COPIL LEVITAND IN RUSIA?

COPIL LEVITAND IN RUSIA?

Momentul a fost surprins într-o pădure din Rusia. Cameramanul amator îşi scosese câinele la plimbare, când spune că a văzut într-o poiană o persoană adultă, care privea un copil plutind.
Caz real, un număr de iluzionism sau o farsă realizată cu ajutorul tehnologiei? Este o întrebare iscată de o înregistrăre video postată pe internet, în care aparent, un copil levitează.

Momentul a fost surprins într-o pădure din Rusia. Cameramanul amator îşi scosese câinele la plimbare, când spune că a văzut într-o poiană o persoană adultă, care privea un copil plutind. Şi-a îndreptat camera în direcţia respectivă, dar după câteva momente a fost observat. Individul a luat rapid copilul şi a dispărut în pădure.

PROFETIILE MAYASE SI CERCURILE DIN LANURI

PROFETIILE MAYASE SI CERCURILE DIN LANURI

"Calendarul Maya, se află în centrul unui fenomen cultural. Pentru unii, 2012 va fi sfârşitul lumii; pentru alţii, aduce promisiunea unui nou început şi tot pentru alţii, 2012 reprezintă explicaţia, pentru unele realităţi tulburătoare - precum schimbările climatice - care par să fie scăpate de sub control, din motive necunoscute."

The New York Times, 1 Iulie, 2007

Ca un ultim cadou, de An Nou, vă ofer acest mini documentar, multi premiat - International UFO Congress EBE Awards, Best Documentary, Best Historical Documentary and Peoples Choice Award - realizat de Jaime Maussan, moderatorul unei emisiuni OZN, difuzată la televiziunea mexicană, în ultimii 20 de ani, într-un interval de audienţă maximă, care a descoperit că mesajele codificate, în aşa-zisele "cercuri din lanuri", din ultimii ani, poartă semnătura enigmaticei civilizaţii mayaşe, părând a indica, de asemenea, spre mult disputatul an, 2012, când Kukulcan - sau Quetzalcoatl, al aztecilor - va reveni printre noi.

Ce vor să spună, oare,  toate aceste simboluri, despre care mulţi oameni şi din ce în ce mai mulţi savanţi, încep să creadă că reprezintă un sistem structurat de coduri, acoperind vaste intervale istorice şi chiar spaţiale ?

În ultimii ani, cu sprijinul tehnologiei informatice, tot mai avansate şi a muncii asidue a tot mai multor cercetători străluciţi, s-a reuşit conectarea multor puncte, ale marii enigme, numită antichitate, descifrându-se mesaje ce par să prezică un viitor deosebit de luminos, al planetei, prin intrarea într-o nouă Epocă de Aur şi confirmarea originilor extraterestre ale umanităţii.

După ce au prezis corect, explozia de lumină a Cometei Holmes 17P, din octombrie 2007, când şi-a amplificat emisia de lumină cu un factor de 500.000, devenind, pentru scurtă vreme, cel mai mare obiect din sistemul solar, vizibil chiar cu ochiul liber, se presupunea că aceşti creatori invizibili de cercuri în lanuri, îşi vor îndrepta atenţia spre evenimente astronomice apropiate de data de 21 decembrie, 2012.

Două astfel de imagini, par a confirma direct, evenimente astronomice ce vor avea loc atunci, cel de la Waylan's Smithy din 2006 - care sugerează că razele unei puternice explozii, din adâncul spaţiului, vor atinge Terra cam prin martie, 2013 - şi cea de la West Kennett din 2006 - sugerând că puternice emisii energetice, emanând din centrul galaxiei, vor ajunge pe Terra cam pe 14 decembrie, 2012, la vreme de lună nouă şi în prezenţa unei comete, în interiorul sistemului nostru solar.

În ultima vreme, activitatea de decodare a misterelor, acestor figuri din lanurile britanice, pare să fi făcut un puternic salt înainte, dar cu toate corelaţiile, evidente, cu unele evenimente astronomice, precum cometa amintită mai sus sau impactul lui Shoemaker-Levy cu Jupiter, din 1994, comunitatea academică rămâne la fel de încremenită, într-o ignoranţă  agresiv-sfidătoare, de sorginte inchizitorială, triada fiind completată de slugarnica mass media şi desigur, guvernele.

Din nefericire, nu puţini sunt scepticii, care continuă să afirme şi să întrebe: "Asta este imposibil ! Cum este posibil ca sute de oameni să cunoască aceste rezultate, doar la modul privat, fără ca nici unul dintre aceste importante fapte, să nu fie difuzate în principalele mijloace mass media, unde ar putea fi studiate de toată lumea, în condiţiile în care, informaţia de pe Internet, este nesigură şi contradictorie ?"

Naivitatea marii majorităţi a oamenilor, este aproape fără limite, când mai cred că o industrie profilată în întregime pe pâine şi circ, pentru care sunt importante doar tacticile de intimidare, reclama făcută celor mai incompetente fiinţe, politicienii şi cel mai proaspăt scandal - cu cât mai abject şi mai penibil, cu atât mai bine - poate da dovadă de o integritate pur şi simplu incompatibilă, cu raţiunea ei de a fi.

Filmul de faţă răspunde magistral neîncrederii şi indiferenţei, prin cercetările făcute de o echipă compusă din Winston Keech, Gary King şi Terje Toftenes (realizatorul incitantului documentar, The Day Before Disclosure, postat deja pe acest blog), care au filmat apariţia, din senin, a unei figuri de peste 300 de metri lungime, în East Field, lângă Avebury, în noaptea de 7 iulie, 2007.

Care a fost reacţia mass media ?

În timp ce un manelist, cu dantură de rechin pensionar, poate face furori, de exemplu, etalându-şi fizicul prin revistele franceze, de parcă ar fi altceva decât o infamă nonvaloare a acestei lumi, un eveniment poate epocal, ce înlătură multe dintre dubiile aruncate de mistificatorii, Doug Bower şi Dave Chorley, privind originea cercurilor din lanuri, s-a bucurat de notă succintă într-un ziar local din Wiltshire şi de o şi mai mică menţiune pe un website regional, al BBC.

Jaime Maussan

Fără efortul, meritoriu, al acestui jurnalist de excepţie, care este Jaime Maussan, ce a avut iniţiativa concetizată în acest mini documentar, era foarte posibil ca această descoperire să se scufunde în uitare.

Un aspect poate neaşteptat, al fenomenului, este "conexiunea maya",  unele dintre figurile ce apar anual, preluând parcă, vechi teme din mitologia maya şi cea aztecă.

"Când, savanţii europeni, au început să decodifice anticele hieroglife maya, unul dintre primele succese a constat în înţelegerea sistemului numeric, utilizat de mayaşi, a sistemului lor de calendare, bazate pe mişcările aparente ale Lunii, Soarelui sau planetei Venus. Pe scurt, matematica şi ştiinţa au furnizat fundaţia unei noi forme de comunicare, aşa cum savanţii SETI prezic că se va întâmpla, în cazul comunicaţiilor interstelare."

www.seti.org, "Decodarea E.T. în căutarea unei pietre Rosetta, cosmice"

 Calendarele solar-venusiene, folosite, cu multă vreme în urmă, de ambele civilizaţii meso-americane, Maya şi Aztecă - laolaltă cu faimosul lor calendar pe termen lung - au apărut recent în lanurile engleze, fie lângă Silbury Hill, în 2004, fie lângă Woolstone Hill, în 2005, remarcabilă fiind apariţia lor într-un moment semnificativ, chiar la finalul unui ciclu Maya, de 5.125 de ani.

Calendarul lung, se încheie la 21 decembrie, 2012, marcând finalul celei de-a cincea epoci solare, începută pe 13 august 3114 î.e.n., în timp ce calendarul solar-venusian, se va termina pe 28 martie, 2013, marcând finalul ciclului de 52 de ani, început pe 10 aprilie, 1961 şi totodată, intrarea în cel de-al şaselea ciclu solar, de peste 5.000 de ani.


Sursa: fymaaa.blogspot.com

Enigmele manuscrisului Voynich

Enigmele manuscrisului Voynich

link download Manuscris integral:

http://thcgirl77.files.wordpress.com/2009/10/voynich.pdf

O descoperire uimitoare 

Istoria nu duce lipsa de manuscrise misterioase a caror explicatie stiintifica sa se lase inca asteptata dupa secole de cercetari ; vezi harta amiralului turc Piri Reis, redactata in 1513 si care prezinta in detaliu atat coastele celor doua continente americane cat si parti ale Antarcticii neacoperita de gheata (adica asa cum era acum cel putin sase milioane de ani) ; sau Carta Marina, harta preotului suedez Olaus Magnus care prezenta in 1539 curentii marini scandinavi, descoperiti de oamenii de stiinta de abia in secolul XX. Si totusi, enigmele manuscrisului Voynich par a fi, de departe, cel mai greu de descifrat.

Documentul, care acum se afla in biblioteca Universitatii Yale din Statele Unite, a inceput sa faca valva inca de la descoperirea sau, mai bine spus, redescoperirea sa, in 1912 de catre anticarul polonez Wilfried Michael Voynich. Acesta il va gasi „intr-un vechi castel din Europa”, mai precis la colegiul iezuit Mondragone di Frascati, aflat la sud de Roma, unde se pare ca manuscrisul fusese dat uitarii de cateva secole. Specializat in analiza si evaluarea documentelor vechi, Voynich va remarca imediat caracterele misterioase si imaginile cel putin bizare, ce ilustrau cele 246 de pagini ingalbenite de vreme.

Nu mai putin curios era si documentul aflat intre paginile sale, mai precis o scrisoare datata „Praga 19 august 1666”, scrisa de un anume Joannes Marcus Marci, si adresata lui Athanasius Kircher, ilustru ganditor si lingvist al vremii, unul dintre primii cercetatori care incercase, printre altele, descifrarea hieroglifelor egiptene. Marci sustinea ca documentul ar fi apartinut regelui Rudolf al II-lea de Habsburg (1552–1612), care il achizionase in schimbul unei sume imense, 600 de ducati (aproximativ 60.000 de euro la ora actuala), in speranta ca ar contine dezlegarea misterului care privea tranformarea plumbului sau a oricarui alt metal in aur. Scrisoarea mai mentioneaza si ca manuscrisul ar fi putut fi opera lui Roger Bacon, renumitul filozof si alchimist englez din secolul al XIII-lea, unul dintre putinele personaje din Europa acelor vremuri care ar fi avut cunostintele necesare crearii unei asemenea opere de arta.

Mai mult, Joannes Marcus Marci  noteaza ca ar fi renuntat de buna voie la document dupa ce isi dedicase zadarnic intreaga viata descifrarii scrierii misterioase.

Mentiuni istorice 

Scrisoarea lui Joannes Marci pare a fi in afara oricarei banuieli de frauda, atata vreme cat insemnarile de la curtea regelui Rudolf al II-lea amintesc de achizionarea unui document cu presupuse insemnari de alchimie, de la un misterios vanzator ambulant ce reusise sa castige increderea monarhului. Insusi Rudolf al II-lea anuntase in mai multe randuri descoperirea unei metode de a umple vistieria cu aur si angajase un numeros grup de invatati, al caror unic scop era decriptarea scrierii necunoscute. Activitatile lor aveau sa ramana insa fara nici un rezultat, iar dupa ce manuscrisul ajunge la Kircher, trece in grija Ordinului Iezuitilor, prin persoana lui Pierre Jean Beckx, mai marele ordinului, pentru ca, intr-un final sa fie uitat in arhivele colegiului din Frascati.

Enigmele manuscrisului 

Nimeni nu a reusit sa dezlege, in cei peste 500 de ani care se presupune ca ar fi trecut de la redactarea manuscrisului Voynich, macar unul dintre misterele care inconjoara neobisnuitul document: origini, autor, scriere, imagini sau limba in care a fost redactat. Si asta dupa ce, numai in secolul XX, o veritabila armata de paleografi, inclusiv specialistii americani ce descifrasera codul german „Enigma”, a esuat lamentabil.

Initial, decriptarea sa parea o sarcina usoara pentru lingvistii contemporani, atata vreme cat textul era format din cuvinte ce se repetau si pareau sa urmeze o linie inteligibila, asemeni tuturor limbilor cunoscute. Entuziasnul acestora avea, insa, sa paleasca la scurt timp, atunci cand vor descoperi ca alfabetul necunoscut parea sa semene cu majoritatea limbilor de circulatie internationala din sec. XVI –XVII, si totusi sa nu aibă corespondent cu nici una dintre ele. Paleografii au reusit sa identifice caractere latine (a, o, c, n, m), unite in cuvinte cu cifre arabe (2, 4, 8 sau 9), semne din alfabetul englez (q, y). dar si litere ce aduc cu veche scriere runica sau simboluri medievale alchimice. Curios este faptul ca manuscrisul pare scris de doua persoane diferite, care folosesc sisteme distincte de redactare, specialistii impartind textul in doua categorii de scriere: Voynich A si Voynich B, fara nicio alta evolutie, insa, in descifrarea acestora.

Iar ca misterul sa fie complet, nici unul dintre cuvinte nu are mai putin de trei litere sau mai mult de zece, fapt neintalnit in nicio limba cunoscuta, iar semnele de punctuatie lipsesc cu desavarsire, motiv ce i-a determinat pe paleografi sa creada ca este vorba de un document cifrat, un fel de cod medieval accesibil numai initiatilor.

Daca scrierea reprezinta o necunoscuta, imaginile, care ar fi trebuit sa ofere mai multe informatii si care se gasesc aproape pe fiecare pagina, sunt de-a dreptul bizare: plante necunoscute pe pamant, figuri feminine, majoritatea nud, ce par a se scalda in bazine de forma unor organe interne umane, legate intre ele prin ciudate conexiuni tubulare, semne zodiacale complicate si reprezentari ale unor posibile constelatii sau grupuri stelare necunoscute.

Originile documentului si posibilii sai autori 

Desi s-a vehiculat des numele calugarului franciscan, Roger Bacon, ca autor al manuscrisului Voynich, identificarea a doua plante „americane” printre desenele misterioase: floarea soarelui si piperul „chayenne”; face imposibila datarea sa mai devreme de 1492, anul in care Cristofor Columb debarca in America Centrala, acolo de unde avea sa aduca in Europa cele doua plante.

Mult mai aproape de profilul autorului, care nu putea fi decat una dintre mintile luminate ale epocii, pare a fi John Dee, magicianul, astrologul si alchimistul aflat in slujba reginei Elisabeta I a Angliei (1533 –1603). Insa, desi isi nota cu meticulozitate activitatile, inclusiv calatoria la Praga in perioada in care regele Rudolf al II-lea cumpara documentul Voynich, Dee omite orice referire la bizarul manuscris. Este posibil, cred unii specialisti, ca nevoia sa permanenta de fonduri sa il fi impins spre redactarea inscrisului asupra caruia sa fi lansat zvonul ca este scris de insusi Bacon, asta pentru a-i conferi valoare in ideea unei viitoare vanzari.

Desi desenele din manuscris lasa sa se inteleaga ca ar fi vorba de un document realizat cel mai tarziu in secolul al XVI-lea, nu este exclus ca insusi Voynich sa fi pus la cale plasmuirea acestui inscris, aparent medieval. Este cunoscut faptul ca polonezul stabilit la Londra, finanta gruparile antitariste din tara sa natala, iar vanzarea documentului fals ar fi constituit o sursa importanta de venit. Cu toate acestea, nici Wilfried si nici sotia sa nu vor vinde documentul pana in ceasul mortii, aceasta sarcina revenind Annei Nill, amanta si secretara lui Voynich, cea care, in necunostinta de cauza, va incasa numai 25.000 de dolari. Ca un amanunt, manuscrisul este asigurat astazi contra sumei de un milion de dolari.

Teorii asupra intelesului si destinatiei manuscrisului Voynich 

Prima impresie, lasata de imaginile din text, ar fi aceea ca documentul este unul cu scop farmaceutic servind, cel mai probabil, ca manual in medicina timpurie. Nici varianta alchimiei nu este de lepadat atata vreme cat, pentru mult timp, s-a crezut ca informatiile oferite in manuscris duc la transformarea metalelor in aur sau la descoperirea Pietrei Filosofale.

Nici teoriile pseudostiintifice nu au intarziat sa apara, multi pasionati de criptologie fiind convinsi ca manuscrisul Voynich este, nici mai mult nici mai putin, decat un manual cu instructiuni lasat omenirii de catre o rasa extraterestra.