DIMENSIUNI - PARALELE: INDIA

Se afișează postările cu eticheta INDIA. Afișați toate postările

Documentar : IISUS IN INDIA - Misterul vietii si mortii lui IISUS

Documentar : IISUS IN INDIA - Misterul vietii si mortii lui IISUS DOCUMENTAR "IISUS IN INDIA" Iisus in India - Mit sau adevar? In continuare va prezint 2 articole pe acest subiect, care sustin ipoteza documentarului: Articol nr 1 O ipoteza cu conotatii medicale Iisus nu a murit atunci cand a fost rastignit Moartea pe cruce a lui Iisus din Nazaret a lasat o urma de nesters asupra a milioane de vieti umane. Tristetea de nedescris a sfirsitului si bucuria luminoasa a Invierii lui Hristos constituie piatra de fundament a religiei crestine. Dar iata ca hindusii, persanii si pakistanezii sint ferm convinsi ca Iisus a mai trait multi ani dupa rastignire pe paminturile lor si ca a murit la batrinete in Kasmir. Prima mentiune in Coran: a existat un adapost pentru Avatar In capitolul 23 al Coranului se gasesc urmatoarele rinduri: Noi (Allah) i-am facut pe fiul Mariiam (Iisus) si pe Mama Sa simbolul umanitatii si le-am dat un adapost la poalele unui munte spalat de un izvor proaspat. Ce inseamna acest citat? Se par... https://www.evolutiespirituala.ro/documentar-iisus-in-india-misterul-vietii-si-mortii-lui-iisus/?feed_id=105201&_unique_id=65eeb861e2450

India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus Oul are multe semnificaţii şi într-una din scrierile străvechi din India se menţionează de ce trebuie să avem un ou când sărbătorim Paştele. Este foarte surprinzător. Reiese foarte clar de acolo, pentru cel ce înţelege, că Iisus Christos este reprezentat simbolic drept un ou. Dar ce este un ou? În limba sanskrită, un Brahman este numit dwijaha. „Dwihi jayeti” înseamnă „cel care s-a născut de două ori”. De asemenea, orice pasăre este numită dwija, adică născută de două ori, pentru că pasărea se naşte mai întâi ca ou şi apoi se naşte din nou, ca pasăre. În acelaşi fel, fiinţa umană se naşte ca ou şi apoi se naşte ca suflet realizat. Faptul că cele două sunt denumite la fel este plin de semnificaţii. Niciun animal nu este numit dwijaha, decât dacă are mai întâi formă de ou. Niciunul dintre mamifere nu este numit dwijaha, în afară de fiinţele umane. Cum ar putea crede oamenii că pot fi dwijaha, că se pot naşte ... https://www.evolutiespirituala.ro/india-simbolistica-oului-a-pasarilor-si-gesturile-lui-iisus/?feed_id=102719&_unique_id=65d35d1a6fa00

India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

Documentar : IISUS IN INDIA - Misterul vietii si mortii lui IISUS

India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

Documentar : IISUS IN INDIA - Misterul vietii si mortii lui IISUS

India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

Documentar : IISUS IN INDIA - Misterul vietii si mortii lui IISUS

India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

KALI, Marea Putere Cosmică a Timpului

KALI, Marea Putere Cosmică a Timpului

O sinteză realizată de Verona Buţu şi Dan Bozaru

“KALI este Marea Putere Cosmică a Energiei Timpului şi pentru cel care o adoră ea este cea care conferă Eliberarea Spirituală. KALI îi protejează întotdeauna şi îi inspiră pe aceia care o cunosc şi o iubesc. Pentru cei neînfricaţi KALI este cea Teribilă, Distrugătoarea Timpului. Ca întunecata Shakti a lui Shiva, KALI reprezintă spaţiul, aerul, focul, apa şi pământul. KALI duce la îndeplinire toate dorinţele fizice ale lui Shiva. Ea este posesoarea celor Şaizeci şi patru de Arte şi tot Ea este cea care produce Bucuria şi Fericirea nesfârşită a Stăpânului întregii Creaţii. KALI este Shakti (Forţa Cosmică Feminină) sub aspectul Ei Pur Transcendent. KALI este Noaptea Întunericului din care izvorăşte energia tainică a Timpului”.

(KALIKA PURANA)

KALI este Forţa cosmică a timpului

Marea Putere Cosmică KALI, una dintre cele mai emoţionante personificări ale energiei feminine primare în drama cosmică, a câştigat o extraordinară popularitate şi este adeseori obiectul unei devoţiuni pline de fervoare în adorarea tantrică. Ea este, deloc întâmplător, simbolul puterii întruchipând unitatea transcendentului.

Această Mare Putere Cosmică a ajuns să fie adorată în multele ei forme în foarte multe părţi ale lumii. Astfel, în Nepal, ea este cunoscută sub numele de Guhyakali; grecii foloseau numele de Kalli, existând pe vremuri un oraş cu numele de Kallipolis (actualul Gallipoli); în Finlanda, numele de Kalma (Kali Ma) îi este atribuit tot Zeiţei Kali; chiar şi ţiganii care au venit din India o adoră sub numele de Sara Kali; în Irlanda preistorică, preotesele se numeau Kelles, deoarece erau adoratoarele zeiţei Kele. Şi exemplele pot continua.

Adorarea lui Kali este caracterizată de o constantă abandonare de sine în faţa Mamei. Prin exprimarea iubirii şi a credinţei, adoratorul obţine o mai profundă conştiinţă spirituală şi o apropiere de propriul adevăr lăuntric.

Vă prezentăm succint conţinutul acestui amplu material despre Marea Putere Cosmică KALI:

1. Actul creaţiei universale. Universul întreg este scena lui Kali

În cosmologia tantrică, întregul univers (macrocosmosul) este considerat ca provenind şi fiind permanent susţinut de forţele duale SHIVA - SHAKTI, principiul masculin şi cel feminin; cu toate acestea, Zeiţa Supremă spune în Devibhagavata: "În momentul disoluţiei finale (pralaya), eu nu mai sunt nici bărbat, nici femeie, nici neutră". Ea devine lipsită de formă şi atribute în acest ultim aspect al realităţii.

Actul creaţiei universale. Universul întreg este scena lui Kali

În iconografia hindusă, Kali este considerată prima şi cea mai importantă dintre zeităţile panteonului tantric, însă diferitele ei forme şi aspecte sunt adorate de asemenea cu fervoare şi în celelalte curente spirituale ale Indiei. Faimosul text Mahanirvana Tantra o descrie pe Kali ca fiind cea care dă naştere tuturor lucrurilor şi fiinţelor în Manifestare, de la cele mai neînsemnate la cele mai mari. Astfel, întregul Macrocosmos devine teatrul de desfăşurare a acţiunilor ei teribile, benefice şi armonios integrate, care sunt caracterizate de o totală cunoaştere cauzală şi de un profund discernământ divin. Influenţa tainică a Marii Puteri Cosmice Kali în Creaţie este atât de complexă şi de ocultată, încât practic nici o fiinţă umană nu îi poate percepe scopurile şi semnificaţiile ei reale, cu excepţia acelor suflete care au ajuns deja la un înalt grad de desăvârşire spirituală. În conformitate cu tradiţia spirituală tantrică, întreaga Manifestare izvorăşte din Conştiinţa Infinită a uniunii beatifice nesfârşite dintre Shiva şi Shakti. Funcţia de creaţie este îndeplinită de acea energie divină (Shakti) care poartă numele de Brahman, iar menţinerea sau continuitatea acestei creaţii este realizată de Shakti Vaishnavi. Atât aspectul creator, cât şi cel de menţinere implică însă în fiecare moment o “moarte” sau “distrugere” moleculară a oricărei forme din Manifestare, iar această funcţie este îndeplinită de Rudrani Shakti. În particular, Brahmani, Vaishnavi şi Rudrani Shakti nu sunt altceva decât consoartele sau aspectele feminine ale marilor zei care formează trinitatea hindusă a Creaţiei: Brahma, Vishnu şi Rudra (sau Shiva).

Existenţa simultană a acestor trei procese în Manifestare explică în mod evident afirmaţia textelor tantrice care proclamă faptul că actul Creaţiei nu a avut loc o singură dată într-un moment de timp trecut şi nici disoluţia sau distrugerea ei (a Creaţiei) nu se va petrece o singură dată cândva, în viitor, ci că în fiecare moment temporal aceste aspecte se manifestă ca nişte străfulgerări ce sunt atât de rapide încât creează impresia de continuitate şi de realitate. Deşi mintea şi corpul fiinţei umane sunt asaltate în permanenţă de nenumărate experienţe senzoriale, starea de extaz divin (samadhi) care survine graţie unei intense şi perseverente practici spirituale implică “dizolvarea” funcţiilor mentale şi a conştiinţei corporale în conştiinţa supremă a lui Paramashiva (Dumnezeu Tatăl), care transcende orice dualitate.

Marea Putere Cosmică Kali este considerată a fi însăşi natura şi conştiinţa Supremului Divin (Brahman), acesta reprezentând aspectul ei transcendent. Pe de altă parte, ea constituie simultan şi gloria manifestării efulgente a nenumărate lumi şi entităţi în Creaţie. Prin urmare, Kali este adorată sub cele două aspecte fundamentale ale sale: ca Mare Zeiţă ce acordă graţia tuturor deliciilor şi bucuriilor acestei lumi, dar şi ca preasfânta energie divină supremă (Shakti), care conferă eliberarea spirituală (Kaivalya).

În panteonul zeităţilor tantrice, Kali este menţionată ca fiind prima dintre cele 10 Mari Puteri Cosmice, deoarece, într-un anumit fel, ea este cea care “porneşte Roata Timpului Universal”, constituind astfel impulsul primar în existenţa şi devenirea fenomenală. Pe de altă parte, la sfârşitul unui ciclu al manifestării, timpul (sau Kala, în limba sanscrită) a “devorat” toate lumile celor trei planuri (universuri sau sfere de conştiinţă) ale Creaţiei, care sunt universul fizic, universul astral (sau subtil) şi universul cauzal. Marea Putere Cosmică Kali “devorează” în final chiar şi aspectul temporalităţii (adică energia subtilă a timpului, Kala), acesta fiind motivul pentru care ea este considerată cauza primară a creaţiei şi distrugerii manifestării.

Dintr-o altă perspectivă, Kali este şi creatoarea lumilor, acestea născându-se din cenuşa focului purificator al Conştiinţei Divine a acestei Mari Puteri Cosmice, care a calcinat astfel toate impurităţile, reziduurile şi imperfecţiunile formelor de manifestare. Aşadar, acţiunea lui Kali are un caracter profund evolutiv, impulsionând uneori dramatic sau într-un mod teribil existenţa fiinţelor umane către desăvârşirea lor spirituală. Întotdeauna însă Kali săvârşeşte aceasta cu un perfect discernământ divin, iar cei care reuşesc să depăşească cu succes etapele şi testele cu care se confruntă sunt nişte adevăraţi eroi spirituali, bucurându-se de graţia inefabilă a Marii Zeiţe Kali.

Totuşi, până când Voinţa Atotputernică a lui Dumnezeu nu manifestă impulsul creator, Shakti (sau Energia Divină Infinită) se află în potenţialitate şi inseparabil unită cu Shiva în aspectul său pur transcendent. Textele spiritualităţii tantrice desemnează această stare a uniunii perfecte, dincolo de orice manifestare a dualităţii, prin termenul Sat-Cit-Ananda (Pură Existenţă – Pură Conştiinţă – Beatitudine nesfârşită).

2. Ipostaze ale Marii Puteri Cosmice KALI

Ramakrishna o descrie astfel pe Kali, în viziunea sa: "Lumea în totalitate este jucăria Mamei Divine, care sub variate aspecte se joacă cu ea. Uneori Ea este Mahakali, necondiţionată, fără formă, altă dată Ea este nemuritoarea Nitya-Kali, distinctă de opera sa. Sub un alt aspect, Ea este Smasana-Kali, fiinţa care domneşte asupra morţii, asupra distrugerii a tot. Ea este pe de altă parte Rakshya-Kali, stând în picioare în faţa noastră, gata oricând să-şi protejeze şi să-şi binecuvânteze copiii care o iubesc (adoratorii). Ea apare de asemenea ca Shyama, Mama fermecătoare de culoare albastru intens, însoţită de Dumnezeul Eternităţii şi al Infinitului."

Ipostaze ale Marii Puteri Cosmice KALI

Shakti supremă (în aspectul ei de Kali) îşi asumă responsabilitatea creării numelor, precum şi a evoluţiei acestora în manifestare. Suveranitatea ei este adeseori menţionată în textele tantrice prin denumirea Adimahavidya, ceea ce semnifică prima dintre Marile Puteri Cosmice, dar aceasta nu trebuie să inducă ideea unei ierarhizări, ci mai curând pe cea a unei ordini a devenirii macrocosmice. Astfel, una dintre numeroasele reprezentări ale Marii Zeiţe Kali o constituie şi cea în care ea este reprezentată pe un tron de aur susţinut de cinci corpuri (precum cel al lui Shiva), tron care este în mijlocul unui crâng cu copaci din nestemate. La picioarele ei se întinde plaja cu nisip de aur, spălate mereu de valurile liniştite ale Oceanului de Nectar al Nemuririi.

Kali mai este numită şi Adyashakti, în calitatea ei de energie şi putere teribilă care impulsionează fiinţele spre acţiune şi lumea (Creaţia) spre manifestare. Din această cauză ea este deseori numită şi Mahamaya (Marea Putere a Iluziei Universale). Faptul că ea este reprezentată goală, fără nici un veşmânt care să o acopere, semnifică transcenderea de către Kali a oricărui tip de limitare, ea identificându-se mereu cu Puterea nesfârşită a Conştiinţei Divine. Acţiunea lui Kali în Manifestare implică acţiunea distrugătoare şi în acelaşi timp purificatoare a timpului (Kala). Acest aspect este sugerat de capul tăiat al unei fiinţe umane, pe care Marea Zeiţă îl ţine în una din mâinile sale, semnificaţia fiind aceea că întreaga Creaţie, în final, este dizolvată sau retrasă în sânul Conştiinţei Primordiale al lui Dumnezeu, datorită acţiunii inexorabile a energiei subtile a timpului pe care o manifestă Kali, ea însăşi aflându-se dincolo de timp. Acesta este motivul pentru care Zeiţei îi este atribuit şi numele de Mahakali. Totuşi, pe măsură ce yoghinul se orientează din ce în ce mai ferm spre ţelul eliberării spirituale, care transcende orice dualitate şi iluzie, Kali îi va oferi graţia ei copleşitoare (bhukti – experienţa plină de fericire şi împlinire în această lume şi mukti – extazul divin al Realităţii Divine Transcendente).

Una dintre cele mai importante ipostaze în care este adorată Marea Putere Cosmică Kali este aceea a zeiţei Durga, învingătoarea demonului Mahishashura. Acest demon reprezintă în tradiţia spiritualităţii hinduse încarnarea tuturor forţelor Întunericului. În filosofia Vedanta există concepţia Încarnărilor Divine (avatara) care vin pe Pământ pentru a realiza o profundă transformare spirituală a omenirii; în această direcţie, Rama, Krishna etc. au fost consideraţi avatari ai Stăpânului Universului (Ishvara, adorat în aspectul său masculin ca fiind Vishnu). Însă pentru cei care Îl adoră pe Dumnezeu în aspectul său de Mamă Divină ocrotitoare şi omnipotentă, Marea Zeiţă Durga reprezintă singura încarnare pentru a distruge răul care proliferează în lume sub diferitele sale aspecte demoniace şi satanice. Astfel, în tradiţia mitologiei hinduse se spune că invincibila zeiţă, atotputernică în cele trei lumi (fizică, subtilă şi cauzală), a ieşit victorioasă în lupta cu demonii şi cu regele lor, marele demon Mahishashura, salvând astfel zeii din captivitate şi restaurând ordinea în Manifestare. Semnificaţia profund spirituală a acestui mit este aceea că în fiecare fiinţă umană există energii şi forţe benefice şi malefice, care se obiectivează în tendinţele de acest fel. În mod simbolic, forţele malefice sunt demonii, iar cele benefice sunt zeii, existând astfel o aprigă luptă interioară pentru supremaţie. Zeiţa Durga, personificare a Marii Puteri Cosmice Kali, acordă graţia şi ajutorul ei divin celor care o invocă şi o adoră cu putere pentru ca forţele lor spirituale să se dezvolte şi să suprime toate celelalte influenţe negative ale psihicului si mentalului lor. Durga, Lumina Divină care străfulgeră veşnic ca un For al Eternităţii, distruge şi arde în focul teribil al conştiinţei ei pure orice forţă malefică şi orice reziduu al ignoranţei.

În iconografia hindusă, Kali apare de asemenea sub multiple alte forme, care de cele mai multe ori sunt asemănătoare cu forma lui Dakshina Kali, diferenţele implicând numărul braţelor, a feţelor zeiţei sau a obiectelor simbolice pe care ea le ţine în mâini. Astfel, Shmasana Kali, Siddha Kali, Mahakali, Guhya Kali reprezintă tot atâtea aspecte ale Marii Zeiţe care sunt adorate în diferitele zone ale Indiei.

Printre aceste forme ale Marii Puteri Cosmice Kali este demnă de remarcat cea a lui Bhadra Kali, care în celebrul tratat Tantrasara este descrisă ca o zeitate înfometată, gata să devoreze orice formă sau aspect iluzoriu din Manifestare, având trei ochi (simbol al deplinei cunoaşteri spirituale) şi patru mâini în care ţine un craniu, o tobă, un trident şi un topor. O variantă a lui Bhadra Kali este Chamunda Kali, descrisă ca având o înfăţişare plăcută şi binevoitoare, deşi dinţii săi sunt teribili la aspect. Ea poartă un os uman lung, cu un craniu în capăt, şi o sabie în cele două mâini drepte ale sale, iar în cele două mâini stângi ţine un laţ şi un cap de om. Spre deosebire de celelalte forme reprezentative, Chamunda Kali poartă pe corp o blană de tigru şi este aşezată pe un cadavru.

În anumite momente şi conjuncturi, Kali intervine într-un mod teribil cu scopul de a distruge tot ceea ce este slab, nefolositor sau pervertit. De multe ori ea îşi asumă în mod simbolic patru sau chiar mai multe mâini pentru a ţine şi a folosi diferite obiecte şi arme în vederea menţinerii ordinii în Creaţie şi a controlului asupra forţelor malefice, întruchipate de anumite entităţi demonice şi satanice (yaksha, rakshasa, naga, bhuta etc.). În aspectele ei foarte elevate, Kali este însăşi Beatitudinea Divină nesfârşită care se află dincolo de orice posibilitate de percepţie umană obişnuită.

3. Reprezentarea tradiţională simbolică a Marii Puteri Cosmice a timpului, KALI

Adeseori, Kali este reprezentată, în calitatea ei de Mamă Divină Universală, fiind înconjurată de o mulţime de alţi zei şi zeiţe. Ea este în acelaşi timp ceea ce constituie grosierul şi ignobilul în Creaţie, dar de asemenea este şi rafinamentul şi subtilitatea cea mai înaltă în diferitele sfere ale Manifestării. Lipsită de orice dimensiuni şi obiectivări spaţio-temporale, ea îşi asumă totuşi nenumărate forme şi nume pentru a îndeplini dorinţele cele mai ascunse ale adoratorilor ei fervenţi. Kali este reprezentată în majoritatea ipostazelor ca având corpul de culoare neagră, ţinând în nenumăratele mâini obiecte simbolice sau făcând mudre (gesturi simbolice), cu ghirlande sau coliere cu capete de morţi în jurul gâtului, având limba scoasă şi dansând pe corpul inert a lui Shiva, în mijlocul unui rug în flăcări. Ea apare sub aspectul Morţii, transcenzând Iluzia.

Reprezentarea tradiţională simbolică a Marii Puteri Cosmice a timpului, KALI

Descrierea Marii Puteri Cosmice Kali, aşa cum este revelată în textul Kalitantra, o înfăţişează pe zeiţă ca având culoarea pielii precum cea a unui nor întunecat şi vineţiu înaintea furtunii. Ea dansează deasupra corpului inert şi de culoare albă a lui Shiva, această reprezentare având semnificaţia celor două aspecte fundamentale ale Realităţii: pe de o parte, aspectul static şi transcendent al Conştiinţei (care este identificat cu Shiva), iar pe de altă parte aspectul dinamic şi imanent al conştiinţei (care este identificat cu dansul lui Kali). În această reprezentare iconografică, Shiva este alb deoarece el semnifică lumina divină infinită şi fără de suport (prakasha), el este inert şi nemişcat precum un cadavru (Shava), deoarece în lipsa acţiunii şi a mişcării Conştiinţa este pură, omogenă şi compactă. Dimpotrivă, dansul Marii Zeiţe Kali semnifică prin excelenţă aspectul dinamic şi activ al Conştiinţei Divine în Manifestare, iar culoarea întunecată a pielii sale arată că în procesele care au loc în Creaţie, Kali “dizolvă” totul, ceea ce este asociat cu întunericul sau vidul existenţial.

Diferitele reprezentări ale zeiţei au în comun elementele fundamentale, care sunt: cadavrul lui Shiva, atitudinea glorioasă, culoarea neagră etc., dar ele pot să difere totuşi prin alte amănunte, ce constituie tot atâtea nuanţări ale rolului pe care Kali îl joacă în Manifestare. Astfel, în una din aceste imagini, Marea Zeiţă este reprezentată într-o atitudine impunătoare, meditând profund şi fiind cuprinsă de nectarul beatitudinii spirituale nesfârşite; ea se află deasupra pieptului lui Shiva, care este întins la sol în postura cadavrului (shavasana).

Kali mai este reprezentată în poziţia binecunoscută a celui care trage cu arcul, având piciorul drept îndoit înainte, cu talpa pe pieptul lui Shiva, iar piciorul stâng îndoit în spate. Ambele imagini (atât cea a lui Kali, cât şi cea a lui Shiva) sunt figurate în mijlocul unui loc de cremaţie a cadavrelor, semnificaţia fiind aceea că toate obiectele iluzorii ale lumii sunt în cele din urmă reduse la “cenuşă” datorită consumării lor în focul teribil al trecerii timpului (timpul fiind modalitatea principală de manifestare a lui Kali în Creaţie), ori că aceste lucruri efemere (materie, obiecte, fiinţe, fenomene, acţiuni) se reîntorc la stadiul lor primar de esenţă sau sinteză cauzală originară.

Ca de obicei, şi în această reprezentare Kali are culoarea neagră, fiind astfel sursa oricărei alte culori ce izvorăşte din abisul necunoscut al calităţii fundamentale de susţinere (tamas guna). Deşi, prin aceasta, se sugerează că ea este asociată cu profunzimile ocultării Conştiinţei Supreme a lui Dumnezeu în Creaţie sub formele cele mai grosiere ale materiei şi acţiunii, totuşi Kali este înconjurată de asemenea de un halou alb-strălucitor de lumină care nu provoacă orbire sau durere ochilor ce îl privesc, ci dimpotrivă îi linişteşte şi îi relaxează datorită naturii profund “răcoritoare” a acestei energii (amrita), ce este precum manifestarea efulgentă a nectarului emanat de milioane de lumi subtile şi spirituale.

În această imagine, cadavrul lui Shiva semnifică faptul că puterea conştiinţei divine este inerentă chiar şi materiei neanimate. Kali are gura larg deschisă şi limba mult scoasă în afară, reprezentând astfel, în mod simbolic gestul (mudra) “devorării” sau “consumării” întregii Creaţii. În acelaşi timp însă, acest aspect teribil şi înfricoşător (pentru cei care nu cunosc semnificaţiile esoterice profunde ale acestei imagini) este dublat de o atitudine surâzătoare a Marii Zeiţe, care priveşte astfel cu bunătate şi afecţiune toate fiinţele din Manifestare şi le susţine viaţa şi evoluţia hrănindu-le la sânii ei imenşi de Mamă Divină atotiubitoare.

Pe de altă parte, râsul lui Kali semnifică şi atitudinea ei ironică faţă de toţi cei care, ignorând legile armoniei şi echilibrului macrocosmic, îşi imaginează că se pot sustrage de la evoluţia lor spirituală ca indivizi şi totodată ca părţi ale unui Întreg unic şi perfect. Marea Zeiţă are trei ochi cu care “supervizează” toate lumile care îşi desfăşoară activitatea în cele trei aspecte ale timpului (trikala): trecut, prezent şi viitor. În una din mâini ea ţine un craniu a cărui simbolistică este, pe de o parte, aceea de receptacul a misterelor Creaţiei, a învăţăturilor oculte şi a originii celor trei sfere principale de conştiinţă (fizică, subtilă şi cauzală), iar pe de altă parte el reprezintă la modul figurat ceea ce rămâne în final după distrugerea sau disoluţia întregului Macrocosmos.

În altă mână Kali ţine o sabie (khadga) care are rolul de a simboliza tăierea legăturilor şi ataşamentelor de lumea manifestată în scopul pregătirii adeptului pentru actul eliberării spirituale supreme. Este de asemenea interesant de menţionat că părul Marii Zeiţe este reprezentat ca fiind lung şi fluturând în vânt, aspect care semnifică puterea graţiei depline a acestei Mari Puteri Cosmice de a conferi fiinţei eliberarea din “lanţurile”grele ale karma-ei în Manifestare. Bunăvoinţa şi compasiunea lui Kali sunt de asemenea subliniate de poziţia specifică a două din mâinile sale, care execută gesturile de îndepărtare a fricii (abhaya mudra) şi de oferire a unor daruri spirituale şi puteri paranormale (varada mudra).

Zeiţa poartă în jurul gâtului un şirag din capetele tăiate ale demonilor şi ale unor entităţi malefice, certificând prin aceasta victoria totală şi mereu prezentă a binelui şi a acţiunii juste în Creaţie. Corpul ei gol este stropit de sângele care se scurge din aceste capete tăiate, iar ca cercei ea poartă trupurile a două cadavre umane. Întregul aspect teribil al lui Kali este amplificat de sângele care îi curge prin cele două părţi ale gurii sale larg deschise, care aşa după cum s-a explicat anterior, semnifică “devorarea” continuă a oricărui aspect manifestat.

Goliciunea zeiţei ne indică în mod simbolic faptul că puterea ei nu este limitată de nici un aspect al Creaţiei şi că, de asemenea, zeiţa este ea însăşi creatoarea întregului univers (Macrocosmos), dar reprezintă totodată şi constituenţii (adică lucrurile, fiinţele etc.) care îl compun. Uneori, ea este reprezentată deasupra lui Shiva într-un act amoros inversat (viparita rati), care indică faptul că mahavidya upasana (sau, cu alte cuvinte, adorarea plină de fervoare şi devoţiune a acestei Mari Puteri Cosmice (Kali)) simbolizează în esenţă principiul resorbţiei întregului univers (prapancha) în conştiinţa acum infinit expansionată a adeptului, prin graţia Marii Zeiţe Kali.

Aceasta este reprezentarea, complexă în semnificaţii, a formei teribile a lui Kali, formă care este cunoscută sub denumirea de Dakshina Kali sau Shyamakali.

4. Sadhana tantrică. Modalităţi de adorare a Marii Puteri Cosmice a timpului, KALI

Marele yoghin şi eliberat Ramakrishna spunea: "În ce constă forţa unui discipol? În lacrimile sale de dor de Dumnezeu. Aşa cum o mamă nu rezistă dorinţei copilului său care plânge, tot astfel Dumnezeu acordă din plin copilului Său care plânge de dorul Lui, graţia Sa supremă."

Sadhana tantrică. Modalităţi de adorare a lui KALI

Sadhana sau practica spirituală în ceea ce priveşte Marea Putere Cosmică Kali implică efortul spiritual de a purifica şi dinamiza în cel mai înalt grad centrii subtili de forţă ai fiinţei practicantului şi de a realiza totodată trezirea şi ascensiunea glorioasă a Conştiinţei şi Energiei Divine, esenţializate la nivelul lui Muladhara Chakra sub forma lui Kundalini Shakti. Ascensiunea lui Kundalini Shakti reprezintă, de altfel, unul dintre cele mai importante aspecte ale influenţei şi manifestării sferei de conştiinţă cosmică gigantică a lui Kali în fiinţa adoratorului, ea fiind în mod direct corelată şi cu practica amorului transfigurator cu continenţă, într-o deplină conformitate cu principiile şi ideile doctrinei sistemului tantric.

Sadhana (practica spirituală specifică) de adorare a Marii Puteri Cosmice Kali reprezintă, fără îndoială, una dintre cele mai inedite şi temerare modalităţi de adorare spirituală, care este proprie în special tipologiei eroului spiritual. Plin de curaj şi neînfricat în faţa formelor teribile pe care Kali şi le asumă în faţa lui (testându-i astfel îndrăzneala, hotărârea, răbdarea, perseverenţa şi maturitatea spirituală), adeptul care se căleşte în acest mod în focul purificator al experienţei spirituale sublime accede în cel mai scurt timp (şi uneori chiar fulgerător) la condiţia transcendentă a Conştiinţei Divine Absolute, care este însuşi Dumnezeu Tatăl.

Deoarece pentru cei mai mulţi dintre adoratori aspectele subtile ale zeiţei Kali (şi, în general vorbind, ale oricărei alte divinităţi) nu pot fi percepute în mod direct printr-o vie emoţie lăuntrică transfiguratoare (bhavana), este necesar ca imaginea zeităţii să fie plasată în faţa adoratorului sub forma unei statui sau măcar a unui desen (fotografie) care este bine realizat. Deşi această metodă poate părea o formă exterioară de adorare (upasana), ea poate să creeze, în profunzimile inimii adeptului, rezonanţa de stare care este specifică adorării acelei zeităţi. Cea mai grosieră formă de adorare o reprezintă deci imaginea (murti) în trei dimensiuni a zeiţei (statuia lui Kali sau a altei Mahavidya), apoi urmează aşa-numitele embleme (salagrama shila) ale virtuţilor, care sunt reprezentate de nişte pietre de culoare neagră cu desene complicate, iar, mai apoi, la un nivel superior se află modalitatea de adorare a zeiţei prin intermediul yantra-ei care îi este specifică.

Yantra specială sau, cu alte cuvinte, forma geometrică sacră de evocare (rezonanţă) a lui Kali este alcătuită dintr-o serie de cinci triunghiuri echilaterale aşezate unul în interiorul celuilalt şi plasate pe cercul unui lotus cu opt petale. Cele cinci triunghiuri cu vârful în jos ale yantra-ei lui Kali simbolizează în realitate atât transcendenţa celor cinci simţuri, cât şi a celor cinci elementele (tattva-ele) principale. Lotusul în formă de cerc cu opt petale indică faptul că zeiţa Kali poate fi în mod corect înţeleasă şi percepută lăuntric prin focalizarea emoţiilor elevate în centrul secundar Hrid Chakra sau cel mai bine în Anahata Chakra. În centrul acestei yantra trebuie vizualizat un punct mic, simbolizând stabilitatea deplină a conştiinţei. Yantra Mamei Kali este un puternic simbol pentru concentrare mentală şi meditaţie şi ea poate fi folosită de asemenea drept talisman protector. Găsiţi aici Yantra Marii Puteri Cosmice Kali...

În sfârşit, forma cea mai elevată de adorare o constituie utilizarea mantra-ei (sau bija mantra-ei) respectivei zeiţe (în cazul nostru este vorba despre bija mantra Marii Puteri Cosmice Kali) care poate fi integrată în tehnica de japa(repetarea cu voce tare, în şoaptă sau mentală a mantra-ei ce corespunde acelei zeităţi) sau în tehnica mai complexă şi mai nuanţată ca efecte, care este tehnica de meditaţie laya yoga. Trebuie, de asemenea, să menţionăm faptul că în cazul adorării imaginii (murti) zeiţei, mintea adoratorului tinde în mod treptat să se identifice cu forma respectivei Mari Puteri Cosmice (Kali), moment în care percepţia imaginii materiale nu se mai raportează la un simplu obiect exterior, ci ea este înlocuită cu percepţia efectivă a puterii divine a zeiţei care este evocată cu fervoare şi care este astfel făcută să “coboare” la nivelul statuii sau imaginii. Alte elemente ritualistice de adorare constau în prosternarea plină de iubire în faţa imaginii zeităţii, în oferirea de flori, fructe proaspete sau alte produse de o calitate cât mai pură, în arderea de tămâie etc.

Nyasa reprezintă de asemenea un aspect important al adorării. Această acţiune (nyasa) implică plasarea mâinilor, palmelor şi a degetelor adoratorului pe diferite zone ale trupului său, simultan cu repetarea mentală a mantra-elor specifice acelor zone şi cu exercitarea imaginaţiei creatoare care realizează astfel omologarea diferitelor părţi ale corpului zeităţii cu părţile propriului său corp. Ritualul ia sfârşit cu o mişcare specifică a mâinii care “difuzează” energia subtilă a zeiţei în întregul corp al adoratorului.

Kali este oricând gata să răspundă celor care o evocă prin adorarea calităţilor ei perfecte, prin repetarea mentală a mantra-elor sale, prin vizualizarea yantra-ei sale şi a numeroaselor sale forme tradiţionale sacre. Kali transmite multă dragoste atunci când impulsul pasional al dorinţi sincere de unire cu ea dă naştere unei vitalităţi debordante, prin care cel sau cea care o adoră intră şi apoi se ridică prin Marele Ax, care este canalul central al corpului subtil, Sushumna Nadi. Ea este de asemenea încântată fulgerător în cazul experienţelor amoroase extatice ale bărbatului şi femeii în unirea lor sexuală tantrică fără sfârşit (cu continenţă). Kali ne oferă din imensa sa fericire ori de câte ori ne amintim de ea. Kali este conştientizată ca un oceanic extaz atunci când este frenetic evocată ca fiind împreună cu Shiva.

Ea poate fi adorată oferindu-i (consacrându-i) cu dragoste orice, fără ipocrizie. Ea este foarte uşor evocată prin intermediul mirosurilor sale senzuale de santal, mosc, paciuli şi camfor. Şi îi mai plac de asemenea ghirlandele de flori roşii, muzica amoroasă ritmată şi dansul profund transfigurator, senzual. Kali răspunde cu bucurie la râsul spontan, la cântecele de dragoste emoţionante, la iubirea pasională şi la atitudinea mentală de “totul sau nimic”.

O femeie frumoasă, senzuală şi vitală poate deveni rapid una cu Kali identificându-se profund şi amplu cu puterea sa teribilă care este obţinută prin iniţierea tainică în sfera sa de forţă. Astfel, ea intră în inefabilă rezonanţă cu această Mare Putere Cosmică Kali. Atunci când ipocrizia, îndoiala de sine, egoismul şi invidia sunt aproape complet eliminate din sufletul unei femei, profunda înţelepciune intuitivă a lui Kali, dătătoare de extaz şi armonie, iese cu putere la lumină. Plină de o debordantă vitalitate amoroasă şi energie sexuală, oferind înţelepciune divină şi putere discriminatorie, Kali acţionează atunci permanent ca o iniţiatoare foarte puternică în inefabila natură a realităţii. Pentru femeia care o simte cu adevărat, Kali este neînfricată şi pasională; odată obţinută graţia acestei Mari Puteri Cosmice, ea nu şi-o mai retrage. În rolul său de Kali, femeia acţionează atunci spontan ca distrugătoare a iluziei şi ca cea care îndeplineşte spontan dorinţele cele mai intime ale celui care o adoră.

5. Imnuri de slavă închinate Marii Puteri Cosmice KALI

"Marea Zeiţă, cine eşti Tu?"

Ea răspunde:

"Eu sunt în esenţa mea Brahman (Absolutul sau Dumnezeu).

Din mine s-a format la începuturi lumea..."

Mama KALI

Un imn de Swami Vivekananda

Stelele pier,

Nori acoperă nori,

E întuneric, vibrant, sonor.

În urletul furtunii

Mii de suflete nebune

Abia scăpate din închisoare

Smulg copacii din rădăcini

Măturând totul pe alei.

Marea se zbate tumultoasă

Vârtejind valurile înalte ca munţii

Pentru a atinge înaltul cer.

Strălucitoarea lumină

Se revelează peste tot.

Mii şi mii de umbre

Negre ale Morţii

Împrăştiind plăgi şi dureri,

Dansează nebuneşte,

Vino. Mamă, vino!

Teroarea e al Tău nume

Moartea e respiraţia Ta,

Fiecare pas al Tău

Distruge pentru totdeauna lumile,

Tu „Timpul” a- tot- distrugător!

Vino, O mamă, vino!

Acel ce sfidează dragostea nefericită

Şi îmbrăţişează forma Morţii

Dansând în dansul distrugerii;

La acela Mama vine.

6. Yantra Marii Puteri Cosmice KALI

YANTRA este o diagramă geometrică simplă în care sunt sintetizate caracteristicile esenţiale simbolice ale unei anumite mari Puteri Cosmice, a unei zeităţi sau a unei anumite energii divine din Macrocosmos. Ea este utilizată în vederea unei consonanţe telepatice spirituale, pentru a realiza fuziunea cu Conştiinţa sau realitatea acelei sfere de forţă, fiind un simbol esenţial al divinelor sale caracteristici, al puterilor sale sau al anumitor aspecte fundamentale ale acesteia.

Sursa articol: www.yogaesoteric.net

Lecturile religioase ale lui Edgar Cayce

Lecturile religioase ale lui Edgar Cayce

Însoţindu-l pe Edgar Cayce, am intrat de această dată pe terenul permanent minat al religiei. M-am exprimat astfel pentru că multe conflicte din istorie au avut cauze religioase. Sub semnul crucii s-au produs genocide în perioada cruciadelor, inchiziţiei, acestea continuând sub alte forme şi astăzi.

Cayce, un mare credincios, recitea Biblia anual. În lecturile sale, se găsesc foarte multe referiri la Cartea Sfântă, dar informaţiile referitoare la religie, date prin aceste lecturi, au dus la a fi catalogat de unii ca nebun de legat. Dar şi Galileo Galilei era considerat, în perioada Evului Mediu, la fel de nebun, când afirma că Pământul se învârte. Foarte interesant este însă faptul că Biblia despre care vorbea Cayce în somn nu este întocmai cu cea pe care o cunoştea pe dinafară în starea de veghe. Acest lucru certifică faptul că, de-a lungul timpului, Biblia a fost “pieptănată”, suferind unele modificări în funcţie de interesele conducătorilor din anumite perioade istorice. De exemplu, Împăratul Iustinian a convocat (nu intru acum în amănunte legate de cauză, căci vor fi discutate cu altă ocazie) în anul 553 al doilea conciliu de la Constantinopol, pentru a condamna o serie de idei. Papa şi episcopii au semnat atunci, înfricoşaţi, tot ce li s-a cerut, pentru că împăratul asasinase deja câţiva papi şi episcopi. Cu această ocazie au fost şterse din Biblie referirile la reîncarnare. Nu era condamnată explicit reîncarnarea în sine, dar astfel a dispărut din Evanghelii, începând din secolul al VI-lea, cuvântul reîncarnare.

Christos, în textele cayciene, este descris cu un profund respect şi cu o deosebită iubire. Considerând reîncarnarea o lege universală, Christos se supune şi el acesteia. Astfel, prima încarnare a Lui a fost în Adam, încărcându-se atunci cu păcatul pentru care a fost alungat din Eden, separându-se de Dumnezeu. Reîncarnarea ca Iisus a fost cea prin care El ar fi învins complet răul, păcatul şi moartea, lichidând astfel Karma lui Adam, refăcând unirea cu Dumnezeu.

Cayce face distincţie între Entitatea Christ încarnat succesiv în Adam, Melhisedec, Enoh, Zent, Iosua, Iosif... şi personalitatea istorică a lui Iisus. Spiritul Christic s-a întrupat în mai multe personalităţi printre care se afla, alături de Iisus, Zarathustra, Mithara, Siddharta, Gautama, Mahomed, aici fiind vorba despre reîncarnare, iar Iisus Omul devine Christos când Sfântul Duh. Conştiinţa Universală coboară asupra Lui sau se întrupează în El, aşa cum spune Biblia (Gautama devine Buddha atunci când cunoaşte iluminarea), ceea ce reprezintă o manifestare.

Lumina
Conştiinţa lui Christos “este aceea de care se vorbeşte mai întâi când spune Dumnezeu: Să se facă Lumină; şi s-a făcut Lumină. Şi această Lumină este manifestată în Christos. La început, ea s-a conştientizat fizic în Adam; şi ca Adam murim toţi şi ca ultimul Adam, adică Iisus devenind Christos, suntem toţi înviaţi. Dar nu înaintea lui, căci fiecare dintre noi îşi înfruntă propriul eu, egoul sau aşa cum El a făcut-o. Şi aceasta nu a fost cu putinţă într-o viaţă terestră decât atunci când El, Iisus, a devenit Christos şi a deschis calea”.

Prezint în continuare câteva detalii despre câţiva dintre cei care au fost reîncarnări ale lui Christos, după Cayce: Amilius este considerat ca fiind primul om perfect în forma fizică, încarnat pe Pământ. El ar fi apărut în Atlantida şi s-ar fi proiectat ca Adam. Enoh este un personaj misterios, autor presupus al unei cărţi profetice. Melhisedec a fost sfătuitorul lui Abraham şi preot din Salem. Cayce spune că el “s-a manifestat în Enoh, care a trebuit să scape de moarte... şi în Melhisenec..., care a venit pe lume materializându-se singur şi s-a dematerializat prin acelaşi proces”. Fragmente din lecturi dau de înţeles că Hermes, arhitectul Marii Piramide, ar fi fost şi el o încarnare a lui Iisus. Asaf sau Asafa sau Affa ar fi fost profesorul de cânt al regelui David, autorul psalmilor. Iosua a fost Marele Preot în timpul captivităţii în Babilon. Acesta ar fi scris şi rescris multe cărţi din Biblie. La reîntoarcerea din exil, el ar fi condus reconstruirea Templului şi ar fi refăcut vechile Liturghii după Tradiţia lui Moise.

Biblia apărută în vremea lui Moise, în jurul anului 1450 î.Hr., a ordonat credinţă într-un singur Dumnezeu. Până în acea perioadă, divinitatea se evidenţia prin alte căi, printre care şi cea astrologică, sub forma semnelor zodiacale.

Despre esenieni
Pentru a vorbi de viaţa lui Iisus Omul, trebuie mai întâi să vorbim despre esenieni. Cayce spunea despre ei că ar fi fost un fel de fraternitate mistică şi profetică, “un ordin religios în interiorul iudaismului... un grup de indivizi angajaţi într-o căutare sinceră, dar care nu se situau pe linia religioasă oficială definită de rabinii epocii. Una dintre adunările lor ar putea fi descrisă ca o serie de meditaţii cu folosirea anumitor rituri şi forme rituale... care veneau din timpurile vechi... În acest gen de adunare se interpretau făgăduinţele, profeţiile care fuseseră făcute în privinţa timpului şi a luminii al căror Mântuitor făgăduit va veni... Toate aceste adunări erau secrete”.

Esenienii, spunea Cayce, aşteptau naşterea Mesiei şi pregăteau pentru aceasta indivizi pentru a-i forma ca misionari. Ei aveau un nivel cultural foarte înalt, iar în timpul lui Christos persoana care îi conducea era o femeie pe nume Iudita (Judy), proorocită şi vindecătoare prin rugăciune. Căci aceşti esenieni trăiau experienţe neobişnuite: aveau vise, viziuni, auzeau voci sau trăiau diverse fenomene numite de noi astăzi paranormale. Ei erau experţi şi în astrologie. Întreaga familie a lui Iisus a fost eseniană, “Ioan (Botezatorul) era şi mai esenian decât Iisus”. Elisabeta, soţia lui Zaharia şi mama lui Ioan, proorocită Ana, prietenii Mariei şi ai lui Iosif, de asemenea şi ei, Discipolii lui Iisus, Apostolii, primii creştini erau cu toţii esenieni. Toate acestea au fost afirmaţiile lui Cayce, începând din anul 1934, înainte de a se descoperi “Manuscrisele de la Marea Moartă” la Qumran, în 1947, după moartea lui Cayce, care a avut loc în 1945, documente care îi dau dreptate.

Sfânta Maria
Maria apare în lecturi ca o personalitate de primă importanţă, aşa cum este considerată de către ortodocşi şi catolici. Ea făcea parte dintr-un grup de 12 fete, alese de esenieni pentru a deveni “Canalul” prin care trebuia să se nască Mântuitorul făgăduit. Tinerele au primit o educaţie aleasă în Templul esenian de pe Muntele Carmel, unde a avut loc şi Vestirea. În ziua aceea, când fetele urcau treptele să se roage la Altar, când Maria a urcat ultima treaptă a tunat şi a fulgerat. A apărut un înger care a dus-o pe Maria de mână la Altar, ea fiind cea Aleasă.

Acolo, la Templul de pe Muntele Carmel, la centrul religios al Frăţiei eseniene “erau învăţate misterele Omului, legătura lui cu forţele interioare şi exterioare”.

Atunci când Maria a fost aleasă pentru a-L naşte pe Mesia avea 16 ani, iar soţul ei, Iosif, avea 36 de ani.

El este Calea
Cayce, întrebat în timpul lecturilor sale “Cum se poate cere restului omenirii să atingă perfecţiunea lui Iisus, când oamenii se nasc într-un mod mai puţin divin?”, el a răspuns: “Ah, va veni ziua când copiii oamenilor vor înţelege, în fine, scopul procreării pe Pământ... Căci cel care este Calea cere ca toţi să-L urmeze pe acest drum. Şi dacă două suflete se unesc nu în ideea de a-şi mulţumi poftele terestre, pornirile lor carnale, ci de a fi canalul sufletelor care vor veni, atunci se vor putea naşte cei care vor accelera evoluţia Omenirii: căci noi toţi trebuie să fim conduşi mai sus... Întocmai ca El!”. Atunci, “sufletele vor evolua astfel încât vor fi capabile într-o zi de a aduce pe lume alte suflete, exact cum a făcut-o Maria. Şi asta se va putea întâmpla când sufletele bărbaţilor şi femeilor vor deveni treptat conştiente că acest templu a lui Dumnezeu viu, care este corpul lor, acest canal poate fi folosit pentru aceste comunicări cu Dumnezeu, Tatăl sufletelor omeneşti”. Acest lucru poate deveni realitate când: “Concepţia neprihănită este deci posibilă, când fizicul şi mentalul vibrează total la unison cu spiritul: acesta poate acţiona atunci asupra mecanismelor cărnii”.

Cayce afirma că şi Ana, mama Mariei, ar fi conceput-o pe aceasta la fel cum ea l-a conceput mai târziu pe Iisus. Maria a fost aleasă încă de la vârsta de patru ani pentru a fi educată de către esenieni pe Muntele Carmel.

Mulţi citind aceste rânduri vor spune că mă număr şi eu printre cei “cu mintea dusă”, însă dacă nu vedem un lucru nu înseamnă că el nu există. Dacă un program de televiziune prin cablu este emis pe o frecvenţă de bandă lărgită, pe care nu o au toate receptoarele, pentru a fi vizionat, nu înseamnă pentru cei care nu prind acel program că el nu există. Dacă ei îşi pun alt selector de canale cu bandă extinsă, vor putea să recepţioneze şi acel program. Aşadar, spiritul uman este ca selectorul de canale, el poate fi scăzut şi atunci nu poate percepe frecvenţele “înţelese” de către spiritele înalte şi nu numai că nu le înţelege, dar este total împotriva lor, ignorându-le. Schimbarea selectorului de canale înseamnă creşterea spirituală cu ajutorul căreia avem acces la altă existentă, cea adevărată.

Familia
Iisus Omul, copilul Mariei, s-a născut, aşa cum ştim, la Bethleem, în Iudea, într-o grotă ce a rămas cunoscută ca staul. După unele calcule, Iisus s-a născut la 1 martie anul 4 î.Hr., după calendarul Iulian, într-o duminică, după calendarul mozaic sau ebraic evenimentul s-ar fi întâmplat în anul 1899. Edgar Cayce spunea că el s-ar fi născut pe 19 martie, conform calendarului actual. În cadrul comunităţii sale, data naşterii trebuie să fie în luna septembrie, ea fiind singura lună în care trebuiau să fie născuţi moştenitorii dinastiei, indiferent de data reală de naştere. Ciclul Zodiacal se consideră că începe cu Zodia Fecioarei, care este în septembrie, iar aleşii trebuiau să fie atunci născuţi. În anul 314 d.Hr., împăratul Constantin a mutat ziua de naştere pe 25 decembrie. Astfel, se diferenţia sărbătoarea creştină de tradiţia iudaică, sugerând că Iisus nu ar fi evreu, ci creştin, iar această dată ar coincide cu Festivalul Solar al solstiţiul de iarnă, o sărbătoare importantă a românilor.

“Prea fericita Maria de-a pururea Fecioară”, cum este numită de catolici mama lui Iisus, după Cayce ar mai fi avut şi alţi copii. După 10 ani de la naşterea lui Iisus, Maria şi Iosif i-au mai avut pe Iacob, o fată şi pe Iuda, veniţi pe lume în perioada când Iisus era departe, sub protecţia celor care îl călăuzeau la învăţătură. Şi în Evanghelie, discipolii îi spun lui Iisus: “Mama şi Fraţii Tăi Te caută”, frază ce a stârnit de secole mari discuţii pentru a se stabili dacă aceştia îi erau fraţi sau veri. Sora lui Iisus s-ar fi numit Rut. Mama ei, Maria, fratele ei, Iisus, şi vărul ei, Ioan Botezătorul, erau personalităţi ale vremii, lucru care a făcut ca Rut să se remarce printre oficialităţile de atunci. Astfel, ea s-a căsătorit cu un controlor de impozite roman, cu puţin înainte de răstignirea lui Iisus, care de fapt le-a şi binecuvântat căsătoria. Soţul lui Rut a fost chemat la Roma în perioada răstignirii lui Iisus, iar ea fiind singură a trecut atunci prin mari emoţii. Apoi, ea s-a mutat la Roma, unde a trăit alături de soţul şi copii ei, ajutându-i “pe cei care acceptau noile învăţături creştineşti şi erau persecutaţi”.

O altă femeie din preajma lui Iisus, Maria Magdalena, a fost descrisă de Cayce ca fiind “aşa cum a pictat-o Leonardo da Vinci: cu părul aproape roşcat, cu ochii albaştri, trăsăturile chipului amintind de ereditatea ei totodată greacă şi ebraică”. Iisus ar fi spus că: “Pretutindeni unde se va predica Evanghelia Mea, se va vorbi de ea”. După Înviere, ea a fost alături de Maria, mama lui Iisus, locuind la Ioan, apostolul miliardar, “căci Ioan, se ştie bine, era cel mai bogat dintre discipolii lui Christos. Domeniile sale ar fi evaluate astăzi (în anul 1933, când a fost făcută această lectură), în moneda americană, la aproximativ 25 milioane de dolari”.

Legile şi directivele
Evangheliile oficiale nu ne spun însă nimic despre viaţa lui Iisus de la vârsta de 12 ani până la 30 de ani, după care s-a remarcat prin minunile făcute. Cayce afirma în lecturile sale că, “de la 6 la 16 ani, educaţia sa consta în cunoaşterea directivelor Frăţiei eseniene. Dar copilul a învăţat şi Legea evreilor sau Legea mozaică din acea vreme...”. Guvernanta lui Iisus, protectoarea şi învăţătoarea lui, făcea şi ea parte din grupul de esenieni condus de profetesa Iudita. Când Maria trebuia să-i dea naştere lui Iisus, ea şi Iosif au fost duşi în Egipt, alături de ei fiind Iosua, care a fost desemnat de către esenieni să-i însoţească, împreună cu ei găsindu-se şi alte grupuri necesare protecţiei acestora. În Egipt, au stat în apropierea oraşului Alexandria, unde Iosua avea şi sarcina “să studieze unele documente care fuseseră conservate în bibliotecile locului... Aceleaşi documente la care Magii veniţi din Orient făcuseră aluzie, spunând: “Datorită acestor documente noi am văzut Steaua Sa”. Erau previzuni astrologice şi alte informaţii adunate de-a lungul timpului legate de venirea lui Mesia şi de “caracteristicile pe care le vor avea cei... care vor fi în contact cu Pruncul; şi cu veşmintele purtate de El, îi vor vindeca pe ceilalţi copii..., căci corpul Său, fiind perfect, emana sănătatea, viaţa însăşi. Întocmai ca şi astăzi, unii indivizi emit vibraţii de sănătate şi viaţă prin fiinţa lor spirituală, vibraţii care distrug orice formă de boală, frica!”.

Pregătire şi iniţiere
Copil fiind, Iisus a fost luat de la părinţi şi trecut în grija maeştrilor Săi, care L-au dus pentru iniţiere în India, Persia şi apoi în Egipt, conform unui program de pregătire şi iniţiere stabilit de Iudita. În primul rând, se studiau bazele Legii. “Şi Legea, în Marele Iniaţiat, trebuie să se manifeste prin iubire, milă, pace, spre desăvârşirea scopului pentru care El a fost chemat.” Cât despre şcolarizarea din Palestina, ea a constat în şederea în Templu, în perioada când El era la Ierusalim, între rabini şi profesori. În şcolile urmate, El era înscris sub numele de Iosua. La Heliopolis, El a studiat calea către profeţie, alături de Ioan (Botezătorul). Învăţăturile din India “vizau modul de purificare şi dezintoxicare a corpului, fortificarea lui fizică şi mentală”. În Persia, El s-a documentat în medicină şi în cunoaşterea mijloacelor de coordonare a energiilor corpurilor (fizic, mental şi spiritual) conform învăţăturii lui Zu (din acele locuri) şi a lui Ra (din Egipt), baza învăţăturilor din Templu. Acolo, în Persia, în “Oraşul Colinelor”, s-a pregătit pentru a-şi manifesta puterile de vindecător. Apoi, “şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului său în Egipt, studiind... Aşa cum arătau pe larg documentele care vor fi descoperite şi care acum sunt îngropate în Piramida... Căci acolo erau instruiţi, iniţiaţi... Egiptul centraliza atunci învăţăturile venite din numeroase ţări, căci acolo era centrul magnetic şi vibratoriu al radiaţiei Pământului”. Şi marea înţelepciune antică greacă se trage din Egiptul antic. Cercetările au scos la iveală că toţi marii filosofi greci au călătorit în Egipt să se instruiască, chiar şi Pitagora, cu celebra sa teorema. Toate aceste şcoli urmate de Iisus erau părţi derivate din şcolile eseniene, dar nu esenismul pur, aşa cum fusese practicat în Carmel. Încununarea pregătirii sale ca iniţiat, Iisus a făcut-o în Piramida, în care trebuia să reziste, să stea o perioadă. Ieşind în viaţa de acolo însemna că energiile sale se găseau în rezonanţă cu cele ale Universului, el fiind cuplat la forţele acestuia şi nu strivit de ele. Iisus Christos Omul a fost astfel pregătit să se sacrifice pentru a arde păcatul lui Adam, refăcând legătura cu Dumnezeu prin Înviere.
Din lecturile sale se mai detaşează ideea că omul este format din trei nivele de conştiinţă: conştiinţa fizică – personalitatea, subconştiinţa – sufletul şi supraconştiinţa – spiritul. Se face astfel distincţie între suflet şi spirit. Cayce credea în existenţa unei Conştiinţe Universale, unui Spirit Suprem numit de diversele religii Creatorul Universului, Ahura-Mazda, Iahve, Dumnezeu, Brahma, Buddha, Sfântul Duh, Allah..

Autor: Romulus Popescu

SOCIETATEA SECRETA THULE, AGARTHA SI HITLER

SOCIETATEA SECRETA THULE, AGARTHA SI HITLER

„Ultima Thule” a fost capitala primului continent colonizat de arieni. Acesta se numea „Hyperboreea” şi era mai vechi decât Lemuria şi Atlantida (continente înghiţite de apele oceanului, unde au existat cândva mari civilizaţii). În Scandinavia se găseşte o legendă referitoare la „Ultima Thule”, această ţară minunată din Marele Nord unde soarele nu apune niciodată şi unde trăiau strămoşii rasei ariene.

Continentul „Hyperboreea” era situat în marea Nordului şi a fost înghiţit în timpul unei epoci glaciare. Se presupune că locuitorii săi au venit din sistemul solar numit Aldebaran care este astrul principal din constelaţia Taurului: ei măsurau aproximativ patru metri, aveau pielea albă şi erau blonzi cu ochi albaştri. Nu cunoşteau războaiele şi erau vegetarieni (Hitler de asemenea). După pretinsele texte din Thule, hyperboreenii erau foarte avansaţi în tehnologia lor şi s-ar fi servit de „Vril-ya”, maşini zburătoare cărora le zicem astăzi OZN-uri. Graţie exsistenţei a două câmpuri magnetice rotite invers, aceste discuri zburătoare erau capabile de levitaţie, ar fi atins viteze enorme şi făceau manevre surprinzătoare în timpul zborului, performanţe pe care le observăm astăzi la OZN-uri.

Ei au utilizat forţa Vril ca potenţial energetic, adică drept carburant (Vril=eter, sau prana, chi, forţă cosmică, orgon... Dar acest cuvânt derivă de asemenea din „vri-IL” akkadian ceea ce înseamnă „asemănător cu cea mai mare divinitate” sau „egal cu Dumnezeu”). Ei sustrăgeau deci energia (care nu costa nimic) din câmpul magnetic terestru, cum o fac convertizoarele cu tachioni ale comandantului Hans Coler sau otorul din „spaţiu quantic” dezvoltat de Oliver Crane.

Atunci când continentul Hyperboreea a început să se scufunde, locuitorii săi au săpat tunele gigantice în scoarţa terestră cu maşini mari şi s-au stabilit sub regiunea Himalaya. Acest regat subteran se numeşte „Agartha” sau „Agarthi”, şi capitala sa se numeşte „Shamballah”.

Perşii numeau acest regat subteran „Ariana” sau „Arianne”, ţara deorigine a arienilor.

Suveranul acestui regat era „Rigden Iyapo”, regele lumii, iar reprezentantul său pe Terra ar fi dalai-lama. Haushofer era neliniştit că acest regat subteran de sub Himalaya era locul de origine al rasei ariene. El susţinea că avea proba obţinută în timpul numeroaselor sale călătorii în Tibet şi în India.

Semnul distinctiv al lui Thule era zvastika cu braţele îndreptate spre stânga.

NOTA BLOGGERULUI: Zvastika cu bratele spre stanga este un simbol stravechi, semnul originar gasit desenat inclusiv prin pesteri, datat la 12.000 de ani vechime dar este cu mult mai vechi,simbol de protectie si evolutie spirituala, de orientare pozitiva.Hitler l-a inversat, desenandu-l cu bratele rotite spre dreapta, inversandu-i si polaritatea si utilizandu-i forta pentru a cuceri si a supune mase de oameni, popare, prin involutie.In acelasi fel este utilizata pentagrama inversata de catre |Satanisti, cu 2 colturi sus.

Conform spuselor lama tibetanilor şi lui dalai-lama în persoană, oamenii numiţi agarthieni există şi astăzi. Regatul subteran, care este pomenit în toate scrierile orientale, s-ar fi răspândit de-a lungul mileniilor sub toată suprafaţa Terrei cu centre imense sub Sahara, sub munţii Matto Grosso şi sub muntele Santa Catarina în Brazilia, sub Yucatan în Mexic, sub muntele Shasta în California, în Anglia, în Egipt şi în Cehia şi Slovacia.

Hitler spera să găsească intrările regatului subteran al Agarthei şi de a intra în contact cu urmaşii „oamenilor-zei” arieni din Aldebaran-Hyperboreea. În legendele şi tradiţiile acestui regat subteran, se spune, între altele, că va fi pe planeta noastră un război mondial devastator (al treilea) care se va sfârşi datorită cutremurelor de pământ şi altor catastrofe naturale inclusiv inversarea polilor care vor antena moartea a 2/3 din omenire. După acest „ultim” război, diferitele rase din interiorul Terrei se vor reuni din nou cu supravieţuitorii de pe suprafaţa planetei şi vor introduce „Vârsta de Aur” milenară (era Vărsătorului).

Hitler dorea să creeze o „Agarhta” sau „Ariana” pe suprafaţa Terrei cu rasa stăpânilor arieni şi acest loc trebuia să fie Germania. În timpul celui de-al treilea Reich, au avut loc două mari expediţii SS în Himalaya pentru a găsi intrările în regatul subteran. Alte expediţii au avut loc în Anzi, în munţii Matto Grosso şi Santa Catarina în Brazilia, în Cehoslovacia şi în Anglia. Unii au afirmat că oamenii din Thule credeau că independent de sistemul tunelelor şi oraşelor subterane, Terra era găunoasă, cu intrări mari, una la polul Nord şi alta la polul Sud. Se refereau la legile naturii: microcosmosul şi macrocosmosul. Fie că era vorba de o celulă de sânge, de o celulă a corpului sau de un miez şi o cavitate înconjurată de un înveliş, „corona radiată”, viaţa se petrece deci în interior. Oamenii din Thule au concluzionat că Terra trebuia să fie constituită deci după acelaşi principiu. Chiar druzele confirmă asta, căci sunt cavităţi stâncoase care au o viaţă proprie, adică mineralele şi cristalele, se găsesc în interior.

În consecinţă, Terra ar putea fi găunoasă şi ea, ceea ce ar corespunde, de altfel, spuselor lama tibetani şi lui dalai-lama şi ea ar trebui să aibă un miez, un soare central care conferă interiorului său un climat regulat şi o lumină solară permanentă.

Adevărata viaţă a planetei noastre s-ar petrece în interior de aceasta, rasa stăpânilor ar trăi acolo şi mutanţii la suprafaţă. Acesta ar fi motivul care ar explica de ce nu putem descoperi nicio viaţă pe alte planete ale sistemului nostru solar deoarece locuitorii de acolo locuiesc de asemenea în interior. Intrările pricipalear fi la polul Nord şi la polul Sud, poli traversaţi de lumina soarelui central care creează „aureolele boreale”, pretinsele lumini polare, greu de explicat de oamenii de ştiinţă. Masa solidă ar ocupa mai mult volum în interiorul planetei noastre decât masa apelor. După exploratorul polilor Olaf Jansen şi a altor exploratori, apa din interior ar fi apă dulce, ceea ce ar explica de ce gheaţa Articii şi Antarticii nu este constituită din apă sărată ci din apă dulce. Această teză privind alcătuirea planetei noastre este susţinută de mărturiile exploratorilor polilor Cook, Peary, Amundsen, Nansen, Kane şi de amiralul E. Byrd. Cu toţii am avut aceleaşi experienţe stranii care nu concordă cu teoriile „ştiinţifice” stabilite. Despre ce este vorba?

Toţi au constatat că vântul se încălzea deasupra latitudinii de 76 de grade, că păsările zburau deasupra gheţii în direcţia Nordului şi că animalele, cum ar fi vulpile, se îndreptau în aceeaşi direcţie, că se găsea zăpadă colorată şi gri care, topită dezvăluia polen de flori multicolore care se găseşte la polul Nord? De unde vine praful vulcanic pentru că niciun vulcan nu este semnalat pr hărţile oficiale disponibile? În plus, unii cercetători s-au găsit uneori într-o mare de apă dulce, şi au relatat că au văzut doi sori la un moment dat al călătoriei. Sau, au găsit mamuţi cu părul încă proaspăt al căror stomacuri conţineau, câteodată, iarbă-proaspătă.

Pentru oamenii lui Thule, aceste mituri despre „Terra găunoasă” erau destul de stufoase pentru a fi luate în serios. Dar a avut loc totuşi o expediţie, în timpul celui de-al doilea război mondial, în Antarctica.

Atunci când în 1532 cuceritorii spanioli sub conducerea lui Pizarro au ajuns în America de Sud, indienii îi numeau Vicarochas (stăpânii albi). În legenda lor, este vorba despre o rasă de stăpâni giganţi cu pielea albă care, cu secole înainte au coborât din cer cu „discuri zburătoare”. Ei au domnit mult timp peste o parte a oraşelor indigenilor apoi au dispărut brusc, dar au promis că vor reveni. Indigenii au crezut că noii veniţi, spaniolii, erau acei Vicarochas şi le-au pus la dispoziţie aurul lor. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în Tibet şi în alte regiuni din Himalaya atunci când au sosit primii călători albi. Tibetanii îi priveau uimiţi şi-i întrebau de ce au venit de acolo de jos (de la poalele munţilor) deoarece, de obicei, soseau din ceruri.

Societatea Thule şi Adolf Hitler

La sfârşitul lui octombrie 1918, Sebottendorf le-a dat fraţilor din lojă Karl Harrer şi Anton Drexler, drept misiune, de a forma un cerc de lucru. Acesta a devenit, mai târziu, partidul muncitorilor germani, DAP (Deutsche Arbeiterpartei). Revista Societăţii Thule era „Volkischer Beobachler” (Observatorul poporului).

În octombrie 1918, tânărul ocultist şi ezoterist Adolf Hitler (care se numea, de fapt, Adolf Schicklgruber; Hitler era numele de fată al mamei sale) a intrat în DAP, partidul Thule, şi s-a remarcat pentru talentele sale de orator.

Trevor Ravenscroft descrie în „Der Speer des Schicksals” (Sabia destinului) ceea ce i-a povestit un prieten din tinereţea lui Hitler, Waufer Johanes Stein care a devenit, mai târziu, consilier al francmasonului Winston Churchill: Hitler, deja mare adept al misticismului la vârsta de 20 de ani, a încercat să atingă nivele de conştiinţă ridicate cu ajutorul drogurilor. Prin intermediul librarului Pretzsche din Viena, adept al misticismului german şi al doctrinei rasei stăpânilor arieni, Hitler şi-a stabilit bazele viziunii sale viitoare a lumii şi cu ajutorul său, a făcut rost de un drog halucinogen pentru a accede la iluminarea mistică.

Hitler, deja dependent de droguri din tinereţe, a luat narcotice puternice pe tot parcursul vieţii sale. Conform jurnalului de bord al medicului său personal, Theodor Morell, Hitler a primit timp de şase ani cât a durat războiul injecţii cu diferite calmante, stricină, cocaină, derivate morfinice şi alte droguri.

În acea perioadă, Hitler a aflat despre „Protocoalele înţelepţilor din Sion”, ceea ce l-a făcut să aibă o mare aversiune faţă de evrei. Apoi el s-a angajat în DPA, partidul lui Thule, ca orator electoral şi a învăţat, mai târziu, de a scrie şi citi bine graţie lui Dietrich Eckart, anti-bolşevic şi frate al Societăţii Thule. Acesta l-a introdus pe Hitler în cercurile muncheneze şi berlineze, iar viitorul Fuhrer şi-a însuşit în întregime concepţiile Societăţii Thule. În 1924, atunci când Hitler se afla în puşcărie la Landsberg ca urmare a puciului munchenez, Haushofer petrecea câteva ore pe zi cu el pentru a-i transmite teoriile şi proiectele sale. Între altele, i-a dat cartea lordului Bulwer-Lytton „The coming race” (Rasa care va veni), în care era descrisă o rasă ariană puternic dezvoltată care trăia sub pământ. Vasele în formă de farfurii zburătoare jucau un rol esenţial. Dar Hitler a citit şi cartea lui Ferdinand Ossendowski „Animale, oameni şi zei” care dezvăluia legendele Agarthei şi Shamballei. Şi a fost perfect absorbit de magia regatului subteran şi de doctrina rasei ariene proprie membrilor Societăţii Thule.

Wewelsburg Castle, home of the SS cult centre

SS-ul, numit de asemenea „Ordinul negru” nu erau doar un simplu regiment de poliţie ci şi un veritabil ordin religios cu o structură ierarhică. Cine s-ar fi putut gândi că acest brutal partid nazist era un ordin sacru? O asemenea afirmaţie poate să pară ridicolă însă nu este pentru prima oară în istorie când un ordin sacru este responsabil de acte de o atrocitate fără egal. Iezuiţii, dar şi dominicanii care conduceau Inchiziţia în Evul Mediu, sunt unele exemple. „Ordinul negru” era manifestarea concretă a concepţiilor ezotelnice şi oculte ale Societăţii Thule.

În interiorul SS-ului se găsea o altă societate secretă, elita, cercul cel mai intim al SS-ului, SS-iştii „Soarele Negru”. Soarele nostru se afla în jurul soarelui negru, adică un mare Soare central, soarele Primordial care este reprezentat, prin crucea cu braţe isoscele. Această cruce a fost desenată pe avioanele şi pe tancurile celui de-al treilea Reich. Templierii, Crucea-Roşie şi multe alte loje vechi o folosesc încă în aceeaşi optică. Societatea THule şi cei care au devenit, mai târziu, SS-iştii „Soarele Negru” lucrau în strânsă colaborare nu doar cu colonia tibetană din Berlin, ci şi cu un ordin de magie neagră tibetană. Hitler era în contact permanent cu cel puţin un tibetan cu mănuşi verzi care era desemnat ca „paznicul cheii” şi care ştia unde se găsea intrarea în Agartha (Ariana).

La 25 aprilie 1945, ruşii au descoperit cadavrele a şase tibetani dispuse în cerc într-o pivniţă din Berlin, în mijloc găsindu-se cel al omului cu mănuşi verzi. S-a crezut că era vorba despre o sinucidere colectivă. Dar la 2 mai, după intrarea ruşilor în capitala Germaniei, s-au găsit peste 1000 de bărbaţi morţi care erau, fără nicio îndoială, originari din regiunile himalayene şi luptaseră alături de nemţi. Ce făceau oare aceşti tibetani la mii de kilometri de casa lor în uniforme germane?

Foarte mulţi tineri au fost formaţi de „Soarele negru” în timpul celui de-al treilea Reich, în castelul-fortăreaţă de la Wewelsburg şi trimişi în Tibet pentru a continua acolo de a supravieţui şi a se pregăti să înfrunte marea luptă finală de la sfârşitul secolului 20.

După spusele lui Bardon, Hitler era membru al unei loje „FOGC” (ordin francmasonic al centurii de aur), cunoscut, de fapt, ca cea de-a 99-a lojă. În ceea ce priveşte cele 99 de loje, există 99 răspândite în lume şi fiecare este compusă din 99 de membri. Fiecare lojă este sub dominarea unui demon şi fiecare membru are un „demon” propriu. Demonul acesta îl ajută să aibă bani şi putere însă, în schimb, sufletul persoanei îi va servi demonului, după moartea sa. În plus, în fiecare an, un membru trebuie sacrificat demonului lojei, în locul său fiind admis alt membru. Membrii celor 99 de loje sunt de asemenea conducători sfoarte influenţi în economie şi finanţe şi sunt mai prezenţi astăzi ca niciodată. Lojele FOGC, adică cele 99 de loje, sunt extrem de periculoase, se crede. În comparaţie cu ele, satanismul este aproape inofensiv!

NOTA BLOGGERULUI: Masonii nu numai ca sunt Satanisti, dar au si initiere pe acest Ordin, din acest motiv satanistii „de ocazie” sunt o gluma in comparatie cu Masoneria.De asemeni, masonii sunt in marea lor majoritate Reptilieni, ceea ce le da un alt avantaj, relativ la capacitatile psihice pe care le au.Vestea buna este ca nu sunt deloc de neinvins, avand cateva „puncte slabe” din conceptie si reactionand foarte aproape de comportamentul animalic, in lupta.

Ce s-a întâmplat cu Hitler? După spusele lui Bardon şi Miguel Serranos (fost ambasador chilian în Austria), Hitler a fugit în America de Sud cu ajutorul celor 99 de loje. Se spune chiar că cadavrul care s-a găsit şi a cărui dantură a fost identificată ca fiind falsă de către dentistul Fuhrer-ului a fost plasat acolo de cele 99 de loje. Un ziar german de mare tiraj a publicat la 5 martie 1979 că s-a găsit avionul particular al lui Hitler în junglă în America de Sud.

Joseph Greiner (autorul cărţii „Das Ende des Hitler Mythos” – Sfârşitul mitului Hitler) a afirmat că A. Hitler a decolat cu avionul său la 30 aprilie 1945 de la aeroportul Tempelhof din Berlin. Alţii spun că ss-a folosit de maşinăriile zburătoare descoperite de „Societatea Vril”, pentru a părăsi Germania.

sursa: necunoscuta

DIMENSIUNI - PARALELE

Pagini

Evolutie Spirituala

Documentar : IISUS IN INDIA - Misterul vietii si mortii lui IISUS

India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

Documentar : IISUS IN INDIA - Misterul vietii si mortii lui IISUS

Documentar : IISUS IN INDIA - Misterul vietii si mortii lui IISUS

India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

Documentar : IISUS IN INDIA - Misterul vietii si mortii lui IISUS

India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

Documentar : IISUS IN INDIA - Misterul vietii si mortii lui IISUS

India - Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

KALI, Marea Putere Cosmică a Timpului

Lecturile religioase ale lui Edgar Cayce

SOCIETATEA SECRETA THULE, AGARTHA SI HITLER