Misterele lumii - Platoul amintirilor din viitor
Pe teritoriul contemporan al statului Peru, acolo unde in antichitate s-a dezvoltat un imperiu puternic al fiilor soarelui - incasii, la 500 de kilometri de malul Oceanului Pacific, in mijlocul muntilor, pe platoul Naska se intinde Pampa Colorada (Pustiul Rosu). Pe acest platou neted precum o masa, traversat de riul Ingenia, in anii ’30 pilotii au observat zeci de suprafete netede, asemanatoare unei sosele, dar si parti de teren stincos cu o lungime incepind cu citeva sute de metri pina la citiva kilometri, care aminteau de terenurile de aterizare ale aerodromurilor contemporane. Aceia care au privit filmul documentar ce a facut inconjurul lumii Amintiri din viitor isi amintesc desigur aterizarea unui avion sportiv pe unul dintre aceste terenuri... Printre ele, pe o suprafata de sute de kilometri patrati, se gasesc desene gigantice de pasari, fiare salbatice, animale stranii, insecte, plante, care pot fi vazute numai din aer... Daca de la suprafata pamintului aceste desene nu pot fi vazute, apare in mod natural intrebarea: Oare vechii locuitori ai Cordilierilor, incasii, au stiut sa zboare? Este bine sa ne amintim de vechea legenda a incasilor in care se vorbeste despre o corabie din aur care a venit de pe niste stele indepartate: Ei erau condusi de o femeie pe nume Oriana. Se credea ca ei ii este scris sa devina stramosul rasei pamintesti. Oriana a nascut 70 de copii paminteni, iar dupa aceea s-a intors la stele. In aceasta legenda se vorbeste despre capacitatea fiilor soarelui, incasii, de a zbura deasupra pamintului in niste corabii din aur... Incasii aveau o grupa de singe rara Exista oare vreo legatura intre aceasta legenda si concluziile la care a ajuns un jurnal de antropologie englez, in care se spune: Analiza tesuturilor musculare ale mumiilor incase pastrate a aratat ca prin compozitia singelui incasii difereau foarte mult de populatia locului. Ei aveau o combinatie foarte rara a grupei de singe. In zilele noastre o asemenea grupa de singe este cunoscuta doar la vreo doua-trei persoane din intreaga lume. In ceea ce priveste corabiile zburatoare din aur, putina lumina asupra acestui fapt poate aduce si asa-numita pasare din aur a incasilor, pastrata la Muzeul Del’Oro, situat in Banca Nationala a Columbiei (in orasul Bogota). In anul 1956, acest mic avion din aur a fost adus impreuna cu alte obiecte la expozitia Aurul Americii precolumbiene, care a avut loc la Muzeul Metropolitan din New York. Aripile in forma de triunghi ale acestei figurine si coada in plan vertical pe care se sprijina (ceea ce nu poate fi intilnit niciodata la pasari) au atras atentia constructorilor americani de avioane. In urma unui acord cu organizatorii expozitiei, li s-a permis sa faca unele cercetari asupra avionului aerodinamic. S-a dovedit astfel ca pasarea din aur a incasilor poate circula cu o viteza extraordinara, al carei studiu este de-abia la inceput. Figurina a fost returnata muzeului, iar aripile si coada au fost mutate in biroul unei firme de constructii de avioane care in curind a creat un avion, in acele timpuri cel mai bun din lume. Pasarea de aur si avioanele cu reactie Sint putini cei care isi amintesc astazi aceasta istorie. De asemenea, nu trebuie sa uitam ca avioanele cu reactie contemporane sint urmasii directi ai pasarii din aur a incasilor. Primul cercetator al desenelor si al terenurilor de aterizare de pe platoul Naska a fost Paul Kozok, care s-a ocupat cu sistematizarea si studierea acestui fenomen inca din anul 1939. El este cel care a atras primul atentia asupra faptului ca unele linii indica diferite stele si constelatii, fixeaza diversele faze ale Lunii si punctele de rasarit si asfintit ale Soarelui. Impreuna cu profesorul Mazotti de la Institutul peruan de Geografie Militara, P. Kozok a emis ipoteza cum ca desenele si liniile de pe Naska sint de fapt un calendar astronomic gigantic. Unii cercetatori ai enigmelor din Pampa Colorada au sustinut alte versiuni, potrivit carora desenele de pe Naska au un caracter ritualic si se foloseau in trecut pentru ceremoniile magice: oamenii se asezau in rinduri cu faclii in miini si mergeau de-a lungul conturului pasarii-stramos. Desenele gigantice sint conturate cu ajutorul unor santuri adinci de 25 de centimetri si largi de 65 de centimetri, care descopera straturile de minereuri neoxidante care se gasesc pe tot platoul, cu exceptia terenurilor de aterizare. O pasare de 250 de metri Si totusi cine a putut sa vada aceste ceremonii pe platoul pustiu? Si cum au putut fi create toate aceste 12.000 de fisii si linii, 100 de spirale, 788 de desene, printre care un paianjen de 4-5 metri, o maimuta de 80 de metri, un papagal de 50 de metri si o pasare de 250 de metri? Una dintre cercetarile de proportii ale desenelor de pe platou a fost intreprinsa de pilotul peruan Eduardo Eran, care a zburat deasupra Pampa Colorada mai mult de 500 de ore si a facut foarte multe fotografii, chiar daca nu au fost foarte stralucite. Eduardo si prietenii sai piloti au largit suprafata galeriei de fotografii pina la 911 kilometri patrati si au descoperit 130 de imagini necunoscute pina la ei. Ca si majoritatea celorlalti cercetatori, Eran a ajuns la concluzia ca desenele de pe Naska sint un calendar astronomic. Zeci de ani aceasta ipoteza a fost sustinuta de multi savanti, pina cind cunoscutul astronom american Gerald Hawkins, autorul monografiei Dezlegarea tainei Stonehenge, a combatut-o. El a aratat ca renumitul Stonehenge, constructia ciclopica enigmatica de pe dealul Solsbury (Anglia), nu este altceva decit un observator astronomic. Folosind acelasi program pe computer, cu o singura rectificare in ceea ce priveste latimea platoului Naska, G. Hawkins a afirmat ca numai 20 la suta dintre liniile de pe platoul Naska se refera la Soare sau la Luna. In ceea ce priveste stelele, exactitatea directiilor nu depaseste in linii mari dispunerea intimplatoare a numerelor... Computerul a distrus teoria unui calendar solar, a spus G. Hawkins. Aici nu poate fi vorba despre un calendar astronomic. Cercetarile lui Hawkins au avut si un rezultat pozitiv, el este cel care a atras pentru prima data atentia asupra proprietatii stranii a desenelor de pe Naska - toate au fost facute cu o singura linie care nu se intersecteaza niciodata... Liniile au fost facute cu o substanta fosforescenta Gerald Hawkins a observat de asemenea ca linia care formeaza desenele nu se intrerupe nicaieri, a atras atentia asupra liniilor suplimentare stranii care, fiind absolut straine desenului in sine, sint totusi unite cu inceputul si sfirsitul santului, ca si cum ar include desenul intr-un megasistem Naska. Desenele amintesc de niste scheme electrice care au un singur punct de pornire, care nu se pot incrucisa (scurtcircuit), nici nu se pot intrerupe (ruperea legaturilor). Daca privim cu atentie liniile, unde poate fi vazuta clar combinarea paralela si consecutiva a desenelor, atunci se poate dovedi ca liniile santului de pe platoul Naska au fost facute in trecut cu o substanta fosforescenta care este capabila sa straluceasca sub actiunea unei luminii, la fel ca in reclamele si desenele din zilele noastre... Astfel, terenurile de aterizare sau decolare si-au indeplinit rolul lor, iar desenele vazute din aer de la zeci de kilometri pe al lor... Neprietenoasa Pampa Colorada pastreaza inca multe taine, iar pentru destinatia ei aerocosmica pot sta marturie fotografiile facute desenelor din Naska, dar si ceea ce a spus astronomul englez Morris Joseph: Desenul din imprejurimile craterului Aristarh de pe Luna aminteste de giganticele desene geometrice stranii descoperite in pustiul Naska din Peru. Articol de Georgeta Licsandru
