Mumiile Chinchorros

Mumiile negre si rosii ale civilizatiei Chinchorros

Mumiile intotdeauna au vorbit cu noi intr-un mod primitiv, dar nu am putut sa le lasam singure. Le adoram, ne temem de ele, de soarta lor, dar un lucru este sigur: sintem neputinciosi fata de misterul pe care-l emana.


________________________________________


Citi dintre noi isi pot aminti acum zilele din anii copilarie in care sapau in pamint gropi cit mai mari si mai adinci pentru a gasi o comoara ascunsa sau pentru a gasi cel putin o moneda veche care sa arate ca acolo cindva a trait o alta civilizatie? Cu totii am fost si probabil majoritatea inca mai sint pasionati de lucrurile, obiectele, obiceiurile altor culturi si civilizatii care au fost inaintea noastra. Unul dintre modelele demne de urmat pentru o parte dintre noi a fost acela al faimosului arheolog englez Howard Carter, care avea un singur vis: sa gaseasca mormintul lui Tutankhamon. Avind la inceput doar citeva indicii, o cupa si o piesa din aur, insemnate cu numele faraonului, a inceput vinatoarea de morminte in Valea Regilor, o vinatoare care a durat nici mai mult nici mai putin de sase ani. În 1922 a reusit sa gaseasca intrarea catre camera mortuara a faraonului, descoperire ce avea sa-i aduca mai tirziu faima. Cu timpul arheologii au inceput sa descopere din ce in ce mai multe morminte si o data cu acestea si mumiile din interiorul lor.


La inceput mumiile au fost privite cu multa teama mai ales ca se zvonea ca nu este bine sa trezesti mortii din morminte, cu timpul au devenit un subiect controversat punindu-se diferite intrebari cu privire la modul in care au fost imbalsamate, dar mai ales se urmarea aflarea scopului. S-au descoperit de catre oamenii de stiinta mumii in ghetari sau ingropate adinc in mlastini, dar cele mai faimoase vin din Egipt, unde imbalsamatorii conservau cu mare grija cadavrele. Multe mumii egiptene au mai mult de 3.000 de ani.


Cea mai veche mumie nu e din Egipt


Cercetatorii se asteptau ca cea mai veche mumie din lume sa provina din Egiptul antic, insa au avut parte de o surpriza. Cea mai veche mumie descoperita pina in prezent apartine unei civilizatii numite Chinchorros datind din 5050 i.Hr. La granita dintre Chile si Peru a fost descoperita mumia unui copil, iar datarea cu carbon 14 a aratat ca are o vechime de 7.000 de ani, fiind anterioara cu 2.000 de ani fata de cele mai vechi mumii egiptene.


Despre civilizatia si cultura Chinchorros nu se stiu foarte multe lucruri pe cit se doreste. S-a descoperit ca chinchorrosii sufereau teribil de tuberculoza, sifilis si osteoporoza. Oasele rupte descoperite au evidentiat faptul ca au avut loc razboaie intre triburi. S-a constatat o mortalitate infantila ridicata datorata bolilor cauzate de apa poluata. Calogero Santoro, arheolog la Universitatea Institutului Tarapaca de antropologie si arheologie din Arica, spunea: Tindem sa veneram aceste comunitati antice care erau la fel de umane precum sintem noi astazi. Au poluat atit de tare mediul lor inconjurator incit erau bolnavi tot timpul. Concluzia mea este ca nu ne-am schimbat prea mult in mii de ani.


Primii oameni din lume care au practicat arta mumificarii

Chinchorrosii sint considerati ca fiind primii oameni din lume care au practicat arta mumificarii incepind cu 5000 i.Hr. atingind maximul in 3000 i.Hr. – cind egiptenii abia incepeau si ei imbalsamarea.


Se pare ca primele descoperiri au avut loc in jurul zonei Arica in 1917. Momentul important a venit in 1983, cind muncitorii care lucrau pentru infiintarea unei noi linii de apa in El Moro, un desert masiv care se intinde in josul Aricai, au inceput sa scoata la suprafata o multime de corpuri umane. Arheologii care au reusit sa vina cit mai repede in acest loc, ce s-a dovedit ca era un cimitir al civilizatiei Chinchorros, au putut recupera 96 de mumii. Cu timpul s-au mai descoperit si alte mumii de-a lungul oraselor Ilo (Peru) si Iquique, Antofagasta (Chile). Metodele de conservare pe care le foloseau erau cu mult diferite de cele ale egiptenilor. S-au clasificat chiar trei tipuri de mumii care au fost executate in perioade diferite. Doua dintre aceste tipuri au atras atentia, fiind vorba de mumiile negre si mumiile rosii.


Procedeul de imbalsamare a mumiilor negre si rosii


S-a descoperit ca intre 5000-3000 i.Hr. chinchorrosii foloseau un procedeu unic de mumificare. Acestia luau corpul persoanei decedate, il tratau si il reasamblau la loc. Capul, miinile si picioarele erau date la o parte, uneori si pielea. Corpul era curatat de carne si tesut, iar o atentie deosebita se oferea craniului. Acesta era taiat in jumatate, la nivelul globului ocular, creierul indepartindu-se. Craniul era apoi scurs si impachetat cu material, fiind pus la loc dupa un timp foarte scurt. Scheletul era intarit cu bete legate cu fibre vegetale de oase, organele interne erau inlocuite cu forme din argila, iar pielea era inlocuita cu piei de leu de mare sau de pelican. La final corpul era remodelat, uns cu o pasta rezultata dintr-un amestec de grasime cu cenusa, pictat, rezultind o culoare neagra. Mumiilor din acest tip li se mai atasau si peruci din par uman negru, scurt. Un numar foarte mare de astfel de mumii au fost recuperate si s-a descoperit ca fetele fusesera pictate de mai multe ori, ceea ce a dus la concluzia ca au fost tinute un timp indelungat inainte de a fi ingropate.






Un alt stil de imbalsamare


Între 2500 – 2000 i.Hr. chinchorrosii au trecut la un alt stil de imbalsamare cu totul si cu totul diferit rezultind asa-numitele mumii rosii. De data aceasta corpul nu mai era dezasamblat, ci doar se faceau incizii in trunchi si solduri pentru a indeparta organele si singele din corp. Capul era taiat pentru a fi scos creierul si pus la loc impreuna cu o peruca din par uman lung de 60 cm. O palarie facuta din argila sustinea aceasta peruca. În afara perucii si a fetei care era uneori neagra totul era pictat cu limonit rosu. Dupa spusele lui Bernardo Arriaza au fost descoperite 282 de mumii, mai mult de jumatate erau conservate prin aceste doua metode, restul fiind pastrate datorita climatului uscat.


Care era scopul mumificarii


O enigma a civilizatiei si culturii Chinchorros care nu a fost inca clarificata in totalitate este aceea legata de scopul mumificarii. Datorita faptului ca s-au descoperit mai multe straturi de vopsea cercetatorii au tras concluzia ca populatia era preocupata de intretinerea trupurilor mumificate. Au existat mai multe teorii, una a fost a cercetatorului Joann Fletcher care sustinea faptul ca au fost tinute mai mult timp inainte de a fi ingropate, deoarece s-au gasit mumii ce au suferit stricaciuni in zona picioarelor. Genul acesta de stricaciuni este explicabil daca au fost tinute la verticala, infipte in nisip, posibil pentru a fi venerate.


Orice membru al comunitatii avea dreptul de a fi mumificat


Ceea ce a surprins in mod deosebit a fost numarul impresionant de mumii. Joann Fletcher arata ca nu doar excelentele conditii de conservare au contribuit la acest lucru. În plus, spre deosebire de egipteni, care rezervau mumifierea doar pentru nobili sau faraoni, cultura Chinchorro nu facea nici o discriminare. Orice membru al comunitatii avea dreptul de a fi mumificat, indiferent de virsta, sex sau conditie sociala. Din nefericire, se estimeaza ca sint putine sanse de a afla mai multe detalii despre obiceiurile acestei misterioase si stravechi populatii.


Dana Predu

ORMUS - ELIXIRUL VIETII

ORMUS - ELIXIRUL VIETII

Suntem familiarizati cu aurul ca metal. Acesta a fost prelucrat milenii pentru frumusetea si maleabilitatea sa, fiind folosit pentru bijuterii, ornametatii. Se foloseste deasemenea pentru placari de contacte electrice datorita propietatilor sale de conductivitate superioare. A fost folosit in decursul timpului in diferite domenii ale medicinii inclusiv la inlocuirea dintilor cariati. A fost placat pe sarcofagul faraonilor. Regele Solomon stia metoda de precipitare din apa de mare. Da, in apa marilor, in apa lacurilor sarate de origini stravechi, in cenusa vulcanica si in anumite alimente si plante gasim elemente monoatomice.

In anii 80 David Hudson a fost implicat in cercetarea si clasificarea acestora.

 El a stabilit ca aurul si alte elemente din grupul platinei exista in natura ca monoatomi. Acesti monoatomi nu sunt legati unul de altul pentru a forma metale si de aceea nu sunt detectabili prin metodele standard de analiza a metalelor. Acele elemente foarte rare ale grupului platinei despre care fizicienii spun ca trebuie sa existe dar lipsesc, sunt de fapt aici pe pamant insa in proportie de 97-98% in forma lor monoatomica. Ele nu lipsesc. Ele sunt pur si simplu nelegate unele de altele ca sa formeze metale pe care toata lumea le-a cautat.


Mai departe el a descoperit ca din cantitatea de materie uscata a tesutului cerebral, 5% este rodiu si iridiu monoatomic. Aceste elemente monoatomice sunt abundente in natura. Sunt gasite in aloe vera, morcovi, struguri, seminte de struguri sau apa de mare. Aceste materiale exista in mod natural in corpurile noastre si in orice lucru viu. Ele sunt conductorul fortei vitale. Sunt mijlocul prin care celulele noastre comunica cu constiinta noastra.


A fost cunoscut in decursul istoriei sub mai multe nume. A fost numit Lacrima de aur din ochiul lui Horus, Samanta Zeilor, Hrana Zeilor, Roua Alba, Porumbita Alba, Piatra Filozofala, Aurul Alb, MFKZT pronuntat "moof-kooz-tee" sau "mufkuzt", Ormus (Orbital Rearanged Monoatomic Elements), iar vesticii isi pot aminti de el ca fiind Manna referita in Cartea Exodului.




LACURILE SARATE STRAVECHI DIN TIBET


Si astazi consideram un mare noroc faptul ca, in cautarile efectuate pentru identificarea unor surse de ORMUS pe Platoul Tibetan au fost localizate mai multe lacuri sarate de altitudine mare. Ele furnizeza astazi materia prima de o calitate excelenta pentru obtinerea produselor monoatomice. Aceste lacuri sarate stravechi sunt alimentate de catre miraculoase izvoare termale efervescente fiind pozitionate intr-o regiune vulcanica din lantul muntos al estului Himalaiei. Aceasta apa bogata in minerale a alimentat stravechile lacuri de milenii. Datorita climatului arid, aproape desertic din aceasta zona si a luminii solare de altitudine constante, apa sarata din aceste lacuri a devenit extrem de concentrata. In ele gasim cristale de sare mari cat un om. Dat fiind faptul ca sarea filtreaza cloridul de sodiu, apa ramasa este cu atat mai concentrata in materiale monoatomice (ORMUS).


Odata cu descoperirirea acestor mici lacuri saline cercetatorii firmei au fost foarte curiosi sa analizeze continutul si varietatea de elemente monoatomice existente in aceasta apa. Rezultatele au fost uimitoare vazand cat de mare este cantitatea de precipitat ce se obtinea atat in forma de aur alb cat si intregul spectru de elemente ale mineralelor grupului platinei in forma lor monoatomica.




O SCURTA ISTORIE A VINDECARILOR CU AUR


Cele mai vechi atestari ale folosirii aurului in medicina provin din Alexandria- Egipt. Inca de peste 5000 de ani egiptenii consumau aur pentru purificare mentala corporala si spirituala.


Anticii credeau ca aurul in corp functioneaza ca stimulator al fortei vitale si accelerator al vibratiilor la toate nivelele.


Alchimistii din Alexandria au creat un "elixir" facut din aur lichid. Ei credeau ca aurul este un metal mistic care reprezinta perfectiunea materiei, si ca prezenta lui in organism ar revitaliza, intineri si vindeca o multitudine de boli si ar readuce sanatatea perfecta.


In evul mediu asa zisa "apa de aur " era foarte populara. Alchimistii amestecau praf de aur in apa pentru a trata artrita.


In jurul anului 1900 chirurgii implantau o bucatica de aur in apropierea unei incheieruri inflamate pentru a reduce durerea si a o vindeca.


In China si astazi inca se mai gateste orezul cu o moneda de aur pusa in oala, pentru a reface mineralele din corp, iar restaurantele cu pretentii folosesc "frunze" de aur de 24 de carate pentru prepararea celor mai alese mancarurilor.




AURUL COLOIDAL


Daca aurul metalic este divizat in particule foarte fine iar particulele sunt suspendate in permananta in solutie, atunci acest mineral devine asa numitul AUR COLOIDAL si capata noi propietati fara a atinge gradul de divizare continut in ORMUS, adica starea monoatomica.


Aurul coloidal a fost preparat in forma pura prima oara de Michael Faraday in 1857.


In secolul 19 si chiar si astazi aurul coloidal se foloseste in SUA pentru eliminarea dependentei de alcool, droguri , cafeina si nicotina. Tot in America inca din 1885 aurul este recunoscut pentru capacitatea de a vindeca leziuni ale inimii si imbunatatirea circulatiei sangvine. Deasemenea se stie de vindecarea artritei prin tratamente cu aur. Europenii au folosit pastile aurite si "Apa de Aur" pe o perioada de mai bine de 100 de ani.


In Iulie 1935 revista "Clinical, Medicine & Surgery" a avut un articol intitulat "Aurul coloidal in cancerul neoperabil" scris de Edward H. Ochsner, din care citam: "Cand conditiile devin fara speranta Aurul Coloidal ajuta in prelugirea vietii si face ca aceasta sa devina mult mai suportabila atat pentru pacienti cat si pentru cei ce au grija lor, reducand durerea si discomfortul, si totodata nevoia de narcotice.



APLICATII MODERNE


Azi, folosirea aurului s-a extins simtitor. Se foloseste in chirurgie pentru repararea vaselor distruse, nervi, oase si membrane. De asemenea se foloseste in tratamentul diferitelor forme de cancer. Injectarea de mici alice de aur ajuta la retragera cancerului la prostata. Femeile atinse de cancerul ovarian sunt tratate cu aur coloidal si lasere cu vapori de aur pentru anihilarea celulelor bolnave fara insa a afecta pe cele sanatoase.


Aurul a fost recunoscut ca avand efect pentru activitatea inimii si circulatia sangvina. Este benefic pentru intinerirea organelor, mai cu seama a creierului si a sistemului digestiv si a fost folosit in cazuri de congestie glandulara si nervoasa si in deficiente de coordonare.


Temperatura corpului poate fi reglata tot cu ajutorul aurului - mai exact ne referim la bufeuri, extremitati reci si transpiratii nocturne.


Aurul coloidal are un efect echilibrant si armonizant la toate nivelurile corpului, mintii si spiritului. A fost recomandat ca fiind excelent in cresterea energiei, puterea vointei, focus mental si libido. Duce la cresterea acuitatii mentale si capacitatea de concentrare. Acestea se datoreaza cresterii conductivitatii dintre terminatiile nervoase si suprafata creierului.


Aurul este un mineral total natural, non toxic si nu are reactii adverse cu alte medicamente fiind singurul metal greu ce are o rotatie atomica de dreapta si de aceea usor tolerat de organism.


Fabuloasele proprietati de vindecare ale aurului sunt lente dar sigure, savantii moderni redescoperind de fapt lucruri pe care anticii se pare ca le cunosteau de mult.




PE SCURT DESPRE ORMUS


ORMUS, in variatele lui forme, este un generator de atractie a energiei universale si nu doar un concentrat energetic consumabil. De aceea luat intern sau folosit extern (absorbit prin piele), va grabi uimitor deblocarea celor cinci stagnari, va restabili fluxul energetic, va crea o bariera pentru stagnari viitoare si deasemenea va restabili echilibrul simultan in toate zonele corpului. De aceea Ormusul este adesea numit "Medicamentul Universal" sau "Elixirul de Aur".


Practicienii traditionali chinezi si cei tibetani considera ca toate infirmitatile, bolile, durerile si in general orice problema medicala sunt cauzate de dezechilibrul sistemelor functionale ale corpului. Cand curgerea fluxului electro-magnetic al corpului se incetineste sau se blocheaza aceasta se numeste "stagnare".


Pot exista stagnari la nivelul sangelui, al energiei mentale (fluxul electric), temperaturii, ventilatiei sau chimiei corpului. Cand cele cinci sisteme sunt in echilibru atunci corpul se repara, vindeca si reseteaza singur.




INTREBAREA DIN VECHIME: CE E ASTA (Ormus) ?


Aceata este intrebarea pusa de copiii lui Israel in desert cand au fost hraniti cu Manna si tot aceeasi intrebare o puneau si stravechii preoti egipteni (in timpul ritualurilor cand foloseau praful numit MFKZT). Ceea ce stiau insa era ca acesta continea PRAF DE AUR ALB.




ORMUS/ORME sau ORBITAL REARRANGED MONOATOMIC ELEMENTS sau ELEMENTE MONOATOMICE REARANJATE ORBITAL, a fost redescoperit la mijlocul anilor ’90 de catre David Hudson si a fost considerat a fi cea dea-4-a stare a materiei, adica saruri solubile provenite din grupul metalelor de tranzitie ca de exemplu grupul platinei (platina, paladiu, rodiu, iridiu, ruteniu si osmiu) dar si din metale de baza ca aurul, argintul, cupru, nickel si altele, ce au forma elementala monoatomica sau diatomica si care s-a dovedit a fi esentiala pentru intreaga sanatate corporala. Exceptie face osmiul despre care nu se fac referiri datorita toxicitatii sale si mercurul.




CE FACE ORMUSUL?


S-a demonstrat ca ORMUS are inerente caracteristici "superconductive" prin faptul ca atomii se afla intr-o inalta viteza de rotatie. Deci cand ORMUS patrunde in organismul uman, comunicarea intracelulara este rapid accelerata. Atunci fiecare celula este "vivificata" comunicand cu semenii si restul corpului, echilibrul si sanatatea fiind mult mai usor restabilite. Celulele sunt reincarcate si reintinerite.




VITALITATE...Una din primele schimbari pe care consumatorii o constata despre ORMUS este cresterea energiei si a vitalitatii. Pe acest drum poate aparea o scurta perioada de detoxifiere si purificare dar consumul constant de ORMUS tine corpul in echilibru, reintinerit si puternic.




OASE SI DINTI... S-a constatat de asemenea ca ORMUS actioneaza in caz de nevoie ca si calciul si deci are uimitoare efecte asupra cresterii densitatii osoase, prevenirea osteoporozeisi corectarea generala a problemelor orale si dentare.




VINDECARE, CRESTEREA LONGEVITATII SI INTINERIRE... Multi consumatori au raportat vindecarea aproape imediata si anumite efecte ale intineririii dupa consumul de ORMUS. Rezistenta la activitate prelungita se pare ca se imbunatateste. Combinat cu o atitudine pozitiva, corpul devenind mai sanatos, iar claritatea mentala mai puternica, consumul de ORMUS ajuta si la dezvoltarea spirituala.




IMBOGATIREA MENTALA... Unii consumatori de ORMUS ne relateaza despre o ascutime a mintii, claritatea gandurilor, o noua senzatie mentala si psihica de bine si calm, putere de intuitie si introspectie crescuta si o stare mai inalta si reinnoita de constienta.




ORMUS – COMENTARII STIINTIFICE...


Aceasta stare a materiei (ORMUS) fiind redescoperita relativ recent este inca invaluita in mister chiar si in lumea fizicii si chimiei moderne. Multe afirmatii legate de Ormus sunt doar speculatii teoretice pentru care nu exista inca o demonstratie practica. Despre Ormus se poate spune ca se cunoaste tot atat de mult cat percepe un om normal din spectrul frecventelor sunetului sau din cel al luminii ( mai putin de 1%).


Cand Hudson a redescoperit Omusul era un fermier ce detinea plantatii de bumbac si folosea metode agricole conventionale. Descoperirea lui insa, promitea revolutionarea agriculturii si a stiintei biologice in general.


Incercarea de a face lumina pentru cei ce nu se multumesc doar cu imbunatatirea treptata a starii de sanatate si incetinirea procesului de imbatranire poate parea prea greoaie dar am sa incerc sa o fac cat mai simplu cu putinta:


Anumite elemente metalice pot avea o stare nemetalica cu caracteristici deosebite. Pornind de la o structura metalica clasica cu un numar impar de electroni gavitand in jurul nucleului atomului putem ajunge prin diverse metode de precipitare la eliberarea unuia din electroni astfel incat electronii ramasi sa se imperecheaza formand asa zisele "perechi Copper". Perechile de electroni astfel organizate nu mai pot forma o legatura cu electronii atomului vecin ne mai avand acum un numar impar de electoni, si deci o structura metalica, lor lipsindu-le electronul de valenta. In aceste conditii cei doi electroni ce graviteaza acum in jurul nucleului capata o viteza foarte mare transformand nucleul din forma sferica in forma eliptica de ratie 2:1 (inaltime/latime). Asta face ca electronii ce graviteaza in sens contrar dar cu viteze foarte mari sa devenina adevarati generatori de mare forta, ce atrag energii cosmice subtile creand fenomene de superconductivitate (Josephson tunneling, Meissner effect, Bose Einstein Condensate). Toate aceste teorii ne vorbesc despre faptul ca intr-un sistem infinit de dens informatia circula dintr-un cap in celalalt al sistemului in mod instantaneu. In jurul atomilor dintr-un astfel de sistem se produce o conexiune cuantica intre unitatile apropiate asa incat impreuna manifesta comportamente ce urmeaza legile mecanicii cuantice (Meissner effect).


Mai plastic ar veni cam asa: sa zicem ca elementele ormice ar avea trei picioare, din care doar doua in lumea fizica. In momentul cand Ormusul se concenteraza in noi, stabilim o mai buna legatura intre lumea fizica si cea non-fizica pe care de altfel am putea-o numi Dragoste sau Spirit. Se pare ca la un anumit punct, Ormusul se atrage pe sine din univers si se perpetueaza singur. Pe urcusul catre acest punct auzim de vindecari miraculoase si realizari spirituale incredibile. Este clar ca materialele ormice trebuie sa ajunga la o anumita concentratie in organism astfel incat sa poata aduce fiecare celula sub umbrela lor de comunicare instanta si coerenta. E acelasi lucru ce se maifesta in fenomenul Bose-Einstein Condensate care de altfel incearca sa ne defineasca stiintific dragostea sub forma coerentei cuantice.

Atlantida nu a pierit

Atlantida nu a pierit

 Totul a inceput cu Atlantida


Controversele sint vechi: a existat Atlantida sau nu? Unde este? Ce a mai ramas din infloritoarea civilizatie si unde s-ar putea ascunde?


Unii sustin ca Platon nu a vazut nimic, nu a auzit nici un fel de istorii, iar povestea despre toate minunatiile acelea nu este nimic, decit o relatare imaginara, scrisa mult mai tirziu de altcineva si intercalata in opera filozofului antic.


Oamenii au dat Atlantida pe OZN-uri


Scriitorii au exploatat aceasta mina de aur si au scris un numar considerabil de romane bune si credibile despre Atlantida, atlanti si o civilizatie subacvatica post-Atlantida. Dar, o data cu aparitia frecventa a OZN-urilor, interesul pentru Atlantida s-a micsorat. Este regretabil, pentru ca dovezile atesta prezenta, in imediata noastra apropiere, a unor frati intru ratiune.


Nu stim daca sint urmasii atlantilor salvati din cataclismul care le-a distrus civilizatia, dar poate ca aici, in apele oceanului, vom gasi ceea ce cautam in spatiul cosmic. Cine stie, poate ca si acesti necunoscuti cauta sa intre in contact cu noi. Si ar trebui sa ne mutam atentia de la spatiul cosmic la abisurile oceanului planetar.



Cineva a receptionat semnale in adincuri


In martie 1966, Institutul Fortelor Maritime ale SUA a efectuat experimente privind distanta maxima la care se pot stabili legaturi submarine. O antena de aproape 1 km lungime (de fapt un cablu gros) a fost instalata de-a lungul platformei continentale. Aceasta se intinde pe aproximativ 150 km de la coasta estica a Americii, dupa care se intrerupe brusc si, de aici, incep zonele de maxima adincime ale Oceanului Atlantic.


In larg se afla o nava, care instalase locatoare de fund, cu care trebuia sa capteze semnalele. Experimentul a inceput si, aproape imediat, au inceput si ciudateniile. Mai intii, locatoarele au captat semnalul emis. Apoi a aparut un fel de ecou si niste semnale ciudate, ca un fel de comunicare codificata. Experimentul a fost reluat de citeva ori, dar rezultatele au fost identice: semnalul, ecoul, emisia codificata s-au succedat intr-o perfecta ordine, de fiecare data aceeasi!


Parea ca cineva, acolo, in adincuri, receptiona semnalul, il imita perfect, parca pentru a atrage atentia, apoi transmitea un mesaj.


Inregistrarea semnalelor si folosirea locatoarelor au demonstrat ca acestea veneau din zona cu cele mai mari adincimi ale Atlanticului (circa 7.500-8.000 m). S-a considerat ca este vorba despre reflectarea semnalelor de pe fundul stincos si experimentele au fost catalogate ca un esec.


Dar, desi oficial programul a fost sistat, cercetarile au continuat. Abia dupa 30 de ani, aceste semnale, introduse in computer, au aratat rezultate uluitoare: ecoul nu era de fapt o repetare a semnalului initial. Dar ce fel de mesaje erau - ecoul si transmisia care-i urma -, nu se stie, caci Pentagonul nu a dat nici un fel de date privind rezultatele obtinute pe calculator.


Se cunoaste insa ca, in urma acestei serii de experimente, s-au desfasurat cercetari sustinute ale zonelor cu pricina din Atlantic, mai ales a celor mai adinci - asa-numitele gropi.


Submarine neidentificate cu viteze extreme


In noiembrie 1972, navele norvegiene de patrulare, apartinind pazei de coasta, au inregistrat aparitia unui submarin necunoscut. Norvegienii au incercat sa intre in legatura cu intrusii, dar acesta se deplasa cu 150 noduri pe ora (adica 250-280 km/ora)!!! In zilele noastre cele mai puternice submarine cu propulsie nucleara dezvolata doar 35-45 noduri (60-80 km/ora). Dupa ce contactul nu a putut fi stabilit, s-a incercat bombardarea submarinului necunoscut cu bombe de adincime.


Dar nava neidentificata s-a scufundat brusc la circa 3.000 m si a disparut de pe ecranele radarelor si locatoarelor acustice. Mai mult, in urma efectuarii bombardamentului, tot echipamentul electronic, mijloacele de telecomunicatii si hidrolocatie au fost scoase din uz. Al cui era submarinul?


Un caz similar, de submarine neidentificate, s-a inregistrat in 1963 in timpul manevrelor marinei americane in apropierea coastelor Puerto-Rico. Submarinele navigau in regim de tacere. Dupa un timp, navele de suprafata care participau la manevre au sesizat un submarin, care nu respecta formatia. Dar, ciudat! Submarinul s-a indepartat cu viteza uluitoare de 100 noduri (aproximativ 180 km/ora). Celelalte submarine au incercat sa-l urmareasca si... acesta a accelerat, indepartindu-se si s-a scufundat la 6 km adincime! Aceasta in conditiile in care cele mai performante submarine nu coboara la mai mult de 1,5 km.


Cercetatorii nu sint lasati sa se apropie


In prezent aparitia de submarine neidentificate este tot mai frecventa in largul coastelor americane. Acestea sint semnalate in zonele de actiune a navelor americane sau apartinind NATO, dar nu a intreprins nici un fel de actiuni ostile. Au fost semnalate astfel de submarine enigmatice chiar si in Oceanul Pacific, in apropierea Indoneziei. La fel, submarinele participante la manevre au incercat sa prinda intrusul. Din cauza unei manevre gresite a unui submarin urmaritor, acesta s-a ciocnit cu submarinul urmarit si, in urma exploziei, ambele s-au scufundat.


Navele celelalte au reusit sa ridice la suprafata printre altele o bucata de tabla si fragmente de periscop de la submarinul necunoscut.


In citeva minute de la explozie in zona au aparut 15 submarine straine, care au izolat zona catastrofei. Cind un submarin american a incercat sa patrunda acolo, brusc i s-a defectat toata aparatura de bord. Cu mare dificultate a reusit echipajul sa iasa la suprafata in regim de avarie. Si nici cu sistemele de radio si hidrolocatie nu s-a putut razbi in respectiva zona.


Rezultatele analizelor au demonstrat ca fragmentele scoase la suprafata, care apartineau submarinului necunoscut, erau dintr-un metal cu o compozitie ciudata, nemaiintilnita, avind citeva elemente ce nu se regasesc pe Pamint. Mai mult nu s-a putut afla, caci autoritatile de la Pentagon si contraspionaj marinei au blocat orice acces la datele considerate secrete.






Constructii pe fundul oceanului


In 1997, batiscaful Calmar al marinei australiene a filmat groapa Bellingshausen. Adincimea gropii oceanice este de circa 6 km, iar aparatul se deplasa la 40 m deasupra fundului gropii. Dintr-o data, camerele de filmat ale batiscafului au inregistrat o constructie de forma ovala, care emitea din interior o lumina puternica. Pelicula a fost studiata de cercetatorii de la Universitatea din Melbourne, precum si de specialistii din Marina militara australiana.


Concluzia a fost aceeasi: nu era vorba de nimic altceva, decit de o constructie, faurita de miinile unor fiinte inteligente, altele decit oamenii, caci acestia nu puteau (si nu pot nici astazi) sa constriasca ceva la asemenea adincimi!


Dupa doua saptamini, filmarile din zona gropii Bellinghausen s-au repetat. Stupoare! Camera nu a mai filmat decit... fundul neted, fara nici o constructie!


Daca admitem ca, acolo, pe fundul oceanului, exista o civilizatie avansata, care are o flota foarte evoluata de submarine, devine ingrijoratoare. Ar fi bine daca civilizatia aceasta are intentii pasnice, dar daca intentiile ei sint contrare?


Nora Nicolae