor răsculător şi stricat; de altfel, aş suferi şi eu foarte mult, sufleteşte, dacă ar trebui să vărs sângele acestui înţelept”. După aceste cuvinte, Ponţiu se sculă şi intră în altă cameră, adânc îngândurat. Eu am rămas într-o durere şi întristare de nedescris…

Ziua Paştelor se apropia. La această mare sărbătoare, atât de importantă pentru evrei, se îngrămădea în Ierusalim o mare mulţime de oameni, din toate părţile Iudeii, pentru a aduce, în Templu, jertfa divină legată de solemnitatea sărbătorilor care aveau loc. Joi, înainte de această sărbătoare, Ponţiu mi-a spus întristat că viitorul Nazarineanului e foarte neliniştitor. Asupra capului Lui s-a făcut deja o conjuraţie şi se poate ca încă în aceasta seară El să fie predat în mâinile Arhiereilor. Eu mă cutremurai la auzirea acestor cuvinte şi îl întrebai: “Tu o să-L aperi, nu-i aşa?”. “Voi putea face eu aceasta?” răspunse Ponţiu, cu o privire întunecată. “Soarta pe care Platon o prezicea pentru unii neprihăniţi, mi se pare că o să-L lovească pe Iisus. El va fi persecutat, dispreţuit şi predat spre a fi osândit la moarte crudă”.

Veni timpul pentru culcare şi pe dată ce aşezai capul pe pernă, nişte puteri tainice parcă au pus stăpânire pe mintea mea.

Eu L-am văzut pe Iisus, aşa după cum Salomeea îl descria pe Dumnezeul ei. Faţa Lui strălucea ca un soare de atâta mărire. El zbura undeva deasupra aripilor heruvimilor şi din fiinţa Sa izvorau flăcările ce împlineau voinţa Lui. Mi se părea că El era oricând gata de a judeca popoarele adunate în faţa Sa, doar prin întinderea dreptei Sale puternice. El a despărţit pe drepţi de nedrepţi. Cei dintâi se urcau către El plini de mărirea tinereţii veşnice şi mărirea Dumnezeiască; dar cei din urmă au fost aruncaţi în lacul focului, un foc pe lângă care Ereba şi Plegetona sunt nimic. Atunci judecătorul divin, arătând mulţimii rănile ce-I împestriţau corpul Său, a zis cu un glas de tunet puternic:”Daţi-Mi înapoi sângele pe care Eu l-am vărsat pentru voi!”. Atunci aceşti nenorociţi rugau munţii şi peşterile pământului ca să-i înghită, acoperindu-i. În zadar s-au simţit ei fără suferinţe, în zadar s-au simţit nemuritori şi nesupuşi disperării cât timp au fost pe pământ! Ei pieriră! O! Ce fel de vis, sau mai bine i s-ar zice prevestire!

Îndată ce zorile începură să se ivească şi să lumineze auriu turnurile templului, eu m-am sculat cu inima apăsată de groază de cele văzute, m-am aşezat la fereastră pentru a lua aer proaspăt. Mi se părea însă că din centrul oraşului se aude, din ce în ce mai tare, un şuier zgomotos; strigătele, ţipetele, blestemele, care erau mai înspăimântătoare decăt valurile înfuriate ale oceanului, ajungeau la urechile mele. Eu am continuat să ascult; inima mea bătea înspăimântată, iar fruntea mi se umplu de sudoare rece.

Nu peste mult timp am auzit acel zgomot apropiindu-se, tot mai mult, până ce treptele care conduceau la Palatul Justiţiei s-au cutremurat sub greutatea gloatei ce venise într-un număr foarte mare.

Adânc îngrijorată de cele ce vor urma, pe neaşteptate, mi-am luat pe fiul meu în braţe, acoperindu-l cu o învelitoare subţire şi am alergat la soţul meu… Ajungând la uşa din interior, care conduce la sala de judecată şi auzind acel zgomot mare de glasuri, n-am mai îndrăznit să intru înăuntru, ci am rămas să privesc prin perdeaua de purpură.

Ce privelişte, Fulvio! Ponţiu stătea pe tronul său, făcut din oase de elefant, în toată mărirea cu care Roma înconjură pe reprezentanţii săi; şi, deşi în aparenţă fără teamă, cum voia el să apară, arătând prin expresia feţei lui că nu se teme, totuşi, eu mărturisesc că am putut pricepe grozăvia chinului său.

În faţa lui, cu mâinile legate, cu hainele rupte de maltratările suferite, cu fruntea plină de sânge stătea Iisus Nazarineanul, liniştit şi neclintit. În trăsăturile feţei Lui nu se putea vedea nici mândrie, nici frică. El era liniştit ca un nevinovat, supus ca un miel; blândeţea Lui m-a umplut de frică şi groază, pentru că în urechile mele încă mai răsunau cuvintele din vis: “Daţi-mi sângele ce am vărsat pentru voi!”

În jurul Lui, plină de furie şi turbată, stătea mulţimea, care Îl adusese la judecată; la această gloată se mai adăuga şi o mare mulţime de gardieni şi servitori, de leviţi şi de farisei, cu privirile încruntate şi mânioase. Aceştia din urmă se puteau deosebi după tăbliţele de pergament, însemnate cu diferite texte din Lege pe care le aveau legate pe frunţi. Toate aceste feţe fierbeau de egoism şi erau pline de ură; pot spune că mi se părea că pe faţa lor strălucesc flăcările infernului şi că spiritele lui Nemera amestecă glasurile lor cu strigăte sălbatice, întocmai ca acelea ale fiarelor turbate. În cele din urmă, după ce se făcu un semn din partea lui Ponţiu, se lăsă tăcere.

– “Ce vreţi voi de la mine?” – întrebă el.

– “Noi vrem moartea acestui om, Iisus Nazarineanul” – răspunse unul din preoţi, în numele întregului popor. “Irod Îl trimite la tine, pentru ca tu să-i pronunţi osânda”.

– “Cu ce Îl învinuiţi voi? În ce constă gravitatea vinei Lui?”

După aceste întrebări a început din nou să se audă ecoul ţipetelor lor.

– “El a prezis distrugerea Templului; El se intitulează Rege al Iudeilor, Hristos, Fiul lui Dumnezeu; El a supărat pe preoţii seminţiei lui Aaron”, strigau leviţii.

– “Să fie răstignit!” ţipa mulţimea înfuriată. Acest strigăt îşi păstrează şi acum ecoul în urechile mele, iar chipul jertfei Sale neprihănite se perindă adeseori prin faţa ochilor mei.

Atunci Pilat, întorcându-se către Iisus, i se adresă cu cuvintele lor prefăcute:

– “Aşadar, Tu eşti Împăratul Iudeilor?”

– “Tu zici aceasta”, răspunse Iisus.

– “Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu?” Îl întrebă iarăşi Pilat.

Dar Iisus nu i-a răspuns nici un cuvânt. Țipetele se reînnoiră atunci şi mai accentuat ca înainte şi acum, întocmai ca urletele unui tigru flămând, ei începură să strige:

– “Daţi-ni-L nouă, ca să moară pe cruce!”

Ponţiu îi făcu din nou să tacă, zicându-le:

– “Eu nu găsesc nici o vină acestui om şi am să-L eliberez”.

– “Dă-ni-L nouă! Răstigneşte-L!” se repetă strigătul mulţimii. Eu n-am putut asculta mai departe; am chemat un rob al meu şi l-am trimis la soţul meu, să-l cheme pentru a vorbi puţin cu el.

Ponţiu părăsi sala judecăţii fără întârziere şi veni la mine. Eu m-am aruncat la picioarele lui zicând:

– “Pentru tot ce ţi-e mai drag şi mai scump, pentru copilul acesta, arvuna aceasta sfântă a unirii noastre, să nu te faci părtaş la vărsarea sângelui Acestui Neprihănit, care este asemenea lui Dumnezeu celui nemuritor! Eu L-am văzut într-un vis în astă noapte, înconjurat de mărire dumnezeiască. El judeca omenirea, care tremura în faţa Lui şi printre nefericiţii aceia, care au fost aruncaţi în flăcările gheenei, eu am recunoscut faţa acestora, care cer moartea Lui… Păzeşte-te a nu ridica preaputernica ta mână împotriva Lui! O! Crede-mă, că numai o singură picătură a acestui sânge, va cauza în veşnicie osândirea ta!”

– “Tot ce se petrece acum mă înfricoşează şi pe mine, îmi răspunse Ponţiu, dar ce pot face eu? Scutul gărzii romane e alcătuit dintr-un număr foarte redus de soldaţi şi ca atare, o asemenea apărare este neînsemnată, faţă de acest popor înţesat de demoni. Nenorocirea ne ameninţă şi asemenea judecată e întocmai ca a eumendiţilor, de unde aşteaptă nu dreptate, ci răzbunare. Linişteşte-te, Claudio! Mergi cu copilul în grădină; ochii tăi nu sunt creaţi pentru a privi această scenă dureroasă”.

După aceste cuvinte, el a ieşit şi m-a lăsat singură, iar eu m-am prăbuşit într-o adâncă descurajare şi jale. Iisus era încă ţinta tuturor batjocurilor şi al maltratărilor din partea mulţimii şi a soldaţilor brutali; patimile lor se aprindeau şi mai mult, din cauza răbdării Lui nemărginite.

Ponţiu se întoarse îngrozit la tronul său. Când gloatele văzură aceasta, ţipetele: “La moarte, la moarte”, răsunau mai asurzitor decât înainte.

După o veche tradiţie, guvernatorul elibera totdeauna de Paşte câte unul din condamnaţii la moarte, ca un semn al binefacerii romane, acesta fiind şi graţiat. În această faptă dumnezeiască, el se adresa întotdeauna poporului. Văzând în acest obicei un mijloc de a-L elibera pe Iisus, Ponţiu întrebă poporul cu glas tare:

– “Pe cine să vă eliberez de sărbători, pe Baraba sau pe Iisus, numit Hristos?”

“Eliberează pe Baraba”, strigă mulţimea. Baraba era un tâlhar şi criminal cunoscut bine prin împrejurimi din cauza cruzimilor săvâşite de el. Ponţiu întrebă din nou: “Dar ce să fac acestui Iisus Nazarineanul?”

– “Să fie răstignit!” strigară ei.

– “Dar ce rău v-a făcut El?”

Cu şi mai multă furie ei strigară:

– “Să fie răstignit!”

Ponţiu plecă capul descurajat. Îndrăzneala gloatei creştea mereu şi lui i se părea că este ameninţată autoritatea sa şi autoritatea romană pe care el o apăra aşa de mult. În Ierusalim el nu avea altă apărare decât escorta lui, fiindcă numai puţini dintre militarii localnici depuseseră jurământul semnului nostru de vultur. Tulburarea creştea cu fiecare minut ce trecea. Niciodată n-am putut vedea o furtună atât de zgomotoasă ce agita mulţimea, niciodată încăierările în forum nu au avut atâta influenţă chinuitoare asupra auzului meu. Nicăieri eu nu mai puteam găsi linişte. Liniştea deplină se găsea numai pe fruntea victimei.

Maltratările, batjocurile, dispreţul general şi chiar moartea chinuitoare, nimic dintre acestea nu puteau întuneca acea privire cerească şi luminată. Acei ochi care dăduseră viaţă fiicei lui Iair priveau la chinuitorii Săi cu un reflex nedescris de pace şi iubire. El suferea, fără îndoială, dar suferea cu bucurie şi spiritul Lui, mi se părea mie, se înălţa către tronul cel nevăzut, ca o flacără curată ce se oferea pentru arderea de tot a păcatelor lumii.

Judecătoria era plină de mulţime care dădea aspectul unui râu înfuriat, ale cărui ape se îngrămădeau începând de la muntele Sion, unde era ridicat templul şi până în faţa Pretoriului şi în fiecare minut se adăugau glasuri noi acestui cor al infernului. Bărbatul meu, obosit şi ameninţat, a fost silit să cedeze în cele din urmă.

O! Fatal ceas al pierzării!!!…

Ponţiu se ridică. Pe faţa lui se citea îndoiala şi groaza morţii. Îşi spălă mâinile în mod simbolic, în ligheanul plin cu apă, zicând:

– “Eu să ştiţi că mă consider nevinovat de sângele acestui drept ce urmează a fi vărsat”.

– “Să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” zbiera nefericitul şi nebunul de popor, care se îngrămădea în jurul lui Iisus. Călăii, ca turbaţi, Îl răpuseră. Eu am urmărit cu ochii mei Jertfa, care era condusă la înjunghiere…

Deodată, ochii mi se întunecară ca din cauza unor bătăi accelerate de inimă: mi se părea că viaţa mea a atins marginile ei. Eu am fost luată de mâinile femeilor mele servitoare şi condusă la o fereastră care dădea în curtea tribunalului. Eu m-am aplecat şi am văzut urmele de sânge vărsat. “Aici au bătut cu biciul pe Nazarinean!” îmi spunea una din roabele mele. “Acolo L-au încoronat cu spini” spunea o altă roabă. “Soldaţii L-au batjocorit, zicându-I Regele Iudeilor, lovindu-L peste faţă”. “Acuma El îşi dă sufletul!” răspunse a treia roabă.

Fiecare cuvânt din acestea străpungea inima mea întocmai ca un cuţit. Amănuntele acestei grozave fărădelegi înmulţeau întristările mele şi suferinţele ce le simţeam atunci în pieptul meu. Am simţit, îţi spun, că s-au întâmplat evenimente cu totul supranaturale în acea nenorocită zi. Mi se părea că cerul se asemăna cu jalea inimii mele. Nori mari, negri şi înfricoşători, de diferite forme, pluteau asupra pământului şi din atingerea norilor se descărcau fulgere, care aduceau ecoul tunetelor…

Astfel, oraşul plin de zgomot se linişti ca pus pe gânduri, în tăcere, ca şi când moartea ar fi întins peste el aripile ei negre. O groază de nedescris îmi răpi privirea spre un punct. Când mi-am strâns la piept copilaşul meu, eu aşteptam ceva, fără ca să ştiu ce; pe la ceasul al nouălea al zilei, întunericul se îngroşă şi avu loc un puternic cutremur de pământ, care zgudui totul. Putea să creadă omul că a venit pustiirea lumii şi că stihiile se prefăcuseră în haosul primitiv. Eu mă lăsai pe pământ, iar în acel timp una din femeile mele, născută evreică, intră în camera mea; palidă, disperată şi cu ochii speriaţi, striga:

– “A venit ziua de apoi! Dumnezeu anunţă aceasta prin minuni. Catapeteasma care desparte Sfânta de Sfânta Sfintelor s-a despicat în două de sus până jos. Vai este pentru sfântul locaş! Se spune că multe morminte s-au deschis şi mulţi au văzut pe cei drepţi înviaţi, care fuseseră dispăruţi demult din Ierusalim: profeţi şi preoţi din timpul lui Zaharia, care a fost ucis în templu, şi până la Ieremia, care a prezis căderea Sionului. Morţii ne prevestesc mânia lui Dumnezeu. Pedeapsa Celui Atotputernic se răspândeşte ca o flacără”.

Când auzeam aceste cuvinte, mi se părea că îmi pierd raţiunea! M-am ridicat şi abia îmi târâiam picioarele; am ieşit la scări, unde l-am întâlnit pe sutaşul care luase parte la maltratarea lui Iisus. El era un viteaz încărunţit şi prea oţelit în luptele cu germanii şi alte popoare. Niciodată nu a bătut în piept o inimă aşa de îndrăzneaţă ca a acestuia. Dar în această clipă el era indispus şi istovit de chinuri, căindu-se. Eu am vrut să-l întreb mai amănunţit despre cele întâmplate, însă el trecu pe lângă mine repetând în urmă: “Acela pe care noi L-am omorât a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!”

Eu intrai în marea sală. Acolo stătea Ponţiu care îşi acoperea faţa cu mâinile. Când şi-a ridicat capul, la intrarea mea, mi-a zis disperat: “Ah! Pentru ce nu te-am ascultat, Claudio! Inima mea întunecată nu va mai gusta niciodată liniştea. Pentru ce nu am putut apăra pe acest înţelept cu viaţa mea?!”.

Eu nu mai avui îndrăzneala de a-i mai răspunde. Nu puteam găsi nici cuvinte spre a-l întări sau înviora şi de a-l abate de la acea nefericire, care ne pecetluia în veci pierzania. Tăcerea noastră de mormânt era întreruptă numai prin ecourile tunetelor, care răsunau prin toate coridoarele palatului.

Fără a ţine seama de furtună, un om bătrân s-a prezentat în faţa locuinţei noastre. El a fost condus în faţa noastră şi, cu lacrimi în ochi, se aruncă la picioarele bărbatului meu, zicând: “Mă numesc Iosif din Arimateea şi am venit să te rog a-mi permite ca să iau de pe cruce corpul lui Iisus şi să-L înmormântez în mormântul meu”. “Du-te şi ia-L!” răspunse Ponţiu, fără a ridica ochii să-l privească. Bătrânul ieşi; am văzut că se uni cu un grup de femei, îmbrăcate în haine lungi, cu care se acopereau, şi-l aşteptau la poartă.

Astfel s-a terminat acea zi fatală! Iisus a fost înmormântat într-un mormânt, într-o peşteră săpată în piatră, iar la uşa peşterii s-au pus santinele de pază.

Dar acum află, Fulvio!

A treia zi, plin de strălucire, mărire şi triumfător, El se arătă deasupra acestui oraş. El a înviat. Împlinind prezicerile ce s-au făcut cu privire la El şi triumfând prin biruinţa asupra morţii, El S-a arătat ucenicilor şi prietenilor Săi şi mai pe urmă El a apărut la o mare mulţime de oameni din popor. În felul acesta mărturiseau despre El ucenicii Lui – confirmându-şi mărturia cu sângele lor şi ducând vestea despre Domnul lor Iisus, atât în faţa tronurilor, cât şi în faţa mai marilor şi judecătorilor. Dar, ca o dovadă şi mai autentică cu privire la acestea, învăţătura Lui a fost încredinţată câtorva pescari. Această învăţătură se răspândeşte în întreg imperiul.Aceşti neştiutori au devenit pe dată oameni cu renume şi vestiţi, cu cuvintele lor dulci, spuse în toate limbile şi pline de putere. Noua credinţă creşte ca o sămânţă de muştar, căci ea este o adevărată rădăcină roditoare, căreia urmează să i se supună orice rădăcină.

De la această dată, soţului meu a început să-i meargă din ce în ce mai rău. Învinuit fiind pentru procedura sa de către Senat şi de către Tiberiu însuşi, care era stăpânit de ură contra iudeilor, şi bănuit fiind chiar de acei a căror patimă şi dorinţă o împlinise, viaţa lui se transformă în chinuri şi otravă. Salomeea şi Semida mă priveau cu frică; ele vedeau în mine soţia prigonitorului şi o cursă pentru Domnul lor, pentru că ele deveniseră urmaşele Sale, ale Aceluia care dăruise mamei pe fiica ei, iar fiicei pe mama sa. Eu am văzut în locul blândeţii şi bunătăţii lor o neîncredere, care le făcea să le tremure faţa când le priveam şi îndată am încetat a le mai vizita.

În acest timp al singurătăţii mele m-am dedicat cercetării neîntrerupte a unor învăţături morale ale lui Iisus, ce îmi fuseseră predate de Salomeea şi păstrate cu sfinţenie de mine.

O, scumpă prietenă! Cât de neînsemnată şi deşartă este înţelepciunea mai marilor noştri, în comparaţie cu învăţătura aceea, pe care numai singur Dumnezeu a inspirat-o şi a împrăştiat-o pe Pământ! O! Cât de adânci sunt aceste cuvinte înţelepte! Ce pace şi bunătate inspiră ele! Unica mea mângâiere constă în a le citi şi reciti mereu.

După trecerea câtorva luni, Ponţiu a fost obligat să demisioneze din postul care-i oferea atâta autoritate. Noi a trebuit să ne întoarcem în Europa, peregrinând din oraş în oraş. El purta cu sine în toată împărăţia greutatea umilirii şi întristării sale şi a chinurilor descurajării lui sufleteşti. Eu am mers împreună cu el, dar cum era vieţuirea mea cu el? Prietenia familială a vieţii conjugale nu mai este între noi; el vede în persoana mea martorul viu al amintirii despre crima lui; eu, de asemenea, văd în el chipul şi crucea plină de sângele Aceluia pe care el – nefericitul şi nelegiuitul judecător – L-a osândit. Nu mai am îndrăzneala să-mi ridic ochii ca să-l privesc în faţă. Sunetul cuvintelor lui, acel glas car e a pronunţat osânda, îmi străpunge şi răneşte inima. Iar când, după luarea mesei, îşi spală mâinile, mi se pare că nu le înmoaie în apă curată, ci în acel sânge cald, ale cărui urme nu se mai pot şterge.

Într-un timp, eu am vrut să-i vorbesc de pocăinţă şi de expierea păcatului, dar îţi spun că niciodată nu voi uita privirea lui sălbatică şi cuvintele lui pline de furie şi fără nădejde.

Nu peste mult timp, copilul meu muri în braţele mele, dar eu nu l-am plâns. Fericitul! El a murit ca fericit, scăpând de blestemul care ne urmăreşte, el a descărcat din spatele lui uriaşa povară a numelui tatălui său. Nefericirea ne urmărea întruna, din cauză că în toate părţile existau creştini; chiar aici, în această sălbatică patrie, unde noi ne rugăm a ni se acorda ocrotirea, lângă valurile mării şi stâncile ciudate, chiar şi aici pot auzi cu câtă indignare se pronunţă numele bărbatului meu! Cei care erau trimişi să predice învăţăturile Lui Iisus au scris între îndrumările lor şi cuvintele: “El a fost răstignit din ordinul lui Ponţiu Pilat”. Grozav blestem, care în toate veacurile va fi repetat.

Iartă Fulvio! Şi te rog să plângi şi tu, care mă doreşti. Să-ţi ajute dreptul judecător Dumnezeu şi să-ţi dea, cât mai repede, toată fericirea pe care noi o dorim una alteia.

Scuză-mă!

Claudia”

Cine a fost Claudia Procula?


Claudia Procula a fost cea de-a doua soție a lui Ponțiu Pilat, guvernatorul roman al Iudeii între anii 26-36. Aceasta a fost nepoata împăratului Augustus Cezar și fiica nelegitimă a celei a treia soții a lui Tiberius, numită Julia (care a murit nu după mult timp de la nașterea Claudiei). Tiberius a înfiat-o însă pe Claudia iar căsătoria ei cu Ponțiu Pilat se spune că a fost aranjată de Sejanus, prietenul și confidentul lui Tiberius.

Dacă în mod normal soțiile guvernatorilor nu obișnuiau să își însoțească soții în diversele teritorii ale Imperiului Roman (preferând confortul și siguranța Romei), Claudia Procula se remarcă drept o soție care are o relație aparte cu Ponțiu Pilat și acceptă pericolelele provinciilor romane îndepărtate.

Claudia Procula a fost menționată fără nume în Evanghelia după Matei în contextul judecării lui Isus Hristos: „Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.”” (Matei 27:19).

De asemenea, în arhiva Vaticanului există scrieri istorice aparținând lui Pilat în care acesta a menționat că în timpul judecării lui Isus Hristos i-a atenționat pe acuzatorii lui Isus: „”Știți că soția mea vă simpatizează în ceea ce privește iudaismul”. „Da, știm Pilat”. „Ei bine, soția mea a trimis să mi se spună: să nu faci nimic acestui om drept în această noapte”” (Ravasi G., „Il canto del gallo arrostito e la conversione di Ponzio Pilato”, L’Osservatore Romano).

Unii cercetători ai istoriei afirmă că în Iudeea, Claudia Procula avea o cameristă feniciană care credea în evanghelia împărăţiei propovăduită de Isus Hristos iar aceasta îi transmisese Claudiei tot ceea ce știa și credea. Spre deosebire de Pilat, care s-ar fi sinucis, Origene –  unul dintre cei mai reprezentativi teologi creștini din secolul al III-lea -, a sugerat în lucrarea „Omiliile după Matei” că soția sa, Claudia Procula, a murit ca și creștină. Acest aspect este confirmat și de Sinaxarul grecesc unde scrie: „Procula s-a făcut uceniță (…) și a primit sfântul botez”.

Scrisoarea de mai sus, scrisă în original în latină, se presupune că a fost scrisă într-un mic oraș galic din zona montană (zona Rennes-les-Bains din sudul Franței, în apropiere de locul natal al Claudiei, actualul Narbonne), la câțiva ani după ce Pilat plecase din Ierusalim.  Claudia Procula a scris în total trei scrisori către Fulvia. Manuscrisul scrisorii de față a fost găsită înițial într-o veche mănăstire din Bruges (Belgia) iar apoi transferată în arhivele Vaticanului. În arhivele ultimului țar al Rusiei s-a găsit de asemenea o copie a traducerii acestei scrisori, probabil aceasta fiind procurată de la Constntinopul unde ajunsese de altfel prima copie a scrisorii ei în jurul anului 1643.

În 1865, jurnalul catolic Novice din Slovenia a publicat scrisoarea lui Claudia Procula în limba slovenă. Însă adevărata popularizare a scrisorii s-a făcut atunci când Pictorial Review Magazine a publicat traducerea în limba engleză a scrisorii Claudiei Procula în aprilie 1929.

În prezent, în unele comunități catolice mai vechi din Europa, citirea acestei scrisori precede spălarea picioarelor săracilor în Joia Mare, înainte de Paștele care comemorează moartea și învierea lui Isus Hristos.
Surse Pro Jesus:

Forcucci J. (compil.), Relics of Repentance: The letters of Pontius Pilate and Claudia Procula, Issana Press, p. 1-21, 1996

Ravasi di G., „Il canto del gallo arrostito e la conversione di Ponzio Pilato”, L’Osservatore Romano, 24 aprilie 2009

***, „Documente istorice şi mărturii despre Domnul nostru Iisus Hristos”, Apărătoul.md, 3 mai 2013

***, „Sfanta Procla, sotia lui Pontiu Pilat”, Creștin Ortodox, 3 august 2012

***, „The Relationship between Rome and Judea prior to Jesus’ public life”, Historian.net, 19 august 2014

 

https://www.evolutiespirituala.ro/claudia-procula-sotia-lui-pilat-marturii-istorice-despre-iisus/?fsp_sid=28884