Manuscrisele de la Marea Moarta - Nag Hammadi - Qumran

Manuscrisele de la Marea Moarta 

- Nag Hammadi / Qumran-

ln anul 1945, intr-una din pesterile unui munte, un taran a facut o descoperire arheologica extraordinara la Nag Hammadi. Aici, in Egiptul superior, taranul a descoperit 52 de texte care inlcud asa-numitele "Evanghelii secrete", poeme si mituri atribuind lui Isus ziceri si credinte care sunt foarte diferite de Noul Testament.

Manuscrisele de la Nag Hammadi contin o varietate de texte, de la evanghelii secrete, poeme si descrieri quasi­filosofice ale originii universului, pana la mituri, magie si instructiuni ritualice. Muhammad Ali a recunoscut ca o parte din texte s-au pierdut pentru totdeauna, arse sau aruncate.Insa ceea ce a ramas este remarcabil: 52 de texte din primele secole ale erei crestine, inclusiv o colectie de Evanghelii crestine necunoscute pana atunci.

Muhammad'Ali al-Samman, cel ce a descoperit manuscrisele, a povestit dupa 30 de ani cum s-a intamplat totul.

Sapand in jurul unui bolovan pentru un pamant moale folosit pentru fertilizarea ogoarelor, Muhammad Ali a gasit un ulcior inalt de aproximativ un metru. ln interiorul ulciorului a descoperit 13 carti-papirus legate intre ele.

Dupa ce s-a intors acasa, a aruncat cartile si foile de papirus peste paiele adunate pe pamantul de langa cuptor. Mama lui Muhammad a recunoscut ca a ars multe dintre papirusuri in cuptor, impreuna cu paiele cu care aprindea ea in mod obisnuit focul. Muhammad a dus cartile la al-Qummus pentru a fi in siguranta.

Un profesor de istorie din zona, Rahgib, a vazut una dintre carti si a banuit ca este de valoare. A primit o carte de la al-Qummus si a trimis-o la un prieten din Cairo pentru a afla valoarea sa.

Codexul a fost vandut pe piata neagra a negustorilor de antichitati dn Cairo. Alte 5 texte au fost scoase prin contrabanda din Egipt si oferite spre vanzare in America. Profesorul Gilles Quispel, istoric al religiilor la Universitatea din Utrecht (Olanda) a auzit si el despre codex si indeamna fundatia Jung din Zurich sa cumpere codexul.

Ajuns pana la urma in mainile sale, descopera ca din codex lipseau cateva pagini, iar in anul 1955 a plecat spre Egipt pentru a incerca sa gaseasca Muzeul Copt. (1n imagine Gilles Quispel lucrand la textele Nag Hammadi, impreuna cu Henri Charles Puech — stanga si Pahor Labib— mijloc).

Ajungand la Cairo, s-a dus la Muzeul Copt si a imprumutat pozele unor texte.Intors in camera de la hotel, a incercat sa descifreze textele. Urmarind prima linie de text, Quispel a tresarit suprins: "Acestea sunt zicerile secrete ale lui Isus, si pe care geamanul sau Juda Toma le asternu pe hartie". Aceasta era evanghelia lui Toma. Recenta descoperire a intregului text ridica noi intrebari: A avut Isus un frate geaman? De ce acest text de auto­identifica ca fiind o Evanghelie secreta?

Quispel a descoperit ca acesta contine multe din zicerile cunoscute in Noul Testament, insa acestea, plasate in alte imprejurari, sugerau alte intelesuri si semnificatii.

Primul codex contine 5 carti: Kugaciunea lui 5tantul Pavel, Apocrita lui lacob (Cartea secreta a lui iacob), Evanghelia Adevarului, Tratat despre Inviere si Tratatul Tripartit.

Rugaciunea lui Sfantul Pavel

Rugaciunea Sfantului Pavel este primul manuscript din primul codex, numit si "Codexul Jung" din libraria Nag Hammadi. Textul, precum celelalte codexuri, este scris in limba copta, insa titlul este scris in greaca, limba originala a textului. Din acest manuscris lipsesc 2 randuri din prima pagina.

Textul este clar ca nu a fost scris de apostolul Pavel. Multi cercetatori ai textului 1-au identificat ca fiind o scriere Valentiniana. Acest lucru indica ca a fost scrisa intre anii 150 si 300 e.n. Cercetatorii au facut paralele cu multe alte texte ce ar putea fi drept surse, incluzand Corpus Hermeticum, Cele 3 stele ale lui Seth si Biblia dupa Filip.

Apocrifa lui lacob

Apocrifa lui lacob, cunoscuta si sub numele "Cartea secreta a lui lacob", reprezinta un apocrif al Noului Testament. ln acest text sunt descrise invataturile secrete ale lui Isus catre Petru si lacob, date dupa invierea Lui, inainte de inaltare.

0 tema majora este cea ca trebuie sa accepte suferinta, ca fiind ceva inevitabil.

Textul este o traducere greceasca din limba copta, si este singura versiune care s-a pastrat.

Isus da lectii apostolilor destul de neobisnuite, si aparent aflate in contradictie. El ii invita cu el pe Petru si pe lacob in Imparatia Cerurilor, insa ei sunt distrasi de intrebarile celorlalti apostoli si pierd sansa. Dupa aceea, lacob trimite 12 apostoli, indicand (precum si in alte documente apocrife) ca lacob a devenit liderul miscarii.

Evanghelia Adevarului

Evanghelia Adevarului a fost denuntata ca "plina de blasfemii" de catre episcopul Irineu, care conducea biserica din Lion in jurul anului 180.

ln cartea Evanghelia Adevarului, textele relateaza originea speciei umane in termeni foarte diferiti de pasajele obisnuite ale Facerii. Povestea Gradinii Raiului este spusa din perspectiva sarpelui. Aici sarpele, cunoscut de mult ca aparand in literatura gnostica ca principiul intelepciunii divine, ii convinge pe Adam si Eva sa ia si ei parte la cunoastere, in timp ce "Domnul" ii ameninta cu moartea, incercand cu gelozie sa ii impiedice a reusi sa atinga cunoasterea, si in cele din urma, dandu-i afara din Paradis.

Tratatul Tripartit

Acest text apartine secolului al 111-lea sau al 1V-lea si este o lucrare gnostica gasita la Nag Hammadi. Este impartita in trei parti si cuprinde teterminismul Tatalui, creatia umanitatii, raul, tripartitia umanitatii si actiunile Mantuitorului.

Cel de-al doilea codex contine 7 carti: Apocrifa lui loan, Evanghelia lui Toma, Evanghelia lui Filip, Ipostazele Arhonilor, Despre Originea Lumii, Exageza sufletului si Cartea lui Toma Contestatatul.

Apocrifa lui Ioan: cartea secreta

Apocrifa lui loan (Cartea secreta a lui loan) incepe cu o chemare de a se descoperi mistere si lucruri ascunse in tacere, mistere despre care Isusl-a invatat pe apostolul sau loan. "Isus a plecat acolo de unde a venit (1.13)"

S-a estimat ca aceasta carte dateaza dintre anii 120— 180 e.n.

ln acest document gasim referinte a trei entitati: psihicul, spiritul si materia. Toate trei sunt descrise intr-un portret detaliat. Primul este "psihicul Adam", al demiurgului Jaldabaoth (Satan) arogant in spirit, "sunt tatal si Dumnezeul, si peste mine nu este nimeni" cu cei sapte emisari, creati dupa imagine, reflectati in haos, al "Tatalui perfect, primul om in forma unui om".

Evanghelia lui Toma

Evanghelia lui Toma dateaza din anii 50-140 e.n.

Ca si in cazul evanghelilor canonice, nici in privinta Evangheliei dupa Toma nu putem raspunde in mod precis cand si unde a aparut. Lipsesc manuscrisele autografe, iar referintele din textconstituie incercari de a obtine legimitatea scrierii sub pretextul ca ar apartine unei figuri prestigioase, mai exact, un ucenic al lui Isus.

Despre locul in care a fost scrisa Evanghelia dupa Toma putem stii din indicatia pretioasa chiar in prologul cartii: "Acestea sunt cuvintele cele ascunse pe care le-a grait Isus cel Viu si pe care le-a scris Didimos ludas Toma". "Didimos" si "Toma" in graca inseamna "geaman". ln loan 11,16, se precizeaza: "Toma, care se numeste Didimos".

Din informatiile privind faptele lui Toma, putem spune ca Evanghelia duap Toma a fost scrisa undeva in Orientul Mijlociu, intre anii 50 si 140, e.n.

Este usor sa ne dam seama ca Evanghelia dupa Toma (la fel ca multe alte scrieri) este un text gnostic. Gnosticismul este o religie dualista care isi propune eliberarea omului prin dobandirea unei cunoasteri (gnosis) tainice, ezoterice, rezervata unor initiati si superioara oricarei credinte. Aceasta idee este sugerata si din prologul Evangheliei.

Tot aici, gasim multe diferente fata de evanghelile canonice. ln textele canonice (loan 11,26): "oricine crede in Mine nu va muri in veac". ln Evanghelia lui Toma gasim: "oricine va gasi intelesul acestor cuvinte nu va gusta moartea". Aici, viata vesnica fiind dobandita prin cunoastere.

Un alt indiciu interesant: "Isus a spus: Fariseii si carturarii au luat cheile cunoasterii si le-au ascuns. Nici ei nu au intrat, nici nu i-au lasat pe cei care doreau sa intre. lar voi fiti insteti ca serpii si curati ca porumbeii".

ln textul copt, cuvantul "cunoastere" este redat chiar prin termenul grecesc imprumutat (gnoza), care putea desemna invataturile ezoterice prin care se dobandea mantuirea.

Un alt indiciu prin care ne putem da seama de caracterul ezoteric, rezervat doar pentru initiati: "Isus a spus:Eu spun tainele mele acelora care sunt vrednici de tainele mele..."

Insusi Isus vorbeste de "cheia cunoasterii" (Luca 11,52).

Desi contine multe elemente gnostice, Evanghelia lui Toma nu are arhitectura unui sistem de credinte gnostica.

Gasim intr-un pasaj o polemica importriva trinitarismului: "Isus a spus: Acolo unde sunt zei, ei sunt zei. Acolo unde sunt doi sau unul, eu sunt cu el." Sa fie oare vorba de o respingere a unui model trinitar in favoarea celui dualist gnostic sau monoteist crestin?

Evanghelia lui Filip

ln Evanghelia lui Filip gasim fapte si ziceri ale lui Isus total diferite de cele cunoscute, din Noul Testament.

"...insotitorul mantuitorului este Maria Magdalena. Insa Hristos o iubea pe ea mai mult decat pe ceilalti Apostoli, si obisnuia sa o sarute pe gura sa. Ceilalti Apostoli fura raniti in sentimentele lor... Ei ii spusera lui Isus: 'De ce tii la ea mai mult decat la noi toti? Mantuitorul le raspunse: 'Din cauza Mea'"

Ipostazele Arhonilor

Ipostazele Arhonilor sau "Realitatea Conducatorilor" exprima mitologia gnostica a creatiei, a cosmosului si a umanitatii. Textul dateaza ca fiind scris in secolul III, e.n. si se presupune ca este originar din perioada tranzitionala in gnosticism, trecerea dintr-o etapa mitologica, intr-una filozofica.

Inceputul si concluzia documentului este crestin-gnostica, insa restul materialului este o naratie mitologica.

Lucrarea incepe cu un fragment cosmogonic. Desi numele sugereaza contactul cu legendele evreiesti, mitul se pare ca este anti-evreiesc. ln afara de primul paragraf, lucrarea nu contine caracteristici non-gnostice. Deoarece textul original nu a fost descoperit inca, singura versiune disponibila astazi este cea gasita la Nag Hammadi.

Despre Originea Lumii

ln lucrarea "Despre Originea Lumii" avem de-a face cu creatia si sfarsitul timpului. Cartea a fost gasita impreuna cu textele de la Nag Hammadi, in Codexul II. Cartea rescrie intreaga poveste a Genezei, si pozitia lui Yaldabaoth (demiurgul sau Satan) ca creator al lumii, indeplinind rolul de Zeu in GensEza. Mai mult, Sarpele din Gradina Edenului este descris ca un erou trimis de Sofia (insemnand intelepciune) pentru a ghida omenirea catre iluminare.

Cartea lui Toma Contestatarul


Acest apocrif al Noului Testament este cunoscut si ca "Evanghelia dupa Toma". Mai mult de jumate din text reprezinta un dialog, iar la final un monolog. Se crede ca acest text a fost initial o lucrare crestina sub forma unei scrisori, ce mai apoi a fost transformata intr-un dialog, cum s-a intamplat cu alte texte.

Cartea lui Toma este posibil sa fie un text gnostic presarat cu elemente filolzofice iudeo-elenice, ajustate pentru audienta crestina.

Cel de-al treilea codex contine 5 carti: Apocrifa lui loan, Evanghelia Egiptenilor, Epistola lui Eugnostos, Sofia lui lisus Hristos si Dialogurile Mesiei.

Evanghelia Egiptenilor este tot un text gnostic. Acest document este parte a colectiei Nag Hammadi. Ca subtitlu sta scris: "Cartea sacra a Mareului Spirit Invizibil"

Cele doua versiuni ale "Evangheliei Egiptenilor" au fost descoperite la Nag Hammadi.

Principalele teme cu care se confrunta gnosticii setieni, sunt despre intelegerea

Gnosticii setieni si-au indreptat atentia pentru a intelege cum a luat nastere pamantul si cum Seth, in interpretarea gnostica, este Isus reincarnat, cu scopul de a elibera sufletele.

Epistola lui Eugnostos

Epistola lui Eugnostos, sau "Eugnostos cel binecuvantat", este una din lucrarile gnostice descoperite la Nag Hammadi, continand doua copi ale acestui text. Nu se stie exact daca aceasta a fost scrisa intradevar de un om numit Eugnostos ("gandire corecta").

Textul descrie cosmogonia esoterica a gnosticilor. Similara cu cosmogonia din Sophia lui Isus Hristos, este posibil ca aceasta lucrare sa fie o adaptare a epistolei pentru crestini.

Sofia lui Isus Hristos

ln Sofia (intelepciunea) lui Isus Hristos gasim notiunea a trei divinitati intr-o ierarhie aparent bazata pe Geneza 1- 3 (Omul Nemuritor = Dumnezeu; Fiul Omului = ADAM; Fiul Fiului Omului, Salvarea = Seth).

Manuscrisul coptic este datat din secolul IV, insa contine si fragmente grecesti datand din secolul III. Textul este foarte asemanator cu Epistola lui Eugnostos, insa cea din urma prezinta modificari si adaugari crestine.

Continutul mistic descrie creatia zeilor, a ingerilor si a universului cu accentul unui infinit si metafizic adevar.

Textul este compus din 13 intrebari din partea discipolilor, urmate de un discurs al lui Isus. Cateva intrebari sunt: "Cum sa gaseasca adevarul", iar Isus le raspunde explicandu-le ceea ce este minciuna. "Cum au luat nastere lucrurile?",

Intrebarile sunt referitoare la cum pot gasi adevarul— Isus explicandu-le ce este minciuna —, cum au inceput lucrurile, despre identitatea lui Isus, despre imortalitate, numarul de spirite si in cele din urma, ultima intrebare, de unde au venit si care este scopul omenirii.

Dialogurile Mesiei

ln acest text, Isus discuta cu discipolii sai, in special cu Matei si luda /Toma. Textul a fost scris undeva intre anii 120-180. Textul contine discutii despre mitul creatiei bazat pe Geneza, cosmogonie interpretata si un fragment al unei viziuni apocaliptice.

Textul apare o singura data in codex si este grav deteriorat. Bucatile care au scapat indica continutul general al unei discutii cu Isus intr-un mod similar cu Evanghelia lui Toma. Este posibil ca acest text sa fie bazat pe Evanghelia lui Toma.

Cel de-ai patrulea codex contine 2 carti: Aprocrifa iul Ioan si evangheila egiptenlior.

Cel de-al cincilea codex contine 5 carti: Epistola lui Eugnostos, Apocalipsa lui Pavel, Apocalipsa a lui lacob I, Apocalipsa a lui lacob II si Apocalipsa lui Adam

Apocalipsa lui Pavel (varianta copta)

Acest text nu trebuie confundat cu Apocalipsa lui Paul. Este mentionata de Epiphanius. Textul descrie urcarea lui Pavel in Ceruri, trecand prin diferite etape, iar Yaltabaoth (Satan— descris ca un om invarsta pe un tron) impiedicandu-I sa urce mai departe. Un suflet care nu are cunoasterea (gnosis) pentru a-I infrange pe Yaltabaoth, este trimis inapoi pentru a fi reincarnat.

Prima apocalipsa a lui lacob

ln prima carte a Apocalipsei a lui lacob, sta scrisa conversatia lui Isus cu fratele sau (frate spiritual), lacob.

Asa a vorbit Domnul meu cu mine: "vezi acum si prinderea mea. Ti-am dat un semn despre aceste lucruriJames, fratele meu. Nu fara motiv te-am numit fratele meu... lti voi da un semn, sa stii si sa auzi."

"Eu sunt imaginea Lui. Am adus cu mine imaginea Lui, pentru ca fii Sai sa stie cine este. lti voi arata totul din acest mister. Insa ei ma vor prinde peste doua zile, pentru mine sfarsitul este aproape."

lacob a spus: "Ai spus ca te vor prinde, insa eu ce pot face? Mi-a spus: Nu te teme, lacob, caci si pe tine te vor prinde. Dar pleaca din lerusalim." (urmatoarele fragmente sunt distruse.)

Cartea este numita si ca "Revelatia lui lacob" si probabil este un titlu mai potrivit. 0 copie mai recenta a fost gasita si in Codexul Tchacos.

Textul s-a pastrat remarcabil in decursul anilor. La fel ca si celelalte carti, Prima Apocalipsa a lui lacob a fost ascunsa la Nag Hammadi in secolul IV, incercand sa le protejeze pentru a nu fi distruse.

ln prima parte lacob nu intelege sensul crucificarii lui Isus, insa mai apoi, Isus ii dezvaluie secretul lui lacob pentru a putea ajunge in Ceruri, fara a mai fi oprit de puteri malefice ale demiurgului.

A doua apocalipsa lui lacob

A doua apocalipsa a lui lacob (in acest context, apocalipsa inseamna revelatie sau viziune. Engleza = Revelation) este una din evanghelile gnostice, parte din apocrifele Noului Testament. A fost scrisa in secolul II e.n, apoi a fost ingropata si redescoperita impreuna cu celelalte 52 texte gnostic-crestine.

Desi textul este gnostic, contine multe teme crestine-evreiesti, facand cercetatorii sa creada ca este una dintre cele mai vechi scrieri. Un lucru ciudat este ca aceasta a fost scrisa inaintea primei apocalipse a lui lacob.

Textul descrie un sarut pe buze intre lacob si Isus, similar cum a sarutat-o si pe Maria Magdalena.

"Si Isus m-a sarutat pe gura. M-a tinut si mi-a spus: Dragul meu, o sa-ti dezvalui acele lucruri pe care le stiu doar cerurile si ingerii. 0 sa-ti dezvalui totul, dragul meu. 0 sa-ti dezvalui ce este ascuns. Dar acum, intinde-mi mana si tine-ma de mana."

Oricum, textul este posibil sa fie o metafora si sa nu reprezinte o scena dintre dă homosexuali precum pare.

Textui se inchele cu moartea iul iacob, text transmis pe caie oraia:

"Au decis sa-1 arunce, sa-1 prinda in lanturi si sa-1 tarasca pe jos. L-au tinut si au pus o piatra mare pe abdomenul lui. S-au pus cu picioarele pe el. Apoi s-a ridicat si 1-au pus sa faca o groapa. L-au facut sa intre inauntru, iar apoi I­au acoperit pana la abdomen, impietrindu-1."

Al saselea condex contine 7 carti: Cronica lui Petru si ai celor 12, Traznetul si Intelectul Perfect, Fundamentul Puterii Noastre, Plato-Republica (gnostic fals), Discursul despre 8 si 9 (hermetism), Rugaciunea Recunostintei (hermetism) si Aselepius 21-29 (hermetism).

Faptele lui Petru si ai celor 12 apostoli

Textul este impartit in doua parti, o alegorie si o expozitie gnostica a intelesului ei. Alegoria descrie o poveste, similara cu una din Evanghelia lui Matei. Textul este impartit in doua parti, initial o alegorie, iar apoi o expozitie gnostica a intelesului.

Traznetul si Intelectul Perfect

Un alt text intitulat ciudat, "Traznetul, Minte Desavarsita" (tradusa si: "traznetul si intelectul perfect") ofera un poem extraordinar, narat de o putere divina feminina:

"Intrucat Eu sunt primul si ultimul. Sunt cel onorat si cel batjocorit.

Sunt curva si preasfanta.

Eu sunt sotia si fecioara ...

Eu sunt stearpa, si multi sunt fii mei ...

Eu sunt linistea cea de neinteles ...

Eu sunt rostirea numelui meu."

Platon — Republica

Originalul nu este un text gnostic, insa versiunea descoperita la Nag Hammadi este modificata, fiind adaugate concepte gnostice.

Cel de-al saptelea codex contine 5 carti: Parafraza lui Shem, Tratatul Marelui Seth-11, Apocalipsa lui Petru (gnostic), Invataturile lui Silvan si Cele 3 Stele ale lui Seth.

Parafraza lui Shem


Parafraza lui Shem este o scriere despre ascensiunea si recesiunea Pamantului. Este mentionat marele potop, distrugerea Sodomei si botezarea si invierea Mantuitorului.

Al doliea tratat ai mareiui Seth

Aceasta scriere se afla printre primele lucrari crestine in care Isus nu este descris murind pe cruce. Ideea crucificarii ca fiind falsa apare si in alte cateva texte crestine care au fost redescoperite.

Inainte sa fie descoperite, aceasta idee a crezut a fi una islamica (sec. VII). Oricum, unii gnostici au crezut ca Isus nu a fost un om, asadar, nu putea sa moara.

"Pentru moartea mea, ce ei cred ca s-a intamplat...", "si-au rastignit omul lor ca sa-I omoare..."

"Simion, ce mi-a purtat crucea...", "... deasupra mormantului au pus coroana de spini, si eu radeam de ignoranta lor" (Isus era naratorul)

Apocalipsa lui Petru (gnostica)

Apocalipsa lui Petru a fost scrisa undeva intre anii 100 si 200 e.n. Apocalipsa lui Petru a fost inclusa de Nichifor, patriarh al Constantinopolului (806-814 e.n.) pe lista scrierilor controversate ale Noului Testament. Acest text a cunoscut o larga circulatie si a ajuns destul de cunoscuta gasindu-si un loc in canon pana sa fie respinsa, si in cele din urma, uitata cu totul. S-au pastrat insa fragmente ale carti in altele: Apocalipsa lui Ezdra, Viziunea lui Pavel, Patimile Sf. Perpetua si viziunile din Istoria lui Varlaam si losafat.

Acest text ofera cea mai veche marturie din literatura crestina, a acelor reprezentari imagistice ale raiului si iadului care au exercitat o influenta indelungata. Imaginile se inrudesc foarte putin sau chiar deloc cu Cartea lui Daniel, Apocalipsa Sf. loan sau Cartea lui Enoch.

Aici raiul este descris ca fiind asemanatoare cu Campiile Elizee si cu Insulele Binecuvantatilor. Sfintii fiind incoronati aici cu flori si frumosi la chip.

Un discurs eshatologic al lui Isus, exprimat probabil dupa inviere, fiindca versetul 5 sugereaza ca discipolii au inceput sa predice Evanghelia, se termina brusc in momentul enumerarii pacatosilor din iad si a pedepselor acestora.

Textul este presarat cu descrieri ale iadului si scene de groaza: "Insa laptele femeilor care curge din pieptul lor si se incheaga va zamisli mici fiare mancatoare de carne: iar acestea se vor urca pe ele si le vor sfasia."

Invataturile lui Silvan

Cartea "Invataturile lui Silvanus" dateaza din jurul anului 150 e.n. Nu este un text gnostic, dar contine avertizari anti-gnostice.

Autorul este necunoscut.

Cele 3 stele ale lui Seth


Este singura copie care a supravietuit, descoperita printre celelalte la Nag Hammadi. Textul este posibil sa apartina cultului gnostic setian (il vedeau pe Isus ca pe un erou, fiind defapt reincarnarea lui Seth)

Textul a tost scris in secolul al 111-lea, in timp ce au devemt mai separati de crestimsm, si mai aproape de Platonism.

Cel de-al optulea codex contine 2 carti: Zostrian (Gnosticism Setian) si Epistola lui Petru catre Filip.

Zostrian

Zostrianos este un text setian gnostic. Principala copie carea supravietuit face parte din libraria Nag Hammadi, insa este serios distrusa.

Precum si in Marsenes si Allogenes, textul contine o viziune primita de la un om numit Zostrianos si explica in detaliu, cosmologia esoterica.

Epistola lui Petru catre Filip

Iisus apare apostolilor pe Muntele Masililor ca o lumina puternica deoarece "nu mai era prezent in corp".

Bazandu-ne pe o paralela cu Apocrifa lui loan si irimia, sugeram ca Epistola lui Petru catre Filip a fost scrisa la sfarsitul secolului al doilea, sau inceputul celui de-al treilea, e.n.

Este construit in dialog gnostic, inclusandu-se si texte non-crestine sau partial crestine. Aceste materiale au fost adoptate ca dovezi ale invierii lui isus.

0 alta copie mai recenta a fost gasita in Codexul Tchacos.

Cel de-al noualea codex contine 3 carti: Melhisedec, intelepciunea lui Norea, Marturisirea Adevarata.

Melhisedec

Melhisedec (sau Melchizedek) este o figura enigmatica mentionata de doua ori in Vechiul Testament ca Regele Salemului, preotul Dumnezeului Cel Mare, in perioada patriarhului Abram.

in textul descoperit la Nag Hammadi, numit si Melhisedec, acesta este descris ca un Mesia. Traieste, predica, moare si invie, dintr-o perspectiva gnostica. in text se spune ca venirea Fiului lui Melchizedek va adue pacesi justitie.

Despre Melhisedec mai gasim scris si in Noul Testament, aparand in Epistola catre evrei. Aici isus este identificat ca fiind un preot in ordinul lui Melhisedec, jucand rolul de Mare Preot, odata si pentru totdeauna.

intelepciunea lui Norea

Uneori gasit tradus si ca "Gandurile lui Norea", este un text setian gnostic. Principala copie care a supravietuit face parte din libraria Nag Hammadi.

Textui apartine sectel gnostice setiene, ce ii au pe ieth ca erou, reincarnat in isus.

Al zecelea codex contine textul Marsanes.

Marsanes este un text setian gnostic. Principala copie care a supravietuit face parte din codexurile de la Nag Hammadi. Din acest text patru pagini lipsesc, iar alte randuri sunt sever deteriorate, nemaiputand sa fie deslusite. Cele mai deteriorate sunt primele zece pagini.

Precum Zostrianos si Allogenes, textul descrie o cosmogonie esoterica foarte elaborata, revelata prin Marsanes. ln text, sunt indicatii cum ca Setienii au dezvoltat ideea de monism, o idee comparabila cu notiunile lui Heracleon, de perfectiune universala.

Aici gasim notiunea de perfectiune universala, iar permanenta este exprimanta ca statornicia lumii a tot ce exista, materia din univers putand sa-si schimbe forma, insa neputand fi creata sau distrusa.

Cel de-al unsprezecelea codex contine 4 carti: Interpretarea Cunoasterii, Talmacirile lui Valentinus, Allogenes si Hypsiphrone.

Talmacirile lui Valentinus

Valentinus (100— 160) a fost un teolog gnostic-crestin timpuriu. A fondat scoala sa in Roma. Potrivit lui Tertullian, Valentinus era un candidat pentru episcopie, dar si-a pornit propriul drum atunci cand a fost ales altcineva.

Valentinus a scris multe lucrari, insa doar fragmente s-au pastrat. Nu suficient insa pentru a reconstitui intreg textul. Doctrina sa ne este cunoscuta prin discipolii sai. ln Talmacirile lui Valentinus se spune ca exista trei feluri de oameni: spirituali, psihici si materiali; si doar cei de natura spirituala (proprii urmasi) primesc gnoza (cunoasterea) ce le permite sa se intoarca in Pleroma. Cei de natura psihica (crestini obisnuiti) vor primi mai greu o Salvare, in timp ce aceia de natura materiala (paganii si evreii) vor fi damnati catre pieire.

Allogenes


Principala copie a acestui text este cea continuta in libraria Nag Hammadi. Desi lipsesc cateva linii. Un mic fragment a fost descoperit mai recent in Codex Tchacos.

ln text este vorba de revelatiile lui Allogene. Acesta descrie cum invinge frica si ignoranta, si ascede catre taramul esoteric a lui Dumnezeu.

Cel de-a doisprezecelea codex contine 3 carti: Spusele lui Sextus (Pitagoreic), Evanghelia Adevarului, Fragmente.

"Afirmatilie lui Sextus", este un text eseienistic — pitagorean, popuiar atat printre gnostici cat si printre crestinn non-gnostici. Desi a fost cunoscuta inainte din alte versiuni, o traducere copta, partiala, apare intr-una din cartile apocrife ale Noului Testament.

Este similara cu Evanghelia lui Filip si Evanghelia lui Toma, fiind doar o colectie de afirmatii. Spre deosebirile de scrierile crestine, intelepciunea vine de la un om numit Sextus, nu Isus. Sextus apare a fi Pitagorean. Cea mai veche mentiune apare in secolul III, de Origen. lata cateva dintre cele 104 afirmatii:

"Nu fi anxios pentru a multumi multimea"

"Nimic nu este asa de deosebit pentru intelepciune, precum adevarul"

"Un inteligent este oglinda lui Dumnezeu"

Un posibil autor este Quintus Sextius, un filozof roman ce a combinat stoicismul cu pitagorismul, ce a trait in primul secol al erei noastre.

Si in final, cel de-al treisprezecelea, nu este chiar un codex. Contine Trimophic Protennoia si cateva randuri din "Despre Originea Lumii".

Trimorphic Protennoia

Textul "Trimorphic Protennoia" este un text setian gnostic. Singura copie care a supravietuit este cea descoperita la Nag Hammadi.

Numele textului inseamna "Primul care Este in cele Trei Forme", incluzand credinte setiene. Textul este neobisnuit deoarece este scrisa ca si cum ar fi scris-o insusi Dumnezeu. Textul contine explicatii ale naturii cosmologice, creatiei si o perspectiva a lui Isus.

Textul pare dificil de inteles, dar probabil aceasta a fost si intentia. Gnosticismul era concetrat mai mult spre cum textele influentau oamenii decat continutul lor.

Invataturile secrete au fost scrise in asa fel incat nu oricine citea sa poata sa inteleaga. Textul se pare ca a fost scris pentru un nivel inalt de initiati. "Acum stati! Va voi dezvalui misterele mele, pentru ca sunteti fratii mei, si le veti cunoaste pe toate."

Aici este intradevar un mister. Urmatoarele linii lipsesc, urmand: "Am spus lor despre misterele mele". Unele speculatii iau in considerare posibilitatea ca aceste linii sa nici nu fi existat, iar absenta lor sa faca parte din invatatura textului.

La inceputul erei crestine, crestinismul a dus o lupta de supravietuire, chiar si cu pretul ascunderii unor texte timp de 2000 de ani. Multe texte au fost denuntate ca "erezii" de catre membrii ortodocsi. Se stie demult ca multi dintre primii discipoli ai lui Isus erau condamnati de catre alti crestini ca fiind eretici, insa tot ce se stia despre ei provenea din atacurile cuprinse in scrierile oponentilor lor.

Datorita acestor evanghelii ascunse am putut afla si cealalata versiune. Cercetarea acestor scrieri este extrem de importanta, indemnul lasat de Isus "Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi" lasa o poarta deschisa tuturor celor care vor sa cerceteze indeaproape crestinismul si viata lui Isus.

Sursa: descopera.org

Intalnire in Pleiade

Intalnire in Pleiade 
- fragment -

de Preston B. Nichols si Peter Moon

Pleiadele

La vârsta de 15 ani, am fost dus cu o navă spaţială la o bază micuţă localizată pe una din lunile lui Jupiter. Cred că era vorba de Europa. Acolo, am fost examinat şi trecut printr-o serie de teste. Nu am nici o amintire neplăcută legată de acea experienţă.

Dimpotrivă, m-am simţit destul de bine. Îmi amintesc chiar că am mâncat regeşte. Mi s-au arătat de asemenea mijloacele prin care se distrau extratereştrii, care erau foarte asemănătoare cu alte noastre. Era vorba de filme, jocuri pe calculator, etc. Era evident că aceste fiinţe erau absolut umane şi că se bucurau de aceleaşi lucruri ca şi oamenii de pe pământ.

Am fost îmbarcat apoi din nou pe navă şi am făcut o călătorie lungă, care a durat circa o zi terestră. Am ajuns astfel într-o lume extrem de frumoasă, în care predomina culoarea verde şi pe care ei o numeau Alderon. Acolo, am fost plimbat prin diferite oraşe, cu clădiri din sticlă şi turnuri înalte. Cerul era albastru şi peisajele aveau o frumuseţe care îţi tăia respiraţia. Aerul era extrem de curat, nefiind deloc poluat. Mi s-a spus că şi apa era foarte pură. Cu mult timp în urmă, avuseseră şi ei probleme cu poluarea, dar le-au corectat şi au refăcut lanţul trofic natural.

Fauna de pe Alderon este foarte asemănătoare cu cea de pe pământ. Atmosfera planetei este mai bogată în oxigen cu circa 29-30 de procente. Soarele lor este similar celui de pe pământ, fiind situat la o distanţă de aproximativ 93.000.000 de mile.

Principala diferenţă între pământ şi Alderon se referea la construcţii şi la peisaje. În timp ce planeta noastră este sufocată de construcţii umane, case şi drumuri, pe planeta lor predominau grădinile şi peisajele naturale. Existau câmpii întinse, pline de verdeaţă, păduri şi regiuni foarte mari acoperite cu o junglă sălbatică. Pe scurt, mediul exterior lăsa impresia unei grădini imense; chiar şi clădirile erau construite în aşa fel încât să scoată în evidenţă această impresie. În mod evident, ideea de ecosistem avea prioritate pe planeta lor.

Refacerea oxigenului era situată în fruntea listei, iar civilizaţia umană a fost construită ca o anexă la marea grădină a naturii. Scopul nu era ca ea să iasă în evidenţă, ci dimpotrivă, să se amestece cu mediul în formă de grădină.

Mi s-a făcut un tur al oraşului. Oamenii arătau la fel ca pe planeta noastră, dar mult mai sănătoşi. Nu păreau nişte fiinţe controlate şi nu consumau droguri. Din câte mi s-a spus, fiecare făcea activitatea care îi plăcea cel mai mult şi care i se potrivea cel mai bine, fără restricţii. Nu exista un sistem monetar.

Clădirile erau construcţii în formă rectilinie, similare cu alte noastre, cu excepţia faptului că aveau colţurile rotunjite. Nu existau acoperişuri din şindrile. Pereţii exteriori ai clădirilor aveau o suprafaţă uniformă, ferestrele fiind încastrate în ziduri, astfel încât să nu deranjeze această uniformitate. Unele clădiri păreau construite din metal, în timp ce altele foloseau ca principal material de construcţie piatra.

Existau diferite culori, dar întotdeauna în acord cu peisajul natural. Deşi nici o clădire nu era rotundă şi nu avea formă de dom, unele ferestre ieşeau în afară sub forma unor emisfere. Cel mai tare m-a uimit interiorul clădirilor, neputând să-mi dau seama în ce fel erau construite acestea. Nu existau colţuri sau elemente de legătură. Totul părea un singur perete omogen şi amorf. Nu exista nimic care să amintească de o sudură, şi m-am întrebat dacă nu cumva întreaga structură era turnată într-o singură matriţă. În interior, pereţii erau zugrăviţi de regulă într-o singură culoare. Atmosfera era foarte conservatoare, fără dungi sau alte structuri care să iasă în relief. Mobila era simplă şi părea construită din materiale plastice. Avea un punct comun cu clădirile, în sensul că nu-ţi puteai da seama cum era construită. Aveau fotolii şi scaune cu mânere, dar fără şuruburi. Am pipăit unul dintre ele ca să-mi dau seama cum era construit, dar nu am reuşit să înţeleg cum îi funcţionau mecanismele.

Căminele nativilor erau unităţi familiale simple. Marea majoritate erau risipite în peisaj, fiind aranjate cu mult gust. Exceptând suprafeţele plane şi colţurile rotunjite, semănau destul de mult cu casele de pe pământ; se încadrau însă mult mai armonios în mediul exterior. În interior, erau mobilate bogat. Aveau şi opere de artă, de o mare frumuseţe. Marea majoritate erau picturi cu peisaje ale naturii. Am văzut şi o pictură a unei ferme. Existau asemenea ferme, deşi cea mai mare parte a alimentelor lor erau sintetizate. Aveau şi un fel ecrane care funcţionau pe post de televizoare, înzestrate cu sunet, dar nu mi-am putut da seama unde erau difuzoarele. Semnalul sonor părea să fie transmis direct

simţurilor.

Nu existau străzi aşa cum le cunoaştem noi. Transportul se făcea la pas, dar exista şi un sistem de tele-transport public, cu ajutorul căruia puteai ajunge în orice loc doreai. Staţia de plecare era întotdeauna chiar în casa omului. Nu existau vehicule de nici un fel. După ce am terminat turul oraşului, am fost dus într-o instituţie educativă. Acolo, am trecut printr-un proces de învăţare echivalent cu obţinerea a patru doctorate pe pământ. Subiectele pe care le-am studiat au fost: fizica, electronica, psihologia şi divinitatea. Mi-au spus că această cunoaştere îmi va fi de mare folos în timpul vieţii mele pe pământ.

În paralel cu educaţia, am fost dus la un centru medical şi supus la tot felul de teste. Mi-au vindecat problemele neurologice de care sufeream, lucru care ar putea explica dispariţia acestora aproape peste noapte în viaţa mea terestră. Mi-au vindecat de asemenea problemele cardiace. Medicul meu de familie mi-a spus că s-a petrecut un miracol. Mi-a ascultat personal inima şi a auzit o aritmie cât se poate de clară; o lună mai târziu, aceasta dispăruse, şi nu putea înţelege cum. Mi-au fost efectuate noi teste neurologice, dar problemele de control dispăruseră. Pe scurt, eram foarte mulţumit de noii mei prieteni din Pleiade.

Pleiadienii sunt oameni la fel ca mine şi ca dumneavoastră, dar mai evoluaţi. Civilizaţia lor este mult mai veche. Trăiesc mult mai mult decât noi, ajungând până la vârste de 1000 de ani de-ai lor, care echivalează cu circa 700 de ani pământeşti. Cei mai mulţi seamănă identic, ca şi cum ar fi clonaţi. Au ochi albaştri şi părul blond, dar personalităţile lor diferă la fel de mult ca pe pământ. Se îmbracă simplu, de regulă într-o singură culoare. Practic, pe planeta lor nu există probleme de sănătate.

În timpul şcolii, seara obişnuiam să merg acasă la Savantul Şef. Pleiadienii au camere pentru hobby-uri, iar camera lui era un laborator situat în spatele casei, cu o suprafaţă de circa 30 pe 10 metri. Era foarte bine echipat şi incredibil de curat. Avea produse electronice extrem de avansate, fără sisteme de control pe care să le cunosc. La fel erau şi aparatele electronice din clădirea guvernului sau din centrele ştiinţifice pe care le-am vizitat.

Acest om colecţiona piese tehnologice vechi, la fel cum mie îmi place să colecţionez aparatură radio veche. Era hobby-ul lui şi era o adevărată plăcere să-l vezi cum se bucură de el. Mi-a spus că o parte din colecţia lui avea o vechime de mii de ani. O parte din aceste vechituri semănau cu echipamentele tehnologice de pe pământul nostru. Anumite scule semănau de asemenea cu ale noastre, căci nimic nu poate înlocui un om care stă la masa sa de lucru, încercând un circuit. Nu am nici o îndoială că civilizaţia noastră se trage din a lor. Am văzut inclusiv scaune similare cu cel de la Montauk.

Savantul Şef a fost principalul meu profesor, dar au mai existat şi alţii, care mi-au explicat cum funcţionează sistemul lor stelar şi care sunt înclinaţiile lor culturale. Cluster-ul stelar cunoscut sub numele de Pleiade are şase planete. Toate sunt locuite şi alcătuiesc împreună o civilizaţie comună. Trei din aceste lumi seamănă foarte mult cu a noastră. Planeta Arian este centrul filozofic şi cultural. Alderon este centrul tehnologic, în care se efectuează toate cercetările ştiinţifice şi întregul proces de producţie. Aldebaran este numele planetei pe care este situat centrul lor de apărare. Locuitorii acestei

planete se ocupă cu apărarea semenilor lor, cu care sunt foarte protectori, uneori chiar în mod excesiv.

Celelalte trei planete care alcătuiesc împreună cu primele civilizaţia pleiadiană nu sunt populate cu fiinţe umane. Fiinţele care trăiesc pe ele sunt alcătuite din energie pură. Pe una din aceste planete se situează Consiliul Suprem al civilizaţiei (care nu este de natură fizică). Acest consiliu este alcătuit din 12 super-fiinţe care conduc civilizaţia pleiadiană. Nu există o ierarhie între ele. Sunt fiinţe de o mare bunătate, care ar putea fi echivalate cu îngerii din cultura noastră. Nici un pleiadian obişnuit nu pune vreodată la îndoială hotărârile consiliului.

La fel de adevărat este faptul că nu am auzit vreodată ca membrii consiliului să fi luat o hotărâre greşită. Practic, Pleiadele reprezintă o societate liberă şi armonioasă, care din perspectiva noastră ar putea părea o utopie. Principalul factor care le-a permis să atingă această stare extrem de evoluată a fost acela că şi-au dezvoltat o conştiinţă colectivă care îi leagă pe toţi unii de ceilalţi. Această conştiinţă colectivă se manifestă ca o voce mentală pe care o aud cu toţii şi cu care pot conversa. Nu este vorba de un cor de voci, ci de o singură voce; în plus, aceasta nu dă niciodată ordine şi nu încearcă să controleze în vreun fel individul. Este mai degrabă un prieten sau un sfătuitor. În acest fel, fiecare pleiadian ocupă un loc distinct în conştiinţa colectivă, fără a-şi pierde astfel individualitatea. Dacă umanitatea ar fi la fel de unită, nu cred că ar mai putea avea loc vreun război sau vreo crimă pe pământ. Există şi la noi un asemenea câmp de conştiinţă colectiv, dar este situat la nivel subconştient.

Cunosc personal existenţa acestui câmp, căci mi-am creat o legătură cu el, dar nu aud o voce distinctă, aşa cum se întâmplă cu conştiinţa colectivă a pleiadienilor. Dacă ne-am dezvolta cu toţii această calitate, am auzi probabil şi noi această voce. De regulă, vocea conştiinţei pleiadiene nu face decât să mă sfătuiască şi să îmi spună unde pot găsi răspunsurile la întrebările care mă frământă. Din când în când, mă aduce la exasperare, căci nu îmi dă niciodată răspunsuri directe, ci doar mă trimite la sursa

unde le pot găsi singur.

Din câte am aflat, istoria pleiadienilor este foarte veche. Are mai mult de 100.000 de ani pământeşti şi îşi are originea în ceea ce ei numesc Vechiul Univers. Au fost nevoiţi să treacă printr-un prag şi au ajuns în această parte a galaxiei noastre. S-au stabilit pe sistemul stelar alcătuit din şapte stele pe care noi îl numim Pleiade. Sunt foarte convinşi însă că au venit din altă parte a universului.

Felul în care definesc ei Vechiul Univers este destul de vag. Este un fel de univers pe care l-a creat la origini Creatorul şi toată povestea seamănă întrucâtva cu Războiul Stelelor al lui George Lucas. Vechiul Univers nu era foarte diferit de cel actual. Avea însă anumite probleme, motiv pentru care a fost creat universul fizic actual. Nici una din aceste informaţii nu este însă foarte clară şi amintirile lor despre Vechiul Univers alcătuiesc un fel de memorie genetică. De cele mai multe ori, îl visează.

Pleiadienii susţin că ei cred într-un Creator. Orice fiinţă care conţine un crâmpei din acest Creator (noi am numi acest crâmpei „suflet”) este un fiu al Creatorului. În viziunea lor, Christos a fost o proiecţie a subconştientului colectiv al planetei noastre. Acesta reprezintă aspectul care ne leagă pe noi cu Creatorul universului. Christos a apărut pe pământ pentru a ne „forţa” să ne reapropiem de Creatorul nostru.

Nu cunosc în întregime planurile pleiadienilor în ceea ce ne priveşte. Din câte miam putut da seama, doresc să ne ajute să evoluăm, căci sunt convinşi că întreaga evoluţie a galaxiei depinde în mare măsură de planeta noastră. Doresc de asemenea ca lucrurile să ia o turnură mai naturală pe pământ, căci sunt foarte mari naturalişti. Dintr-un alt punct de vedere, sunt interesaţi de noi dintr-o perspectivă antropologică, căci au convingerea că noi trăim astăzi ce au experimentat ei cu sute de mii de ani în urmă. Civilizaţia lor a început la fel ca a noastră, iar studierea noastră (şi a altor civilizaţii similare din univers) le oferă indicii despre propria lor istorie.

Filozofia de viaţă a pleiadienilor este foarte simplă. Ei acţionează sub incidenţa „poruncii neamestecului în treburile interne ale altora”. Societatea lor este în totalitate liberă şi fiecare individ este încurajat să îşi asume o misiune sau o sarcină. Atât timp cât sarcina respectivă corespunde unei nevoi a societăţii, individul primeşte de la aceasta tot ce are nevoie.

În Pleiade nu există criminalitate. Făcând cu toţii parte dintr-o conştiinţă colectivă, orice crimă a unui pleiadian împotriva altuia ar fi o crimă împotriva propriei fiinţe. Atât timp cât toţi acceptă filozofia de viaţă a colectivităţii, ei nu pot cunoaşte ideea de crimă. Singura crimă pe care o pot comite, considerată de altfel cea mai mare între toate, este amestecul în treburile altui individ sau ale altei civilizaţii. Nu pot sublinia îndeajuns cât de mult cred cu toţii în acest principiu. Orice interferenţă în viaţa altei persoane sau a altei civilizaţii este pedepsită cu moartea. De altfel, ei sunt convinşi că această moarte nu este

doar fizică, ci şi spirituală. Ţin foarte mult la acest aspect.

Acesta este motivul pentru care pleiadienii preferă să îşi trimită reprezentanţi pe alte planete, stabilind contacte cu nativii şi comunicând cu tot felul de fiinţe. Dacă acestea acceptă principiile de viaţă ale pleiadienilor, ele sunt considerate ambasadori ai planetei respective. Bănuiesc că eu însumi sunt un asemenea ambasador, dar există mii de fiinţe la fel ca mine. Nu suntem cunoscuţi pe planetele pe care trăim, dar menirea noastră este să inducem o influenţă paşnică în mediul nostru. De aceea, nu încurajăm nici un fel de violenţă sau act terorist. Nu încurajăm nici măcar actele de insubordonare civică. Pe de altă parte, nu trebuie să uitaţi că şi noi, la fel ca şi pleiadienii, suntem simpli oameni; de aceea, nu putem respecta acest ideal în proporţie de 100%.

Deşi sunt convins că sunt un ambasador al pleiadienilor, ale căror planuri nu par să includă decât iubirea şi pacea, trebuie să recunosc că nu înţeleg în totalitate ceea ce doresc aceştia. Contactele mele pleiadiene nu mi-au dat până acum nici un motiv să nu-i cred, dar asta nu înseamnă că trebuie să le acord un credit total fără o analiză critică a motivaţiilor lor. Spre exemplu, ei cred că ei au fost cei care au colonizat cândva această planetă, dar sunt alte persoane care afirmă că strămoşii noştri au venit de pe Marduk sau de pe Orion. Am ajuns să cred că toate aceste civilizaţii şi-au stabilit colonii pe planeta noastră, cam în aceeaşi perioadă de timp.

Alte suspiciuni legate de pleiadieni sunt cele născute din contactele lor cu Hitler şi cu cel de-al Treilea Reich. Este o temă foarte larg circulată în OZN-ologie, aşa că merită să o comentăm puţin. Din ceea ce mi-au spus contactele mele, Hitler a primit misiunea să prezerve sămânţa ariană (cuvânt sinonim cu „pleiadiană”) pe pământ. Acest lucru nu presupunea în nici un caz uciderea super-duşmanilor pleiadienilor: draconienii, care au colonizat la rândul lor pământul, dând naştere rasei semitice. Unica lui sarcină a fost aceea de a proteja arienii de semiţi, creând o ţară pur ariană pentru toţi cei care doreau să trăiască într-un mediu arian pur. Din păcate, Hitler a înţeles greşit misiunea care i-a fost trasată, deviind foarte mult de la ea.

Aşa cum spuneam mai devreme, agenda pleiadienilor este una a iubirii şi a păcii. Ea cuprinde inclusiv domeniul educaţiei. Scopul lor este să ne educe în spiritul discernământului personal, astfel încât să nu cădem în capcanele întinse de diferitele organizaţii secrete care încearcă să controleze această planetă. Pe scurt, consider contactele mele cu pleiadienii ca un fenomen pozitiv, chiar dacă neobişnuit, care nu poate fi contestat sau ignorat.

Am studiat intensiv acest fenomen începând de la vârsta de 25 de ani, încercând să-mi fac un punct de vedere cât mai obiectiv. Cea mai convingătoare dovadă a faptului că aceste contacte sunt obiective a venit în anul 1991. Într-o zi, am primit un telefon de la cineva care mi-a spus să mă duc la Gardiner

Manor Shopping Mall la ora 4:00 după-amiază. M-am dus la mall şi am intrat înăuntru. Totul părea în regulă. În interior erau un număr de oameni care îşi făceau cumpărăturile. Când am trecut de uşa de la intrare, m-am simţit de parcă aş fi trecut printr-un zid. Luminile s-au stins şi oamenii au dispărut. Mă simţeam de parcă aş fi făcut un salt în timp. Am încercat să-mi dau seama ce se întâmplă. La un moment dat, am întâlnit un paznic de noapte şi l-am salutat. Ceasul arăta ora 3:00 dimineaţa. Am văzut apoi un coridor luminat care mergea în direcţie opusă faţă de uşa de la intrare. Mi-am adus aminte că atunci când am primit telefonul, mi s-a spus să o iau pe acest coridor. La capătul lui am întâlnit trei oameni care ar fi trebuit să fie contactele mele pleiadiene. Ca să fiu sigur că nu visez, am scris un mesaj pe o foaie de hârtie: „Am fost aici la ora 3:00 dimineaţa”, pe care l-am aşezat într-un ghiveci cu flori, cu scopul de a verifica mai târziu dacă experienţa a fost reală sau nu. Amintirile noastre sunt uneori înşelătoare.

Cert este că în acea noapte am avut un contact cu sursele mele pleiadiene. A doua zi dimineaţa, mi-am amintit o parte din aceste experienţe şi m-am decis să mă întorc la mall pentru a încerca să recuperez bileţelul pe care l-am lăsat în ghiveciul cu flori. Am întâlnit acelaşi paznic cu care vorbisem noaptea trecută şi am vorbit cu el. Şi-a adus aminte de mine şi mi-a spus că în mod normal ar fi trebuit să mă tragă la răspundere pentru că mă plimbam prin mall după ora închiderii, dar, dintr-un motiv sau altul, nu a făcut acest lucru. Nu-şi putea explica de ce. Am ajuns apoi la locul în care se afla ghiveciul şi am găsit în el bileţelul lăsat de mine. Acest lucru a constituit pentru mine o dovadă dincolo de orice îndoială că am avut un contact paranormal, nu o halucinaţie. Din punctul meu de vedere, ţinând cont de toate experienţele prin care am trecut şi pe care vi le-am povestit în această carte, contactele cu pleiadienii au fost cât se poate de reale.