Intalnire in Pleiade

Intalnire in Pleiade 
- fragment -

de Preston B. Nichols si Peter Moon

Pleiadele

La vârsta de 15 ani, am fost dus cu o navă spaţială la o bază micuţă localizată pe una din lunile lui Jupiter. Cred că era vorba de Europa. Acolo, am fost examinat şi trecut printr-o serie de teste. Nu am nici o amintire neplăcută legată de acea experienţă.

Dimpotrivă, m-am simţit destul de bine. Îmi amintesc chiar că am mâncat regeşte. Mi s-au arătat de asemenea mijloacele prin care se distrau extratereştrii, care erau foarte asemănătoare cu alte noastre. Era vorba de filme, jocuri pe calculator, etc. Era evident că aceste fiinţe erau absolut umane şi că se bucurau de aceleaşi lucruri ca şi oamenii de pe pământ.

Am fost îmbarcat apoi din nou pe navă şi am făcut o călătorie lungă, care a durat circa o zi terestră. Am ajuns astfel într-o lume extrem de frumoasă, în care predomina culoarea verde şi pe care ei o numeau Alderon. Acolo, am fost plimbat prin diferite oraşe, cu clădiri din sticlă şi turnuri înalte. Cerul era albastru şi peisajele aveau o frumuseţe care îţi tăia respiraţia. Aerul era extrem de curat, nefiind deloc poluat. Mi s-a spus că şi apa era foarte pură. Cu mult timp în urmă, avuseseră şi ei probleme cu poluarea, dar le-au corectat şi au refăcut lanţul trofic natural.

Fauna de pe Alderon este foarte asemănătoare cu cea de pe pământ. Atmosfera planetei este mai bogată în oxigen cu circa 29-30 de procente. Soarele lor este similar celui de pe pământ, fiind situat la o distanţă de aproximativ 93.000.000 de mile.

Principala diferenţă între pământ şi Alderon se referea la construcţii şi la peisaje. În timp ce planeta noastră este sufocată de construcţii umane, case şi drumuri, pe planeta lor predominau grădinile şi peisajele naturale. Existau câmpii întinse, pline de verdeaţă, păduri şi regiuni foarte mari acoperite cu o junglă sălbatică. Pe scurt, mediul exterior lăsa impresia unei grădini imense; chiar şi clădirile erau construite în aşa fel încât să scoată în evidenţă această impresie. În mod evident, ideea de ecosistem avea prioritate pe planeta lor.

Refacerea oxigenului era situată în fruntea listei, iar civilizaţia umană a fost construită ca o anexă la marea grădină a naturii. Scopul nu era ca ea să iasă în evidenţă, ci dimpotrivă, să se amestece cu mediul în formă de grădină.

Mi s-a făcut un tur al oraşului. Oamenii arătau la fel ca pe planeta noastră, dar mult mai sănătoşi. Nu păreau nişte fiinţe controlate şi nu consumau droguri. Din câte mi s-a spus, fiecare făcea activitatea care îi plăcea cel mai mult şi care i se potrivea cel mai bine, fără restricţii. Nu exista un sistem monetar.

Clădirile erau construcţii în formă rectilinie, similare cu alte noastre, cu excepţia faptului că aveau colţurile rotunjite. Nu existau acoperişuri din şindrile. Pereţii exteriori ai clădirilor aveau o suprafaţă uniformă, ferestrele fiind încastrate în ziduri, astfel încât să nu deranjeze această uniformitate. Unele clădiri păreau construite din metal, în timp ce altele foloseau ca principal material de construcţie piatra.

Existau diferite culori, dar întotdeauna în acord cu peisajul natural. Deşi nici o clădire nu era rotundă şi nu avea formă de dom, unele ferestre ieşeau în afară sub forma unor emisfere. Cel mai tare m-a uimit interiorul clădirilor, neputând să-mi dau seama în ce fel erau construite acestea. Nu existau colţuri sau elemente de legătură. Totul părea un singur perete omogen şi amorf. Nu exista nimic care să amintească de o sudură, şi m-am întrebat dacă nu cumva întreaga structură era turnată într-o singură matriţă. În interior, pereţii erau zugrăviţi de regulă într-o singură culoare. Atmosfera era foarte conservatoare, fără dungi sau alte structuri care să iasă în relief. Mobila era simplă şi părea construită din materiale plastice. Avea un punct comun cu clădirile, în sensul că nu-ţi puteai da seama cum era construită. Aveau fotolii şi scaune cu mânere, dar fără şuruburi. Am pipăit unul dintre ele ca să-mi dau seama cum era construit, dar nu am reuşit să înţeleg cum îi funcţionau mecanismele.

Căminele nativilor erau unităţi familiale simple. Marea majoritate erau risipite în peisaj, fiind aranjate cu mult gust. Exceptând suprafeţele plane şi colţurile rotunjite, semănau destul de mult cu casele de pe pământ; se încadrau însă mult mai armonios în mediul exterior. În interior, erau mobilate bogat. Aveau şi opere de artă, de o mare frumuseţe. Marea majoritate erau picturi cu peisaje ale naturii. Am văzut şi o pictură a unei ferme. Existau asemenea ferme, deşi cea mai mare parte a alimentelor lor erau sintetizate. Aveau şi un fel ecrane care funcţionau pe post de televizoare, înzestrate cu sunet, dar nu mi-am putut da seama unde erau difuzoarele. Semnalul sonor părea să fie transmis direct

simţurilor.

Nu existau străzi aşa cum le cunoaştem noi. Transportul se făcea la pas, dar exista şi un sistem de tele-transport public, cu ajutorul căruia puteai ajunge în orice loc doreai. Staţia de plecare era întotdeauna chiar în casa omului. Nu existau vehicule de nici un fel. După ce am terminat turul oraşului, am fost dus într-o instituţie educativă. Acolo, am trecut printr-un proces de învăţare echivalent cu obţinerea a patru doctorate pe pământ. Subiectele pe care le-am studiat au fost: fizica, electronica, psihologia şi divinitatea. Mi-au spus că această cunoaştere îmi va fi de mare folos în timpul vieţii mele pe pământ.

În paralel cu educaţia, am fost dus la un centru medical şi supus la tot felul de teste. Mi-au vindecat problemele neurologice de care sufeream, lucru care ar putea explica dispariţia acestora aproape peste noapte în viaţa mea terestră. Mi-au vindecat de asemenea problemele cardiace. Medicul meu de familie mi-a spus că s-a petrecut un miracol. Mi-a ascultat personal inima şi a auzit o aritmie cât se poate de clară; o lună mai târziu, aceasta dispăruse, şi nu putea înţelege cum. Mi-au fost efectuate noi teste neurologice, dar problemele de control dispăruseră. Pe scurt, eram foarte mulţumit de noii mei prieteni din Pleiade.

Pleiadienii sunt oameni la fel ca mine şi ca dumneavoastră, dar mai evoluaţi. Civilizaţia lor este mult mai veche. Trăiesc mult mai mult decât noi, ajungând până la vârste de 1000 de ani de-ai lor, care echivalează cu circa 700 de ani pământeşti. Cei mai mulţi seamănă identic, ca şi cum ar fi clonaţi. Au ochi albaştri şi părul blond, dar personalităţile lor diferă la fel de mult ca pe pământ. Se îmbracă simplu, de regulă într-o singură culoare. Practic, pe planeta lor nu există probleme de sănătate.

În timpul şcolii, seara obişnuiam să merg acasă la Savantul Şef. Pleiadienii au camere pentru hobby-uri, iar camera lui era un laborator situat în spatele casei, cu o suprafaţă de circa 30 pe 10 metri. Era foarte bine echipat şi incredibil de curat. Avea produse electronice extrem de avansate, fără sisteme de control pe care să le cunosc. La fel erau şi aparatele electronice din clădirea guvernului sau din centrele ştiinţifice pe care le-am vizitat.

Acest om colecţiona piese tehnologice vechi, la fel cum mie îmi place să colecţionez aparatură radio veche. Era hobby-ul lui şi era o adevărată plăcere să-l vezi cum se bucură de el. Mi-a spus că o parte din colecţia lui avea o vechime de mii de ani. O parte din aceste vechituri semănau cu echipamentele tehnologice de pe pământul nostru. Anumite scule semănau de asemenea cu ale noastre, căci nimic nu poate înlocui un om care stă la masa sa de lucru, încercând un circuit. Nu am nici o îndoială că civilizaţia noastră se trage din a lor. Am văzut inclusiv scaune similare cu cel de la Montauk.

Savantul Şef a fost principalul meu profesor, dar au mai existat şi alţii, care mi-au explicat cum funcţionează sistemul lor stelar şi care sunt înclinaţiile lor culturale. Cluster-ul stelar cunoscut sub numele de Pleiade are şase planete. Toate sunt locuite şi alcătuiesc împreună o civilizaţie comună. Trei din aceste lumi seamănă foarte mult cu a noastră. Planeta Arian este centrul filozofic şi cultural. Alderon este centrul tehnologic, în care se efectuează toate cercetările ştiinţifice şi întregul proces de producţie. Aldebaran este numele planetei pe care este situat centrul lor de apărare. Locuitorii acestei

planete se ocupă cu apărarea semenilor lor, cu care sunt foarte protectori, uneori chiar în mod excesiv.

Celelalte trei planete care alcătuiesc împreună cu primele civilizaţia pleiadiană nu sunt populate cu fiinţe umane. Fiinţele care trăiesc pe ele sunt alcătuite din energie pură. Pe una din aceste planete se situează Consiliul Suprem al civilizaţiei (care nu este de natură fizică). Acest consiliu este alcătuit din 12 super-fiinţe care conduc civilizaţia pleiadiană. Nu există o ierarhie între ele. Sunt fiinţe de o mare bunătate, care ar putea fi echivalate cu îngerii din cultura noastră. Nici un pleiadian obişnuit nu pune vreodată la îndoială hotărârile consiliului.

La fel de adevărat este faptul că nu am auzit vreodată ca membrii consiliului să fi luat o hotărâre greşită. Practic, Pleiadele reprezintă o societate liberă şi armonioasă, care din perspectiva noastră ar putea părea o utopie. Principalul factor care le-a permis să atingă această stare extrem de evoluată a fost acela că şi-au dezvoltat o conştiinţă colectivă care îi leagă pe toţi unii de ceilalţi. Această conştiinţă colectivă se manifestă ca o voce mentală pe care o aud cu toţii şi cu care pot conversa. Nu este vorba de un cor de voci, ci de o singură voce; în plus, aceasta nu dă niciodată ordine şi nu încearcă să controleze în vreun fel individul. Este mai degrabă un prieten sau un sfătuitor. În acest fel, fiecare pleiadian ocupă un loc distinct în conştiinţa colectivă, fără a-şi pierde astfel individualitatea. Dacă umanitatea ar fi la fel de unită, nu cred că ar mai putea avea loc vreun război sau vreo crimă pe pământ. Există şi la noi un asemenea câmp de conştiinţă colectiv, dar este situat la nivel subconştient.

Cunosc personal existenţa acestui câmp, căci mi-am creat o legătură cu el, dar nu aud o voce distinctă, aşa cum se întâmplă cu conştiinţa colectivă a pleiadienilor. Dacă ne-am dezvolta cu toţii această calitate, am auzi probabil şi noi această voce. De regulă, vocea conştiinţei pleiadiene nu face decât să mă sfătuiască şi să îmi spună unde pot găsi răspunsurile la întrebările care mă frământă. Din când în când, mă aduce la exasperare, căci nu îmi dă niciodată răspunsuri directe, ci doar mă trimite la sursa

unde le pot găsi singur.

Din câte am aflat, istoria pleiadienilor este foarte veche. Are mai mult de 100.000 de ani pământeşti şi îşi are originea în ceea ce ei numesc Vechiul Univers. Au fost nevoiţi să treacă printr-un prag şi au ajuns în această parte a galaxiei noastre. S-au stabilit pe sistemul stelar alcătuit din şapte stele pe care noi îl numim Pleiade. Sunt foarte convinşi însă că au venit din altă parte a universului.

Felul în care definesc ei Vechiul Univers este destul de vag. Este un fel de univers pe care l-a creat la origini Creatorul şi toată povestea seamănă întrucâtva cu Războiul Stelelor al lui George Lucas. Vechiul Univers nu era foarte diferit de cel actual. Avea însă anumite probleme, motiv pentru care a fost creat universul fizic actual. Nici una din aceste informaţii nu este însă foarte clară şi amintirile lor despre Vechiul Univers alcătuiesc un fel de memorie genetică. De cele mai multe ori, îl visează.

Pleiadienii susţin că ei cred într-un Creator. Orice fiinţă care conţine un crâmpei din acest Creator (noi am numi acest crâmpei „suflet”) este un fiu al Creatorului. În viziunea lor, Christos a fost o proiecţie a subconştientului colectiv al planetei noastre. Acesta reprezintă aspectul care ne leagă pe noi cu Creatorul universului. Christos a apărut pe pământ pentru a ne „forţa” să ne reapropiem de Creatorul nostru.

Nu cunosc în întregime planurile pleiadienilor în ceea ce ne priveşte. Din câte miam putut da seama, doresc să ne ajute să evoluăm, căci sunt convinşi că întreaga evoluţie a galaxiei depinde în mare măsură de planeta noastră. Doresc de asemenea ca lucrurile să ia o turnură mai naturală pe pământ, căci sunt foarte mari naturalişti. Dintr-un alt punct de vedere, sunt interesaţi de noi dintr-o perspectivă antropologică, căci au convingerea că noi trăim astăzi ce au experimentat ei cu sute de mii de ani în urmă. Civilizaţia lor a început la fel ca a noastră, iar studierea noastră (şi a altor civilizaţii similare din univers) le oferă indicii despre propria lor istorie.

Filozofia de viaţă a pleiadienilor este foarte simplă. Ei acţionează sub incidenţa „poruncii neamestecului în treburile interne ale altora”. Societatea lor este în totalitate liberă şi fiecare individ este încurajat să îşi asume o misiune sau o sarcină. Atât timp cât sarcina respectivă corespunde unei nevoi a societăţii, individul primeşte de la aceasta tot ce are nevoie.

În Pleiade nu există criminalitate. Făcând cu toţii parte dintr-o conştiinţă colectivă, orice crimă a unui pleiadian împotriva altuia ar fi o crimă împotriva propriei fiinţe. Atât timp cât toţi acceptă filozofia de viaţă a colectivităţii, ei nu pot cunoaşte ideea de crimă. Singura crimă pe care o pot comite, considerată de altfel cea mai mare între toate, este amestecul în treburile altui individ sau ale altei civilizaţii. Nu pot sublinia îndeajuns cât de mult cred cu toţii în acest principiu. Orice interferenţă în viaţa altei persoane sau a altei civilizaţii este pedepsită cu moartea. De altfel, ei sunt convinşi că această moarte nu este

doar fizică, ci şi spirituală. Ţin foarte mult la acest aspect.

Acesta este motivul pentru care pleiadienii preferă să îşi trimită reprezentanţi pe alte planete, stabilind contacte cu nativii şi comunicând cu tot felul de fiinţe. Dacă acestea acceptă principiile de viaţă ale pleiadienilor, ele sunt considerate ambasadori ai planetei respective. Bănuiesc că eu însumi sunt un asemenea ambasador, dar există mii de fiinţe la fel ca mine. Nu suntem cunoscuţi pe planetele pe care trăim, dar menirea noastră este să inducem o influenţă paşnică în mediul nostru. De aceea, nu încurajăm nici un fel de violenţă sau act terorist. Nu încurajăm nici măcar actele de insubordonare civică. Pe de altă parte, nu trebuie să uitaţi că şi noi, la fel ca şi pleiadienii, suntem simpli oameni; de aceea, nu putem respecta acest ideal în proporţie de 100%.

Deşi sunt convins că sunt un ambasador al pleiadienilor, ale căror planuri nu par să includă decât iubirea şi pacea, trebuie să recunosc că nu înţeleg în totalitate ceea ce doresc aceştia. Contactele mele pleiadiene nu mi-au dat până acum nici un motiv să nu-i cred, dar asta nu înseamnă că trebuie să le acord un credit total fără o analiză critică a motivaţiilor lor. Spre exemplu, ei cred că ei au fost cei care au colonizat cândva această planetă, dar sunt alte persoane care afirmă că strămoşii noştri au venit de pe Marduk sau de pe Orion. Am ajuns să cred că toate aceste civilizaţii şi-au stabilit colonii pe planeta noastră, cam în aceeaşi perioadă de timp.

Alte suspiciuni legate de pleiadieni sunt cele născute din contactele lor cu Hitler şi cu cel de-al Treilea Reich. Este o temă foarte larg circulată în OZN-ologie, aşa că merită să o comentăm puţin. Din ceea ce mi-au spus contactele mele, Hitler a primit misiunea să prezerve sămânţa ariană (cuvânt sinonim cu „pleiadiană”) pe pământ. Acest lucru nu presupunea în nici un caz uciderea super-duşmanilor pleiadienilor: draconienii, care au colonizat la rândul lor pământul, dând naştere rasei semitice. Unica lui sarcină a fost aceea de a proteja arienii de semiţi, creând o ţară pur ariană pentru toţi cei care doreau să trăiască într-un mediu arian pur. Din păcate, Hitler a înţeles greşit misiunea care i-a fost trasată, deviind foarte mult de la ea.

Aşa cum spuneam mai devreme, agenda pleiadienilor este una a iubirii şi a păcii. Ea cuprinde inclusiv domeniul educaţiei. Scopul lor este să ne educe în spiritul discernământului personal, astfel încât să nu cădem în capcanele întinse de diferitele organizaţii secrete care încearcă să controleze această planetă. Pe scurt, consider contactele mele cu pleiadienii ca un fenomen pozitiv, chiar dacă neobişnuit, care nu poate fi contestat sau ignorat.

Am studiat intensiv acest fenomen începând de la vârsta de 25 de ani, încercând să-mi fac un punct de vedere cât mai obiectiv. Cea mai convingătoare dovadă a faptului că aceste contacte sunt obiective a venit în anul 1991. Într-o zi, am primit un telefon de la cineva care mi-a spus să mă duc la Gardiner

Manor Shopping Mall la ora 4:00 după-amiază. M-am dus la mall şi am intrat înăuntru. Totul părea în regulă. În interior erau un număr de oameni care îşi făceau cumpărăturile. Când am trecut de uşa de la intrare, m-am simţit de parcă aş fi trecut printr-un zid. Luminile s-au stins şi oamenii au dispărut. Mă simţeam de parcă aş fi făcut un salt în timp. Am încercat să-mi dau seama ce se întâmplă. La un moment dat, am întâlnit un paznic de noapte şi l-am salutat. Ceasul arăta ora 3:00 dimineaţa. Am văzut apoi un coridor luminat care mergea în direcţie opusă faţă de uşa de la intrare. Mi-am adus aminte că atunci când am primit telefonul, mi s-a spus să o iau pe acest coridor. La capătul lui am întâlnit trei oameni care ar fi trebuit să fie contactele mele pleiadiene. Ca să fiu sigur că nu visez, am scris un mesaj pe o foaie de hârtie: „Am fost aici la ora 3:00 dimineaţa”, pe care l-am aşezat într-un ghiveci cu flori, cu scopul de a verifica mai târziu dacă experienţa a fost reală sau nu. Amintirile noastre sunt uneori înşelătoare.

Cert este că în acea noapte am avut un contact cu sursele mele pleiadiene. A doua zi dimineaţa, mi-am amintit o parte din aceste experienţe şi m-am decis să mă întorc la mall pentru a încerca să recuperez bileţelul pe care l-am lăsat în ghiveciul cu flori. Am întâlnit acelaşi paznic cu care vorbisem noaptea trecută şi am vorbit cu el. Şi-a adus aminte de mine şi mi-a spus că în mod normal ar fi trebuit să mă tragă la răspundere pentru că mă plimbam prin mall după ora închiderii, dar, dintr-un motiv sau altul, nu a făcut acest lucru. Nu-şi putea explica de ce. Am ajuns apoi la locul în care se afla ghiveciul şi am găsit în el bileţelul lăsat de mine. Acest lucru a constituit pentru mine o dovadă dincolo de orice îndoială că am avut un contact paranormal, nu o halucinaţie. Din punctul meu de vedere, ţinând cont de toate experienţele prin care am trecut şi pe care vi le-am povestit în această carte, contactele cu pleiadienii au fost cât se poate de reale.

Primii colonizatori ai Terrei au revenit

Primii colonizatori ai Terrei au revenit

Nu suntem singuri

In conditiile in care Terra isi continua vertiginos drumul spre autodistrugere si intr-un moment in care nu se intrezareau sanse de a stopa cineva din interior alunecarea rapida spre acest moment, ajutorul a sosit din afara, de la aceia care au mai vizitat cu lung timp in urma planeta nostra. Multe dintre misiunile extraterestre prezente pe Terra de-a lungul istoriei sale au revenit si sunt inca aici, in incercarea de a salva omenirea de la un dezastru iminent.


Nivelul de vibratii al actualei umanitati este scazut, motiv din care vibratia Terrei este joasa, campul magnetic global este si el slab, magnetosfera s-a diminuat, deci planeta nu mai are o protectie corespunzatoare in fata pericolelor prezentate de corpurile ceresti care ajung in apropierea sa, comete, ateroizi si alte obiecte. Acesta este unul dintre motivele pentru care am primit sprijinul unor misiuni extraterestre.


Traim un momet special in prezent: mometul in care se incheie un ciclu cosmic de 26 000de ani si planeta trece prin ceea ce unii oameni de stiinta au numit punctul zero. Terra, care evolueaza pe o traiectorie in forma de spirala, a ajuns in punctul din care a pornit la inceputul ciclului, dar pe un nivel superior din punct de vedere energetic celui de plecare, cu un nivel vibrational de aproximativ 49 de ori mai mare decat cel actual. Omenirea nu a atins in prezent aceasta performanta si nu vibreaza la o asemenea frecventa, dar a inceput sa urce usor, cu ajutorul celor prezenti pentru a ne ajuta.


Perioada in care se va realiza trecerea critica prin punctul zero a inceput in anul 1982 si se va sfarsi in anul 2017 si se numeste Apocaliptica. Observam ca este vorba de 36 de ani, repatizati simetric fata de anul 2000, 17 ani inainte si 17 ani dupa. In perioadele de Apocalips (in cazul Terrei cu o ciclicitate de 26 000 de ani, perioada ai carei parametri fizici corespund miscarii de precesie) este vorba de acumulari de vibratii care se insumeaza, rezultanta lor reprezentand bilantul respectivului ciclu. De rezultanta aceasta depinde directia pe care urmeaza sa o ia civilizatia de pe planeta respectiva. Principiul este acelasi pentu orice sistem si planeta, manifestarile fiind insa diferite, in functie de conditiile specifice fiecareia.

De asemenea, chiar si perioadele apocaliptice ale Terrei difera, dar ceea ce este imprtant este faptul ca acest moment ofera omului posibilitatea de a avea acces la o alta vibratie, la alti parametrii ai trairii, ai existentei universale. Catastrofele prezentate in Scriptura pot fi evitate daca omenirea se trezeste si se straduieste mai mult, mai ales ca nu suntem singuri...Multe dintre ele au si fost evitate...


Sa revenim insa la misiunile extraterestre prezente pe Geea. Acestea sunt mai multe si isi au cartierele generale pe teritoriul diferitor tari, in functie de zona in care au mai aterizat in trecut, pe care au locuit-o si pe care o cunosc mai bine.


In urmatoarele randuri ma voi referi la acele misiuni care se desfasoara in zona spatiului romanesc, pentru ca eu de acestea am cunostinta.


Nu voi reveni asupra amanuntului foarte impotant conform caruia civilizatia sumeriana a aterizat prima data si s-a dezvoltat in spatiul Carpato-Danubiano- Pontic, ci voi considera acest fapt deja cunoscut si acceptat. Am dezvoltat subiectul, aducand dovezile aferente, in alte doua articole, deci nu voi mai reveni. Voi face insa precizarea ca civilizatia sumeriana este cea dintai sosita in acest spatiu. Pe Terra au mai sosit apoi si alte civilizatii extraterestre, una condusa de Iehova, alta de Samiaza ...


Civilizatia care a intemeiat viitorul Imperiu Sumerian a aterizat in aceasta zona si a fost condusa de un mare lider numit Remus. Tot in aceasta zona a locuit pentru o perioada si viitoarea populatie a Egiptului, care a pastrat in memorie existenta acestui mare conducator al lor. El apare in mitologia egipteana sub forma unui de soim si se numeste Seker-Remus.


Se poate observa cu usurinta ca numele viitoarei tari pe care civilizatia extraterestra din spatiul carpatic a intemeiat-o dupa Potop, este Sumer si reprezinta insusi numele conducatorului lor Remus, citit invers. Tara in care Remus a aterizat cand a sosit pe Terra, avea o alta forma... Era mult mai mare decat zona romaneasca, cuprinzand nordul Bulgariei, Republica Moldova, Serbia, Croatia, Bosnia si Hertegovina si Muntenegru. Trec insa peste aceste aspecte istorico-geografice, precizand ca ele vor face obiectul altor articole si revin asupra a ceea ce civilizatia sumeriana a creat pe teritoriul romanesc, pe timpul perioadei
indelungate in care l-a locuit.

Terra detine sisteme pe care extraterestrii le-au construit in epoca in care locuiau la propriu pe planeta, rolul lor fiind acela al conectarii cu informatia, cu vibratia universla. Spatiul ramanesc nu este singurul loc in care a fost creata si lasata o astfel de tehnologie care nu poate fi pusa in functiune decat cand oamenii se vor trezi, totul tinand de vibratie, asa cum voi arata in continuare.


Numaroase masuratori realizate de catre oamenii de stiinta americani si nu numai, au confirmat faptul ca zona de maxim magnetic si energetic se afla in spatiul romanesc si acest lucru devine clar si credibil nu numai datorita masuratorilor dar si a celor ce urmaeaza sa le aflati.


Civilizatia sumeriana a creat in zona in care locuia un sistem unitar de comunicare cu Universul, planeta noastra fiind pe atunci in legatura cu toate celelalte planete ale Sistemului Solar si nu numai.


In zona muntilor Bucegi (estul Carpatilor Meridionali), mai toate varfurile muntoase ascund emitatoare, punctul central fiind Masivul Caraiman, care joaca rolul de amplificator. In interiorul acestor munti sunt ingropate aceste elemente de tehnologie bazate pe cristale, posibilitatea lor de folosire fiind numai mentala. Emitatoarele sunt coloane de cristal de circa 1000 de metri inaltime si 70 de metri in diametru, imbracate cu un manson format din stancile muntilor. In jurul acestora se afla diverse sali, arhive si laboratoare populate
in prezent de membrii acestor expeditii.


Am afirmat anterior ca tehnologia extraterestra lasata de catre civilizatia sumeriana nu poate fi utilizata decat mental. Nimic mai logic si mai inteligent din partea constructorilor, acestia eliminand riscul de a fi folosita de catre persoane nepregatite, in scopuri distructive. O protectie mai buna a lor nici ca se putea. Fiinta umana poseda un camp biomagnetic propriu si o vibratie proprie. La un anumit nivel vibrational, bineinteles inalt, cristalele lichide din emisfera dreapta a creierului se activeaza, omul devenind atat emitator cat si un excelent receptor al energiei. Pentru a se activa insa aceste cristale lichide este necesar ca persoana sa aiba o viata spirituala si sa traiasca curat. Este singurul mod in care vibratia poate creste si
omul se poate trezi. Din nefericire numarul celor care s-au trezit este foarte mic si din acest motiv, vibratia cumulata a tuturor pamantenilor este inca la un nivel nemultumitor.

Exista deci o conexiune interrelationala intre cristalele lichide din creierul uman si cristalele uriase din munti. Inaltarea nivelului vibrational al omului aciveaza aceste cristale si ele emitand pe o frcventa intra in concordanta cu frecventa de emisie a cristalelor uriase, oferind accesul la tehnologia respectiva. Oricum, nu suntem capabili sa punem in functiune aceste emitatoare enorme. Daca vom reusi sa o facem, efectul benefic al campurilor de virbratie emise s-ar face simtit pe o raza de 630 de kilometri, folosindu-ne tuturor. In prezent, vibratiile joase sunt dominante la nivelul civilizatiei umane si declansarea brusca a unui
astfel de vulcan de lumina ar duce la inlaturarea tuturor acestor zone cu vibratie scazuta, deci orase intregi ar disparea cu desavarsire.


Sfinxul si Babele sunt doua stanci din muntii Bucegi, cu venerabila varsta de 26 000 de ani, care au fost construite de catre oameni, dar nu cu mana ci prin puterea lui mentala. Sfinxul din Muntii Carpati are aceiasi provenienta si tehnica de constructie ca piramida lui Kheops. El ascunde in interior un cristal si impreuna cu Babele, cele doua stanci alcatuiesc instalatii extraterestre. Sfinxul, atat cel din Bucegi cat si cel din Egipt confera accesul la adevarate arhive subterane, dar acesta este un alt subiect...


De asemenea, au ramas din perioada civilizatiei sumeriene sapte orase, ascunse privirii noastre si o retea de canale de legatura intre aceste orase, folosite de catre daci in vremuri de restriste. Ei se refugiau prin aceste canale ori de cate ori situatia o cerea, fiind condusi de catre un initiat care cunostea reteaua. O parte dintre aceste canale au o inclinare verticala, coborand pana in anumite sali, arhive si laboratoare subterane. Dovada prezentei acestei retele o constituie galeria subterana de o lungime de aproape 100 de kilometri
care impanzeste zona Moldovei si a Republicii Moldova, unde tunelele descoperite au primit o intrebuintare practica: au devenit depozite pentru pastrarea vinurilor.


Nu putini au fost cei care au incercat sa forteze descoperirea acestor taine, cautand prin pesteri intrarile in orase, dar au simtit pe propria piele ce inseamna sa-ti doresti a obtine ceva fara sa meriti, fara sa atingi nivelul de intelepciune necesar accesului la aceasta tehnologie.


O alta zona deosebita este cea a Muntelui Rarau (Carpatii Orientali), in care se afla locul de maxima vibratiei a Terrei in prezent. Misiunea extraterestra din acest spatiu isi are sediul sus, deasupra piscurilor numite Pietrele Doamnei si de aici se transmit mesaje celor de pe Marte, prin intermediul unei piramide invizibile cu ochiul liber, dar perceptibila anumitor aparate speciale.

Masivul din partea stanga a stancilor este hangar pentru vehiculele extraterestre ale misiunii extraterestre prezente acolo, afirma scriitoarea mai multor lucrari pe aceasta tema, care semneaza sub pseudonimul Melfior-Ra.Daca oamenii interesati ar face inregistrari pe pelicula, ar vedea multe care nu le sunt date sa le vada; de asemenea, cu aparate foarte fine, s-ar putea inregistra semnale auditive.


In ceea ce priveste zona Muntelui Retezat (masiv muntos situat la 45007'-45026' lat.N / 22006'-23014' lg.E, cu o suprafata de 750-800 km2), existenta unei misiuni extraterestre acolo a fost semnalata prin aparitia unei serii de fenomene ciudate.


Din descrierile turistilor aflam ca, in plina zi - pe la orele 11 - din luna iulie 1994, in zona lacului Stevia -Poiana Gemenilor (5-6 km N-E de Vf.Radesu Mare), a tâsnit dintr-o data din spatele unui perete stâncosdestul de abrupt, nenumarate raze de lumini de diferite culori, care se invârteau precum spitele unei roti (30de minute), timp in care un vuiet ca acela produs de furtuna rasuna in intreaga vale (vezi Vf. Papusa, situat la 4 km S-E). Doua luni mai târziu, turistii care si-au asezat cortul in Poiana Gemenilor, in timp ce mâncau de prânz, au fost infasurati intr-o perdea de raze colorate. Se spune ca in Retezat pluteste o atmosfera
stranie; toti locuitorii se prefac nestiutori, dar privirile ii tradeaza - se tem.

De asemenea, tot la semnalarea turistilor despre existenta unor energii stranii absolut inexplicabile in zona Vârfului Gugu care, in anumite ore din noapte "dispare" cu desavârsire, un numar de 7 specialisti s-au deplasat in acea zona, stabilindu-si tabara - in noaptea de 4 august 1991 - in apropiere de Vf.Gugu. Cuacea ocazie, membrii comisiei au consemnat aparitia unei "explozii luminoase" care parea ca iese chiar din munte, in apropierea cabanei si lacului Bucura din Muntii Retezat. Culmea este ca "explozia luminoasa" care a tâsnit spre cer, a luat cu ea Vârful Gugu! Intreaga noapte, membrii comisiei nu au putut atipi din
pricina unor "apasari atmosferice", care le provocau o acuta surescitare.


Dupa "pulverizarea" avionului IL-14 care se indrepta in directia Vf.Gugu - noaptea de 13-14 august 1991 - in Curmatura Bucurii (Retezat), in aceeasi zona, la poalele Vf. Gugu, s-a deplasat cea de-a doua comisie constituita din 10 specialisti care, in cele doua zile de observatii 17-18 august 1991, au consemnat spaime fara motiv, acute senzatii de sufocare, in special noaptea, asociate exploziilor luminoase, linistea unui peisaj devenit brusc "martian" si impresia ca sunt supravegheati de "ceva", "cineva" cu staruinta.


Acestea sunt doar cateva dintre dovezile prezentei misiunilor extraterestre in zona romaneasca. Fapul ca se afla aici in prezent nu este cel mai important lucru. Ceea ce este cu adevarat important este implicarea nostra in lucrarea desfasurata pentru a putea depasi aceasta perioada dificila, fara probleme. Ramane de vazut daca uriaselor eforturi depuse de ei le vom raspunde cu un minim de bunavointa si lupta pentru viata nostra si a intregii planete si mai ales cum vom depasi ca umanitate actuala perioada apocaliptica.




Bibliografie:
· "Viata pe Geea", vol. I - editura Solteris, Piatra Neamt, 1996
· Constantin N. Barbulescu - "Primele forme ale scrierii de pe mapamond sunt rezultatul dezvoltarii unui popor civilizator" (art)
· "Sa ridicam valul de pe tainele neamului" - Alexandra Tone (art) Revista fenomenelor paranormale






Autor: Isabela Iorga
Data: 01.03.2004

2012-Schimbari Planetare

2012-Schimbari Planetare
-texte combinate-

Clima este în curs de schimbare? Fără echivoc, răspunsul este da. O serie de observaţii tind să confirme această concluzie şi permit o mai bună înţelegere a rapidităţii acestor schimbări. Ca urmare a preocupărilor majore pentru schimbările climatice ce pot surveni în acest secol, climatologi din toate colţurile lumii emit scenarii de evoluţie a vremii şi climei. 

România în faţa schimbărilor de climă 

Când inundaţii - când secetă, iar peste toate acestea, fenomene meteorologice până acum inexistente în România. Şi vorbim aici în primul rând despre tornade. Moviliţa, Făcăieni - sunt două momente incredibile, teoretic imposibile în România, practic devastatoare. De ce au apărut? Specialiştii spun că din cauza schimbărilor semnificiative ale vremii. Meteorologii ne avertizează că, numai în ultimii ani, în ţara noastră, temperatura medie a crescut cu aproape un grad. 

În noaptea dintre 12 şi 13 august 2002, un fenomen meteo fără precedent în ţara noastră a năruit localitatea Făcăieni din judeţul Ialomiţa. Despre vârtejul nimicitor s-a vorbit extrem de mult, iar denumirea lui a fost prilej de controverse. 

Unii i-au spus tornadă din capul locului, alţii i-au contrazis explicând ca în România, o ţară cu climă temperat-continentală, aşa ceva nu este posibil. În mod obişnuit, tornadele se formează deasupra oceanelor după care se deplasează către ţărm unde mătură totul în cale. 

Specialiştii au convenit în cele din urmă să-i spună furtună cu aspect de tornadă. Oricare i-ar fi numele, ceea ce a lăsat în urmă vârtejul a fost un coşmar. 3 morti, 18 raniti, 400 de case distruse, trafic feroviar şi rutier blocat. Un dezastru din care mulţi nu şi-au revenit nici astăzi. 

În aceeaşi noapte de coşmar, câteva ore mai târziu, o furtună asemănătoare a izbit în altă parte. Comuna Ghindăreşti, judeţul Constanţa. În mai puţin de cinci minute au fost smulse acoperişurile a peste 30 de case, a fost afectată structura de rezistenţă a bisericii din sat. Una dintre turle a fost smulsă de vîntul puternic şi aruncată peste case. Comuna a rămas în beznă, fără legături telefonice şi fără apă potabilă. Bărcile de la malul Dunării zburau ca frunzele, iar apoi se zdrobeau de pământ. Cei peste trei mii de localnici lipoveni au fost îngroziţi. 

Furtuna din localitatea Moviliţa (jud. Ialomiţa) a fost asemănătoare cu cea din Făcăieni, dar de o intensitate mai mică, a declarat directorul general al Administraţiei Naţionale de Metrologie, Ion Simion. 

Cotidianul "India Daily" titra pe 17 mai 2005: începutul unui nou sezon de război prin manipularea mascată a climei. Birourile naţionale de climă ale diferitelor ţări au început să prezică taifunuri şi cicloane pe tot globul. Cu toate acestea, unii oameni de ştiinţă sunt convinşi că vor exista numeroase tentative mascate de manipulare a climei prin crearea de cicloane ca simple experimente climaterice în încercarea de a le controla artificial. 

Cea mai modernă metodă de manipulare artificială a climei implică ionizarea "la comandă" a straturilor atmosferice aflate la o altitudine între 4500 şi 9000 de metri. Această "joacă" cu ionosfera planetei şi folosirea controlată a interacţiunilor dintre Soare şi Pământ poate creea efecte neprevăzute. Oamenii de ştiinţă au realizat că întreaga climă a planetei este determinată de radiaţia solară electromagnetică care ajunge pe Pământ. 

Există anumite indicii care arată că radiaţiile expulzate în urma furtunilor solare sunt direct responsabile de schimbările climei planetare. Iar aceste furtuni solare sunt determinate de un nivel neobişnuit de mare al energiilor care sosesc în sistemul nostru solar provenind dintr-o anumită zonă a galaxiei. (Despre toate aceste interacţiuni, Active Information Media a publicat o serie de articole. Detalii în Centura fotonica.) 

S-au realizat diferite modele pe calculator despre rolul şi comportamentul ionosferei care acţioneaza ca un filtru în calea radiaţiilor solare în drumul lor spre suprafaţa Pământului. Dacă există metode de a controla acest filtru, atunci aceste metode şi tehnologii devin adevărate "pârghii" pentru modificarea climei planetare. Acesta este rezultatul la care s-a ajuns folosind cercetarea computerizată. Controlul ionosferei permite modificarea climei. Iar rezultatele sunt magice. 

Una dintre metodele de a controla ionosfera constă în a manipula artificial densitatea ionilor în această zonă atmosferică prin folosirea unor puternice transmiţătoare şi a unor întregi suprafeţe de teren "plantate" cu antene operând în gama de înaltă frecvenţă. Există suficiente informaţii publice pe această temă, atât pe internet cât şi în diverse jurnale de specialitate. Cel mai cunoscut mijloc de modificare climatică la nivel planetar este celebrul HAARP din Alaska. 

Tendinţe recente arată că folosirea super-conductoarelor în sateliţii spaţiali este un alt mijloc de a genera fluxuri electromagnetice intense pentru a "bombarda" ionosfera cu scopul de a controla artificial clima. 

Experţii declară că în acest sezon se vor folosi în repetate rânduri fluxuri electromagnetice puternice pentru a genera un comportament climatic mult mai violent decât până acum. Studii foarte recente, realizate în anumite ţări interesate de această temă, arată că folosirea unor fluxuri electromagnetice "inverse" poate neutraliza "bombardamentul" energetic destinat să modifice vremea. A început oare deja războiul nevăzut? 

Din nou anul 2012 

Conform unor cercetători care lucrează în echipă cu un grup de geofizicieni şi astrofizicieni în cadrul unei companii de cercetare din Hiderabad (India), Pământul şi Soarele vor trece printr-un proces de inversare a polilor magnetici în anul 2012. Această sincronizare de evenimente s-a mai petrecut cu miloane de ani în urmă, când au dispărut dinozaurii. 

Inversarea polilor magnetici este un proces în care poziţia acestora se modifică gradual. În cadrul acestui proces, se ajunge la un moment dat în care câmpul magnetic al planetei are intensitate zero, ceea ce înseamnă că planeta nu mai are, în acel moment, câmp magnetic. Când acest moment coincide cu cel al fenomenului similar de pe Soare, apare o problemă majoră. 

NASA a recunoscut public existenţa acestui fenomen, însă a căutat să reducă panica afirmând că Pamantul va avea totuşi un câmp magnetic, foarte slab şi instabil, dar nu zero. 

Conform cercetătorilor de la Hiderabad, sincronizarea celor două fenomene de inversare a polilor magnetici (ai Pamantului şi ai Soarelui) poate determina, pe lângă disfuncţionalităţi în sistemele energetice şi electronice şi problemele deja cunoscute cu rătăcirea păsărilor şi animalelor migratoare, efecte cu mult mai periculoase. 

Printre acestea amintim: sistemul imunitar al vieţuitoarelor se va slăbi semnificativ, crusta planetară va fi zguduită de vulcani, mişcări tectonice, cutremure şi alunecări de teren, magnetosfera planetară va fi slăbită şi va permite radiaţiei cosmice să pătrunda periculos de mult până la suprafaţa planetei cauzând cancer şi arsuri solare, iar campul gravitaţional terestru se va modifica într-un mod neprevăzut. 

Pe de altă parte, s-au semnalat un număr mare de apariţii OZN în această perioadă care (se presupune că) ne observă şi ne studiază îndeaproape. Unii ufologi afirmă că prezenţa OZN-urilor este din ce în ce mai mare pe măsură ce ne apropiem de anul 2012. Alţii au prezis că va avea loc o neobişnuită "întâlnire" oficială în 2012. Detalii în India 2012. 

Profeţii despre prezent 

"Scoarţa pământului va lua foc, clima va suferi unele schimbări, cutremure simţitoare vor distruge multe dintre clădirile existente, uragane şi vânturi puternice, terestre şi maritime, vor nimici îndrăzneala oamenilor bazaţi numai pe aşa zisa putere a ştiinţei. Ingeniozitatea omenească pusă în slujba răului va face cunoscute lumii cele mai groaznice crime şi pământul va cunoaşte cele mai cumplite boli ce vor apare pentru a fi nimicită existenţa oamenilor răi sau perverşi." 

Afirmaţiile de mai sus aparţin celebrului indian Sundar Singh care a vizitat România la începutul secolului trecut şi a făcut o serie de profeţii despre rolul ţării noastre în viitorul care începe acum. Deşi în perioada anterioară mulţi oameni se îndoiau de adevărul acestor predicţii, evenimentele actuale au adus din nou în atenţie discursul lui Sundar Singh despre România. 

"Iată, după cum am văzut eu, aceste transformări vor veni peste voi şi vă vor lua prin surprindere chiar dacă veţi rămâne neclintiţi în încăpăţânarea voastră şi nu veţi ajunge să credeţi în DUMNEZEU" a mai spus Sundar Singh. 

Vorbind despre încercările prin care noi trecem acum, el adăuga: "Sfârşitul acestor încercări va fi marcat de un dezastru planetar produs de cutremure, care va îngrozi aproape întreaga lume." 

"America de Nord şi de Mijloc vor ajunge să fie în cea mai mare parte un gigantic cimitir. Aceasta se va întâmpla tocmai în ajunul unor imense planuri de dominaţie prin care se va urmări supremaţia întregii planete." 

"Chiar dacă vă uimesc cele afirmate de mine, să nu mire pe nimeni ceea ce se va întâmpla, deoarece fiecare are ceea ce merită, în final dreptatea, adevărul şi lumina spirituală triumfând."

 

                                       
                                          Calendarul Maya 

O imensă piatră din America Mijlocie găzduieşte celebrul calendar Maya care cuprinde cicluri de 1.872.000 zile. De ce tocmai această cifră? Unităţile de măsură specifice civilizaţiei maya ne uşureaza calculul: o zi terestră este numită KIN; 20 de zile formează un UINAL; 18 asemenea "luni" formează 360 de zile, numit TUN; 20 asemenea "ani" (7.200 zile) formează un KATUN; 20 de katun-uri formează un BAKTUN, iar 13 baktun-uri întregesc acest ciclu de 1.872.000 de zile (aproximativ 5.125 ani). 

Precesia echinocţiilor 

Maurice Cotterell a descoperit că sunt necesare 1.366.040 zile pentru ca polii magnetici ai Soarelui să se inverseze. Inversarea polilor magnetici este de acum un fenomen acceptat şi întâlnit la toate corpurile astronomice (stele sau planete). Cotterell a calculat această perioadă folosindu-se de intersecţia orbitei soarelui la ecuator (26 zile) cu orbita sa la poli (37 de zile). Această descoperire a fost posibilă datorită măsurătorilor realizate de sateliţi. 

Tot Cotterell a observat că cinci astfel de cicluri ale calendarului Maya formează aproape întreaga perioadă a precesiei echinocţiilor care este de 25.920 de ani (aprox). Mai târziu el a descoperit că cifra exactă a ciclului de inversare solară este amintită în scrierile vechi Mayaşe. Cum este posibil ca cele două măsuratori să fie identice? Civilizaţia Maya avea vaste cunoştinţe astronomice şi Soarele era punctul central în ştiinta lor. 

De aceea, cercetările lui Cotterell nu sunt decât o re-descoperire, sau o confirmare a ceea ce mayaşii ştiau deja. Calendarul Maya ocupă aproximativ o cincime din ciclul de precesie a echinocţiilor; adică înmulţind 5.125 de ani cu 5 obţinem 25.625 ceea ce este foarte aproape de 25.920. 

Cotterell a realizat un grafic al inversarii polilor magnetici ai soarelui compus din 781 de "unităţi" de timp cu o durată totală de 68.302 zile. A observat că în unităţile 19 şi 20 are loc o asemenea inversare. Ciclul de bază durează 1.366.040 de zile. Mayaşii ştiau că la durata ciclului de bază se pot adăuga una sau două unităţi de câte 260 de zile pentru a obţine ciclul complet de 1.366.560 de zile. Fiind atât de important, mayaşii au numit această unitate de 260 de zile, un TZOLKIN. 

Cataclisme şi ere 

Ciclul de precesie a echinoctiilor determină momentele în care au loc mari cataclisme pe Terra. Din fericire aceste cataclisme nu au dus la dispariţia vieţii pe această planetă. Civilizaţia Maya acordă o mare importanţă acestui ciclu şi este acum clar că scrierile lor ne avertizează că urmează o asemenea perioada "de trecere". Concluzia unanimă la care au ajuns majoritatea cercetătorilor acestui domeniu este că ultima zi care încheie actualul ciclu al calendarului Maya este 22 decembrie 2012. 

Lucrarile lui John Major Jenkins publicate în "2012 - Cosmogeneza Maya" ne oferă cheia care a determinat ca ziua "Z" a calendarului Maya să fie 22.12.2012: în mişcarea de precesie, Pământul ajunge într-un punct de aliniere cu centrul galaxiei în anul 2012. Multe din miturile Mayaşe cuprind într-o formă artistică acest moment de "sincronizare" a Pământului cu centrul Galaxiei folosind simbolul renaşterii. 

Renaşterea planetei 

Edgar Cayce, celebrul medium care a uimit America prin mesajele sale, afirmă că Pământul va fi re-nascut. Sfârşitul anului 2012 pare să fie începutul noii vieşi pentru întreaga planetă care, în acest fel, primeşte un nou influx de energie din centrul galaxiei.

Pământul s-a oprit 

O anomalie majoră a mişcării de rotaţie a Pământului pune pe jar cercetătorii. 

15 februarie 2006 - De patru săptămani Pământul se roteşte fără a mai avea excentricitatea binecunoscută de specialişti sub numele de Mişcarea Chandler. Oare planeta a ajuns la o răscruce în destinul său? De ce survine această oprire neanunţată a mişcării Chandler, care a fost constantă şi predictibilă timp de peste 100 de ani? 

După cum se ştie, mişcarea Chandler este generată de atracţia diferenţială exercitată de Lună şi Soare asupra structurii neomogene a planetei. Această atracţie apare datorită faptului că orbitele acestor corpuri cereşti sunt în planuri diferite, având anumite unghiuri faţă de planul ecuatorial planetar. Astfel, Soarele şi Luna apar alternativ deasupra şi apoi sub planul ecuatorial. Din această cauză, o parte a planetei este forţată să se rotească puţin mai repede sau mai încet faţă de cealată parte, în funcţie de poziţiile Soarelui şi a Lunii, generând o mişcare de balans rotativ. 

Mişcarea Chandler are o periodicitate de 7 ani în care s-au observat două extreme (un minim şi un maxim) la distanţă de 3,5 ani. Începând din octombrie 2005, planeta intra în faza de minim a mişcării Chandler ce trebuia să dureze 14 luni, acoperind întregul an 2006 şi puţin din 2007. 

Însă din luna noiembrie 2005, punctul de referinţă al măsurării mişcării Chandler a început să descrie o traiectorie circulară din ce în ce mai strânsă, astfel încât pe 8 ianuarie 2006 a încetat în mod real orice schimbare a coordonatelor x şi y folosite pentru a determina modificarea zilnică a locaţiei axei de rotaţie a planetei. 

În imaginea alăturată, se poate observa cum cele două grafice, reprezentând variaţia coordonatelor x şi y ale acestei locaţii, arată că această mişcare de balans s-a oprit. 

Consultând arhivele ce conţin valorile măsurate ale acestei mişcări de-a lungul anilor, s-a constatat că aceasta este prima dată în istoria cunoscută a planetei când balansul axei de rotaţie a Pământului a încetat. Această anomalie durează deja de o lună şi continuă să sfideze legile pe care le-a respectat în ultimii 100 de ani. Planeta a ajuns într-un punct crucial în existenţa sa. 

Este clar însă că această "pauză" nu va putea dura la nesfârşit. Realităţile cosmice şi geofizice ne fac să credem că acum se naşte o nouă mişcare Chandler, guvernată de alte legi şi probabil având alte caracteristici. Un ciclu cu totul nou. 

Oprirea curentă este rezultatul clar al unor noi vectori care contracarează forţele cunoscute ale Lunii şi Soarelui, cel putin la nivelul local al acestei planete. Şi din moment ce mişcările orbitale nu s-au schimbat, nu ne rămâne decât să "suspectăm" că Pământul este cel care s-a schimbat. Ce reprezintă această schimbare? 

Ar putea fi două cauze. Sau chiar mai multe. Una dintre acestea se află în Oceanul Indian. Ca urmare a imensei rupturi din zona Sumatra apărută la sfârşitul lunii decembrie 2004 (odată cu celebrul Tsunami) au existat sute de cutremure cu magnitudine peste 6 grade Richter în acea zonă, într-un interval de numai câteva săptămâni. Plăcile tectonice concurente au rupt echilibrul fragil în care se aflau. Este clar că poziţia locală a acestora s-a modificat, ducând la apariţia unor noi vectori generaţi de mişcarea de rotaţie a Pământului, afectând în acest fel balansul Chandler. 

O altă posibilă cauză este inversarea polilor magnetici ai Pământului. Polul Nord magnetic se apropie de punctul de nord al axei de rotaţie cu o viteză de 40 km pe an, conform unor măsurători de ultimă oră realizare de specialiştii canadieni. Această tendinţă a început încă din 1930, viteza crescând progresiv. Ne putem aştepta deci ca această viteză să crească în continuare. 

Probabil că aceşti doi factori au un cuvânt de spus în oprirea mişcării Chandler, însă poate mai există şi alţii. 

Situaţia prezentă este alarmantă, pentru că nu ştim la ce ne putem aştepta. Se poate presupune că urmează o nouă fază în această "piesă de teatru" pe care ne-o prezintă planeta. Probabil că va începe o nouă mişcare Chandler care va tinde să se stabilizeze. Nu ştim însă cât timp va dura această fază intermediară, şi nici ce implicaţii va avea asupra noastră. 

În orice caz, putem avea în faţa noastră evidenţa profeţiei celebrului Edgar Cayce despre inversarea polilor. În anii 1930, el a afirmat că va avea loc o inversare a polilor şi un nou ciclu va începe odată cu intrarea în noul mileniu, ce poate culmina cu evenimente catastrofice pe întreaga planetă. 

Se pare că ne aflăm chiar în "miezul" profeţiei, în plină desfăşurare a ei. Pentru că această oprire a mişcării Chandler nu are cum să fie definitivă, urmează deci să apară o încercare a planetei de a-şi regăsi balansul pierdut momentan. Probabil că perioada care vine se va întinde pe mai mulţi ani. Stabilizarea balansului planetar va fi însă precedată de încercări mai mult sau mai puţin "disperate" cauzate de acumularea tensiunilor interne în structura planetei. Eliberarea acestor tensiuni şi canalizarea lor spre refacerea mişcării Chandler este posibil să se facă violent. 

Specialiştii care au cercetat arhivele valorilor balansului planetar au constatat că Pământul a avut o manifestare din ce în ce mai zbuciumată (din acest punct de vedere) la fiecare trecere a graficului de balans prin zona Groenlandei - Atlanticul de Nord. Cei care susţin profeţiile lui Edgar Cayce au un argument în plus acum, că s-a descoperit această zonă specială care "alimentează" balansul cu o instabilitate din ce în ce mai mare, ajungându-se în acest moment la o ieşire completă din ritmul binecunoscut de 100 de ani încoace. 

Ce înseamnă toate acestea? 

Mai mulţi clarvăzători afirmă că toate aceste schimbări abrupte care au apărut în ultima vreme sunt dovada clară că Pământul se schimbă. Caracteristicile mişcării de balans, aşa cum au fost ele cunoscute până acum, au început deja să se schimbe. Toate energiile care s-au adunat până acum în tensiunile interne planetare, încep să se manifeste vizibil. Consecinţele acestor schimbări vor apare în cateva luni. Dacă vor fi dezastruoase sau nu, încă nu se poate spune. 

Ce putem face? 

Dacă privim lucrurile strict din punct de vedere materialist, s-ar putea spune că nu ne rămâne decât să aşteptăm. Nu sunt de acord. Putem face ceva, acţionând pentru ca aceste schimbări iminente să se facă gradual, fără violenţă. 

Putem determina viitorul 

Una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor este teama de viitor. Mai ales când acesta poate fi nefavorabil, cum este în cazul acesta. Există însă o descoperire uluitoare, prea puţin mediatizată, şi care ne poate face responsabili pentru viitorul noastru. Pentru ca îl putem schimba. 

Apollo 13 a intrat în istorie ca misiunea cea mai dificilă a NASA. Celebra fraza "Houston, avem o problemă", rostită de cosmonauţii din staţie, a rămas în istorie. Pierderea controlului asupra modulului punea în pericol succesul misiunii şi exista riscul ca acesta să aterizeze pe sol, făcându-se praf şi omorând pe cei trei cosmonauţi. 

Salvarea a venit prin rugăciune. Milioane de oameni şi-au îndreptat ochii către Dumnezeu şi s-au rugat (în tăcere sau cu voce tare) cu speranţa că cei trei astronauţi se vor întoarce teferi acasă. Chiar Senatul S.U.A. a adoptat o rezoluţie în privinţa rugăciunii. Întreaga planetă s-a rugat. Rezultatul a fost cel scontat, Apollo 13 reuşind să amerizeze în oceanul Pacific, iar cei trei americani au fost astfel salvaţi. Nimic în afara rugăciunii nu poate explica schimbarea de traiectorie a modulului american. 

Similar, preconizatele evenimente generate de re-balansarea planetei pot să nu fie în mod necesar violente. Puterea rugăciunii sincronizate a milioane de oameni, a întregii planete, poate determina o manifestare graduală, liniştită a acestei noi echilibrări. Stă în puterea noastră. Noi suntem singurii responsabili de viitorul pe care-l vom trăi. Suntem pregătiţi? 

Prezentul ne cheamă!

Jazz Rasool a prezentat la Conferinţa "Misterele" de la Marlborough evidenţa: în prezent asistăm la cel mai activ ciclu solar de când se cunoaşte, şi că acest ciclu se va încheia în 2012. El a amintit că această dată coincide cu "Sfârsitul Timpului" din celebrul calendar Maya şi cu Protocolul Kyoto (care este un tratat anti-poluare).

Pe de altă parte, frecvenţa de rezonanţă Schumann (proprie acestei planete) a crescut de la 7.83 Hz la 12 Hz (după cum afirmă unele surse), ceea ce l-a determinat pe Jazz să spună că aceşti factori vor "activa", întocmai ca un comutator, o mare parte din acele gene pe care specialiştii în inginerie genetică le numesc "gene de balast" pentru că nu le cunosc funcţionalitatea. Jazz numeşte aceste gene "ADN-ul speciei" şi odată funcţionale, vor duce la fenomene de telepatie în masă şi telekinezie. Aceasta va fi naşterea unei noi specii umane: Homo Spiritus.

Un alt participant la această conferinţă, Paul V., a sugerat că complexul militar-industrial american încearcă să contracareze aceste efecte benefice folosind celebrul HAARP (localizat în Alaska).

Cu mulţi ani în urmă, Alice Bailey a prezis aproape acelaşi lucru, ea numindu-l Marele Plan. Pe scurt, este vorba despre dezvoltarea sintezei subiective la nivelul întregii umanităţi şi a modului de comunicare preponderent telepatic, ce vor avea ca urmare transcenderea timpului ca energie limitatoare. În acest fel, fiecare fiinţă va cunoaşte adevarata semnificaţie a minţii umane şi o va putea folosi într-un mod superior (cunoaştem că în prezent omul foloseşte numai 8-10 % din capacităţile creierului). Acest pas va determina înţelegerea planului divin pentru care fiecare dintre noi am ales să ne naştem acum şi aici.

Previziuni de dincolo

Dannion Brinkley este un caz faimos pentru experienţele sale tip "dincolo de moarte". El a avut o moarte de 28 minute, descrisă pe larg în cartea "Salvat de Lumină". În 17 septembrie 1975, el vorbea la telefon în timpul unei furtuni. Un trăsnet a lovit linia telefonică, astfel că mii de volţi au ajuns în corpul lui. Inima s-a oprit şi a murit. El a înviat la morgă dupa 28 de minute, dar era îmbogăţit cu o experienţă incredibilă.

După ce a fost traversat de curentul electric, s-a trezit plutind deasupra corpului său, apoi a început să avanseze printr-un tunel în spirală către o lumină strălucitoare. Acolo a fost întâmpinat de o fiinţă luminoasă care radia iubire. Apoi şi-a re-trăit viaţa întocmai ca la cinematograf, s-a judecat singur pentru propriile greşeli, simţind toată durerea pe care el a provocat-o celorlalţi dar şi sentimentele pozitive pe care el le-a dăruit pe parcursul vieţii sale. El a fost dus apoi într-un oraş cristalin de lumină, în faţa a 13 fiinţe luminoase, câte una pentru fiecare zodie şi un conducător care prezida pe cei 12.

Fiecare dintre aceştia s-a apropiat de el cu câte un mic obiect, care semăna cu un televizor în miniatură. Au apărut scene din viitor, şi s-au mărit până când Dannion s-a regăsit în mijlocul lor. Au fost peste 300 de astfel de viziuni, iar 117 dintre ele se vor petrece până în 2012. Peste 100 dintre aceste evenimente deja s-au produs (accidentul de la Cernobâl, destrămarea URSS, războiul din Golf, etc). După ce a primit instrucţiuni pentru a construi centre speciale, Brinkley s-a întors în corpul fizic care între timp fusese dus la morgă. După dureri şi paralizie, el a descoperit că avea capacităţi telepatice şi de previziune.

În ceea ce priveşte anul 2012, Dannion a răspuns într-un interviu:
Întrebare: Cat de rău va fi, Dannion?
Răspuns: Sau cât de bine va fi! Cred că va fi foarte rău, geografic şi topografic, dar în sensul spiritual, conştiinţele oamenilor vor avea de câştigat enorm. Acest pământ se schimbă pentru că întregul univers se schimbă, mai ales între 2011 şi 2012, când vom fi martorii revenirii unui sistem de energii care au existat în trecut aici. Puteţi să-i spuneţi conştiinţă avansată spiritual, sau A Doua Venire, sau naşterea Erei Vărsătorului.

Jose Arguelles şi Drunvalo Melchisedek, doi faimoşi cercetători care au interpretat miturile şi descoperirile arheologice ale civilizaţiei Maya, sunt profund convinşi că anul 2012 este unul de referinţă. Atunci omenirea nu va mai avea nevoie de calendar, pentru că timpul, tehnologia şi sistemul monetar vor fi trancense graţie sincronizării galactice între planeta Pământ şi centrul galaxiei noastre. 

Proiectul Montauk

Doi marinari americani au sărit de la bordul navei USS Eldridge în timpul Experimentului Philadelphia de pe 12 August 1943. Ei s-au trezit - nu în apele golfului - ci pe pământ, în Long Island, New York, pe 12 August 1983. Au călătorit astfel în timp până la momentul în care guvernul SUA făcea un experiment similar, numit Proiectul Montauk, datorită conexiunilor câmpurilor magnetice planetare care se repetă la fiecare 20 ani pe 12 August. Cercetătorii care au lucrat la acest proiect au reuşit să călătorească în timp printr-o buclă temporală existentă între datele celor două evenimente. Dar ei nu pot merge mai departe de 2012. Timpul se opreşte în 2012? Steven Gibbs spune că există o barieră dincolo de care călătorii în timp nu pot trece, însă au cercetat momentele premergătoare şi au descoperit că orice urmă de viaţă de pe această planetă dispăruse. Cu toate acestea, există şi alte opinii...

Bob Frisell spune în cartea sa că "nimic din această carte nu este adevărat, dar lucrurile sunt exact aşa (ca în carte)"; motivul pentru care ei nu au reuşit să treacă dincolo de 2012 este că ultimul experiment de călătorie în timp a fost făcut pe 2012 (sau va fi făcut) şi că toate experimentele sunt interconectate. Frisell spune că ei au putut să călătorească şi în trecut dar nu mai mult de 1 milion de ani, fiindcă aceasta este data primei călătorii temporale realizată de micii cenuşii (extratereştrii cu care guvernul SUA a făcut un pact ca urmare a evenimentului Roswell). Sursa lui Frisell este Drunvalo Melchizedek; totuşi, o persoană cu care el a stat de vorbă, ne oferă o versiune puţin diferită:

- Care este cea mai îndepărtată dată până la care a ajuns vreodată cineva care a călătorit în viitor?
- Anul zece mii.
- Deci totul este pus la punct (stabilit clar) până în anul 10.000?
- Da, însă este o "realitate" ca un vis. Nimeni nu a reuşit să atinga o realitate "concreta" dincolo de anul 2012. Acolo este un zid dincolo de care nu se află nimic.
- Profeţiile ne anunţă că atunci Pământul se va schimba.
- Curios, nu-i aşa?
- Care este prognoza ta pentru viitorul speciei umane?
- Va supravieţui.
- De ce s-a menţionat odată că anul 2011 a fost ultimul an în care ei au putut să "atingă" ceva real?
- În calendarul Maya se menţionează că în anul 2012 există un fel de barieră. Cei care au puteri paranormale sunt cu toţii de acord că în jurul acelei date există o bariera dincolo de care ei nu pot să treacă.
- Asta nu înseamna însă că dincolo de "zid" nu există nimic...
- Nu. Este doar "ascuns" vederii. Chiar şi maşinile timpului nu pot trece dincolo. Există o mulţime de oameni care sunt nerăbdători să afle dacă vor fi în stare să păstreze controlul asupra umanităţii dincolo de anul 2013.
- Se pare că există o trezire a conştiinţei oamenilor chiar în aceste momente, când începem să intrăm în a patra dimensiune.
- Corect. Există multe "semne" în privinţa asta.
- Mulţi oameni vorbesc despre faptul că ne îndreptăm către a patra dimensiune. Ce înseamnă asta?
- Pe scurt, este o nouă stare de rezonanţă. De asemenea se va conştientiza faptul că omul nu este separat de Creator. Este deci vorba despre acel spectru de frecvenţe pe care Creştinii îl numesc "a doua venire". Această "a doua venire" este de fapt o stare de a fi, nu o apariţie concretă în vederea stabilirii unei noi ordini de putere.
- Cand va fi aceasta realizată?
- Ei bine, entităţile de pe această planetă vor trebui să se orienteze decisiv cât mai repede în ceea ce priveşte răul sau binele, altfel le va fi foarte greu să se mai schimbe. Este vorba despre o decizie personală, între rău şi bine. În câteva cuvinte, a patra dimensiune este mult mai plină de viaţă. Entităţile trebuie încă să aibă grijă de vehiculele lor fizice (corpul fizic). Este de asemenea o lume în care compasiunea, înţelegerea şi iubirea sunt predominante. Intrarea în aceasta a patra dimensiune se va realiza între 2003 şi 2013.
- Este interesant că toate acele calcule din I-Ching arată că, dincolo de 2012, totul va fi schimbat.
- Da. Nimic nu va mai fi la fel pe Pământ. Scimbările au început chiar din aceste momente. Ceea ce vedem este, de fapt, moartea modului de viaţă specific celei de-a treia dimensiuni.

Un alt dialog menit să aducă clarificările necesare: 

- Mulţi oameni cu puteri paranormale susţin că nu se poate vedea nimic dincolo de anul 2012. Este oare din cauză că noul timp este de o altă natură, de alt fel decât cel prezent?
- Aşa este. Şi asta datorită evenimentelor "fizice" (cosmice) din această perioadă.
- Deci, dacă cineva spune acum că nu poate vedea dincolo de 2012, asta se explică prin faptul că lumea de dincolo de 2012 nu a fost încă "concepută", sau că noi o "construim" chiar în aceste momente. Aceasta este natura noului timp. Dar oare suntem pregătiţi? 

Centura fotonică

Acest fenomen a fost descoperit în 1962, deci cu mai mult de 40 ani în urmă. Cu toate acestea, informaţiile nu au fost făcute publice decât cu mult mai târziu, şi numai unui număr mic de oameni.

Centura fotonică şi radiaţia aferentă au un impact mult mai mare decât ne-am putea imagina. Din punct de vedere ştiinţific, este vorba de mişcarea de rotaţie a sistemului nostru solar (împreună deci cu toate planetele sale) în jurul soarelui central al galaxiei, numit Alcyone (în constelaţia Pleiadelor). O rotaţie completă se realizează în 25.860 ani. Întregul nostru sistem solar, împreuna deci cu Pământul şi Luna, trebuie să treacă de două ori, în timpul unei rotaţii complete, prin această centură de fotoni. Distanţa de timp între cele două momente este de 10.500 ani, perioadă în care Întunericul este covârşitor.

După aceşti 10.500 ani urmează intrarea în centura fotonică ce dureaza 2.000 ani, si este o perioadă de creştere spirituală pentru întreg sistemul planetar.

Următoarea întrebare este: "Ce legătură există între centura fotonica şi spiritualitate?". Atât radiaţia aferentă cât şi centura în sine sunt vehicule ale transformării şi transmutaţiei necesare unui ciclu evolutiv. Pe măsură ce înaintăm în centura fotonică, trebuie să ne punem în armonie cu vibraţiile ei, altfel riscăm să rămânem în a treia dimensiune. Dacă refuzăm să evoluăm, va trebui să nu ne plângem că rămânem aşa cum suntem. Bineînţeles că unii dintre noi învaţă mai greu decât alţii...

Efectele centurii fotonice

Pe măsură ce sistemul nostru solar va continua să avanseze tot mai mult în centura fotonică, vor apare tot mai clare următoarele efecte:

·         Centura fotonică şi radiaţia din centrul galaxiei noastre sunt adevarate vehicule de transformare. Aici este sursa radiantă a energiei Christice, o energie a compasiunii şi iubirii. Prin aceste vehicule spirituale, dacă le vom folosi, avem şansa să ne depăşim limitările la care am fost supuşi. Totuşi, alegerea ne aparţine în totalitate. Liberul arbitru va prevala.

·         Multiple evenimente astronomice (eclipse, tranzite, etc) vor determina o pregătire subtilă, nevăzut1a dar eficientă a fiinţelor de pe acestă planetă. Astfel, probleme legate de egoism, relaţii interumane dar şi materialismul actual vor fi exacerbate. Vechile modele de negare a realităţii se vor dovedi ineficiente şi vor fi spulberate. Prefăcătoria şi minciuna sunt pe moarte. În locul lor, iubirea şi compasiunea vor umple întreaga planetă.

·         Mai multe evenimente majore vor avea loc la nivelul planetei, în ceea ce priveşte modul de gândire şi de acţiune, în general. Toate acestea sunt menite să distrugă vechile energii tri-dimensionale dizarmonioase, inclusiv pe cele din tine şi din mine. Depinde de fiecare dacă această purificare se va face brutal sau treptat. Dacă acceptăm sincer noile energii ale iubirii, sau, dimpotrivă, dacă ne încăpăţânăm în modul actual de viaţă.

·         Pentru a fi pregătiţi în legătură cu transformarea spaţio-temporală ce vine, corpurile noastre fizice trebuie să fie compatibile cu noua lume, astfel ca intrarea în conştiinţa Christică să fie uşoară. Se aşteapta ca lanţul ADN (care are acum doua componente) să ajunga la 12 componente prin rearanjarea şi activarea anumitor gene neutilizate în prezent (numite, din necunoaştere, gene de balast). Energia Christică acţionează ca un catalizator pentru aceste procese. Astfel, mulţi oameni vor deveni clarvăzători, telepaţi, vindecători, etc. Aşa cum a prezis Iisus. Acum, mai mult decât oricând, trebuie să recunoaştem Voinţa Divină şi să acţionăm aproape tot timpul în concordanţă cu Aceasta. Gândurile noastre sunt energii foarte puternice care trebuie controlate şi direcţionate foarte precis în scopuri benefice, divine.

·         Pe măsură ce conştiinţa şi corpul nostru se transformă, gândul va deveni principala preocupare a zilei. Astfel, gândurile sunt mult mai reale decât acţiunea: ceea ce gândeşti, exact asta eşti. Datorită faptului că această a patra dimensiune ce tocmai se naşte este de esenţă eterică, fiecare dintre noi va fi precum un ecran de televizor: toate gândurile noastre vor fi perfect vizibile pentru toata lumea! Nu veţi mai putea ascunde lăcomia, prefăcătoria, laşitatea, ura, plăcerea sau trădarea. Veţi deveni ca o carte deschisă dar nescrisă, în paginile căreia apar litere şi cuvinte instantaneu, pe măsură ce gândurile iau naştere, şi oricine va putea citi în această carte. Gândurile negative pot şi trebuie înlocuite cât mai des şi apoi chiar definitiv cu iubire, sinceritate, lumină şi iertare pentru a nu fi aruncat înapoi în a treia dimensiune care între timp va deveni aproape improprie vieţii.

·         Întreaga noastră lume, întregul nostru sistem de valori bazat pe iluzie şi polarizare se va prăbuşi, astfel că această cortină va cădea lăsând loc realităţii aşa cum este ea. Pentru început unii dintre noi probabil vom fi debusolaţi şi neajutoraţi. De aceea trebuie încă din acest moment (da, chiar ACUM) să decidem dacă renunţăm sau nu la modul nostru de gândire.

·         Sunt prevăzute masive scăderi ale câmpului magnetic şi gravitaţional ca şi scăderea densităţii. Pe măsură ce devenim mai uşori, limitările impuse de materie vor fi din ce în ce mai slabe până vor dispare cu totul. Pe cer vor fi vizibile adevărate spectacole de culori vii, inimaginabile în acest moment, ca o auroră foarte vie şi luminoasă.

Concluzii

Mănuşa a fost aruncată iar mesajul este clar.

În aceste momente trebuie să ne hotărâm de care parte suntem: Lumina sau Întunericul! Vechiul mod de viaţă trebuie să fie înlocuit de o conştiinţă vie, plină de compasiune şi iubire. Transformările ce vin nu pot fi ocolite şi nici oprite, ele sunt definitive. Acum avem şansa să alegem decisiv.

Strămoşii noştri de pe întreaga planetă ne-au avertizat de mult despre aceste timpuri. Energiile transformatoare sunt deja printre noi. Dizarmoniile din relaţii, guverne, îtiinţă şi religie se vor înteţi astfel că procesul de purificare este evident pentru toată lumea. Mai ales la nivel financiar se aşteaptă mari catastrofe. Întreg Pământul se pregăteşte de marea Ascensiune în a patra şi apoi a cincea dimensiune.

Mai mult, se va acţiona conform zicalei "mulţi chemaţi - puţini aleşi". Numai cei care sunt pregătiţi vor trece în a patra dimensiune. Eşti tu oare pregătit? Pentru a absolvi şcoala din acestă lume, regulile sunt simple: compasiune şi iubire. Este singurul mod de a ajunge în dimensiunea a patra. Trebuie să ne despărţim definitiv de frică şi orice sentimente negative care nu sunt decat hrană pentru forţele întunericului şi care vor să ne ţina captivi în continuare.

Cooperând în acest fel, avem cele mai mari şanse ca şi corpurile noastre fizice, curăţite de energiile negative ale urei, minciunii, laşităţii, etc şi transformate de iubire şi compasiune, să fie capabile să existe în a patra dimensiune.

În anii ce vor urma vom descoperi cu uimire şi stupoare planurile cu care forţele negative ne-au ţinut sub control timp de mai multe mii de ani. Vor fi date publicităţii realităţi aproape incredibile şi se va vedea clar, odată pentru totdeauna, cine este în Adevar şi cine în Minciună. Guvernele locale şi cel mondial vor fi în incapacitate de a mai ascunde adevărul şi nu vor mai putea păcăli oamenii. Şi ei, ca şi fiecare dintre noi, vor primi ceea ce au cerut.

Proiectul Montauk şi Experimentul Philadelphia

Notă: Pentru mai multe detalii vă recomandăm să consultaţi cartea "Experimentul Philadelphia şi alte conspiraţii OZN" de Al Bielek şi Brad Steiger (Innerlight Publications, 1991). În cele de mai jos am extras câteva pasaje importante din cartea "Piramidele din Montauk: explorări în conştiinţă" de Preston Nichols şi Peter Moon (Sky Books, 1995)

Volumul "Proiectul Montauk: experimente în Timp" a apărut în iunie 1992 şi a ridicat mai multe întrebări. Ca urmare, "Montauk revizuit: aventuri în sincronicitate" a dorit să răspundă la aceste întrebări însă nu a făcut decât să ne uimească şi mai mult, publicând scenarii ce ţin de ocultism şi societăţile secrete de pe Pământ. A treia carte din seria Montauk, numită "Piramidele din Montauk: explorări în conîtiinţă" avansează şi mai mult în dosarul fenomenului Montauk.

Experimentul Philadelphia

Originile Proiectului Montauk datează încă din 1943 când se cercetau metode pentru invizibilitatea la radar, la bordul navei USS Eldridge. Şi cum Eldridge se afla în rada şantierului naval militar din Philadelphia, evenimentele legate de navă au fost numite Experimentul Philadelphia. Obiectivul acestui experiment era să facă nava invizibilă pentru radar, dar pe lângă acest deziderat, s-a mai obţinut şi un alt efect la care nimeni nu s-a aşteptat. Nava a devenit invizibilă ochiului liber şi a dispărut pur şi simplu din continuumul spaţio-temporal. Era de negăsit! Deşi acest efect era o mare realizare tehnologică, pentru oamenii aflati la bordul navei a fost un dezastru. Mai mulţi marinari aflaţi pe navă au fost transportaţi în afara acestei dimensiuni (a lumii noastre) şi la întoarcere se aflau într-o stare de dezorientare mentală completă şi de teroare cumplită. Unii dintre ei chiar se aflau cu corpul în pereţii metalici ai vasului! Cei care au supravieţuit au fost pensionaţi cu titlul "mental nepotrivit" sau chiar discreditaţi şi întreaga afacere a fost ascunsă, clasificată. După război, cercetările au continuat fiind conduse de dr. von Neumann care s-a ocupat de aspectele tehnice ale Experimentului Philadelphia. Noile lui ordine vizau motivele pentru care mentalul uman nu rezistase experimentului şi de ce oamenii nu puteau fi folosiţi în experimente interdimensionale fără a cauza dezastre. S-a început un studiu pe un mare număr de oameni condus la Laboratoarele Naţionale Brookheaven din Long Island, New York. Acesta s-a numit Proiectul Phoenix.

Von Neumann nu a fost numai inventatorul computerului modern şi un matematician de geniu; el a avut acces la enorma bază de resurse a complexului militar-industrial american inclusiv enorma bază de date a cercetărilor psihologice naziste pe care SUA a dobandit-o după cel de-al doilea război mondial. Pe baza acestor cercetări von Neumann a încercat să folosească tehnologia computerelor împreună cu echipament radio sofisticat pentru a conecta mentalul uman cu maşinăriile. De-a lungul timpului, eforturile sale au fost încununate de succes. După ani de experimente empirice, gândurile umane puteau fi recepţionate cu ajutorul unor radio receptoare bazate pe cristale şi apoi transmise într-un computer pentru stocare. Modelul gândului putea fi astfel apoi afişat pe ecranul calculatorului sau tipărit pe o foaie de hârtie. Toate acestea au dus apoi la realizarea unei maşinarii virtuale de citit mentalul. În acelaşi timp, s-a dezvoltat o tehnologie ce permitea ca un gând ce era transmis de o persoană putea fi captat de calculator şi apoi re-transmis unei alte persoane, afectându-i mentalul. În concluzie, Proiectul Phoenix a obţinut o înţelegere superioară a modului de funcţionare a mentalului (privit ca mijloc, ca o unealtă) şi a permis dezvoltarea ulterioară a tehnicilor de control mental. Congresul american a avut acces la un raport special în legătură cu aceste lucruri şi a decis abandonarea lucrărilor de cercetare în această direcţie.

Totuşi, îngrijorările unor persoane din complexul militar-industrial, care au permis demararea din început a lucrărilor, au făcut ca hotărârea Congresului american să nu fie luată în seamă, fiind seduşi de ideea de a controla mentalul inamicilor într-un război. Un grup secret cu uriaşe resurse financiare şi legături în rândul militarilor, a decis construirea unei noi tabere de cercetare la Camp Hero, o staţie abandonată a Forţelor Aeriene SUA, localizată la capul Montauk, New York.

Proiectul Montauk

Motivul pentru care a fost aleasă această tabără este că deţinea deja o uriaşă antenă radar de tip Sage ce emitea frecvenţe de 400 - 425 MHz, frecvenţă ce coincidea cu cea folosită pentru interacţiunea cu mentalul uman din fazele anterioare ale cercetărilor. La sfârşitul decadei anilor 1960 reactivarea Camp Hero s-a făcut fără fonduri militare. Până în 1972, Proiectul Montauk era deja bine pregătit pentru a începe cercetări masive pentru controlul mental al oamenilor, animalelor şi altor forme de viaţă existente pe Pământ.

De-a lungul anilor, cercetătorii de la Montauk s-au adâncit în perfecţionarea tehnicilor de control mental şi au continuat explorarea potenţialului uman. Dezvoltând capacităţi psihice în personalul folosit, s-a ajuns în momentul în care gândurile unei persoane puteau fi amplificate cu ajutorul aparatelor, astfel că iluziile mentale puteau fi manifestate atât subiectiv cât şi obiectiv! Aceasta includea crearea virtuală a materiei. Toate acestea au fost cu totul noi pentru "experienţa umană obişnuită" dar cei care conduceau Proiectul Montauk nu aveau de gând să se opească aici. Odată cu descoperirea faptului că o fiinţă umană putea manifesta (crea) materie prin simpla gândire, ce s-ar fi întâmplat dacă subiectul uman creea o carte dar nu în prezent ci în trecut? În acest fel a apărut ideea de a distorsiona timpul. După ani de cercetări empirice, au fost deschise astfel porţi ale timpului în care se realizau experimente de neconceput. Proiectul Montauk a ajuns astfel să re-deschidă un vortex temporal înapoi, în 1943, când se realizase Experimentul Philadelphia.

Jonglerii cu timpul

Aceste informaţii au ajuns la public datorită lui Preston B. Nichols, un geniu în electronică care a descoperit într-o zi că el insuşi era victima experimentelor. Lucrând pentru o firmă din Long Island care avea lucrări cu militarii, Preston cerceta telepatia şi a descoperit că unde radio de mare putere erau transmise asupra echipei cu care lucra el, blocând oamenii. Ca expert în radio şi electronică, Preston a descoperit că emiţătorul era la Staţia Fortelor Aeriene de la Montauk şi a început cercetări amănunţite care au durat mai mult de 10 ani. El a achiziţionat multe din echipamentele folosite în timpul Proiectului Montauk şi a descoperit spre uimirea sa că mulţi oameni din Montauk şi-l aminteau de pe vremea când el lucrase acolo. Punctul culminant a fost atunci când soţul verisoarei lui a afirmat că Preston lucrase la Montauk. După îndelungi argumentări pro şi contra, Preston a început să-şi amintească pasaje din viaţa lui care îi erau necunoscute până atunci. După ce a discutat cu mai mulţi oameni de ştiinţă şi ingineri care aveau legătură cu Proiectul Montauk, Preston a reuşit să puna cap la cap evenimentele şi să afle ce s-a întâmplat. Cumva, el trăise două vieţi: într-una lucrase la Montauk, iar în cealalta lucrase în altă parte.

Descoperirile lui Preston au fost confirmate când un om pe nume Duncan Cameron a apărut la uşa casei sale. Duncan afirma că avea aptitudini pentru cercetări psihice şi că a fost antrenat chiar la Agenţia de Securitate Naţională (NSA). Fără a-i spune nimic din peripeţiile sale vizavi de Montauk, Preston l-a dus pe Duncan la Montauk şi a fost surprins să vadă că Duncan cunoştea deja întregul plan de amplasare a bazei Montauk şi că lucrase acolo. Duncan a fost considerat primul om cu capacităţi psihice care a fost folosit în experimentele de călătorie în timp şi şi-a reamintit că fusese şi la bordul USS Eldridge în timpul Experimentului Philadelphia împreună cu fratele său Edward (în prezent recunoscut ca Al Bielek).

Conform spuselor celor doi (Preston şi Duncan), Proiectul Montauk a culminat la 12 august 1983. Un întreg portal de timp funcţiona perfect, dar lucrurile ieşiseră de sub control iar Duncan a adunat un grup de oameni şi au decis să distrugă proiectul. Când se afla pe scaunul de la Montauk (un dispozitiv conectat la receptoare radio cu cristale cu care se transmiteau gânduri prin antena gigant Sage), Duncan a materializat un monstru gigant din subconstientul său care efectiv a distrus clădirea. Oamenii care lucrau la Camp Hero au abandonat baza subit. Gurile de aerisire şi intrarile în subsol au fost astupate cu ciment.

Desi foarte mulţi au încercat să scrie cărţi sau să facă cercetări despre acest subiect, nu le-au dus la bun sfârşit. De exemplu, un reporter de la New York Times s-a retras imediat ce a descoperit că Proiectul Montauk a fost real.

După ce cartea "Proiectul Montauk: experimente în timp" a văzut lumina tiparului, au continuat cercetările astfel că noi argumente şi probe au fost descoperite pregătind astfel apariţia volumului "Montauk revizuit: aventuri în sincronicitate" în care se dovedeşte că experimentele de la Montauk sunt strâns legate de ocultism şi societăţile secrete.

Detalii înfricoşătoare

Al Bielek spune că el şi cu Preston erau cei doi marinari care manevrau echipamentul special de pe Eldridge (din Experimentul Philadelphia). El afirmă c1a filmul "Experimentul Philadelphia" este corect în esenta dar că atunci când el şi cu fratele lui au sărit peste bordul navei nu s-au trezit în deşertul Nevada (aşa cum se vede în film) ci la o bază secretă din Montauk, New York în 1984. El afirmă că guvernul a re-deschis acelaşi experiment 40 ani mai târziu, în aceeaşi zi a anului (12 august) deschizând astfel un tunel al timpului între cele două date. Dacă acest tunel nu era închis, atunci întreaga lume din aceasta dimensiune era sortită distrugerii.

Al Bielek spune că fratele lui a decis să rămână în viitor iar el să se întoarcă în 1943 pentru a închide tunelul distrugând echipamentul de pe Eldridge. El a reuşit acest lucru iar tunelul a fost astfel închis. În 1984 la Montauk se deschisese acest tunel de timp cu ajutorul extratereştrilor. Mai mult, el afirmă că un OZN urmărea de aproape experimentul din 1943 şi a fost prins în vortexul energetic şi transportat în viitor.

După experienţa sa la bordul navei Eldridge, Al Bielek a lucrat într-o echipă ce dezvolta tehnologie nucleară dar nu a fost de acord cu aceste cercetări ale guvernului. Ca urmare, guvernul a văzut în el un pericol şi l-ar fi ucis însă structura sa energetică era intim legată de cele două experimente de călătorie în timp (1943 şi 1984). De aceea, ei credeau că uciderea lui va determina perturbări majore în continuumul spaţio-temporal. S-a luat astfel măsura de a fi redus înapoi la starea de copil folosind o tehnologie furnizată de extratereştri şi l-au pus în locul fiului familiei Bielek în anul 1927.

Fratele lui, care rămăsese în viitor, era fascinat de tunelul timpului de la Montauk. Acesta a fost prins în tunel în cadrul unor experienţe şi a murit. Din acelaşi motiv de a nu distruge întreaga lume, s-a luat decizia de a lua spiritul acestuia (care murise) şi folosind aceeaşi tehnologie furnizată de extratereştri, l-au pus în corpul celui de-al treilea fiu al tatălui lor. Preston uitase deci cine era, deşi avea acelaşi tată.

Al Bielek spune că folosindu-se echipamentele aflate în cadrul Proiectului, ei au fost capabili să identifice cel puţin patru alte planete Pământ aflate în universuri paralele (ca în filmul "Sliders") iar într-unul din acestea, Germania nazistă câştigase al doilea război mondial.

Cu altă ocazie, Al Bielek a afirmat că extratereştrii cenuşii există cu adevărat şi că guvernul SUA a primit tehnologii de la ei în schimbul stabilirii lor pe Terra. El afirmă de asemenea că aceşti mici cenuşii sunt ghidaţi (subjugati mental) de o rasă de extratereştri Reptilieni care vin din constelaţia Orion. Însă cei din Orion nu pot supravieţui pe Pământ astfel că îi folosesc pe micii cenuşii ca să le pregătească această planetă pentru a fi locuibilă. De asemenea, au fost mari bătălii în spaţiul cosmic între o Confederaţie a Planetelor şi Alianţa Orion (formată din Reptilieni şi micii cenuşii). 

Anul 2012

Apoi Al Bielek a arătat unele aspecte interesante în legătură cu anumite călătorii realizate la Montauk, în viitor. El spune că, din anumite motive, nu pot trece dincolo de anii 2011 - 2013. De asemenea, afirmă că tehnologia este atât de perfecţionata încât te pot scoate din prezent, te trimit în alt timp şi te aduc înapoi atât de repede încât nu se observă nici-o diferenţă de o secundă, însă are loc o îmbătrânire a corpului egală cu perioada de timp petrecută dincolo. Exact astfel i s-a întâmplat de câteva ori. A încheiat spunând că au văzut că dincolo de 2013 nu există viaţă pe Pământ.

Explicaţia este una singură: din moment ce pentru a călători în timp este necesar ca atât plecarea cât şi destinaţia să fie în rezonanţă, cu alte cuvinte, în aceeaşi dimensiune vibratorie, atunci este clar că în perioada 2011 - 2013 Pământul va face un salt de frecvenţă, un salt într-o altă dimensiune! De accea, noul timp nu poate fi sincronizat cu acesta din prezent! Călătoriile temporale se opresc atunci!

Există o serie de profeţii care anunţă că ceva extraordinar de important se va întâmpla în această perioadă. Atât aztecii cât şi Mayaşii susţin că va exista o transformare radicală. De asemenea, pe peretele de lângă camerele faraonului din Marea Piramidă din Egipt, la care se ajunge prin tunelul celebru, există o referinţă clară la anul 2011. Calendarul Mayaş numit Ţolkin (Tzolkin) se sfârşeşte în anul 2012.

Cu adevărat, informaţiile legate de Experimentul Philadelphia, Proiectul Montauk, şi tehnologiile extraterestre ne vor duce spre o înţelegere adevărată a realităţii Universului în care ne aflăm.

India 2012

S-au semnalat un numar din ce in ce mai mare de aparitii OZN in zonele muntoase din Himalaya (India, Nepal si Tibet) incepand din anul 1998 cand India a facut primul test nuclear. Activitatea militara indiana si chineza la granita comuna s-a intensificat. Cotidianul India Daily consacra aproape saptamanal un articol despre aceasta tema, incepand cu luna octombrie 2004. Ce se intampla acolo?

Conform unor cercetatori de la Observatorul Geologic Indian, de 2 ani, o anumita zona de circa 100 Kmp este vizitata regulat de OZN-uri si ciudate fiinte umane. In nordul zonei Himachal Pradesh s-au observat nenumarate aparitii OZN. Localnicii afirma ca "ei" vor ateriza in aceste locuri in urmatorii 7 ani. Unii cercetatori OZN declara ca in anul 2012 se va stabili un contact oficial public intre oameni si "ei". Oare sa fie acestea etapele preliminare aterizarii acestor fiinte pe Pamant, asa cum a fost prezis in secretele profetii ale civilizatiei Maya?

In noiembrie 2004 acelasi cotidian indian confirma trimiterea unei echipe a Organizatiei de Cercetari Spatiale Indiene (OCSI) in muntii Himalaya pentru a pregati un teren de aterizare a OZN-urilor si care va trebui sa fie gata pana in anul 2012. Mai mult, s-a raportat ca Administratia Spatiala Chineza face pregatiri asemanatoare, de partea cealalta a granitei.

Cerul indian a devenit scena a numeroase aparitii OZN in aceste zile. Oficiali ai OCSI au declarat, sub protectia anonimatului, ca au inceput anumite activitati pe aceasta tema. Multi dintre ei sugereaza ca in anul 2012 vor ateriza in sase tari de pe toate continentele, iar India este una dintre ele. OZN-urile au doar activitati de cercetare a unui posibil contact cu Guvernul Indian si Armata. In prezent, India beneficiaza de suport pentru a invata cum sa administreze energia nucleara, tehnologia spatiala si alte tehnologii avansate.

De asemenea, se pare ca si China este printre cele sase tari alese.

Cercetatorii indieni lucreaza in prezent la re-descoperirea vechilor tehnologii mentionate in popularele legende indiene Mahabharata si Ramayana. Este vorba despre dispozitive antigravitationale. In orasul Dighi din Puna, care concentreaza "crema" cercetatorilor si inginerilor in domeniul apararii, au aparut evidente legate de anul 2012. Intrebati despre recentele evenimente in legatura cu OZN-urile, cercetatorii militari au declarat ca "nu pot vorbi inainte de 2012" sau ca "nu stiu nimic".

Cotidianul India Daily afirma ca si Chinei i s-a spus sa renunte la orice misiune spatiala cu personal uman care depaseste altitudinea de 160 Km, pana in anul 2012. In alt articol, cotidianul arata ca antigravitatia si alte tehnologii spatiale sunt ofertele acelorasi ocupanti OZN care, conform psihologului si cercetatorului OZN Richard Boylan, se afla in spatele recentelor tratative de pace intre India si Pakistan. Mai mult, India a declarat oficial ca va renunta la avioanele MIG pana in anul 2012.

Un baietel din Nepal a desenat un OZN pe care l-a vazut impreuna cu ceilalti copii cand se jucau pe iarba. El spune ca aceste vehicule nu fac deloc zgomot, pot decola vertical si plutesc in aer. De asemenea, pot disparea brusc. Un calugar tibetan declara ca nenumaratele aparitii OZN au inceput in 1998 cand s-a realizat primul test nuclear indian, si ca numarul acestor aparitii s-a marit in fiecare zi.

Recent, in partea chineza a zonei Himalayene s-a construit un lac artificial, foarte aproape de granita cu India. Desi lacul punea in pericol satele indiene din zona datorita unei posibile revarsari, nici India si nici China nu au comentat. Brusc, localnicii indieni si chinezi spun ca lacul a disparut. Ce s-a intamplat, de fapt? Cum a aparut si cum a disparut un lac artificial de o asemenea marime? Oficialii chinezi, ca si cei indieni, nu au fost niciodata ingrijorati de acest lac. De ce? Localnicii din acea zona declara ca aproape tot timpul sunt vazute numeroase OZN-uri, mai mari sau mai mici. Militarii chinezi si indieni le spun localnicilor ca acestea sunt vehicule de spionaj!

Se pare ca India are de castigat de pe urma acestor vizite ale OZN-urilor. Un cercetator de la OCSI a vorbit despre cel mai avansat proiect secret de sistem de propulsie cu antigravitatie si despre faptul ca unii cercetatori studiaza deja aceasta tehnologie avansata si o fac intr-o forma "impachetata". Cand a fost intrebat ce inseamna termenul "impachetata", el a raspuns ca este vorba de tehnologie pregatita si destinata utilizarii directe, fara a mai fi nevoie de etapa premergatoare de "inventare". In plus, personal din Fortele Aeriene Indiene indica anumite proiecte interesante ale Hindustan Aeronautics Limited (cea mai mare organizatie indiana pentru cercetare, dezvoltare si productie aviatica). Trei dintre aceste proiecte au ca scop propulsia antigravitationala si sisteme de reducere a greutatii navelor. De asemenea, proiectul de invizibilitate este si el interesant. Inginerii si tehnicienii OCSI sunt vazuti in diferite zone din Himalaya si langa granita chineza. De remarcat ca si organizatia spatiala chineza ASC realizeaza activitati similare, de cealalta parte a granitei.

Cercetarile in domeniul antigravitational sunt acum in plina desfasurare in India, si deja au fost amintite nenumarate posibile aplicatii civile pentru a usura viata pe Pamant. India probabil ca va anunta descoperirea ca parte a unei serii de inovatii publice. Dar este insa evident ca aplicatiile militare ale antigravitatiei pot face ca avioanele si rachetele conventionale sa devina inutile, "peste noapte". Oare complexul militaro-industrial nu are nimic de zis? Oare cei care au astazi puterea vor permite sa le scape printre degete? Dar de ce tot acest secret pana in anul 2012? Ce se va intampla in 2012?

Din motive obscure, China amana orice expeditie lunara cu personal uman! La Beijing, in cercurile interne guvernamentale se afirma ca si Chinei i s-a spus sa abandoneze orice proiect de expeditie umana spatiala la altitudine mai mare de 160 Km, pana in 2012. Sa reamintim aici ca atat SUA cat si Rusia au renuntat, pentru moment, la intentiile lor de a trimite oameni pe Luna. De ce oare aceasta retinere, daca tot s-au laudat ca au facut-o deja cu mult timp in urma? 

Kongka La este intrarea in Himalaya si se afla in regiunea disputata de la granita India - China din zona Ladakh. Partea nord-vestica ocupata de China se numeste Aksai Chin, iar cea din sud-vest aflata in administrarea Indiei se numeste Ladakh. Aceasta este regiunea in care s-au dat lupte grele intre India si China in 1962. Zona este foarte greu accesibila si s-a stabilit un acord bilateral ca niciuna dintre parti sa nu patruleze in zona. Conform turistilor, calugarilor budisti si localnicilor din Ladakh, Armata Indiana si militarii Chinezi mentin linia de control. Dar aici se intampla ceva mult mai serios.

In aceste zone au fost vazute numeroase OZN-uri venind din pamant. Da, din sol! Se pare ca guvernele indian si chinez cunosc acest lucru foarte bine.

Recent, cativa pelerini hindusi care se indreptau spre muntele Kailasa dinspre vest, au zarit lumini ciudate pe cer. Ghizii locali de pe teritoriul chinez le-au spus ca nu e o noutate. Aceste OZN-uri silentioase de forma triunghiulara au aparut din pamant si s-au ridicat vertical. Unii dintre pelerini care doreau sa se apropie de zona respectiva au fost intorsi din drum de garzile chineze. Dupa ce au ocolit zona au incercat sa intre dinspre partea indiana, insa si acolo au fost opriti de granicerii indieni, in ciuda permisului special ce le dadea cale libera de circulatie intre cele doua tari. Personalul indian de la granita le-a spus ca au ordin ca sa nu lase pe nimeni in jurul zonei de interes si ca este adevarat ca au fost vazute ciudate obiecte luminoase venind de sub pamant. Fortele de Operatii Speciale Indiene si agentiile de informatii indiene sunt la comanda tuturor trupelor militare din zona.

Localnicii nu inteleg de ce oficialii le spun sa-si tina gura cand vine vorba de situatia speciala din zona. In definitiv, aparitiile OZN sunt cunoscute si foarte dese. Ei cred ca guvernul indian si cel chinez ascund aceste adevaruri din anumite motive obscure. In aceasta regiune placa continentala eurasiana si cea indiana se suprapun creind astfel inaltii munti Himalaya. Aceasta este una dintre putinele zone de pe Pamant in care grosimea crustei planetare este dubla fata de celelalte zone. Aici ar fi un loc perfect pentru baze subterane imense.

Recent, atat India cat si China s-au hotarat sa rezolve definitiv disputele despre granita comuna. Zona Aksai Chin este inca neclara. Dar curios, guvernele sunt indiferente fata de aceasta zona.

S-a desfasurat un concurs de desen in scolile din aceasta zona. Majoritatea dintre copii au desenat obiecte ciudate pe cer sau altele venind din pamant. Multi dintre ei stiu si cand sa le caute cu privirea!

Un reporter din New Delhi, Subhra Jain, declara ca are informatii despre vizite ale altor fiinte umane (extraterestre?) in India, si ca in aceste zile multe dintre super-puterile lumii au fost contactate deja, iar India nu face exceptie. Modul lor de contact este prin intermediul radarelor militare. Recentul contact cu ei s-a realizat in partea indiana a muntilor Himalaya si regiunea Ladakh. Ei vor ca India sa invete legile Universului multidimensional.

Organizatia de Cercetare Spatiala Indiana (OCSI) planuieste o misiune pe Luna si una pe Marte, ambele fara personal uman. In aceasta directie, "ei" i-au sfatuit pe cercetatorii indieni ce sa faca si ce sa nu faca, pentru a avea succes.

Pe de alta parte, un pilot indian recent retras din Fortele Aeriene Indiene a vorbit in fata studentilor. Despre ce? Despre bazele de aterizare pentru OZN-uri din regiunea Ladakh. A inceput prin a spune ca o noua tehnologie este pe cale sa fie folosita si ca se fac importante descoperiri in domeniul aerospatial. Studentii au inceput sa-l intrebe despre aceste noi tehnologii si de unde vin ele, mai mult in gluma! In acel moment el a inceput sa descrie cu lux de amanunte baza subterana.

Ladakh este o zona unica in lume, flancata de doua lanturi muntoase imense - Himalaya si Karakorum. Temperaturile nu depasesc 27 de grade vara, insa iarna scad deseori sub -20 grade. La o asemenea altitudine (intre 3000 m si 7500 m) patura de aer este foarte subtire. Se spune ca numai in Ladakh poti avea arsuri solare pe piele si - in acelasi timp - degeraturi la picioare.

Intr-o conferinta de presa, ministerul Petrolului din India a fost intrebat despre pretul petrolului si a raspuns ca India dezvolta in prezent surse alternative de energie folosind tehnologii avansate. Intrebat in continuare despre aceste tehnologii, purtatorul de cuvant a incheiat conferinta in mod subit declarand ca acestea sunt informatii secrete. Sa fie vorba oare despre noile tehnologii facute cadou de OZN-uri?


Guvernul Indian s-a hotarat sa cheltuiasca sume exorbitante de bani pentru a dezvolta infrastructura de drumuri din Kasmir si Ladakh. India dispune de fondurile necesare datorita masivelor investitii straine din partea Americii, Europei si a Japoniei. Cele doua regiuni indiene nu au potential economic ridicat, deci demersul Indiei este, probabil, de alta natura: realizarea unui transport fluent cu regiunea Ladakh.

Conform unor zvonuri din New Delhi, OZN-urile au realizat deja un contact formal cu Guvernul Indian. La inceput, guvernul a ramas fara replica, nestiind cum sa reactioneze. Insa lucrurile s-au linistit de indata ce au inteles ca acesti extraterestri sunt prietenosi (spre deosebire de cei numiti "micii cenusii" care au luat legatura cu complexul militaro-industrial american).

Localnicii din regiunile muntilor Himalaya au afirmat recent ca in zona exista ciudate semnale radio si microunde. Transmisiile sunt mai intense in zona Kailasa, renumita la hindusi de mii de ani ca fiind deschiderea catre paradis si casa zeului Shiva. Atat turistii cat si pelerinii confirma realitatea acestor semnale ciudate, insa nimeni nu stie de unde vin. Regiunea este de o frumusete rar intalnita, iar China elibereaza permise speciale pelerinilor hindusi sau turistilor occidentali pentru a o vizita. Cativa cercetatori au vizitat zona in decembrie 2004 si au descoperit si ei ciudatele semnale.

Nu ar exista nici-un motiv pentru ca zona sa fie monitorizata prin satelit. Exista voci care spun ca aceste semnale ciudate au fost observate datorita noilor radio-receptoare avansate. Unii spun ca semnalele vin de sub lacul din Kailasa, altii ca vin din cer. Frumusetea naturii este atat de mare incat foarte multi se intorc aici in ciuda lipsei de oxigen si a frigului avansat. In afara de regiunile Arctice si Antarctice, aceasta este probabil cea mai rece zona de pe planeta, iar in mijlocul ei se afla un lac cu apa curata ca de cristal, inghetat in majoritatea anului.

In ianuarie 2005, la granita cu Nepalul, in statul indian Bihar, turistii care se intorceau din Nepal vorbeau despre prabusirea unui OZN in Nepal. Zvonul s-a raspandit si in Katmandu (capitala Nepalului). Locul prabusirii este la granita dintre Nepal si China, aproape de muntele Everest si total inaccesibil. S-au semnalat activitati neobisnuite si cateva cutremure in regiunile Himalayene la granita Indiei cu Nepalul. Sa fie oare in legatura cu recentul cutremur devastator din Sud-Estul Asiei?

Dupa cum am aratat deja, cutremurul din Sud-Estul Asiei din decembrie 2004 (care a facut ravagii datorita valurilor imense tsunami) a fost un Cutremur artificial. Singura tara care a refuzat oferta de ajutor a SUA a fost India. Se pare ca SUA s-a folosit de acest dezastru pentru a incerca sa patrunda oficial pe teritoriul Indiei pentru a investiga zona Ladakh, sub pretextul ajutorului. Dar pentru ca au ratat planul, au recurs la clasicele tehnici de spionaj, iar supravegherea din satelit este una dintre ele. Asa se explica multitudinea de transmisii "parazite" detectate in Ladakh.

Sfârşitul timpului

"Aceeaşi şamani i-au spus lui Villoldo că lumea va ajunge într-adevăr la un sfârşit... că planeta se va transforma în anii care urmează într-un mod care depăşeste capacitatea noastră de înţelegere actuală. Perioada anilor 2002 - 2012 ei o denumeau Pachacuti, însemnând timpul când totul se întoarce invers, când realitattea este restructurată." Jay Weidner şi Vincent Bridges în cartea "Misterele marii cruci de la Hendaye" 

S-au scris multe despre sfârşitul timpului şi 21 decembrie 2012, dată la care celebrul calendar Maya se încheie brusc. 

Un lucru interesant este ca Mayaşii, care erau foarte avansaţi în astronomie, calculaseră date cosmice pâna la milioane de ani în trecut. De ce calendarul lor se încheie la solstiţiul de iarnă din anul 2012? 

La fel de tulburator este faptul că în cu totul altă parte a lumii, tradiţia Kalachakra (Roata Timpului) afirmă că după 960 de ani de la revelarea învaţăturii secrete în Tibet (care s-a făcut în anul 1027) va veni o perioadă de 25 de ani care va culmina cu Sfârşitul Timpului. O matematică simplă ne duce la un rezultat intrigant: 1027 + 960 + 25 = 2012. 

Cu câţiva ani în urmă au început să apară comentarii şi teorii pe marginea celor două "curente" convergente: calendarul Maya şi tradiţia tibetană Kalachakra. Totuşi, nimeni nu putea răspunde la o întrebare simplă şi legitimă: Pe măsură ce ne apropiem de anul 2012 şi intrăm în era Vărsătorului, transformarea conştiinţei colective a umanităţii se va face fără cataclisme sau va fi nevoie de o mare purificare şi "triere", aşa cum tradiţia indienilor Hopi (şi multe altele) consemnează? Sau în ambele moduri? 

Recent am citit o carte numită "Misterele marii cruci de la Hendaye" care răspunde acestei întrebări. Astăzi suntem la marginea Timpului, cu toate consecinţele de rigoare. Şi într-adevăr întreaga realitate se va întoarce "pe dos". Acelaşi lucru s-a întâmplat în Atlantida cu mii de ani în urmă, când, ca şi acum, domneau lăcomia, materialismul, setea de putere şi tehnologia, în detrimentul spiritualităţii. 

De cel puţin 30 de ani o multime de informaţii de natură metafizică şi spirituală au intrat în câmpul conştiinţei planetar, şi nu întâmplător. Aceasta a făcut ca mulţi oameni să se întoarca din nou sincer către spiritualitate, în toate formele ei. Dar nu suficient de mulţi. Este de ajuns să ne uităm la lumea noastră de azi şi vedem clar că marea majoritate a decis să ignore acest semnal. Personal cred că această polarizare de conştiinţe face parte din procesul de purificare al planetei. 

Din mulţimea de învăţături profetice, o voi aminti pe cea creştină, fiind cea mai apropiată de nivelul actual de înţelegere al umanităţii, fiind deci cea mai potrivită. În Biblie se spune că graul va fi separat de neghină. Această "triere" deja se desfăşoară sub ochii noştri. 

Este unanim recunoscut că, de-a lungul mileniilor, frumoasa nostră planetă a trecut prin diverse cataclisme. Fie că era vorba de inundaţii, ere glaciare, inversări de poli sau alte violenţe majore, multe dintre ele s-au petrecut foarte rapid. Căminul nostru nu este atât de stabil şi sigur pe cât am vrea noi să fie. 

În credinţele străvechi găsim referire la fenomenul precesiei echinocţiilor, având o durată de 25.920 de ani. Acest mare ciclu, sau Anul Cosmic, are o poziţie centrală în tradiţiile egipteană, mayaşă, nord-americană... Era deci foarte important ca astronomii antici să cunoască exact locul lor în acest mare ciclu, pentru că existenţa lor depindea de aceasta. 

Secretul crucii de la Hendaye 

Marea cruce de la Hendaye din sudul Franţei este un monument ce reprezintă Sfârşitul Timpului. Conţine într-o formă codificată informaţii despre marele An Cosmic şi ciclurile de purificare şi "triere" care vin odată cu acesta. 

Dar mai important decât aceasta, mesajul acestei cruci descrie procesul de purificare: emisfera nordică a planetei va trece "prin foc" datorită unui eveniment ce apare în centrul galaxiei noastre. Autorii se bazează nu pe profeţie, ci pe cercetări ştiinţifice în legătură cu anumite alinieri planetare şi galactice care au determinat perioadele de purificare din trecut. Un astfel de proces a început deja şi pentru noi. 

Aceste conculzii prezentate în carte au o bază ştiinţifică solidă. Recente descoperiri astronomice vin în sprijinul afirmaţiei că multiple schimbări planetare au început deja şi acestea se vor intensifica pe măsura ce ne apropiem de anul 2012. 

La începutul anului 2004, magazinul "Fortune" şi ziarul "The Guardian" au făcut public un raport al Pentagonului. Care afirmă că în următorii ani ne putem aştepta la: schimbări bruşte de climă care vor duce planeta la anarhie; după anul 2010 Europa va suporta o schimbare radicală de climă se estimeaza milioane de victime omeneşti datorate războiului şi foametei; pâna în anul 2007 furtuni violente vor distruge bariera de coastă a Olandei determinând pierderea unor vaste teritorii; revolte şi conflicte interne vor distruge India, Africa de Sud şi Indonezia; numeroase perioade de secetă vor afecta majoritatea "grânarelor" lumii; ameninţările nucleare se vor intensifica; Marea Britanie şi ţările vecine se vor îndrepta către un climat Siberian; conflictele şi neîncrederea vor pătrunde în toate aspectele vieţii; schimbarea climei va fi o ameninţare mai mare decât cea teroristă. 

Dovezi ştiinţifice în sprijinul unei schimbări bruşte (de ordinul a câţiva ani) a climei există, pentru că asemenea schimbări au avut loc si în trecut. Două articole recente publicate în "Fortune" şi "Common Dreams" descriu cum aceste schimbări sunt asociate cu ultima eră glaciară, care s-a petrecut acum 13.000 de ani. Şi se pare că se va petrece din nou. 

Credibilitatea teoriei unei noi ere glaciare este susţinuta şi de măsurătorile navei spatiale Ulysses (lansată de Agenţia Spaţială Europeană în 1993) care arată că sistemul solar primeşte din ce în ce mai mult praf cosmic venind dinspre centrul galaxiei ceea ce duce la scăderea "luminii" pe care o primim de la Soare. 

De asemenea, s-a studiat salinitatea oceanului Atlantic de nord în ultimii 40 de ani. Nivelul salinităţii apei oceanice a scăzut pe măsură ce au început să se topească din ce în ce mai mulţi gheţari, ceea ce a dus la scăderea vitezei marilor curenţi de apă oceanici din această zonă (incluzând faimosul curent cald Gulf Stream), cu efecte directe asupra climei regionale. Se aşteaptă astfel o răcire puternică a vremii în următorii ani, răcire ce va afecta coasta de nord-est a SUA, estul Canadei, Marea Britanie şi ţările vecine. Ca medie, temperaturile din Europa ar putea să scadă cu 7 - 14 grade. 

Raportul Pentagonului mai arată că, paradoxal, vara va fi din ce în ce mai caldă, ceea ce va duce la o şi mai rapidă topire a gheţarilor oceanici, cu consecinţe grave asupra curenţilor oceanici şi a climei zonale. La extrem, se poate ajunge la ierni cu temperaturi foarte scăzute, similare Siberiei, în ţările limitrofe Atlanticului de nord. De asemenea, multe alte zone vor suferi schimbări similare. 

Legatura cu sudul Franţei 

Extraordinarul mesaj dăltuit în misterioasa cruce de la Hendaye îşi are originile în şcolile străvechi ale Gnosticismului, Alchimiei, Sufismului, Kabbalei şi Creştinismului mistic. Se pare că acest mesaj a fost scris pe această cruce de către un supravieţuitor al teribilelor zile ale Atlantidei. Ideea centrală a cărţii este că această cruce reprezintă un punct de referinţă pentru purificarea planetară actuală. 

Jay Weidner afirmă că "iniţiaţii şcolilor străvechi priveau timpul şi experienţa umană într-o dimensiune bazată pe cicluri." Străvechi texte indiene descriu (cu multe mii de ani înaintea Bibliei) cum Marele Ciclu de 25.920 de ani a fost împărţit în 4 ere: "În acelaşi fel cum anotimpurile decurg unul din altul, cum Luna trece prin perioadele de nastere, crestere, maturitate şi moarte, umanitatea, ca întreg, trece prin cele 4 faze ale acestui Mare Ciclu. Acesta este compus din era de aur (Satya), era de argint (Treta), era de bronz (Dvapara) şi era de fier (Kali)." 

Astăzi ne aflăm nu numai la sfârşitul erei de fier, dar şi la sfârşitul ciclului de 25.920 de ani. Conform scrierilor străvechi, era de fier este perioada în care magia neagră devine religie iar oamenii găsesc plăcerea în a-şi controla şi domina semenii şi chiar planeta. Pământul, aerul şi apa sunt poluate. Războaie, foamete şi epidemii înconjoară rasa umană. Timpul însuşi se grăbeşte acum spre Sfârşitul care va permite unui nou ciclu să reînceapă." 

Este de ajuns să priveşti atent în jurul tău şi vei vedea că toate aceste simptome sunt prezente. 

Alinieri cosmice 

Pentru a înţelege cu adevărat mesajul crucii de la Hendaye este necesar să înţelegem fenomenul precesiei echinocţiilor. 

Pe scurt, planeta Pămînt se învârte în jurul axei sale ca un titirez care se clatină. Ca rezultat, polul nord al planetei trasează în spaţiu un cerc imaginar larg, având o perioada de 25.920 de ani. Acest adevărat "An Cosmic" este unul dintre secretele bine păzite ale vechilor şcoli spirituale ale civilizaţiilor antice. 

Calea Lactee este galaxia din care face parte sistemul nostru solar. Privită din profil, arată ca o pâine rotunda cu un mijloc (centru) proeminent. Centrul galaxiei (descoperit în 1917) se comportă ca o inimă ce pulseaza lent, trimiţând în spaţiu o energie misterioasă. 

Autorii cărţii afirmă că mesajul crucii de la Hendaye confirmă recentele descoperiri ştiinţifice din astronomie care arată că centrul galaxiei este responsabil de periodice pulsaţii energetice ce influenţează sistemul nostru solar. Secrete străvechi ne spun că centrul galactic este sursa Conştiinţei Creatoare care ghidează evoluţia umanităţii şi a întregii galaxii şi determină calitatea vieţii şi a conştiinţei de pe Pământ. 

Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://aim.y11.net/?a=85 şi este publicat la Active Information Media.

Deşi aduce mai mult a filozofie, nu este deloc aşa. Autorii arată că descoperirile fizicianului Paul LaViolette sunt esenţiale. El le-a publicat în cartea sa "Pământul incendiat" în care demonstrează că aproximativ la fiecare 13.000 de ani Pământul primeşte un val de energie dinspre centru galactic care duce la catastrofe. Ultima dată s-a întâmplat la sfarşitul erei glaciare. 

Mai mult, LaViolette a examinat probe din gheaţa Groenlandei şi a descoperit straturi de Iridium, element provenit din centrul galaxiei. Toate aceste "ploi" galactice au perioade de 13.000 de ani. Suspectaţi vreo legatură cu precesia echinocţiilor? 

O viziune unificatoare 

Cei care sunt conştienţi de ceea se întâmplă azi în lume recunosc că se pregăteşte într-adevăr ceva. Tradiţiile străvechi ale indienilor Hopi, mayasii, Edgar Cayce, Roata Timpului tibetană şi multe altele, toate converg către aceste zile. De ce tocmai acum umanitatea este preocupată de probleme planetare ca reducerea salinităţii ocenului Atlantic de nord, încălzirea globală, riscul unei noi ere glaciare? 

De ce tocmai acum clima se schimbă drastic? În vara anului 2003, aproape 15.000 de francezi au murit din cauza căldurii excesive în numai 3 săptămâni. Gheaţa din Alaska se topeşte rapid iar stâlpii liniilor telefonice sunt în pericol de a cădea, lipsindu-le suportul. Din 2002 s-au înregistrat cele mai fierbinţi veri din ultimii 500 de ani. În ultimele câteva zeci de ani unii gheţari din Elveţia s-au diminuat cu 50%, la fel ca şi gheţurile nord-polare din regiunea Alaska şi Canada. Sir David King, omul de ştiinţă cel mai respectat din Marea Britanie a afirmat recent că "ne aflăm în faţa unui dezastru climatic" (iar ca urmare guvernul Britanic a încercat să-l reducă la tăcere). 

Nu putem ignora toate aceste informaţii. 

Atunci ce e de făcut? Să ne ridicăm mâinile la cer şi să renunţăm la orice speranţă? Absolut nu. Aceleaşi tradiţii străvechi ne spun că cei care sunt pregătiţi vor trece cu succes prin toate aceste evenimente, regăsindu-se în noul ciclu. 

Către sfârşitul cărţii, autorii amintesc de discuţiile pe care le-a avut Alberto Villoldo cu unii dintre şamanii din Peru. "El vorbeşte de o posibilă evoluţie a speciei Homo Sapiens spre Homo Luminous". În acestă direcţie sunt importante recentele cercetări despre genomul uman şi despre posibilele re-organizări ale genelor în forme noi care vor da naştere unor lanţuri de ADN cu mai multe spirale (în prezent sunt două). Să fie rezultatul misterioasei energii din centrul galaxiei? 

Un lucru e sigur: aceşti şamani sunt convinşi că ceva cu adevărat profund este pe cale să se înfăptuiască şi că urmează un pas foarte important pentru umanitate. 

Ca referinţă, merită citite "Amprentele zeilor" de Graham Hancock, "Profeţiile Maya" de Maurice Cotterell şi Adrian Gilbert şi "Dincolo de profeţii şi predicţii" de Moira Timms. 

publicat 

de Marian Apostol (AIM)