Atlantii Egiptului Antic si misterul initierilor
In perioada Atlantidei multe fiinte umane au atins un inalt grad de percetie extrasenzoriala reusind sa subordoneze si sa foloseasca dupa propria lor vointa elementele naturii. Atingand un nivel atat de inalt era foarte important ca energia pe care o vehiculau sa nu o foloseasca pentru sustinerea unor actiuni materiale, egoiste, ci sa fie in armonie perfecta cu natura, deci sa fie in acord cu vointa divina. Insa la un anumit moment dat, datorita ignorarii legilor divine, respectiv dorintei de a folosii puterea intr-un scop egoist, unii dintre ei au incercat sa canalizeze energii cu o frecventa de vibratie foarte inalta in corpul lor fizic, pentru a-i subordona pe ceilalti.
“Asa ca, acea parte a Pamantului care a a fost candva casa Fiilor lui Dumnezeu, a fost distrusa in totalitate. Inteleptii acelor vremuri, adica Fiii lui Dumnezeu au inceput sa paraseasca planul fizic datorita decaderii spirituale ale umanitatii. Din imperecherea celor
doua rase au fost nascute fiinte care au mostenit pe de o parte cunoasterea magica a
tatalui lor respectiv conceptele materialiste, instinctele animalice, din partea mamei lor.
Aceste fiinte au ajuns la diferite grade ale initierii, insa unii si-au folosit cunostintele
pentru a practica magia neagra, pentru ca astfel sa-si satisfaca propriile dorinte. Ultimii
initiati au stiut ca aceste fiinte pana la urma se vor autodistruge datorita dorintei de a
obtine putere. Atunci ei au construit vapoare foarte mari si puternice care aveau si sistem
de protectie fata de radiatiile emise de folosirea incorecte a anumitor instrumente de catre
magicienii decazuti. Impreuna cu familiile lor, cu animalele si diferitele instrumente
folosite pentru initiere, au parasit in secret pamantul sortit distrugerii (un astfel de
eveniment este descris si in Biblie prin mitul lui Noe, bineinteles acesta fiind relatat prin
intermediul simbolurilor in limbajul acelor vremuri).
Cei care practicau magia neagra intr-un timp foarte scurt si-au pierdut controlul asupra
instrumentelor, fiindca acestea servea doar la a canaliza energia divina macrocosmica
inspre elevarea fiintei umane. Insa pentru acesta era nevoie de cineva, cu un grad foarte
inalt de evolutie, care sa stie sa moduleze aceste energii gigantice. Orientarea lor egoista
a facut ca aceasta activitate sa fie din ce in ce mai greu de controlat. Dupa ce Fiii lui
Dumnezeu au ajuns suficient de departe, un practicant al magiei negre, a directionat
energia cu un nivel de vibratie foarte inalt in propriul sau trup. Trebuie sa specificam ca
din punct de vedere fizic se poate demonstra ca o energie cu o frecventa foarte -foarte
ridicata daca este directionata spre ceva care are un nivel de vibratie mult inferior, in
momentul in care va intra in contact cu acesta se va declansa instantaneu distrugerea
particulelor cu o frecvanta joasa si le va ridica spontan frecventa de vibratie, adica va
transforma particulele fizice in energie; practic va avea loc dematerializarea acestora. Tot
astfel s-a petrecut si in cazul magicianului: energia divina macrocosmica a fost
directionata spre un corp fizic cu o vibratie necorespunzatoare, care nu avea capacitatea
de a transforma si conduce acesta forta gigantica. Drept urmare a inceput un proces de
dematerializare a particulelor cu vibratie joasa, pana ce energiile complementare
declansate prin acest proces au devenit suficient de puternice ca sa aplaneze dezintegrarea
materiei. Urmarile au fost dezastruoase, deoarece a avut loc un cataclism teribil ce a
condus la scufundarea, disparitia Atlantidei.
Initiatii care au parasit continentul s-au stabilit de-alungul ecuatorului Pamantului
unde au pus bazele unor noi civilizatii. Astfel nu intamplator s-au gasit asemanari
uluitoare intre traditiile egiptene din Africa si traditiile mayase si aztece din America de
Sud. Ei detineau cea mai inalta cunoastere de pe planeta si datorita intelepciunii si iubirii
fata de ceilalti foarte repede au castigat increderea bastinasilor, devenind conducatorii
acestora. Se deosebea de ceilalti prin forma capului care era mult alungita inspre in spate.
Ei au fost numiti de catre cealalta rasa “Fii lui Dumnezeu”. De fapt, datorita calitatilor
divine cu care au fost inzestrati si cu care conduceau pe ceilalti, meritau pedeplin aceasta
denumire. Aceasta civilizatie a fost cea care a fondat cultura egipteana, care a
construit piramidele si care a urmarit sa spiritualizeze oamenirea.
La inceput exista un singur conducator purtând numele de faraon – ce se traduce prin
Casa Mare – care era atat mare preot cat detinea si cea mai inalta functie socioadministrativa din stat (un astfel de mare initiat a fost Hermes Trismegistros, adica
Hermes de trei ori mare, tocmai pentru ca el intruchipa cele trei mari functii in
conducerea statului – preot , legislator si conducator). Bineinteles ca aceasta fiinta
atinsese cea mai inalta realizare spirituala si misiunea lui era cea de a conduce umanitatea
spre Dumnezeu. Odata cu evolutia si dezvoltarea vietii sociale, conducerea statului a fost
impartita: faraonul se ocupa de problemele statale socio adminstrative (si el era un initiat)
si marele preot care intruchipa manifestarea divinitatii printre oameni ce era conducatorul
templului si marele invatator al poporului.”
In acest context cultural si spiritual, initierea a reprezentat scopul practicii religioase egiptene, fiind cel mai inalt statut la care putea sa ajunga un discipol.
Initierea reprezenta un proces lung de antrenamant care se intindea pe ani si ani de
zile in functie de aptitudinile aspirantului.
In toate comunitatile, cei care au fost alesi ca potentiali pentru initiere, multi ani au fost urmariti si analizati intr-un mod riguros de catre preoti sau de initiati. In prima faza i se explica aspirantului despre pericolele initierii, despre sacrificiile pe care va trebuii sa le faca,
precum si despre dificultatile cu care se va confrunta. Cei care nu se speriau si aveau
aspiratia necesara erau primiti in templu ca neofiti si unde, sub supravegherea stricta a
preotilor si initiatilor isi incepeau drumul spiritual. Inainte de toate trebuiau sa realizeze
diferite munci fizice in cadrul templului, timp in care erau tot timpul speriati de posibilitatile de a esua in cadrul initierii (aspect intalnit si in zilele noastre la manastiri sau temple). Numai cei cu inima curata, cei care aveau o constiinta curata, cei care si-au recunonscut pacatele trecand printr-un fel de spovedanie launtrica aveau acces la etapele urmatoare.
Din aceasta cauza in toate ritualurile de initiere prima conditie era legata de
purificarea individuala constienta, toti aspirantii arzandu-si pacatele prin focul
credintei si devotiunii.
Primele tehnici vizau purificarea corporala, care incepea printr-o alimentatie corespunzatoare bazata pe vegetale, lactate, plante medicinale, respectiv prin intarirea
structurii fizice cu ajutorul anumitor posturi corporale asemanatoare celor folosite in
hatha yoga orientala precum si exercitii si tehnici de respiratie. La acestea se adaugau
diferite procedee de concentrare si disciplinare mentala. Primele cunostinte teoretice pe
care le invata aspirantul erau legate de studiul stiintelor rationale cum au fost matematica,
biologia, medicina si altele. Deasemenea invatau despre centrii subtili de forta, despre
cum sa-si trezeasca energiile latente din fiinta, cum sa-si controleze instinctele, dorintele
si emotiile. Urmau apoi concepte metafizice despre alcatuirea Universului, despre creatie,
despre diferite reguli de comportament, educatie psihologica, despre istoria umanitatii si
se insista predominant pe evidentierea valorilor sufletesti. Insa toate invataturile
urmareau sa puna in evidenta natura divina a omului, ca de fapt corpul fizic nu este
altceva decat un vehicul pe care il folosim in timpul vietii, ca noi ne aflam intr-un proces
continuu de transformare, iar experienta pe care o dobandim de-alungul vietilor succesive
nu reprezinta altceva decat experiente dobandite, lectii invatate. Astfel la un anumit
moment dat, dupa ce vom acumula suficienta experienta si vom fi destului de maturi, n-i
se va da acces la o cale spirituala pentru a da si ultimele probe, spre a ne identifica cu
adevarata noastra natura divina si nu doar cu corpul fizic si cu simturile.Una din
principalele invataturi erau adevarurile revelate tocmai de Hermes Trismegitros, unul
dintre primii faraoni si ghizi spirtuali al Egiptului Antic. Mesajul tainic al acestui mare
intelept a ramas criptata in faimoasa Tabla de Smarald.
Apoi aspirantul este invatat despre nivelele de vibratie caracteristice acestui Uninvers. I se
reveleaza ierarhia regnurilor, ca la baza se afla regnul mineral, urmata de regnul vegetal,
animal si apoi uman. Dar ciclul nu se incheie aici pentru ca deasupra omului este Dumnezeu, adica originea si sursa tuturor lucrurilor ce exista, este motivul pentru care existam, este energia care in momentul creerii noastre s-a ocultat in adancurile fiintei noastre, spre a ne permite ca printr-un ciclu lung de cautari, urcusuri si caderi, pana la urma sa ne reintoarcem la El.
Dupa dobandirea unui anumit control asupra simturilor se recurgea la folosirea
imaginatiei, la invocarea si trairea diferitelor stari de constinta, ajungand pana la urma ca
aspirantul sa treaca spontan de la o stare negativa foarte joasa, la una pozitiva, extatica.
De exemplu de la tristete amara la bucurie paradisiaca, sau de la frica paralizanta la curaj
si increderea maxima in sine. Aceste tehnici conduceau gradat la intarirea si calirea
nervilor, la dobandirea controlului asupra orcarei stari ce poate sa apara.
O alta proba consta prin faptul ca aspirantul era inchis in diferite incaperi izolate, de
regula acestea se aflau in subteranele templelor si chiar a piramidelor, labirinte cu diferite
capcane pe care el trebuia sa le treaca, trebuia sa stea izolat in intuneric si singuratate.
Adeseori probele de curaj depaseau limitele normalitatii: aspirantul trebuia sa treaca prin
ape unde erau crododili, capcane mortale (aceste practici s-au pastrat in toate traditiile
spirituale ale planetei, iar de exemplu, in anumite comunitati din Tibet, aceste probe se
sfarseau adeseori cu moarte prin muscaturi de cobra). Trierea si probele in sine erau
sustinute din punct de vedere subtil de marii initiati, astfel incat reuseau numai cei care
erau suficient de pregatiti pentru a trece mai departe spre urmatoarea etapa a initierii. Aici
aveau loc adevaratele lupte psihice, otelire vointei. In intuneric el trebuia sa-si
constientizeze toate greselile, sa le confrunte cu aspiratiile sale, sa-si cantareasca toate
faptele bune si rele ale vietii sale.
Dupa ani de purificare apareau capacitatile telepatice si astfel trezind incet cu incetul
energii nebanuite aspirantul incepea sa aiba control asupra elementelor naturii: pamantul,
apa, focul, aerul si eterul. La baza tuturor lucrurilor stateau tehnicile de concentrare si
focalizare, disciplinarea mintii si trezirea intuitiei spirituale. Dupa acestea urmau exercitii
mult mai grele cum ar fi cele de identificare perfecta cu obiectul concentrarii, retragerea
completa a simturilor, transferul constiintei, controlul centrilor de forta. (a se citi Initiere
in Hermetism).
La momentul potrivit i se revela aspirantului anumite secrete cum ar fi cele despre legile
care stau la baza fenomenelor naturii, despre teleportare, materializare si dematerializare,
materie si antimaterie, despre premonitii, clarviziune, legile timpului si spatiului, vidul
ce exista dincolo de orice manifestare. Se explicau deasemenea importanta piramidelor,
depre chivot si bagheta magica. Rezultatul la care trebuia sa se ajunga era in primul rand
invingerea marilor pacate ale ale fiintei umane: orgoliul, mania, ura, gelozia, rautatea,
invidia.
Aspirantul este pe urma initiat in marile adevaruri, in diferitele stiinte oculte printre care
un rol foarte important o avea astrologia initiatica, numerologia, tarotul, kabala si
simbolismul.
In esenta, initierea a reprezentat si reprezinta posibilitatea omului de se separe intrun
mod constient de materie, de conditia sa muritoare. Ruperea aspirantului de ego si
de atasamente. Omul constientiza natura lui divina, ca dincolo de acest corp el este mult
altceva.
Dupa ce maestrul considera ca era suficient de pregatit, dupa incercarile anilor de ucenicie, urma initierea propriu zisa. Era culcat intr-un sarcofag, intr-un sicriu, acesta simbolizand starea de transcendenta, divizare fiintei sale.
Iata cum relateaza clarvazatoarea Elisabeth Haich discutia dintre maestru si discipol
inaintea initierii: “inainte de a te trezii din constiinta ta fizica spre a te regasii in sfera
infinita a constiintei divine, acele energii specifice, ce-ti definesc caracterul, pe care de
mai multe ere cosmice le-ai determinat prin intermediul faptelor tale si care acuma isi
asteapta la nivel subconstient, momentul favorabil pentru a implinii legea cauzei si
efectului, acuma le vei percepe sub forma de vise. Nu poti sa le distrugi deoarece fac
parte din fortele creatiei. Insa le poti oprii inainte de a se manifesta la nivel fizic, daca
intr-un mod constient vei cobori in adancurile sufletului tau si acolo trezind aceste vise le
vei trai ca pe realitati obiective. A trai toate acestea inseamna ca omul sa retraga acele
energii cauzale si sa le perceapa intr-un mod constient ca pe ceva concret. Astfel se
dizolva tensiunile energetice de la nivelul cauzal avand drept efect diminuarea si apoi
disparitia lor definitiva. In timpul initierii iti vei trai intregul viitor sub forma unor
imagini de vis, deasupra limitelor spatio – temporale. Atunci te vei elibera de propria ta
individualitate, de propria ta personalitate, iar corpul tau il vei folosi intr-un mod
neconditionat in realizarea vointei lui Dumnezeu. Fiecare initiat are responsabilitatea de a
ramane pe Pamant pentru a contribui la trezirea spirituala a celorlalte fiinte umane.
Scopul este acela ca orice s-a rupt de esenta divina si sa atasat de materie, sa se reintoarca
in unitatea primordiala.Insa daca initiatul se va opune sensului evolutiei, folosind energiile supreme pentru propriul sau interes personal, atunci aceste energii imense focalizate in prorpiul sau corp il vor determina sa decada mult mai jos decat cineva cu un nivel de constiinta normal, care va realiza acelasi greseli. Omul normal avand acces doar la energiile fizice, pe acestea le va orienta in corpul sau, deci el va induce forte fizice intr-un corp fizic ceea ce evident ca nu il va duce spre decadere. Initiatul insa nu foloseste forte fizice, ci fortele
divine creatoare, iar daca va orienta aceste energii inalte, spirituale, in corpul sau, va
decade. Cu cat va folosii forte mai mari cu atat decaderea va fi mai adanca. Deci, daca
vrei sa ai parte de initiere, trebuie sa ai in vedere ca ceea ce un om normal poate face fara
a fi pedepsit, tu nu-ti poti permite doarece un initiat nu foloseste energii fizice ci se
branseaza la energiile divine macrocosmice pe care in functie de nivelul sau de constiinta
le moduleaza in sensul evolutiei spirituale. Datorita exercitiilor de pregatire ai atins deja
acel prag prin care poti sa percepi aceste adevaruri. Asa ca trebuie sa-mi raspunzi cu toata
seriozitate: ai curajul sa-ti asumi aceste responsabilitati, pericolul, toate aceste legi, vrei
sa primesti cu adevarat initierea sau mai bine te retragi si iti ghidezi viata dupa legile
conditiei umane ?”
In timpul initierii se induce in fiinta aspirantului, in functie de nivelul de constiinta al
acestuia, o energie cu o frecventa foarte ridicata, o frecventa corespunzatoare posibilitatii
de a percepe totul nu din punct de vedere al constiintei umane limitate, ci din punct de
vedere al constiintei divine infinite. Doar dupa o pregatire deosebit de stricta se poate
realiza acest proces fara ca aspirantul sa sufere anumite consecinte negative, este nevoie
ca el sa-si controleze pedeplin vointa pentru a-si putea conecta constiinta la frecvente atat
de inalte. Va avea loc trezirea treptata a centrilor de forta si aspirantul va trai pe fiecare
nivel adevarata sa identitate. Cand va atinge ultima treapta, al saptelea nivel de constiinta
el se va contopii cu propriul sau eu divin, traind ca totul este in Dumnezeu si Dumnezeu
este in toate.”
Spiritualitatea orientala denumeste acest fenomen “revelarea Sinelui”, adica identificare
omului cu esenta sa dumnezeiasca. Insa fara ajutorul unui invatator care a atins deja acest
nivel de constiinta, nu se poate trai marele mister, marea initiere.
Iata ce spune Jannkovich Istvan, un mare egiptolog care prin cercetarile sale asupra
valorilor spirituale ale Egitului Antic, a avut parte de diferite viziuni, chiar legate de o
viata precedenta in care a trait in Egipt intr-o perioada in care initierea isi mai pastra
valoarea adevarata: “Recunoasterea pacatelor iti da viziunea luminii launtrice, iti
permite sa privesti in misterioasele sfere ale sufletului. O noua poarta se deschide
pentru noi. Aici Eu-l nostru intelege fara conditionarea corpului fizic, misterele
profunde ale creatiei si incepe sa simta absolutul, principul primordial. Lumina, cea
mai inalta energie cosmica, simbolizeaza iluminarea divina. Abia atunci Eu-l va fi
capabil sa`recunoasca adevarurile uitate, sa inteleaga raportul dintre invataturile
vietilor precedenta pentru ca astfel sa-si gaseasca menirea din aceasta viata. In acest
fel omul traieste initierea sa personala. Asa ajung initiatii la lumina si devin parte din
lumina, prin revelarea tainica a starii de Osiris sau de inaltare si comuniune cu Dumnezeu
Tatal. O importanta deosebita joaca in acest sens trairea personala. Ceea ce a fost
trait ramane pentru totdeauna sub forma de prezent in constiinta initiatului si va influenta
intrega lui viziune despre viata, intregul lui mod de gandire. Dupa ceea el va vedea totul
dintr-un punct de vedere cosmic, iar valorile materiale vor devenii transparente in fiinta
lui. De fapt i s-au deschis ochii spirituali. Bunatatea si rautatea sunt judecate altfel pe
lumea cealalta, mult altfel decat pe Pamant. Acolo sunt valabile doar legile cosmice ale
iubirii, iar legile materiale pur si simplu nu exista. Adevarata iubire va biruii egoul si
va atrage dupa sine iertarea pacatelor si miluirea. Initiatii nu numai ca au invatat dar
au si experimentat diparitia cuantumului spatio-temporal. Au devenit constienti ca dupa
moarte se vor integra in rezonantele cosmice universale, ca moartea fizica nu este altceva
decat transformarea Eu-lui, privita dintr-un alt punct de vedere.
Initierea insa nu ia sfarsit odata cu terminarea ritualurilor specifice, initierea este o responsabilitate fata de noi insine, ca omul sa-si continue neincetat munca inspre desavarsirea lui spirituala. Iar acesta depinde de persoana in cauza, caci de fapt initierea are loc in launtrul fiintei. Ritualurile au rol de instrumente ajutatoare. In constiinta trezita a initiatului evolutia nu se sfarseste niciodata. Asa si numai asa el isi va constientiza toate
prejudecatile, se va debararsa de toate dorintele, isi va invige egoul si in sfarsit va
triumfa asupra vietii. Intreaga lui fiinta se va umple gradat, datorita efortului pe
care il va depune, cu lumina divina a creatiei. Scopul si sensul initierii este ca omul
sa poata trai marele mister, sa recunoasca faptul ca este parte integranta din totul
macrocosmic si ca in jurul lui totul este lumina, iubire, totul este energie vibratorie”.
Cea mai pregnanta prezenta in cadrul acestor initieri este zeita Isis, descrisa ca fiind
arhetipul feminin al creatiei – zeita fertilitatii si a maternitatii. I s-au dat mai multe nume
si a jucat mai multe roluri in istorie si mitologie – ca zeita si femeie creator. In
dualitatea realitatii noastre – ea reprezinta aspectele noastre feminine, creatia,
renasterea, ascensiunea, intuitia, abilitatile psihice, vibratiile inalte, dragostea si
compasiunea. Ea este energia Yin, mama care ne hraneste, Preoteasa, zeita tuturor
povestilor mitologice, precum si imaginea feminina din miturile creatiei. Este esenta
energiei feminine care face parte din noi toti. Isis, reprezinta irisul ochiului, ochiul lui
Horus ivit din unirea lui Isis cu Osiris, ochiul lui Ra, sursa creatiei. (Bibliografie Rudolf
Steiner)
Statuia zeiţei, în Sais, purta această enigmatică inscripţie: “Sunt tot ce a fost, tot ceea
ce este, tot ceea ce va fi şi niciun muritor (până acum), nu mi-a ridicat vălul.”
Interesant de stiut….
“Seichim este o forma de energia identificată de Patrick Zeigler în vechile temple
egiptene, probabil utilizată de marii preoţi egipteni sau amplificată pur şi simplu acolo
din cauza efectului de piramidă. De asemenea, este posibil ca Patrick Zeigler să fi fost un
vindecător într-o viaţă anterioară şi să fi încercat din toate puterile să-şi recapete forţa
vindecătoare, aşa cum spune Stephen Comee. Prin channelling, Christine Gerber a
obţinut numai cele patru consoane (SKHM), existând astfel mai multe variante de scriere
– Seichem, Seichim, Sekhem. Iar cele mai potrivite traduceri şi interpretări sunt Forţa
Vitală, sau Puterea Spirituală, ceea ce duce cu gândul la Sursa Universală, deşi energia
este numai asemănătoare, nu identică aceleia din Reiki.
Energie fină, delicată, capabilă să inducă uşor stări modificate ale conştiinţei (SMC), ea
lucrează în special asupra sufletului. Iar când sufletul (inima, chakra a IV-a) este deschis
şi plin de iubire ne vindecăm şi deschidem calea speranţei şi a fericirii. Cu cât devenim
mai plini de compasiune (frecvenţa ideală a vieţii), cu atât se dezvoltă mai rapid intuiţia şi
se ajunge la iluminare. Sistemul este conceput pentru a trăi Unitatea în cadrul
Universului, fiecare nivel fiind o treaptă către propriul suflet şi către Univers.”
http://putereaprezentului.wordpress.com/2010/01/24/atlantii-egiptul-antic-si-misterulinitierilor/
