„Atlandida e în MAREA NEAGRĂ. Insula Șerpilor, o rămășiță”

„Atlandida e în MAREA NEAGRĂ.
 Insula Șerpilor, o rămășiță”

NOTA: Teritoriul Marii Negre si al Daciei nu a fost singurul teritoriu atlant, astfel incat continutul acestui articol nu dovedeste nici pe departe faptul ca aici ar fi fost situat orasul principal al Atlantidei, ci doar unul din centrele atlante, dar nu este mai putin adevarat si important faptul ca noi romanii, calcam pe pamant atlant in fiecare zi.  Anca & Catalin Bogdan

ARTICOL

"Când dezastrul a lovit, a făcut-o cu o iuţeală terifiantă. A debutat cu un cutremur de proporţii, urmat de un gigantic val tsunami, care a măturat aproape întreaga insulă. Supravieţuitorii au trăit doar cât să fie martorii unei şi mai mari orori.

Neputincioasă în faţa stihiilor dezlănţuite, insula s-a scufundat în întregime. Un pământ feeric, paşnic, prosper, cu clădiri monumentale şi tehnologii înalte, create de către o civilizaţie superioară, care a pierit ca urmare a unei calamităţi de proporţii. Acesta a fost destinul Atlantidei, după spusele filosofului grec Platon. De-a lungul timpului, cercetătorii au crezut de mii de ori că au dat peste legendara Atlantidă.

A apărut chiar şi Atlantologia, o ştiinţă complexă, care studiază teoriile despre continentul dispărut. Căutările nu au încetat, la fel şi supoziţiile. La atâta timp de la naşterea legendei despre existenţa civilizaţiei superavansate şi înfloritoare a atlanţilor, dicuţiile, controversele, poveştile continuă, nepierzându-se nimic din spectaculozitate şi, de ce nu, din…realismul visului că omenirea este “copilul" lor. Al atlanţilor.

O mare forţă militară

Platon a pomenit în dialogurile sale despre o civilizaţie extraordinară, care locuia pe un continent, sau insulă, sau cetate, numită Atlantida, cu capitala la Poseidonia. Oraşul era înconjurat cu numeroase şanţuri de apă legate de poduri şi tuneluri.

Atlantida avea o cîmpie fertilă brăzdată de o mulţime de canale transversale, pe care se ridica "un munte nu prea înalt“, din care ţîşneau două izvoare, unul fierbinte şi altul cu apă rece. În cetate erau temple, săli de gimnastică, un mare hipodrom, cazărmi, antrepozite care înconjurau Palatul Regal. Se apreciază la 5-6 milioane de oameni populaţia regatului principal al Atlantidei, o mare forţă militară care putea strînge sub drapel 10.000 de care de luptă şi 1.200 de corăbii de război. Rege era Evenor, care a avut cu Leucipe o fată, Clito, soţia lui Poseidon. Atlas sau Atlant, fiul cel mare, a primit de la Poseidon partea cea mai întinsă şi mai bogată, din centru, care, conform calculelor cercetătorului Rousseau-Liesens, avea o suprafaţă de 160.000 km pătraţi.

Insula Şerpilor, posibil o rămăşiţă

A fost "localizată“ din Groenlanda pînă în Africa de Sud, din Suedia pînă-n Sahara, Insulele Britanice, Palestina şi Caucaz, Amazonia, Madagascar şi Mongolia. Niciuna dintre aceste ipoteze nu a rezistat însă analizei aprofundate, cu excepţia unei Atlantide cretane, în a cărei capitală, Cnossos, s-au găsit vestigiile unor palate monumentale. Dar, nu demult, Google Ocean, programul care permite vizualizarea topografiei subacvatice, a făcut o descoperire epocală. Studiind stratul situat imediat sub fundul mării, un inginer britanic a dat peste o reţea de străzi perfect trasate care nu pot fi făcute decât de mâna omului.

Imediat unii dintre cercetători au făcut legătura cu Atlantida, continentul dispărut. Descoperirea, situată în una din locaţiile presupuse ale Atlantidei, a “dezvoltat" ipoteza că ar fi vorba tocmai de oraşul scufundat. Imaginea subacvatică este însă departe de a a constitui o mărturie. Susţinătorii plasării Atlantidei în Marea Neagră cred mai departe că adevăratele dovezi sunt îngropate în apropierea României, iar Insula Şerpilor ar fi o rămăşiţă a înfloritoarei civilizaţii. 

Gânditorul pune pe gânduri

Etnograful Adrian Bucurescu arată că fabuloasa ţară s-a scufundat în marea denumită de egipteni Siriath, adică Marea Neagră. În cinstea lui Orpheus, împăratul-zeu numit de atlanţi, şi urmaşii lor direcţi, tracii, egiptenii au ridicat acum mai mult de 5.000 de ani, la Giseh, enigmaticul Sfinx. În 1913, în "Dacia preistorică“, Nicolae Densuşianu localiza Atlantida între Porţile de Fier şi Sfinxul din Bucegi. "Atlantis“ este tradus de unii lingvişti prin "Fericire“, iar grecii antici denumeau actuala Insulă a Şerpilor din Marea Neagră, Makaron, adică "A fericiţilor“.

Nu departe de ea, arheologii ruşi au descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite, după unii, atlanţilor. În apropiere, la Hamangia, au fost găsite uimitoarele figurine din lut, intitulate generic "Gânditorul“ şi datate 5.000-3.000 Conform datării realizate, statuetele sunt din 3.500 -4.000 î.e.n. şi sunt considerate capodopere ale artei primitive universale. Desigur, s-a pus problema că atlanţii nu ar fi deloc străini de ele…

În anul 2000, statueta de la "Hamangia" a fost desemnată, de către o comisie internaţională, unul din cele 10 artefacte ale culturii pămîntene care ar trebui să ne reprezinte planeta. Respectiv, "Gînditorul" ar trebui să fie unul dintre simbolurile care să fie trimise în spaţiu pentru o eventuală întîlnire cu o civilizaţie extraterestră. Între “Gânditorul " de Hamangia, “Sfinxul" din Bucegi, Sanctuarele geto-dacice de la Sarmisegetuza-Regia, Sfinxul şi piramidele de la Gizeh se spune că există o legătură strânsă, bazată pe calcule şi interrelaţii geometrico-matematice deosebite. Însăşi cetatea Histria ar conţine o “ciudăţenie" după cum spun unii dintre specialişti: pare a fi construită pe role.

Eminescu ştia?

Prin urmare, conform ipotezei susţinute de tot mai mulţi adepţi, din străvechea Atlantidă ar fi rămas doar Insula Şerpilor. Certitudine este doar faptul că pe colţurile de stâncă azi pustii se ridica pe vremuri un superb templu închinat zeului Apollo. Se spune că însuşi Mihai Eminescu a vorbit în versurile sale de enigmatica Atlantidă din Marea Neagră. "Din Fundul Mării Negre, din înalte-adînce hale/ Dintre stînce arcuite, din gigantice portale/ Oastea zeilor Daciei în lungi şiruri au ieşit“.

Locuitorii Insulei Şerpilor din antichitate era numiţi Blajini sau Preafericiţi şi erau consideraţi urmaşii atlanţilor. Ipoteza existenţei unei Atlantide pe teritoriul actualei Mări Negre a fost îmbrăţişată şi de Robert Ballard, descoperitorul Titanicului. Acesta susţine că, în urmă cu circa 7.000 de ani, fâşia de pămînt care separă Mediterana de lacul Mării Negre a cedat sub presiunea apei, distrugînd civilizaţia momentului respectiv.

Ar merita

Pe de altă parte, la aproximativ 1.000 de kilometri de coasta nord-vestică a Africii, lângă Insulele Canare, s-a descoperit un dreptunghi de circa 20.000 km pătraţi, care seamănă cu harta aeriană a unui oraş. Străzile subacvatice par a fi trasate printr-o tehnologie umană. Descoperirea a fost făcută de către Bernard Bamford, inginer în aeronautică, care e convins că e vorba de Atlantida. El a obţinut imaginea subacvatică la coordonatele 31 15’15.53’’ nord şi 24 15’30.53’’ vest, cu ajutorul programului Google Ocean (bazat pe sateliţi), o extensie a binecunoscutului Google Earth.

Imaginile au aprins imaginaţia oamenilor de ştiinţă, care au început să creadă că e vorba chiar de oraşul scufundat din scrierile lui Platon, localizat de gînditorul antic în apropierea Coloanelor lui Hercule (strîmtoarea Gibraltar). Descoperirea se află la şase kilometri în largul coastelor Marocului, în locul cunoscut drept Groapa Abisală Madeira. "Chiar şi dacă ar fi doar o formaţiune naturală, şi tot ar merita o privire apropiată“, susţine dr. Charles Orser, profesor de arheologie la Universitatea New York State.

Legătura cu tracii

Charles Berlitz a publicat într-una din cărţile sale, "Atlantis, al optulea continent“, o hartă modernă a planşeului Oceanului Atlantic. În zona Insulelor Canare, el arată că există şi azi, acoperit de ape, un masiv muntos numit Dacia. De aici, presupunerea că atlanţii au plecat către zona Carpato-Danubiană, iar tracii ar fi urmaşii atlanţilor. Poate au ajuns în Insula Şerpilor (Albă) unde exista acel templu al Zeului Soare (atlanţii aveau o religie bazată pe cultul Soarelui), apoi unul închinat lui Ahile sau chiar mormîntul semizeului.

Edificiul antic avea formă pătrată, fiecare latură avînd 29,87 m şi se pare că avea nouă altare. Funcţiona şi ca oracol şi se spune că aproape totul era din aur, marmură albă şi mărgăritare. Legendele romane spuneau că templul alb nu a fost construit de mâna oamenilor, ci era de origine divină. Motiv pentru care întreaga insulă a fost numită Insula Sfîntă. Atlanţii e posibil să fi ajuns şi prin părţile Braşovului, dacă ar fi să dăm crezare ipotezei care susţine că enigmaticul Templu al Ursitelor de la Şinca Veche a fost întemeiat de aceeaşi civilizaţie care a ridicat şi Templul Alb din Insula Şerpilor.

Epilog: dincolo de lumea văzută

O legendă ocultă, preluată printre alţii de doctorul în ştiinţe chimice N.F. Jirov, părintele Atlantologiei, arată că, o infimă parte a elitei atlanţilor sinistraţi s-a salvat cu ajutorul unor nave cu reacţie, zburând în diferite direcţii ale Pământului şi, chiar spre alte planete. Albert Einstein susţinea că OZN-urile sunt produsul unei civilizaţii plecate de pe Terra acum 20 000 de ani. O relicvă a atlanţilor ar fi populaţiile actuale care au caractere genetice şi rasiale neobişnuite.

Vestitul faraon Keops a avut printre numeroasele soţii o blondă, legendele indienilor din Peru pomenesc de zeul Manco-Capac, care a venit din cer cu soţia sa, o femeie cu ochi albaştri şi păr roşu. În junglele amazoniene din Matto Groso şi de pe râul Pixuma din Brazilia au fost descoperite enigmatice triburi de indieni "albi", cu păr blond sau roşcat, unii înalţi de doi metri.

Dar cel mai şocant este exemplul guanşilor, cea mai veche populaţie de tip Cro-Magnon din Insulele Canare din Atlantic, exterminată în totalitate de spanioli în secolul al XV-lea, popor de talie înaltă, cu mulţi indivizi blonzi şi roşcovani cu ochi albaştri, cu preotese care slujeau unui cult al Soarelui, şi cu o scriere nedescifrată. Cel mai ciudat lucru este originea necunoscută a acestei populaţii, care nu avea nici cele mai elementare mijloace de plutire, deşi era înconjurată de ocean!

În unele lucrări ezoterice, atlanţii apar de multe ori cu părul blond sau roşu, înalţi de circa trei metri şi, se pare, că adorau soarele. Iar Insulele Canare se mai numesc şi Insulele Fericiţilor sau Insulele Blajinilor. Şi, printre altele, să nu omitem faptul că în tradiţia românească există frumoasa legendă a Blajinilor, care, potrivit credinţei populare, fac parte din cei dintâi oameni de pe pământ, sunt incapabili de a face rău, şi s-ar afla dincolo de lumea văzută, pe unde se varsa Apa Sâmbetei, în delta ei, pe Ostroavele Albe…"

Autor:  Roxana Roseti

www.evz.ro/detalii/stiri

LACASURILE SECRETE ALE LEULUI - PIRAMIDA LUI KEOPS

LACASURILE SECRETE ALE LEULUI

Autor: G. H. Williamson

-fragment-

Istoria ne dă numeroase exemple de documente importante care au fost ascunse,

spre a scăpa de distrugere iminentă. Nici istoria Atlantidei nu face excepţie. Citim în

Platon că istoria Atlanţilor a fost scrisă pe tăbliţe de aur, care au fost "plasate la loc

sigur, spre a fi transmise posterităţii". Atlantida a dispărut, lăsând numai amintirea ei

şi câteva insule - Azorele, insula Sf. Paul, Tristan de Cunha), care înainte fuseseră

culmi muntoase. Supravieţuitorii au plecat către Egipt unde fusese deja întemeiată o

mare civilizaţie, cu circa 24.000 ani î.I.Ch.

Piramida Altar, în mijlocul ţării Egiptului, a fost construită de mari arhitecţi veniţi din

Atlantida şi supervizată de vizitatorii din alte lumi. Ei aveau înţelepciunea care i-a

făcut să rezolve Misterul Misterelor... "Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu".

În Camera Regelui, care se află în partea cea mai înaltă a Piramidei - descoperită în

zilele noastre - se găseşte un obiect absolut unic. I s-au dat felurite nume, de la acela

de sarcofag, până la acela de cufăr pentru seminţe. În realitate este "o ma-trice într-o

altă matrice" - un caliciu sacru - figurând glanda pineală (epifiză) prezentă în orice

creier uman. Acest receptacul, care se află în Camera Regelui, este deschis, pentru

totdeauna, aşteptând cu răbdare preţioasa comoară - împlinirea ce va fi adusă de

Noua Eră.

"Sarcofagul" nu a fost destinat de desăvârşiţii lui constructori pentru a primi un trup

de mort! Iar Piramida, care a fost construită deasupra unei "anomalii magnetice"

naturale, amplifică, prin forma ei piramidală, conică, forţa naturală; ea devine, astfel,

un instrument de mare energie şi forţă cosmică.

Acesta este motivul pentru care, în Camera Regelui, atmosfera şi temperatură sunt

atât de ciudate: un frig precum cel al morţii pătrunde până-n măduva oaselor! Şi dacă

este lovit sarcofagul, sunetul propagat nu-şi are corespondent în nici o gamă

cunoscută! Dacă cineva ajuns până în "valea umbrelor" ar muri, simplul fapt de a fi

plasat în acest receptacul deschis ar fi suficient pentru a-1 readuce la viaţă!

Mai târziu această forţă naturală a Piramidei a scăzut, şi cei care erau iniţiaţi în

Misterele Sacre erau aşezaţi în "sicriul" ei de piatră, care reprezenta - simbolic -

Puterea ei originară. Ritualul semnifica faptul că neofitul era "condus" către "o nouă

viaţă", căci "trebuie să te naşti a doua oară!"

Savanţii au determinat că emană încă o uşoară forţă magnetică din această

gigantică structură, dar în prezent ea este insuficientă pentru a permite trecerea de la

moarte la viaţă.

Camera Regelui şi Camera Reginei sunt aşezate, una faţă de cealaltă, în aceeaşi

poziţie în care este aşezată glanda pineală în raport cu cea pituitară (hipofiza).

Niciodată nu a fost descoperită vreo urmă de sistem de iluminat, fiindcă era inutil.

Constructorii perfecţi se bucurau de ochi "care vedeau tot" şi erau ei înşişi o lumină,

Strălucirea ochiului lor interior ilumina tot ce se afla în interiorul templului.

Aproape de vârful Marii Piramide se află camera cea mai secretă. Ea conţine scrieri

ale tuturor civilizaţiilor lumii. O moştenire pentru umanitate, pe care omul modern o

poate abia cu greu concepe! Odată cu Era Nouă, când Semnul Fiului omului va fi

vizibil pe ceruri, TOATE lucrurile se vor revela. Şi, din nou, în decursul secolelor,

omenirea va atinge acelaşi nivel atins de constructorii Marii Piramide, acum 26.000

de ani...

Kheops nu ar fi permis niciodată un asemenea lucru, dacă ar fi fost el adevăratul

constructor al Piramidei! Scoicile marine prezente la baza Piramidei dovedesc,

totodată, că a fost ridicată înaintea unei mari inundaţii. Această teorie se sprijină pe

tradiţii arabe, care adesea au fost greşit interpretate. Aşadar, Piramida a fost

construită înaintea marilor inundaţii determinate de scufundarea finală a Atlantidei.

Catastrofa a dat naştere unei ridicări de valuri, care au acoperit ţărmul şi unele

regiuni spre interior. Fenomenul s-a petrecut cu circa 24.000 de ani î.I.Ch. La acea

epocă, marele savant atlant TOTH a venit în Egipt pentru a ajuta la proiectul pus în

lucru de către vizitatorii din spaţiu. La începutul fiecărui nou CICLU COSMIC (fiecare

durând aproximativ 26.000 de ani), va fi construit un edificiu asemănător. Sfinxul a

fost realizat cu mii de ani după aceea, de către lucrători egipteni, cum o dovedeşte

stilul operei. Adevărata intrare a Piramidei a fost acoperită, astfel, de Sfinx... un lăcaş

secret al LEULUI. Aceasta, pentru a împiedica pe intruşii unei epoci de tenebre să

profaneze mormântul sacru. Trecerea care conducea spre Camera Regelui şi la alte

camere mai secrete a fost închisă cu mii de ani înaintea erei creştine; din această

cauză, după aceea, toţi cei care au fost admişi în Misterele Piramidei au primit

iniţierea în galeriile subterane - necunoscute astăzi. Fără aceste galerii nu ar fi fost

posibil să se intre sau să se iasă, de vreme ce singura intrare de la suprafaţă era

închisă complet de blocurile peretelui exterior. Intrarea secretă - acoperită de masa

Sfinxului, OMUL-LEU - va fi scoasă la iveală în anii ce vor veni.

Altădată, accesul la temple - sub Sfinx - era închis cu o poartă de bronz, al cărui

mecanism secret era învăluit într-un respect general - un soi de teamă religioasă îi

asigura inviolabilitatea, mult mai bine decât ar fi făcut-o o pază înarmată. În interiorul

Sfinxului s-au tăiat galerii ce duc la partea subterană a Marii Piramide. În aceste

temple ascunse sub pământ se găsesc în prezent manuscrise alcătuite pe tăbliţe de

argilă sau de metale preţioase şi pe suluri de papirus.

Piatra de încununare era ea însăşi o piramidă în miniatură, din aramă pură! Este

metalul simbolic al Venusului, aşa cum Crux Ansata (Ankh) - simbolul eternităţii - este

simbolul planetei Venus. Această stranie calitate i-a conferit poziţia ei de piatră

unghiulară.

Cei vechi spuneau: "Arama este mai preţioasă ca aurul!"

"Iluminaţii" antichităţii traversau culoarele şi camerele mistice. Trecând pragul porţii,

ei erau oameni; când ieşeau, deveneau ZEI.

Piramida este locul "celei de-a doua naşteri", "Matricea misterelor".

Tradiţia spune că undeva, în adâncurile ei, trăia o fiinţă care se numea "Locuitorul".

Era un înţelept cu cap de leu, pe care puţini oameni 1-au zărit.

S-a spus deja că TOTH Atlantul a ajutat la realizarea Piramidei. Celelalte piramide,

ridicate mai târziu, au fost imitaţii mai mici şi nu atât de perfecte, realizate de

egipteni. Toth a aşezat manuscrise secrete şi cele douăsprezece tăbliţe de smarald

ale sale în Marea Piramidă.

Mai târziu, în timpul domniei agitate a lui Horemheb (1346-1322 î.I.Ch.), tăbliţele

acestea au fost scoase din Piramidă şi expediate marilor preoţi Maya din America

Centrală, care le-au aşezat sub altarul unuia dintre marile temple ale Zeului Soarelui

din ţara lor.

După cucerirea spaniolă, oraşele au fost părăsite şi comorile templelor uitate.

Toth a mai ascuns în Piramidă şi alte scrieri şi instrumente ale Patriei-Mamă Mu şi

ale Atlantidei. Aceste scrieri explică cum au trăit "Fiii Luminii" printre cei vechi. Ei nu

semănau cu fiii oamenilor, decât atunci când doreau să îmbrace aparenţa materială.

Apoi, "o bucată dintr-o stea" a căzut asupra Atlantidei şi a distrus-o.

În însemnările sale, Toth descrie cum aceşti "Fii ai Luminii" "îşi folosesc bagheta,

dirijând cu ea o rază vibratorie". Pare o aluzie la puterea "vril "-ului, utilizat de

numeroşi regi şi prinţi ai Egiptului în anii următori!

În timpul celei de-a 3-a Dinastii (anul 3.000 î.I.Ch.), Toth s-a încarnat în Egipt,

devenind Iemhotep, arhitectul Regelui Zoser. Mai târziu Egiptenii l-au zeificat,

declarându-l Zeul Ştiinţei şi al Medicinei; a fost identificat şi cu Toth, Scribul Zeilor.

Ceea ce era corect, deoarece el era Toth. Numele său, Iemhotep, înseamnă "cel ce

vine în pace". În timpul domniei lui Zoser el a descoperit baghetele-vril, pe care le

ascunsese în Marea Piramidă pe vremea când era Toth. Iemhotep a fost zeificat,

fiindcă a revelat marea putere a vril-ului în perioada reîncarnării sale, şi a realizat

numeroase minuni, gratie acesteia. Toth spune, în tăbliţele sale de smarald: "În vârful

Piramidei, am aşezat "cristalul" care-şi trimite raza în "Spaţiu-Timp" şi care captează

forţa ce vine din eter"... Cristalul era."piatra unghiulară" din Aramă Pură!

Toth mai spune că Marea Piramidă a fost copiată după piramida naturală de forţă

telurică care arde veşnic şi că, din cauza aceasta, ea va dura dincolo de secole.

Una dintre tăbliţele de smarald menţionează: "De mult, în trecut, foarte departe în

Spaţiu-Timp, Copiii Luminii şi-au coborât privirile pe Pământ; văzând pe copiii

oamenilor supuşi şi prizonieri ai "Forţei venite din Adâncuri", ei au înţeles că omul nu

se va putea ridica de la pământ către Soare, decât eliberându-se de această sclavie.

Pentru a-i ajuta, ei au venit pe Terra şi s-au încarnat în trupuri asemănătoare celor

omeneşti. "Maeştrii tuturor lucrurilor" au spus, apoi: "NOI suntem aceia care am fost

creaţi din pulberea spaţiului, împărtăşind viaţa întregului Infinit, trăind în lume precum

copiii oamenilor, asemeni copiilor oamenilor, şi totuşi, Diferiţi..."

Constructorii Marii Piramide au îngropat una dintre marile lor nave spaţiale la baza

acesteia. Puterea ei s-a adăugat celei a monumentului. Toth se referă la acest fapt

când menţionează: "Adânc în sol, aproape de fundaţii, a fost îngropată o navă

spaţială care aşteaptă momentul când omul se va elibera. Deasupra navei spaţiale

va fi ridicat un reper sub formă de LEU, asemănător, totuşi, OMULUI".

"Confreria Binelui", care a parcurs un drum lung şi anevoios spre a ajunge în Egipt,

trecând prin continentul MU şi Atlantida, ni se dezvăluie iarăşi.

Dar, înaintea ZORILOR, este din ce în ce mai necesară o PREGĂTIRE.

Această lucrare în Lumină trebuie să fie desăvârşită de-a lungul a numeroase

încarnări. E aproape imposibil de vorbit amănunţit despre un astfel de travaliu, întins

pe o durată atât de îndelungată. Aşadar, în cartea de faţă nu vom vorbi decât despre

VIEŢILE cunoscute în ISTORIE.

De exemplu, în jurul anului 1800 î.I.Ch., Avraam - tatăl tuturor evreilor şi primul mare

patriarh - era contemporan cu Hammurabi - Regele Imperiului Babilonian. Avraam

plecase din Ur, în căutarea unei ţări unde ar putea întemeia o naţiune eliberată de

orice idolatrie. Cunoscut sub numele "Amrafel" în Geneză (cap. XIV), Regele este în

realitate Hammurabi şi Avraam îl întâlnise personal în Ur.

"Codul de Legi" al lui Hammurabi provine direct de la Avraam. Regele babilonian şi-a

adunat scribii şi le-a dictat legile regatului său, apoi a poruncit să fie săpate pe

coloane de piatră cu aspect de stelă funerară, care au fost trimise în principalele.

oraşe. Aceste stele îl reprezentau pe Hammurabi primind legile de la Zeul-Soare

Shamash. Regele a fost un mare protector al învăţăturii şi domnia sa a înregistrat o

perioadă de intensă activitate literară. E de mirare atunci că Hammurabi, al cărui cod

de legi seamănă cu legislaţia israeliţilor, s-a reîncarnat mai târziu în Moise, primul

legislator al Israelului?

Când Aavram s-a îndreptat spre Sud, venind din Bethel, a trecut aproape de

Ierusalim, unde l-a vizitat pe Sem (fiul cel mare al lui Noe). Sem nu era altcineva

decât preotul-rege al Salem-ului (Ierusalim), numit ca rege Melchisedec!

Când Sara, soţia lui Avraam şi mama lui Isaac, a murit, a fost înmormântată în

peştera Machpelah, pe versantul vestic al Hebronului. Acum, în locul acela se înalţă

o moschee mahomedană. Ea cuprinde pietrele funerare ale lui Avraam, Isaac, Iacov,

Sara, Rebeca şi a lui Lea. Are practicată o deschizătură circulară, care conduce la o

peşteră subterană, adevărata peşteră Machpelah. Nimeni nu a intrat acolo, de peste

600 de ani!

Manuscrisele lui Avraam, Isac şi Iacov acolo vor fi găsite, ceea ce va declanşa

proteste şi nelinişti teologice de pretutindeni!

[...]

După o mare catastrofă naturală, în timpul căreia fluviul "s-a schimbat în sânge" şi

Pământul s-a cutremurat, în Egipt a năvălit un popor cu numele Amu sau Hiksoşi. Ei

au invadat Egiptul fără nici o oprelişte, aducându-i pe egipteni în stare de sclavie, au

distrus manuscrise preţioase şi opere de artă, au ucis, au ars şi au condus în locul

Faraonilor, cu o ferocitate oarbă, barbară.

Amu sau Hiksoşii din Egipt, precum şi Amaleciţii evreilor şi Arabilor nu au fost

popoare diferite, ci una şi aceeaşi naţiune!

Forţele negative sau "rele"s-au încarnat în poporul Hiksos... acele forţe în

permanentă opoziţie cu Adevărul şi Cunoaşterea Universală.

Mai târziu, în Egipt, ele vor fi susţinătorii din umbră ai preoţimii lui Amon, reamintind,

într-un fel, de distrugerea continentului Mu şi a Atlantidei de către cei care luaseră

"Calea Rea". Tot aceste forţe au fost răspunzătoare de distrugerea marilor scrieri

purtătoare de Adevăr, în Lumea Veche şi cea Nouă. Ele sunt prezente şi astăzi,

întruchipate de Anticrist -reprezentat prin acei care vor să menţină popoarele

Pământului în lanţurile ignoranţei, care le determină să se masacreze cu miile pe

câmpurile de luptă, spre a-şi potoli setea de desfrâu, de cuceriri, şi a-şi realiza

proiectele lor de dominare a lumii.

ISTORIA PAMANTULUI THOTH Atlanteeanul

ISTORIA PAMANTULUI 

THOTH Atlanteeanul

Thoth este un personaj istoric care s-a inaltat in urma cu 52.000 de ani. Timp de 16.000 de ani el a fost regele Atlantidei. Numele lui era Chiquetet Arlich Vomalites. El a ramas pe Pamant in acelasi corp pana la data de 4 mai, 1991. El ar fi putut sa paraseasca Pamantul mai devreme, multi alti nemuritori au facut-o, dar el s-a aflat intr-un mic grup care a decis sa ramana. Cunoscand fara nici o indoiala faptul ca toate lucrurile sunt interconectate si ca exista un spirit unic care se afla in tot, Thoth a preferat sa ramana aici ca invatator.


El a parasit Pamantul pentru 2.000 de ani si a calatorit pe diverse planete. Ajungea pe o planeta si locuia acolo pentru aproximativ 100 de ani, observand si invatand cum actioneaza locuitorii. In cele din urma s-a intors pe Pamant. A facut un legamant sa ramana aici, pe Pamant, pana cand noi, pamantenii, vom atinge un anumit nivel de constiinta. Noi am ajuns la acest nivel astfel ca Thoth a parasit planeta la data de 4 mai, 1991.


Evident, ceea ce s-a intamplat inainte, in timpul si dupa Razboiul din Golf a reprezentat un punct culminant cu o anumita semnificatie. Lumina pe aceasta planeta este acum mai puternica decat intunericul pentru prima oara in ultimii 16.000 ani. Chiar daca noi nu o vedem inca, balanta puterii s-a schimbat si legile se plaseaza pe noi standarde. Acum cand negativitatea opune rezistenta luminii, care reprezinta chiar natura sa, in loc de a suprima lumina, aceasta ii da putere si noi devenim mai puternici. Asa ca tineti-va!

Cea mai faimoasa actiune pe care a savarsit-o Thoth a fost introducerea scrisului pe planeta. El a fost denumit "scribul" in Egipt, mai ales ca el a fost cel care a scris toata istoria veche. Din aceasta cauza Drunvalo a fost trimis la el. Cele mai multe dintre informatiile lui Drunvalo despre noi si istoria noastra vin de la Thoth. Informatiile care vin de la Thoth au o acuratete de 100%.


Drunvalo l-a intalnit prima oara pe Thoth in 1972. El studia alchimia -- care are in vedere transformarea mercurului sau plumbului in aur - nu in scop de a face bani ci pentru a observa reactiile chimice. Toate reactiile chimice reprezinta paralele in viata omului. Prin intelegerea chimiei, a modului in care atomii se combina pentru a forma molecule, si cum se recombina aceste molecule, poti vedea in detaliu modul in care au loc operatiunile de la un nivel mai larg. Adevarata alchimie consta in intelegerea primara a modului in care nivelul nostru de constiinta se uneste cu constiinta Christica.


Drunvalo a studiat acest sistem cu un maestru. Intr-o zi au efectuat o meditatie cu ochii deschisi. Dupa o ora, invatatorul lui Drunvalo a disparut din camera. In circa 2-3 minute un corp complet diferit a luat forma in fata lui Drunvalo. Aceasta persoana era scunda (aproximativ 1,55 metri inaltime) si arata ca un om in varsta de 70 de ani. Infatisarea sa amintea de acea a unui egiptean din vechime si purta o imbracaminte simpla. Drunvalo isi aminteste mai ales de ochii sai, care erau ca ai unui copil, foarte blanzi si in care nu se intrevedea deloc un spirit critic.


El i-a spus lui Drunvalo ca lipsesc trei atomi in Univers si vrea ca acesta (Drunvalo) sa-i gaseasca. Drunvalo a avut o experienta, pe care nu o va descrie si prin care a inteles ce insemna aceasta afirmatie. Thoth s-a aplecat in fata lui, i-a multumit si a disparut. Cateva minute mai tarziu invatatorul alchimist a reaparut. Nu stia ce s-a intamplat; de fapt, el a crezut ca a fost acolo tot timpul.


Drunvalo nu a stiut ca persoana care a aparut in fata lui a fost Thoth si nu l-a vazut pe acesta pana la data de 1 noiembrie, 1984. Atunci ei au inceput sa comunice regulat pe parcursul a mai multe luni.
  
Dar sa ne intoarcem la istorisirea noastra. Toth impreuna cu Ra si Araaragot, care au fost de altfel fostii regi ai Atlantidei, au adus cu ei planul pentru constiinta Christica si au ajuns in Egipt (care atunci era cunoscut sub numele de Khem) deoarece flacara care continea oul constiintei noastre colective avea un punct axial care aparea acolo. Intr-o zi, matricea asociata cu acel punct va fi perceput sub forma constiintei christice. Ei au creat o gaura chiar pe lungimea axei, care extinde pe intregul Pamant influenta oului constiintei noastre. Axa iese prin Egipt si in Moreea, o mica insula de langa Tahiti, in cealalta parte a Pamantului. Thoth spune ca acolo se afla un vortex sau o spirala, la ambele capete ale axei si daca s-ar proiecta o umbra a ei pe pamant ar arata ca o spirala logaritmica. Apoi ei au construit trei piramide pe acea spirala.

Scopul primar al piramidelor a fost de a muta constiinta noastra de la primul nivel, prin cel de mijloc (unde suntem noi acum) pana la cel de-al treilea nivel al constiintei Christice. Ele reprezentau un instrument pentru initiere planetara, construit in mod special pentru a ridica cei 44 + 2 cromozomi ai omului in constiinta Christica si a o stabiliza. Scrisul nu era necesar inainte de acest fapt deoarece amintirea era totala si instantanee. Cel de-al doilea nivel de constiinta, care reprezinta nivelul dizarmonios pe care ne situam noi acum, intervine datorita faptului ca existenta, viata nu a creat o alta modalitate prin care sa se treaca de la primul la cel de al treilea nivel. Nivelul doi reprezinta o ruptura prin care o fiinta doreste sa treaca foarte repede, cat mai rapid cu putinta, deoarece, daca o civilizatie ramane prea mult timp la acest nivel, planeta care o gazduieste trece printr-un mare risc de distrugere.


Potrivit lui Thoth, piramidele au fost construite cu mintea si cu inima, manifestate din memoria celui de al patrulea nivel dimensional. Ele au fost construite intr-o perioada de trei zile, de sus in jos; acestea sunt trei zile cvadridimensionale. Perioada de timp corespunzator in cea de-a treia dimensiune este mult mai mare, probabil de cativa ani. Ei au creat o legatura intre constiinta modelului nostru evolutionar si spirala logaritamica. In adanc, sub piramide ei au asezat un mic oras - templu in care se afla 10.000 de oameni si care se mai afla inca acolo.


Fiecare forma de viata de pe planeta are o matrice conectata la aceasta axa. Chiar daca sunt specii care exista doar intr-un loc de pe Pamant, matricea lor se extinde in jurul intregii planete.


Cea mai inteligenta, avansata si veche forma de viata de pe aceasta planeta o reprezinta balenele. Apoi sunt delfinii, apoi oamenii. Noi credem ca noi suntem cei mai avansati, dar balenele si delfini sunt cu mult inaintea noastra. Noi credem ca suntem cei mai avansati pentru ca putem creea lucruri exterioare. Acesta este un impact al rebeliunii luciferiene care a venit de pe Marte. Cele mai avansate forme de viata nu creeaza in exterior. Ei creeaza tot ce au nevoie in interior.


Balenele sunt pe aceasta planeta, vi si constiente, de 500 de milioane de ani. Ele pastreaza memoria planetei. Filmul Star Trek IV a vorbit depsre asta. Fara balene noi nu am mai avea memorie, am fi pierduti.


Delfinii sunt aici de cel putin 35 de milioane de ani. Ei chiar au iesit din apa si au pasit pe pamant pentru un timp, apoi au decis sa ramana in apa. Inotatoarele delfinilor au maini in interiorul lor, maini omenesti. Aceste creaturi se aseamana foarte mult oamenilor. Sunt mamifere, nu pesti, si ambele parti ale creierului lor functioneaza in proportie de 100%. Cand dorm, ei nu se mai folosesc de o jumatate din creierul lor. La noi doar jumatate din creierul nostru functioneaza in stare de veghe, cealalta jumatate ramane inchisa. Din aceasta jumatate doar 5-10% sunt folosite. Astfel ca din perspectiva delfinilor, noi nu suntem numai adormiti ci si inconstienti.


Atunci cand noi masacram fara minte balenele sau delfinii pentru carnea lor, avem de pierdut. Ei se incarneaza automat in corpurile lor simultane de pe Sirius. Ei sunt colegii nostrii si au o simpatie pentru conditia noastra. Sunt trei matrici pentru constiinta umana din jurul planetei. Prima este 42 + 2 (nr. de cromozomi); a doua care ne reprezinta pe noi este 44 + 2 si odata cu data de 4 februarie, 1989 s-a creat o noua matrice care este matricea constiintei Christice de 46 + 2. Fara aceasta matrice, nici o planeta nu poate intra in constiinta Christica.


Pentru aceasta au facut pregatiri Thoth, Ra si Araagot. Ei s-au folosit de geomantie pentru a crea in mod sintetic matricea constiiintei Christice, care ne va furniza vehiculul necesar pentru a intra pe frecventa urmatorului nivel de constiinta mai inalt decat cel prezent.


Astfel acest trio a creat o gaura aliniata cu axul invizibil al oului constiintei. Apoi ei au creat cele trei piramide, ceea ce a constituit un proiect maret de geomantie. Ulterior au stabilit 83.000 de locuri sacre pe toata suprafata planetei. Acestea au fost create cu totul pe cel de-al patrulea nivel dimensional, asa ca nu va inscrieti la nici o agentie de turism care efectueaza excursii de tip New-Age in diferite locuri. Apoi, de-a lungul unei perioade de 13.000 ani au adunat oameni din fiecare rasa si orientare spirituala pentru a construi biserica (templul) care era necesara a se inalta aici precum si piramida, in scopul de a initia un model operational pentru fiecare din aceste locuri. Oamenii de stiinta ar putea sa descopere faptul ca toate locurile sacre de pe planeta sunt asezate in spirale logaritmice sau de tip Fibonacci, conectate matematic la locatia din Egipt. Aceasta zona din Egipt, care nu a fost descoperita decat recent, este acum denumita crucea solara. Asociatia pentru Cercetare si Iluminare din Virginia considera ca acesta este unul dintre cele mai importante locuri din Egipt.


In plus fata de ceea ce au realizat in Egipt, acesti maestri au lasat umanitatii un nivel secund de constiinta, cel pe care ne aflam noi acum, care reprezinta un pas secundar catre cel de-al treilea nivel al constiintei Christice. Ei au accelerat acest proces prin introducerea scrisului, care ne-a determinat sa iesim din sfera timpului visarii sau al unitatii memoriei.


Complexul din Egipt pe care l-am descris a fost construit cu 200 de ani inainte de revarsaresi de schimbarea polilor. Acesta a fost POTOPUL, cel in care Noe a plecat cu arca si a supravietuit. Chiar inainte de schimbarea polilor si de potop, Thoth s-a indreptat catre Sfinx. Sfinxul marcheaza cel mai vechi obiect de pe planeta, care, actualmente, reprezinta o nava spatiala. Thoth prezinta aceste lucruri mult mai detaliat intr-un document antic numit Tablitele de Smarald.


Potrivit lui Thoth, acesta nava spatiala este menita sa ne protejeze. El spune ca de fiecare daca cand se apropie o schimbare de poli noi devenim extrem de vulnerabili datorita faptului ca trecem printr-o perioada de trei zile si jumatate in care campul magnetic al planetei se prabuseste. In acest timp apare mereu partea intunecata care incearca sa domine. Aceast lucru s-a intamplat mereu pe parcursul istoriei noastre de 5 1/2 miliane de ani, dar de fiecare data o persoana foarte pura a gasit nava si a ridicat-o in aer si orice gandeste si simte aceasta persoana se intampla. Acesta actiune previne preluarea controlului de catre partea intunecata.


Noi ne apropiem din nou de momentul unei schimbari de poli, iar nava spatiala a fost deja plasata la locul corespunzator. In 1989, o femeie din Peru a intrat in constiinta Christica si a sustinut urmatoarele: cenusiii sufera de o mladie fatala, care se gaseste doar pe Pamant. Si in mod remarcabil, lucrurile au urmat imediat un asemenea curs. Odata cu sfarsitul anului 1992, toti cenusiii au disparut. Singura lor scapare a fost de a fugi de aici; ei nu mai pot trai pe Pamant.

Si acum sa ne intoarcem la nava. Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Grosimea acestei nave este doar de 3-4 atomi si este plata deasupra si dedesupt. Are o lungime cam cat doua blocuri de locuinte si este rotunda. A fost realizata pentru a se atasa si pentru a reliza o digresiune in propia voastra merkaba. De obicei, se afla pe o frecventa superiaora Pamantului (cu o subunitate de frecventa dimensionala). Se afla in subsol, la o mila departare de suprafata planetei.


Dupa ce martienii au esuat cu experimentul din Atlantida, au fost aproximativ 4.000 ani in care viata pe Pamant s-a apropiat din ce in ce mai mult de haos. Cu aproximativ in urma cu 12.500 de ani, Pamantul s-a plasat in timpul corespunzator procesiunii echinoctiilor, gata sa sufere o noua schimbare de poli. Thoth a ridicat nava, s-a intors in insula Undal din Atlantida si a luat cu el aproximativ 16.000 de maestrii inaltati. Undal a fost ultima parte din Atlantida care s-a scufundat. Thoth si mestrii inaltati au calatorit apoi inapoi la Marea Piramida, in timp ce campul magnetic al planetei se prabusea. Acest colaps al campului magnetic a durat 3 zile si jumatate. El a luat memoria planetei noastre cu el. Memoria noastra colectiva este dependenta in mod direct de campul magnetic al Pamantului, asa ca daca acesta se prabuseste, noi nu avem nici o idee despre locul in care ne aflam. Este ca o intoarcere in salbaticie. Dar daca stapanesti merkaba, poti creea propiul tau camp magnetic din campurile contra-rotative de lumina si poti sa-ti pastrezi memoria.


Maestrii au aterizat pe varful Marii Piramide, care a fost construita intr-un asemenea fel ca prezenta o platforma perfecta de aterizare pentru nave spatiale. Acolo ei au format un merkaba din care s-a extins un camp de energie contra-rotitor la o distanta de 1,6 mile in spatiu. Maestrii au controlat axa, clatinarea acesteia si orbita planetei pe parcursul celor trei zile si jumatate. De fapt, ei au schimbat orbita; aceasta avea o periodicitate de 360 de zile, iar acum are o peeeriodicitate de 365 1/4 zile.


Maestrii au stat in aceasta nava in perioada cand campul magnetic s-a prabusit, iar la sfarsitul acestor zile au gasit o lume cu totul noua. Atlantida nu mai era. Portiuni din ceea ce reprezinta acum SUA s-au ridicat deasupra apei, iar planeta se situa pe un nivel dimensional diferit, cu mult mai jos. Din aceassta cauza arheologii nu pot gasi nici o dovada. Ei cauta pe o frecventa de vibratie gresita.


Maestrii au intrat in Marea Piramida printr-un tunel circular care duce catre orasul subteran. Ra a luat cu el o treime din maestri; Tat, fiul lui Thoth se afla printre ei. Oamenii din acest oras subteran au format fratietatea Tat si acolo se afla o mare comunitate de fiinte nemuritoare care traiesc si in ziua de astazi.


Apoi nava a zburat catre lacul Titicaca si catre Insulele soarelui. Acolo Thoth a lasat o alta treime din maestrii care au infiintat imperul Inca. Apoi nava s-a indreptat catre Himalaya unde a debarcat Araagat. Restul maestrilor inaltati s-a intors la Sfinx, au ridicat nava pe un nivel superior de vibratie, astfel incat aceasta sa poata trece prin Pamant si apoi s-au plasat in subteran, lao distanta de o mila de suprafata pamantului intr-o camera circulara, unde nava a ramas pana in anul 1989.




Aceste trei locuri - orasul subteran, Insulele Soarelui ai Himalaya, au fost alese din motive specifice care aveau de a face cu stiinta geomantiei, asa cum a fost ea clarificata de catre maestrii pentru crearea unei matrice pentru o constiinta Christica sintetica; aspectul Mayas-Incas a devenit contrapartea feminina a matricei iar Aspectul himalayan a devenit punctul neutru al matricei (retelei).



sursa: necunoscuta

SOCIETATEA SECRETA THULE, AGARTHA SI HITLER

SOCIETATEA SECRETA THULE, AGARTHA SI HITLER

„Ultima Thule” a fost capitala primului continent colonizat de arieni. Acesta se numea „Hyperboreea” şi era mai vechi decât Lemuria şi Atlantida (continente înghiţite de apele oceanului, unde au existat cândva mari civilizaţii). În Scandinavia se găseşte o legendă referitoare la „Ultima Thule”, această ţară minunată din Marele Nord unde soarele nu apune niciodată şi unde trăiau strămoşii rasei ariene.

Continentul „Hyperboreea” era situat în marea Nordului şi a fost înghiţit în timpul unei epoci glaciare. Se presupune că locuitorii săi au venit din sistemul solar numit Aldebaran care este astrul principal din constelaţia Taurului: ei măsurau aproximativ patru metri, aveau pielea albă şi erau blonzi cu ochi albaştri. Nu cunoşteau războaiele şi erau vegetarieni (Hitler de asemenea). După pretinsele texte din Thule, hyperboreenii erau foarte avansaţi în tehnologia lor şi s-ar fi servit de „Vril-ya”, maşini zburătoare cărora le zicem astăzi OZN-uri. Graţie exsistenţei a două câmpuri magnetice rotite invers, aceste discuri zburătoare erau capabile de levitaţie, ar fi atins viteze enorme şi făceau manevre surprinzătoare în timpul zborului, performanţe pe care le observăm astăzi la OZN-uri.

Ei au utilizat forţa Vril ca potenţial energetic, adică drept carburant (Vril=eter, sau prana, chi, forţă cosmică, orgon... Dar acest cuvânt derivă de asemenea din „vri-IL” akkadian ceea ce înseamnă „asemănător cu cea mai mare divinitate” sau „egal cu Dumnezeu”). Ei sustrăgeau deci energia (care nu costa nimic) din câmpul magnetic terestru, cum o fac convertizoarele cu tachioni ale comandantului Hans Coler sau otorul din „spaţiu quantic” dezvoltat de Oliver Crane.

Atunci când continentul Hyperboreea a început să se scufunde, locuitorii săi au săpat tunele gigantice în scoarţa terestră cu maşini mari şi s-au stabilit sub regiunea Himalaya. Acest regat subteran se numeşte „Agartha” sau „Agarthi”, şi capitala sa se numeşte „Shamballah”.

Perşii numeau acest regat subteran „Ariana” sau „Arianne”, ţara deorigine a arienilor.

Suveranul acestui regat era „Rigden Iyapo”, regele lumii, iar reprezentantul său pe Terra ar fi dalai-lama. Haushofer era neliniştit că acest regat subteran de sub Himalaya era locul de origine al rasei ariene. El susţinea că avea proba obţinută în timpul numeroaselor sale călătorii în Tibet şi în India.

Semnul distinctiv al lui Thule era zvastika cu braţele îndreptate spre stânga.

NOTA BLOGGERULUI: Zvastika cu bratele spre stanga este un simbol stravechi, semnul originar gasit desenat inclusiv prin pesteri, datat la 12.000 de ani vechime dar este cu mult mai vechi,simbol de protectie si evolutie spirituala, de orientare pozitiva.Hitler l-a inversat, desenandu-l cu bratele rotite spre dreapta, inversandu-i si polaritatea si utilizandu-i forta pentru a cuceri si a supune mase de oameni, popare, prin involutie.In acelasi fel este utilizata pentagrama inversata de catre |Satanisti, cu 2 colturi sus.

Conform spuselor lama tibetanilor şi lui dalai-lama în persoană, oamenii numiţi agarthieni există şi astăzi. Regatul subteran, care este pomenit în toate scrierile orientale, s-ar fi răspândit de-a lungul mileniilor sub toată suprafaţa Terrei cu centre imense sub Sahara, sub munţii Matto Grosso şi sub muntele Santa Catarina în Brazilia, sub Yucatan în Mexic, sub muntele Shasta în California, în Anglia, în Egipt şi în Cehia şi Slovacia.

Hitler spera să găsească intrările regatului subteran al Agarthei şi de a intra în contact cu urmaşii „oamenilor-zei” arieni din Aldebaran-Hyperboreea. În legendele şi tradiţiile acestui regat subteran, se spune, între altele, că va fi pe planeta noastră un război mondial devastator (al treilea) care se va sfârşi datorită cutremurelor de pământ şi altor catastrofe naturale inclusiv inversarea polilor care vor antena moartea a 2/3 din omenire. După acest „ultim” război, diferitele rase din interiorul Terrei se vor reuni din nou cu supravieţuitorii de pe suprafaţa planetei şi vor introduce „Vârsta de Aur” milenară (era Vărsătorului).

Hitler dorea să creeze o „Agarhta” sau „Ariana” pe suprafaţa Terrei cu rasa stăpânilor arieni şi acest loc trebuia să fie Germania. În timpul celui de-al treilea Reich, au avut loc două mari expediţii SS în Himalaya pentru a găsi intrările în regatul subteran. Alte expediţii au avut loc în Anzi, în munţii Matto Grosso şi Santa Catarina în Brazilia, în Cehoslovacia şi în Anglia. Unii au afirmat că oamenii din Thule credeau că independent de sistemul tunelelor şi oraşelor subterane, Terra era găunoasă, cu intrări mari, una la polul Nord şi alta la polul Sud. Se refereau la legile naturii: microcosmosul şi macrocosmosul. Fie că era vorba de o celulă de sânge, de o celulă a corpului sau de un miez şi o cavitate înconjurată de un înveliş, „corona radiată”, viaţa se petrece deci în interior. Oamenii din Thule au concluzionat că Terra trebuia să fie constituită deci după acelaşi principiu. Chiar druzele confirmă asta, căci sunt cavităţi stâncoase care au o viaţă proprie, adică mineralele şi cristalele, se găsesc în interior.

În consecinţă, Terra ar putea fi găunoasă şi ea, ceea ce ar corespunde, de altfel, spuselor lama tibetani şi lui dalai-lama şi ea ar trebui să aibă un miez, un soare central care conferă interiorului său un climat regulat şi o lumină solară permanentă.

Adevărata viaţă a planetei noastre s-ar petrece în interior de aceasta, rasa stăpânilor ar trăi acolo şi mutanţii la suprafaţă. Acesta ar fi motivul care ar explica de ce nu putem descoperi nicio viaţă pe alte planete ale sistemului nostru solar deoarece locuitorii de acolo locuiesc de asemenea în interior. Intrările pricipalear fi la polul Nord şi la polul Sud, poli traversaţi de lumina soarelui central care creează „aureolele boreale”, pretinsele lumini polare, greu de explicat de oamenii de ştiinţă. Masa solidă ar ocupa mai mult volum în interiorul planetei noastre decât masa apelor. După exploratorul polilor Olaf Jansen şi a altor exploratori, apa din interior ar fi apă dulce, ceea ce ar explica de ce gheaţa Articii şi Antarticii nu este constituită din apă sărată ci din apă dulce. Această teză privind alcătuirea planetei noastre este susţinută de mărturiile exploratorilor polilor Cook, Peary, Amundsen, Nansen, Kane şi de amiralul E. Byrd. Cu toţii am avut aceleaşi experienţe stranii care nu concordă cu teoriile „ştiinţifice” stabilite. Despre ce este vorba?

Toţi au constatat că vântul se încălzea deasupra latitudinii de 76 de grade, că păsările zburau deasupra gheţii în direcţia Nordului şi că animalele, cum ar fi vulpile, se îndreptau în aceeaşi direcţie, că se găsea zăpadă colorată şi gri care, topită dezvăluia polen de flori multicolore care se găseşte la polul Nord? De unde vine praful vulcanic pentru că niciun vulcan nu este semnalat pr hărţile oficiale disponibile? În plus, unii cercetători s-au găsit uneori într-o mare de apă dulce, şi au relatat că au văzut doi sori la un moment dat al călătoriei. Sau, au găsit mamuţi cu părul încă proaspăt al căror stomacuri conţineau, câteodată, iarbă-proaspătă.

Pentru oamenii lui Thule, aceste mituri despre „Terra găunoasă” erau destul de stufoase pentru a fi luate în serios. Dar a avut loc totuşi o expediţie, în timpul celui de-al doilea război mondial, în Antarctica.

Atunci când în 1532 cuceritorii spanioli sub conducerea lui Pizarro au ajuns în America de Sud, indienii îi numeau Vicarochas (stăpânii albi). În legenda lor, este vorba despre o rasă de stăpâni giganţi cu pielea albă care, cu secole înainte au coborât din cer cu „discuri zburătoare”. Ei au domnit mult timp peste o parte a oraşelor indigenilor apoi au dispărut brusc, dar au promis că vor reveni. Indigenii au crezut că noii veniţi, spaniolii, erau acei Vicarochas şi le-au pus la dispoziţie aurul lor. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în Tibet şi în alte regiuni din Himalaya atunci când au sosit primii călători albi. Tibetanii îi priveau uimiţi şi-i întrebau de ce au venit de acolo de jos (de la poalele munţilor) deoarece, de obicei, soseau din ceruri.

Societatea Thule şi Adolf Hitler

La sfârşitul lui octombrie 1918, Sebottendorf le-a dat fraţilor din lojă Karl Harrer şi Anton Drexler, drept misiune, de a forma un cerc de lucru. Acesta a devenit, mai târziu, partidul muncitorilor germani, DAP (Deutsche Arbeiterpartei). Revista Societăţii Thule era „Volkischer Beobachler” (Observatorul poporului).

În octombrie 1918, tânărul ocultist şi ezoterist Adolf Hitler (care se numea, de fapt, Adolf Schicklgruber; Hitler era numele de fată al mamei sale) a intrat în DAP, partidul Thule, şi s-a remarcat pentru talentele sale de orator.

Trevor Ravenscroft descrie în „Der Speer des Schicksals” (Sabia destinului) ceea ce i-a povestit un prieten din tinereţea lui Hitler, Waufer Johanes Stein care a devenit, mai târziu, consilier al francmasonului Winston Churchill: Hitler, deja mare adept al misticismului la vârsta de 20 de ani, a încercat să atingă nivele de conştiinţă ridicate cu ajutorul drogurilor. Prin intermediul librarului Pretzsche din Viena, adept al misticismului german şi al doctrinei rasei stăpânilor arieni, Hitler şi-a stabilit bazele viziunii sale viitoare a lumii şi cu ajutorul său, a făcut rost de un drog halucinogen pentru a accede la iluminarea mistică.

Hitler, deja dependent de droguri din tinereţe, a luat narcotice puternice pe tot parcursul vieţii sale. Conform jurnalului de bord al medicului său personal, Theodor Morell, Hitler a primit timp de şase ani cât a durat războiul injecţii cu diferite calmante, stricină, cocaină, derivate morfinice şi alte droguri.

În acea perioadă, Hitler a aflat despre „Protocoalele înţelepţilor din Sion”, ceea ce l-a făcut să aibă o mare aversiune faţă de evrei. Apoi el s-a angajat în DPA, partidul lui Thule, ca orator electoral şi a învăţat, mai târziu, de a scrie şi citi bine graţie lui Dietrich Eckart, anti-bolşevic şi frate al Societăţii Thule. Acesta l-a introdus pe Hitler în cercurile muncheneze şi berlineze, iar viitorul Fuhrer şi-a însuşit în întregime concepţiile Societăţii Thule. În 1924, atunci când Hitler se afla în puşcărie la Landsberg ca urmare a puciului munchenez, Haushofer petrecea câteva ore pe zi cu el pentru a-i transmite teoriile şi proiectele sale. Între altele, i-a dat cartea lordului Bulwer-Lytton „The coming race” (Rasa care va veni), în care era descrisă o rasă ariană puternic dezvoltată care trăia sub pământ. Vasele în formă de farfurii zburătoare jucau un rol esenţial. Dar Hitler a citit şi cartea lui Ferdinand Ossendowski „Animale, oameni şi zei” care dezvăluia legendele Agarthei şi Shamballei. Şi a fost perfect absorbit de magia regatului subteran şi de doctrina rasei ariene proprie membrilor Societăţii Thule.

                                 Wewelsburg Castle, home of the SS cult centre

SS-ul, numit de asemenea „Ordinul negru” nu erau doar un simplu regiment de poliţie ci şi un veritabil ordin religios cu o structură ierarhică. Cine s-ar fi putut gândi că acest brutal partid nazist era un ordin sacru? O asemenea afirmaţie poate să pară ridicolă însă nu este pentru prima oară în istorie când un ordin sacru este responsabil de acte de o atrocitate fără egal. Iezuiţii, dar şi dominicanii care conduceau Inchiziţia în Evul Mediu, sunt unele exemple. „Ordinul negru” era manifestarea concretă a concepţiilor ezotelnice şi oculte ale Societăţii Thule.

În interiorul SS-ului se găsea o altă societate secretă, elita, cercul cel mai intim al SS-ului, SS-iştii „Soarele Negru”. Soarele nostru se afla în jurul soarelui negru, adică un mare Soare central, soarele Primordial care este reprezentat, prin crucea cu braţe isoscele. Această cruce a fost desenată pe avioanele şi pe tancurile celui de-al treilea Reich. Templierii, Crucea-Roşie şi multe alte loje vechi o folosesc încă în aceeaşi optică. Societatea THule şi cei care au devenit, mai târziu, SS-iştii „Soarele Negru” lucrau în strânsă colaborare nu doar cu colonia tibetană din Berlin, ci şi cu un ordin de magie neagră tibetană. Hitler era în contact permanent cu cel puţin un tibetan cu mănuşi verzi care era desemnat ca „paznicul cheii” şi care ştia unde se găsea intrarea în Agartha (Ariana).

La 25 aprilie 1945, ruşii au descoperit cadavrele a şase tibetani dispuse în cerc într-o pivniţă din Berlin, în mijloc găsindu-se cel al omului cu mănuşi verzi. S-a crezut că era vorba despre o sinucidere colectivă. Dar la 2 mai, după intrarea ruşilor în capitala Germaniei, s-au găsit peste 1000 de bărbaţi morţi care erau, fără nicio îndoială, originari din regiunile himalayene şi luptaseră alături de nemţi. Ce făceau oare aceşti tibetani la mii de kilometri de casa lor în uniforme germane?

Foarte mulţi tineri au fost formaţi de „Soarele negru” în timpul celui de-al treilea Reich, în castelul-fortăreaţă de la Wewelsburg şi trimişi în Tibet pentru a continua acolo de a supravieţui şi a se pregăti să înfrunte marea luptă finală de la sfârşitul secolului 20.

După spusele lui Bardon, Hitler era membru al unei loje „FOGC” (ordin francmasonic al centurii de aur), cunoscut, de fapt, ca cea de-a 99-a lojă. În ceea ce priveşte cele 99 de loje, există 99 răspândite în lume şi fiecare este compusă din 99 de membri. Fiecare lojă este sub dominarea unui demon şi fiecare membru are un „demon” propriu. Demonul acesta îl ajută să aibă bani şi putere însă, în schimb, sufletul persoanei îi va servi demonului, după moartea sa. În plus, în fiecare an, un membru trebuie sacrificat demonului lojei, în locul său fiind admis alt membru. Membrii celor 99 de loje sunt de asemenea conducători sfoarte influenţi în economie şi finanţe şi sunt mai prezenţi astăzi ca niciodată. Lojele FOGC, adică cele 99 de loje, sunt extrem de periculoase, se crede. În comparaţie cu ele, satanismul este aproape inofensiv!

NOTA BLOGGERULUI: Masonii nu numai ca sunt Satanisti, dar au si initiere pe acest Ordin, din acest motiv satanistii „de ocazie” sunt o gluma in comparatie cu Masoneria.De asemeni, masonii sunt in marea lor majoritate Reptilieni, ceea ce le da un alt avantaj, relativ la capacitatile psihice pe care le au.Vestea buna este ca nu sunt deloc de neinvins, avand cateva „puncte slabe” din conceptie si reactionand foarte aproape de comportamentul animalic, in lupta.

Ce s-a întâmplat cu Hitler? După spusele lui Bardon şi Miguel Serranos (fost ambasador chilian în Austria), Hitler a fugit în America de Sud cu ajutorul celor 99 de loje. Se spune chiar că cadavrul care s-a găsit şi a cărui dantură a fost identificată ca fiind falsă de către dentistul Fuhrer-ului a fost plasat acolo de cele 99 de loje. Un ziar german de mare tiraj a publicat la 5 martie 1979 că s-a găsit avionul particular al lui Hitler în junglă în America de Sud.

Joseph Greiner (autorul cărţii „Das Ende des Hitler Mythos” – Sfârşitul mitului Hitler) a afirmat că A. Hitler a decolat cu avionul său la 30 aprilie 1945 de la aeroportul Tempelhof din Berlin. Alţii spun că ss-a folosit de maşinăriile zburătoare descoperite de „Societatea Vril”, pentru a părăsi Germania.

sursa: necunoscuta