Kundalini Reiki

Kundalini Reiki

Kundalini Reiki este probabil unul dintre cele mai complexe sisteme de vindecare şi de auto-dezvoltare care există în acest moment.

Sistemul Kundalini Reiki are trei grade. Ultimul grad este gradul Master Teacher Kundalini Reiki. Mai există 6 grade, asimilate nivelelor următoare ale Kundalini Reiki şi anume gradele I-II-III ale sistemului Gold Reiki şi cele 4 iniţieri şi două upgrade-ul de amplificare a nivelului, din cadrul sistemului Ethereal Crystals, astfel:

Kundalini Reiki Gr. I

Kundalini Reiki Gr. II

Kundalini Reiki Gr. III - Master Teacher

Initieri incluse in Gradul III Master Teacher Kundalini Reiki:

Diamond Reiki

Cristalin Reiki

ADN Reiki

Trauma naşterii

Locaţia Reiki

Reiki pentru vieţile anterioare

Echilibrarea Chakrelor

Gold Reiki Gr. I 

Gold Reiki Gr. II

Gold Reiki Gr. III - Master-Teacher

Ethereal Crystals - Gr. 1-2-3

Ethereal Crystals - Gr. 4-5-6

Ethereal Crystals - Gr. 7-8-9

Ethereal Crystals  - Gr. 10-11-12 Master Teacher + 2 Booster Level

Kundalini Reiki deschide şi curaţă meridianele energetice ale corpului şi canalizează energia vindecătoare Reiki prin intenţie.

Ce este Kundalini?

Kundalini reprezintă energia primordială prezentă sub forma a trei bucle și jumătate care se învârt sub formă de spirală la baza osului triunghiular de la baza coloanei vertebrale numit osul sacru. Energia Kundalini este, potrivit descrierilor antice încolăcită asemenea unui șarpe în adormire.

În Kundalini Reiki, anumite canale de vindecare şi chakrele sunt deschise, obţinând astfel accesul la energia Pământului, care este o parte a energiei universale. Chakra rădăcină, care este centrul energetic situat în apropiere de coccis, acţionează ca o poartă de intrare pentru energia Kundalini.

Energia Kundalini este denumită "Focul Kundalini."

Odată activată în corp, energia circulă prin tot corpul, prin intermediul canalului energetic principal şi iese prin Chakra Coroanei.

Utilizând Kundalini Reiki, puteţi obţine rezultate în domenii cum ar fi:

ü Vindecarea corpului fizic

ü Curăţarea unei camere/case

ü Vindecarea legăturilor karmice

ü Vindecarea unor situaţii sau trăsături de caracter

Iniţierea în grad de Maestru Kundalini Reiki, vine însoţită de acordaje pe sistemele

·        Diamond Reiki

·        Cristalin Reiki

·        ADN Reiki

·        Trauma naşterii

·        Locaţia Reiki

·        Reiki pentru vieţile anterioare

·        Echilibrarea Chakrelor

Toţi cei care sunt interesaţi de procesul de învăţare Kundalini Reiki trebuie să înceapă cu Kundalini Reiki 1, chiar dacă este posibil să deţină iniţieri avansate în alte sisteme.



Anca Bogdan

METODE DE LINISTIRE A MINTII Reflecţia (Contemplaţia), Concentrarea şi Meditaţia

METODE DE LINISTIRE A MINTII

Reflecţia (Contemplaţia), Concentrarea şi Meditaţia

"Reflecţia"(contemplaţie) este gândirea direcţionată. Cu toţii gândim; asta, însă, nu înseamnă reflecţie. Acea gândire nu este direcţionată, este vagă, nu duce nicăieri.

Gândirea noastră obisnuită nu este reflecţie (contemplaţie), este ceea ce adepţii lui Freud numesc asociaţie de idei ( mişcare browniană). Un gând duce la altul, dar fără a fi direcţionate de voi. Gândul însuşi duce la un alt gând, ca urmare a unei asociaţii. Vedeţi un câine care trece strada. În momentul în care îl vedeţi, mintea voastră începe să se gândească la câini. Câinele v-a făcut să vă gândiţi la asta, iar mintea a făcut multe asociaţii.

In copilărie vă era teamă de un anumit câine. Vă amintiţi de câinele acela, apoi vă gândiţi la copilărie. Uitaţi de câine şi începeţi să visaţi la copilăria voastră. Apoi vă gândiţi la fel de fel de lucruri asociate cu copilăria; vă mişcaţi ca într-un cerc.

De câte ori vă simţiţi în largul vostru, încercaţi să derulaţi înapoi şirul gândurilor, pentru a şti de unde au pornit. Intoarceţi-vă pas cu pas. Veţi găsi gândul care a stat la baza tuturor celorlalte gânduri. Toate aceste gânduri nu sunt legate logic. Cum ar putea să aibă vreo legătură cu copilăria voastră câinele care trecea strada?

Nu există vreo conexiune logică – există numai asociaţii în mintea voastră. Dacă eu aş fi traversat strada, acelaşi câine nu m-ar duce înapoi în copilăria mea, m-ar duce la altceva. Iar gândurile unei terţe persoane ar fi şi ele conduse în altă direcţie. Toţi oamenii au lanţuri de asociaţii în minte. Orice întâmplare va duce o persoană spre acel lanţ. Atunci, mintea începe să funcţioneze ca un computer. Un lucru duce la altul şi aşa mai departe ziua întreagă. Scrieţi, cu toată sinceritatea, pe o foaie de hârtie orice vă vine în minte. Veţi fi uimiţi de ce se poate petrece în minţile voastre. Nu există nicio legătură între două gânduri, dar voi continuaţi să gândiţi în felul acesta. Numiţi asta gândire? Este numai asocierea unui gând cu alt gând, gânduri care se nasc unul din altul… voi sunteţi cei duşi de gânduri.

Gândirea devine reflecţie nu atunci când se mişcă prin asociaţii, ci atunci când este direcţionată.

Vă gândiţi la un lucru, la o anumită problemă – atunci trebuie să goniţi din minte orice alt gând. Vă mişcaţi numai în acea problemă, vă direcţionaţi mintea. Aceasta va încerca să se folosească de orice cărare pentru a scăpa şi a face vreo asociaţie. Tăiaţi-i accesul spre aceste poteci lăturalnice; direcţionaţi-vă mintea pe un singur drum.

Un om de ştiin care studiaza o problem este adâncit în reflec ţă ă ă ţie. Un specialist în logică, care studiază o problemă de logică, este adâncit în reflecţie, la fel şi un matematician.

Un poet contemplă o floare. Restul lumii este în afară, au rămas numai poetul şi floarea. Multe alte lucruri îl vor atrage, dar el nu va permite minţii sale să se mişte în altă direcţie. Mintea se mişcă într-o singură direcţie, pe un singur drum. Asta este reflecţia.

Ştiinţa se bazează pe reflecţie. Orice gândire logică este reflecţie: gândul este direcţionat, gândirea este călăuzită. Gândirea obişnuită este absurdă. Reflecţia este logică, raţională.

Mai avem şi "concentrarea". Concentrarea este rămânerea într-un singur punct. Nu este gândire; nu este reflecţie. Este rămânerea în acelaşi punct fără să permitem minţii să se mişte câtuşi de puţin. Intr-o gândire obişnuită, mintea se mişcă haotic ( mişcare browniană), ca un om nebun. In reflecţie, nebunul este dirijat, direcţionat; nu are scăpare în nicio direcţie. In timpul concentrării, minţii nu i se permite să se mişte.

In gândirea obişnuită, mintea se poate mişca oriunde; în reflecţie se poate mişca numai într-o direcţie; în concentrare, mintea nu are voie să se mişte; trebuie să stea într-un singur punct. Intreaga energie, orice mişcare se opreşte, rămâne înţepenită într-un singur punct.

Yoga este preocupată de concentrare, mintea obişnuită, de gândirea nedirijată, iar mintea ştiinţifică, de gândirea dirijată. Mintea yoghinilor are gândirea fixată într-un singur punct; nicio mişcare nu-i este permisă.

Şi-apoi, mai avem "meditaţia". In gândirea obişnuită, mintea se poate mişca oriunde; în reflecţie, se mişcă numai într-o anumită direcţie, orice altă direcţie îi este barată. In concentrare, minţii nu i se permite să se mişte deloc; trebuie să se concentreze asupra unui singur punct. Dar, în meditaţie, mintea (TRAFICUL DE GANDURI) nu are ce căuta; meditaţia presupune absenţa minţii.

Acestea sunt cele patru etape: gândirea obişnuită, reflecţia, concentrarea, meditaţia. Meditaţia presupune absenţa minţii – nu este permisă nici măcar concentrarea. Mintea însăşi nu poate exista, prezenţa ei este interzisă! De aceea meditaţia nu poate fi percepută de
minte. Până la concentrare, mintea poate fi abordată. Mintea poate să înţeleagă concentrarea, dar nu poate să înţeleagă meditaţia. Mintea nu are ce căuta în meditaţie. In concentrare, mintea trebuie să se afle într-un anumit punct.

In meditaţie, chiar şi acel punct îi est e luat. In gândirea obişnuită, toate direcţiile sunt deschise. In reflecţie îi este deschisă numai o direcţie. In concentrare, este deschis numai un punct – nu o direcţie, un punct.

In meditaţie, nici măcar un punct nu este deschis: minţii nu i se permite să existe. Gândirea obişnuită este starea obişnuită a minţii, iar meditaţia este treapta cea mai înaltă. Treapta cea mai de jos este gândirea obişnuită, asociaţiile de idei.

Culmea este meditaţia – când nu există minte.

Odată cu cea de-a doua întrebare, se mai întreabă şi: Reflecţia şi concentrarea sunt procese mentale.

Cum ne pot ajuta procesele mentale să ajungem în stadiul de non-minte?

Intrebarea este semnificativă. Mintea întreabă: cum ar putea mintea însăşi [ sa faciliteze transcenderea] minţii ? Cum poate un proces mental să realizeze ceva ce nu este al minţii? Pare o contradicţie. Cum poate mintea să încerce, să se străduiască, să facă un efort să creeze o stare care nu este a minţii?

Incercaţi să înţelegeţi. Când mintea există, ce este, de fapt? Un proces de gândire. Când mintea nu există, ce există, de fapt? Niciun proces de gândire. Dacă descreşteţi procesul de gândire, dacă vă dizolvaţi gândirea, încet-încet, atingeţi starea de nonminte. Mintea înseamnă gândire; absenţa minţii înseamnă absenţa gândirii. Iar mintea poate ajuta.

Mintea ne poate ajuta să ne sinucidem. Puteţi să vă sinucideţi; nu v-aţi întrebat niciodată cum un om, care este viu, se poate ajuta pe el însuşi să se ucidă. Vă puteţi ajuta pe voi înşivă să muriţi – oricine poate să facă acest lucru. Deşi sunteţi vii, vă puteţi ajuta pe voi înşivă să muriţi.

Mintea se poate ajuta pe ea însăşi să nu mai existe. Dar cum poate să facă acest lucru? Daca procesul de gândire devine tot mai intens, atunci ă mintea se dezvoltă. Dacă procesul de gândire încetineşte, atunci vă ajutaţi pe voi înşivă să ajungeţi în starea de non-minte. Depinde de voi. Iar mintea vă poate fi de ajutor, deoarece mintea este ceea ce faceţi cu conştientul vostru chiar în acest moment. Dacă lăsaţi conştientul în pace, fără să faceţi ceva cu el, devine meditaţie.

Deci, aveţi două posibilităţi: sau încet, gradat, scădeţi procesele mentale. Dacă scad chiar şi numai cu un procent, atunci aveţi 99% minte şi 1% nonminte.

Este ca şi când aţi fi scos din cameră o parte din mobilă –aţi creat spaţiu liber. Mai scoateţi şi alte obiecte de mobilier şi creaţi tot mai mult spaţiu. Când aţi înlăturat toată mobila, s-a golit toată camera.

De fapt, spaţiul nu a fost creat prin înlăturarea mobilei, spaţiul exista deja. Doar că era ocupat de mobilă. Prin înlăturarea ei nu aduceţi din afară mai mult spaţiu; spaţiul era acolo, ocupat de mobilă. Aţi înlăturat mobila şi v-aţi recuperat spaţiul. Mintea este spaţiu ocupat. Prin înlăturarea gândurilor, creaţi spaţiu sau îl descoperiţi, îl redobândiţi.

Pe măsură ce vă înlăturaţi gândurile, încet-încet, vă recâştigaţi spaţiul. Acest spaţiu este meditaţia.

Deci definesc meditaţia ca fiind conştienţă lipsită de gândire. Poţi deveni lipsit de gândire şi inconştient; atunci nu există niciun scop. Poţi fi conştient cu gândire; deja eşti aşa. Pune-le la un loc, adu-le împreună – conştienţa şi lipsa de gândire. Când se întâlnesc, are loc meditaţia, se naşte meditaţia.

Se poate obţine încet, pe îndelete, sau se poate obţine dintr-odată. Nu trebuie să pierdem mult timp înlăturând piese de mobilier, pentru că s-ar ivi probleme. Atunci când începem să tot scoatem piese de mobilier, obţinem un spaţiu liber de 1% şi rămânem cu 99% spaţiu ocupat. Spaţiul ocupat nu va privi cu ochi buni spaţiul liber; va încerca să-l umple. Şi-atunci avem o perioadă în care înlăturăm din gânduri, după care dăm naştere la noi gânduri.

Dimineaţa staţi adânciţi în meditaţie pentru un timp; scădeţi procesul de gândire. Apoi mergeţi la piaţă; acolo, din nou, simţiţi o avalanşă de gânduri.

Spaţiul se umple din nou. Şi la fel şi în zilele următoare – eliminaţi gândurile şi faceţi loc altora. 

Poţi să arunci afară toată mobila dintr-odată. Este decizia ta. Este greu, deoarece te-ai obişnuit cu ea. Poţi să nu te simţi bine fără ea; nu ştii ce să faci cu spaţiul. Poate chiar să-ţi fie teamă să pătrunzi în acel spaţiu, să-l ocupi. Niciodată nu te-ai mişcat într-o astfel de libertate.

Mintea este o condiţionare. Ne-am obişnuit cu gândurile. Aţi observat vreodată – iar dacă nu aţi făcut-o, atunci faceţi-o acum – că zi de zi repetaţi aceleaşi gânduri? Sunteţi ca o placă de gramofon; şi nici măcar una recentă, ci una chiar veche. Repetaţi mereu în minte aceleaşi şi aceleaşi gânduri. De ce? Ce rost are? Nu este decât puterea obişnuinţei; vi se pare că faceţi ceva.

Staţi întinşi în pat şi aşteptaţi să vă vină somnul; de fiecare dată aceleaşi gânduri vă trec prin minte. De ce faceţi acest lucru? Intr-un fel, vă ajută. Obiceiuri vechi, condiţionări, ajutor. Un copil are nevoie de o jucărie. Dacă i se dă jucăria, adoarme imediat; după ce a adormit, puteţi să-i luaţi jucăria. Dar, dacă jucăria nu este acolo, copilul nu poate să adoarmă. Somnul lui este
condiţionat de jucărie. In momentul în care i se dă jucăria, în mintea lui se declanşează un mecanism. Acum el este gata să adoarmă.

Acelaşi lucru vi se întâmplă şi vouă. Numai jucăria este diferită. Există oameni care nu pot adormi dacă nu repetă incantaţia: "Rama, Rama, Rama…" Altfel, nu pot adormi! Aceasta este jucăria lor. Dacă repetă: "Rama, Rama, Rama…", este ca şi când li s-ar da jucăria; şi pot să adoarmă.

Vă este greu să adormiţi când vă aflaţi într-o cameră nouă. Dacă sunteţi obişnuiţi să adormiţi în anumite pijamale, veţi avea nevoie de ele în fiecare seară. Psihologii spun că, dacă obişnuiţi să dormiţi în cămaşă de noapte şi nu o aveţi la îndemână, nu puteţi dormi. De ce? Dacă nu sunteţi obişnuiţi să dormiţi în pielea goală şi vi se spune să o faceţi, nu vă veţi simţi în largul vostru. De ce? Nu există nicio legătură între goliciune şi somn, dar pentru voi este un obicei vechi. Obiceiurile vechi îl fac pe om să se simtă în largul său, să se simtă confortabil.

Tiparele de gândire sunt numai obiceiuri. Va simtiti confortabil cu aceleaşi gânduri în fiecare zi, aceeaşi rutină. Simţiţi că totul este în ordine.

Aţi investit în gândurile voastre – asta este problema.

Mobila voastră nu e formată numai din vechituri bune de aruncat; aţi investit mult în ea. Toată mobila poate fi aruncată imediat: se poate face! Există metode bruşte despre care vom vorbi. Imediat, chiar în acest moment, vă puteţi elibera de toate gândurile. Dar atunci o să vă simţiţi goliţi şi nu veţi mai şti cine sunteţi. Nu veţi şti ce să faceţi, deoarece, pentru prima dată, vechile obişnuinţe vă vor lipsi. Şocul poate fi prea mare. S-ar putea chiar să muriţi sau să înnebuniţi. Iată de ce nu se folosesc metodele bruşte. Dacă nu sunteţi pregătiţi, astfel de metode nu se folosesc. Puteţi înnebuni, pentru că vă pierdeţi ancora.

Trecutul dispare imediat; când dispare trecutul, vă este greu să concepeţi viitorul – viitorul a fost întotdeauna conceput în legătură strânsă cu trecutul. Rămâne doar prezentul, iar voi nu aţi fost niciodată în prezent. Aţi fost fie în trecut, fie în viitor. Deci, atunci când vă aflaţi în prezent pentru prima dată, veţi simţi că v-aţi pierdut minţile. De aceea metodele bruşte nu sunt folosite dacă nu urmaţi nişte cursuri, dacă nu lucraţi sub îndrumarea unui maestru, în cadrul unui grup, dacă nu v-aţi dedicat total meditaţiei. Prin urmare, metodele graduale sunt mai bune.

Durează foarte mult, dar încet-încet vă obişnuiţi cu spaţiul. Incepeţi să simţiţi spaţiul, frumuseţea acestuia şi fericirea pe care v-o provoacă; şi-atunci, veţi putea înlătura toată mobila.

Deci de la gândirea obişnuită este bine să treceţi la reflecţie – asta înseamnă metoda graduală.

De la reflecţie puteţi trece la concentrare, de la care puteţi sări la meditaţie. In felul acesta, vă mişcaţi încet şi simţiţi pământul sub PICIOARE LA fiecare pas pe care îl faceţi. Şi-atunci când sunteţi siguri de un pas, puteţi să treceţi la pasul următor. Nu este un salt, O PLONJARE ci este o creştere treptată. Deci, aceste patru lucruri – gândirea obişnuită, reflecţia, concentrarea, meditaţia – sunt cei patru paşi.



Sursa: www.danmirahorian.ro

Viata intre doua lumi si 21 Decembrie 2012

Viata intre doua lumi si 21 Decembrie 2012

 Motto: “Viata e prea scurta ca sa fi altcineva” (Autor necunoscut)

Traim intre doua lumi: una “reala”, cat se poate de tangibila si usor perceptibila si alta spirituala “imaginara” in care regasim personaje si entitati care nu pot fi percepute de ochiul uman sau de aparatele de masura ale savantilor.

Si mai exista bineînțeles si Liberul Arbitru. Cel care te indreapta catre una dintre ele, catre alta sau uneori catre amandoua. El, liberul arbitru este de cele mai multe ori responsabil de ceea ce ni se intampla bun sau rau in viata. El este cel care trebuie invatat sa urmeze calea cea dreapta. Sau macar cea care este cel mai aproape de a fi cea dreapta pentru fiecare persoana in parte.

Sunt oameni care aleg una dintre lumi si traiesc acolo. Sunt oameni care aleg ambele lumi si sunt si foarte putini nefericiti care crezand ca aleg calea lor, de fapt nu aleg nimic, penduland intre cele doua sau mai rau, creandu-si lumea proprie. De multe ori acestia nu sfarsesc bine.

Am spus ca exista lumea “reala”, tangibila, cea concreta, in care exista dualitate bine-rau, prieteni si mai putini prieteni, probleme si fericiri, servicii, facturi, reusite sau esecuri profesionale sau personale. Este acea lume pe care o vedem cu totii de fiecare data cand deschidem ochii dimineata, ne dam jos din pat si iesim din casa. O cunoastem cu totii. Nu este greu sa o pierdem in peisaj pentru ca de cele mai multe ori ea este peisajul.

Dar pe langa aceasta, mai exista ceva: acea lume spirituala asa numita de catre unii “imaginara”: in care regasim ingeri, personaje de legenda, personaje pozitive si personaje negative. Stiti de asemenea la ce anume ma refer. Este o lume frumoasa, plina de iubire si culoare. O lume in care fiecare stie ca este important pentru el si pentru Creatie. O lume in care exista de asemenea si personaje bune, dar si rele, unde de multe ori Binele, Lumina inving, uneori cu sacrificii. Unele mai mari, altele mai mici. Dar spre deosebire de lumea reala, aceasta este Lumea Luminii. Lumea in care Lumina este stapana peste tot si toate.

Acum, ca am identificat aceste doua lumi, vine si intrebarea logica: “Eu in ce lume (sa) traiesc?”

Asta e o decizie personala a fiecaruia. Unora lumea 3D, “reala” li se potriveste perfect, ca o manusa. Sunt persoane perfect ancorate in realitatea cotidiana, unii dintre ei sunt persoane „de succes” atat in viata personala cat si in cea profesionala. Altii nu sunt atat de deosebiti, dar au o structura a personalitatii care ii indeamna sa astepte cu maxima incredere si entuziasm fiecare descoperire a cercetatorilor fie ei britanici sau nu, convinsi fiind ca acolo este ADEVARUL pe care il asteptau de cand s-au nascut. Asta in situatia in care si-au pus vreodata intrebari de genul acesta…

Cei care nu-si gasesc locul in lumea prezentata mai sus, satui de ceea ce se intampla, au avut o varianta de rezerva: sa caute un loc in care sa se integreze. Un loc, o lume, care sa fie asemenea lor: visatori, buni, calzi, iubitori si increzatori in Bine. Si astfel au descoperit ca mai exista ceva dincolo de lumea asa cum este ea dictata de societate: lumea numita de societate ca fiind “imaginara”. Si au ales sa se mute acolo. Au ales ca ACEASTA este LUMEA LOR ADEVARATA.

Acum… ce sa faca societatea cu toti acestia? Sa incerce sa restrictioneze cat mai mult accesul in aceasta lume “noua”, nu? He he he “Lumea Noua”. A mai fost acum cateva sute de ani o Lume noua plina de bucurii si bogatii, va amintiti? Din pacate a fost contaminata de Raul venit din Lumea Veche (Europa). Dar asta e o alta poveste…

Revenind la societate si la ceea ce face ea in aceasta privinta (ingradirea accesului a cat mai multi oameni in Lumea Noua) unele dintre lucruri sunt destul de evidente, altele fiind ceva mai… subtile ca sa le spun asa. Pe scurt: daca nu faci parte din societatea actuala, moderna, incepi sa fi usor usor impins la o parte si marginalizat. Cum? Din pacate unii dintre noi am simtit pe propriile piei remarci, (prima data prietenesti) de genul “Hai mai, fii serios/a! Tu chiar crezi in lucrurile astea?” Daca am insistat, eticheta nu a intarziat sa apara. Si scrie mare pe ea: “CIUDAT/A”. Mie personal nu-mi pasa de treburile astea, dar unii sunt mult mai sensibili la “gura lumii”, revenind in cele din urma inapoi la Lumea Veche (“reala”). Si astfel, societatea moderna a reusit sa-si pastreze prizonierul care avusese chef de trezire in cap ;) 

Ceea ce nu este acceptat de catre societate si Lumea Veche in general, este faptul ca ambele lumi sunt reale. Si mai mult decat atat, ele sunt interconectate intre ele intr-o masura mult mare decat au descoperit cu aparate de masura oamenii de stiinta sau sunt dispusi sa recunoasca. Si totusi, energiile exista, influenta lor in viata oamenilor fiind evidenta. Reiki exista, atacurile energetice exista, vindecarile spectaculoase exista de asemenea. Si totusi existenta tuturor acestor elemente componente ale Lumii Noi nu sunt acceptate si recunoscute in mod „oficial”. Poate doar cateva dintre ele sa fie cat de cat recunoscute, cu toate ca, conform logicii si regulilor societatii 3D, daca toate elementele componente ale unui intreg exista, atunci acel intreg exista si el. Sic! Uite iar 2 unitati de masura care masoara merele cu perele ;) Dar societatea a generat dogme a caror singura menire este exact de a pastra oamenii prizonierii sai. Fara oameni, societatea nu mai poate exista, si din pacate societatea a prins un fel de constiinta care efectiv incearca sa se protejeze pe sine cu orice mijloace. Instinct de autoaparare.

Vreau sa spun ceva in acest moment: Sa traiesti DOAR in Lumea Noua (cea “ireala”) nu este posibil 100% in acest moment, decat bineinteles daca nu esti retras pe undeva pe un varf de munte din Tibet sau mai stiu eu unde, lucru putin probabil daca citesti aceste randuri tehnoredactate la calculator si apoi trimise prin Internet.

Astfel ca ramane varianta de compromis: cea in care traiesti in Lumea Noua “incognito”, din motive destul de evidente. Deci mai ramane varianta de compromis, aceea a coabitării intre cele doua Lumi, deoarece DEOCAMDATA asta trebuie făcut. Nu te poti rupe definitiv de Lumea Veche pentru ca ai nevoie de toate cele trebuincioase pentru a supravietui fizic pe aceasta planeta. Dar nu vrei nici sa fi inrolat la normele actuale ale societatii, mai ales acum dupa ce ai ridicat putin cortina si ai vazut cate ceva, deci singura ta sansa este sa stai cu un picior intr-o Lume si cu celalalt in cealalta Lume. Urat, nu? Nu prea e deontologic, dar… e sanatos.

Viata intre doua lumi este de cele mai multe ori obositoare si plina de neprevazut, o viata in care incerci sa pastrezi echilibrul intre Lumi, de multe ori facand compromisuri. Dar daca vreti parerea mea, este o viata FRUMOASA si plina de SATISFACTII pe termen lung. Este drept, nu ai „satisfactia” faptului ca ti-ai indeplinit targhetul si nu mai tipa seful la tine, dar in schimb ai satisfactia ca ai facut CEVA BUN si IMPORTANT pentru tine si pentru oameni. Pentru o fiinta intrupata la fel ca tine, fratele tau daca vrei, care nu a avut sansa sau timpul sa se trezeasca mai devreme. Dar STII ca si el ar fi facut acelasi lucru pentru tine daca rolurile ar fi fost inversate.

21 Decembrie 2012

Ce legatura are aceasta data cu cele doua Lumi? Pai are… Acum, ca am identificat cele doua Lumi, pot vorbi si despre 21 Decembrie. Cele doua Lumi coexista deja de ceva timp. Dar ce se va intampla peste 6 zile? Doar Bunul Dumnezeu, Creatorul stie cu exactitate ce va fi. Cel mai probabil este ca la modul concret, fizic, nu se va intampla nimic. Adica pentru cei din Lumea veche 3D, nu se va intampla nimic. Pentru ceilalti… Eh, pentru ceilalti este cu o cu totul alta discutie. 21 Decembrie va reprezenta data oficiala in care spiritualistii vor iesi la Lumina. 21 Decembrie reprezintă si un simbol dar si O POARTA. O poarta catre alte orizonturi, catre Lumina pentru cei care vor sa faca parte din Lumina. Nivelul energetic va creste, astfel încât cei care-si doresc evadarea din Lumea veche 3D o vor putea face acum mult mai usor. Este greu de explicat, dar peste 6 zile oamenii par a se afla la un moment de cumpana. Fiecare va face alegerile pe care le va crede potrivite. Unii vor prefera sa ramana in Lumea 3D. Altii vor vrea sa plece de acolo si astfel cele 2 Lumi vor coexista in paralel o buna perioada de timp. Si astfel, la un anumit nivel cred ca se poate vorbi de o scindare a societatii. O scindare pe care sper din tot sufletul, Societatea (ca entitate colectiva) sa o accepte cat mai repede si mai usor nefacand uz de instinctul ei de autoaparare. Pana la urma totusi, Lumea Noua este de fapt cea care este cea ADEVARATA. Iar Societatea stie asta.

Am scris mult, ma uit acum in urma si vad ca am scris destul de mult. Probabil ca multi s-au pierdut pe parcurs. Nu-i problema, fiecare primeste atat cat ii este permis sa primeasca. Nici mai mult, nici mai putin. O sa inchei totusi cu o scurta intrebare pentru cei, putini cred, care au ajuns cu cititul pana aici:

„Tu in ce lume traiesti?”

Namaste!

Autor: Bogdan Catalin