ARBORELE VIETII DACIC

ARBORELE VIETII DACIC ARBORELE VIETII DACIC Undeva, mai la nord-vest de Imperiul sumerian, un popor se readuna dintr-un conflict de proporţii. Zamolxe se întrupase (cu trei milenii şi jumătate în urmă) pentru a pune bazele unei noi civilizaţii. Nu a venit să cucerească prin sabie, ci prin inimă, prin frumos, prin puterea ce este izvorâtă din spiritul fiecăruia.   A lăsat poporului său comori nepreţuite... Dar lumea nu l-a crezut. Nu l-a vrut. Au dorit spectacol şi circ, au vrut sânge şi răzbunare. Şi-a făcut lucrarea pe care o avea de făcut! Şi-a dat seama că împotrivirea nu venea doar de pe pământ... Asta l-a durut. Totuşi, a găsit puterea de-a merge mai departe, de-a vedere dincolo de speranţele celorlalţi. A revenit în urmă cu două milenii şi jumătate! De această dată nu puţini au fost cei atinşi de focul său teribil. Cerul avea să-i spună din nou: „Ce cauţi tu aici? Ce vrei tu să faci? Priveşte la Pitagora! Ce s-a ales de lumea lui? Cu ce drept se amestecă omul în treburile zeilor? De ... https://www.evolutiespirituala.ro/arborele-vietii-dacic/?feed_id=30451&_unique_id=6420eaeb29e2f