Ruinele de la Sanxingdui

Noi sapaturi la misterioasele ruine de la Sanxingdui

Arheologii s-au lansat intr-o ampla operatiune de excavare in zona ruinelor de la Sanxingdui din sud-vestul provinciei chineze Sichuan, pentru a scoate la lumina probe ale misterioasei civilizatii care a trait acolo acum mai bine de 3.000 de ani.


Excavind 7.000 de metri patrati se spera ca se vor descoperi palate misterioase


Oficialii au spus ca operatiunile care se vor desfasura la ruinele de la Sanxingdui vor dura pina in 2010, avind in vedere ca Administratia Patrimoniului Cultural de Stat a aprobat excavarea unei suprafete de 7. 000 de metri patrati.


Se spera ca prin saparea a 700 de metri patrati in acest an probabil se vor descoperi unele palate misterioase, a unui altar, morminte aristocrate, vase de bronz si obiecte artizanale din jad.


Seful arheologilor din provincia Sichuan, Cheng Ding, a spus ca are mari sperante ca se vor elucida unele mistere, o data cu efectuarea acestor ample sapaturi in zona ruinelor.


Site-ul de la Sanxingdui este ceea ce a mai ramas din regatul Shu


Sanxingdui, care a fost mentionat printre primele 10 site-uri arheologice de importanta din China in secolul XX, a fost demult presupus ca fiind o ramasita a stravechiului regat Shu care a disparut brusc in vestul Chinei, intre 3.000 si 5.000 de ani inainte.


Comori nepretuite au fost descoperite intimplator in zona


In 1929 a fost descoperit, pentru prima data, un mare numar de obiecte vechi din jad ce contineau caracterele locale ale regatului Shu.


Unele dintre cele mai extraordinare piese au fost descoperite intimplator in 1986 in Sanxingdui, un mic orasel din Guanghan.


Muncitorii care sapau dupa argila pentru fabricarea caramizilor au dezgropat in doua incinte peste 500 de obiecte din bronz, obiecte din piatra si jad ce reprezentau capete omenesti si de animale, masti, mici figurine.


Studiile arata ca acolo s-au dezvoltat trei civilizatii diferite

Desi arheologii au facut studii ulterioare si au cautat ramasite la Sanxingdui, ei au trebuit sa faca fata tuturor nedumeririlor legate de absenta unui altar si a altor obiecte ale vechii civilizatii.


Trei civilizatii stravechi diferite care s-au dezvoltat separat ramin o enigma pentru arheologi, iar intelesul exact al prezentei bronzului si al mastilor ramine necunoscut atit pentru cercetatorii locali, cit si pentru cei straini.


Nu se stie cine a produs aceste artefacte


Descoperirile de la Sanxingdui sint extraordinare si in acelasi timp foarte enigmatice. Aici nu a fost gasit nici un text si se pare ca nu se aseamana nici unei alte culturi din lume. Analizele facute obiectelor din bronz indica faptul ca sursa materialului este similara cu cea a altor culturi descoperite in partea inferioara a riului Yangtze, dar cultura care a produs aceste artefacte ramine un mister.


Exista si ipoteza ca civilizatiile extraterestre au vizitat zona


Au existat si voci care au afirmat ca poate raspunsul la toate aceste intrebari ar putea tine de existenta unei specii de extraterestri care ar fi vizitat pamintul cu mult timp inainte.


Un raport anterior mentioneaza ca localnicii vorbesc ca ruinele au fost vizitate de un obiect zburator neidentificat (OZN) la sfirsitul anului 2000.


Date importante din perioada Neolitica pot fi cunoscute curind


Cheng a afirmat ca spera sa rezolve, unul cite unul, misterele care dateaza de milenii aici, daca au sansa sa descopere locurile in care se gasesc palatul, altarul si mormintele.


El a mai afirmat ca un plan al misteriosului stravechi regat ar putea fi conturat daca mai multe detalii vor fi scoase la suprafata cu ocazia excavatiilor.


Sanxingdui este privit ca asezarea din China unde au fost descoperite cele mai vechi si intinse ruine ale vechii populatii Shu, care cuprind date privind ocupatiile lor inca din perioada Neolitica, acum 5.000 – 3.700 de ani in urma.


Cristina Matache

Vechile civilizatii - ATLANTIDA, LEMURIA

Vechile civilizatii se afla sub ape

Exista peste tot in lume mituri despre cataclismele de mari proportii care au dus la inundatii mari si la scufundarea unor intregi continente si la disparitia unor civilizatii infloritoare. William Haver este un scriitor care, intr-una din cartile sale, a analizat aceste fenomene din punct de vedere arheologic, geologic si astronomic.


Civilizatii cu mosteniri bogate se regasesc pe tot globul


Haver este de parere ca o civilizatie disparuta, dezvoltata atit din punct de vedere cultural, cit si stiintific, a precedeat ceea ce noi stim acum despre cele mai vechi comunitati din subcontinentele sumerian, mediteranean si indian. El afirma ca este imposibil de explicat cum astfel de societati primitive au avut o extraordinara mostenire care consta in cunostinte avansate de astronomie, cartografie si matematica.


Un val urias de 130 de metri a maturat orasele stravechi


Premisa unanim acceptata este ca marea disparitie, care a survenit o data cu sfirsitul erei glaciare de acum 7.000-17.000 ani in urma, a fost cauzata de un val care a inundat aproximativ 65 de milioane de kilometrii patrati de uscat - cit America de Sud si Statele Unite la un loc.


In acest punct apar cele mai ample dispute legate de rapiditatea cu care s-au topit ghetarii. Domnul Haver ne aminteste aici de datele geologice care spun ca topirea ghetarilor nu s-a produs gradual, ci prin trei cataclisme violente - un val urias a fost suficient pentru ca nivelul marilor sa creasca cu 130 de metri, ceea ce a dus la o schimbare geografica majora a planetei, maturind, mai mult sau mai putin rapid, orasele existente.


El mai sugereaza ca in lumea antediluviana Sri Lanka a fost atasata sudului Indiei, Malta, Siciliei printr-o fisie de pamint de 60 de km, iar Golful Persic a fost uscat, iar dupa potop au aparut pe Pamint o multime de insule.


In mitologia multor popoare se face referire la potop


Incercind sa coroboreze toate aceste date cu miturile referitoare la potop, care se regasesc in culturile din intreaga lume, Haver a descoperit ca intre ele exista o strinsa legatura. In zonele care au fost in mod evident sub ape miturile populare descriu evenimentul si consecintele lui - retragerea supravietuitorilor pe virfurile cele mai inalte si revenirea la viata obisnuita. Multe povesti fac aluzie la civilizatii care, pe neasteptate, au disparut.


Desigur, pentru multi oameni de stiinta asemenea mituri sint doar niste povesti care nu au nici o baza istorica. Dar domnul Haver este convins ca larga raspindire si similitudinea care exista intre aceste mituri in atitea culturi dispersate atesta veridicitatea acestor cataclisme, forta lor de distrugere si constituie radacina istoriei umanitatii.


Un intreg capitol din istoria umanitatii asteapta sa fie scos la lumina


In trecut presupunerile si extrapolarile domnului Haver au fost ridiculizate si bagatelizate, iar comunitatea stiintifica a facut tot posibilul sa-l indeparteze.


El continua insa sa afirme ca in adincurile oceanelor noastre stau ingropate si neglijate din cauza ignorantei ramasitele unei impresionante civilizatii, un intreg capitol care a fost pierdut din istoria umanitatii.


Daca oamenii de stiinta afirma ca homo sapiens a aparut acum 120.000 de ani, in schimb gasim ramasite ale stramosilor nostri numai de acum 10.000 de ani. Ce s-a intimplat in tot acest interval?


Ruine care fascineaza lumea moderna


Prin eforturile sale, dl Haver a studiat o mare parte din ruinele fascinante care exista si care au dat bataie de cap tuturor cercetatorilor datorita ingeniozitatii si preciziei extraordinare cu care au fost construite. Toate au fost acoperite de ape la sfirsitul ultimei glaciatiuni si toate sint mult prea mari si complexe pentru a fi facute de culturile cunoscute in acea perioada.


Japonia si India stau marturie cu vestigiile descoperite


Haver afirma ca exista lucruri care in mod cert nu se potrivesc cu tabloul istoric. Structurile de pe coasta Japoniei, de la Yonaguni, si de pe coasta de est a Indiei, linga Poompuhur, sint in mod cert dovezi sigure.


La Yonaguni se afla niste roci imense dispuse paralel, cercuri formate din roci, rampe si alte formatiuni stincoase care sugereaza clar ca au fost facute de oameni, iar la Poompuhur s-a descoperit in apa, la 23 de metri adincime, un obiect in forma de potcoava, de 85 de metri lungime. Conform anumitor oameni de stiinta, pamintul pe care aceasta structura a fost construita a stat sub ape mai bine de 11.000 de ani.


Doua orase stravechi se afla la 35 de metri adincime


In ianuarie, oamenii de stiinta din marina indiana au descoperit in Golful Cambay ramasitele a doua orase stravechi, deosebit de extinse. Deschiderea asezarii are aproximativ 25 de kilometri patrati si se afla la 35 de metri adincime. Se pare ca acum 6.900 de ani a fost scufundata sub ape.


Aproximativ 2.000 de obiecte facute de mina omului au fost scoase la suprafata si cu ajutorul datarilor cu carbon s-a stabilit ca ar avea o vechime cuprinsa intre 8.500 si 9.500 de ani.


Arheologii vor avea mult de munca pe viitor


Haver sugereaza arheologilor sa se aventureze sa studieze oceanele, deoarece vor avea de cistigat si vor reusi sa-i valideze si ipoteze sale. El spune ca a gasit elemente extrem de evidente care trebuie luate in considerare si argumenteaza toate teoriile sale cu date stiintifice.


El mai spera ca si institutele oceanografice, de asemenea, sa continue sa exploreze lumea minunata care se afla sub ape pentru ca nu vor fi dezamagiti de ce vor gasi acolo.


Cristina Matache

Tribul Dogon - SIRIUS SI EGIPTUL ANTIC

Tribul Dogon

Oamenii din tribul Dogon traiesc in vestul Africii si se presupune ca ar fi descendentii egiptenilor. Dupa ce au trait un timp in Libia, s-au asezat in vestul Africii aducind cu ei miraculoasele lor legende si cunostinte astronomice.



Sistemul stelar Sirius sta la baza legendelor tribului


Legendele lor, folclorul si credintele sint strins legate de sistemul stelar Sirius. Poate va veti intreba de ce este atit de neobisnuit acest lucru.


Credintele sint de multe ori greu de inteles si peste tot in lume sint practici si obiceiuri ce par ciudate pentru un spectator strain. Ceea ce este atit de greu de explicat este faptul ca niste oameni analfabeti au putut cunoaste inca de acum citeva sute de ani o stea care abia in 1970 a putut fi fotografiata! Desi existenta ei se presupunea inca din anul 1844, ea nu a putut fi observata cu ajutorul telescoapelor decit in secolul XX.


Traditia Dogon aminteste de Sirius B si chiar Sirius C


Populatia Dogon afirma ca steaua Sirius este cea mai importanta din sistemul Sirius, este formata din Sirius A si micutul tovaras Sirius B. Cea mai secreta traditie a acestor oameni este in strinsa legatura cu Sirius B pe care ei l-au botezat dupa numele celei mai mici seminte cunoscute de ei, al plantei Digitaria. Numele tribului Dogon pentru aceasta planta este Po. Ei mai afirma ca ar exista si o a treia stea in acest sistem, Sirius C... un corp ceresc foarte mic, de culoare rosie.


Cultura si religia se bazeaza pe cunostinte avansate de astronomie


An 1995 doi astronomi francezi au publicat rezultatele studiilor lor de ani de zile, asupra miscarii sistemului Sirius. Ei au afirmat ca o a treia stea, foarte mica, rosie pare a exista in sistemul Sirius.


Desigur ca populatia Dogon nu detine nici un fel de echipament astronomic dar, in schimb, au niste cunostinte foarte avansate de astronomie.


Se afirma ca exista o legatura ciudata, misterioasa intre populatia Dagon si stelele din sistemul Sirius. Modul de viata, cultura si in special religia lor se bazeaza pe cunostinte extrem de avansate legate de aceasta stea.


De altfel, toate mastile folosite in ritualurile lor au aproape sase sute de ani vechime si sint in strinsa conexiune cu Sirius.


Sirius B este o stea alba, putin stralucitoare, foarte grea


Populatia tribului are o credinta traditionala in Sirius B – micuta stea alba – si afirma ca este facuta dintr-un material numit sagala – care inseamna puternic si este atit de grea incit toate fiintele de pe pamint nu o pot ridica.

Se mai spune ca aceasta stea nu este foarte luminoasa, dar este foarte puternica datorita fortelor sale gravitationale. Ea este foarte densa si masiva deoarece are in compozitia ei o materie speciala superdensa.


Legendele si intregul complex mitologic al locuitorilor acestui trib au o vechime de sute de ani.


Cercetatorii francezi au aflat misterele mitologiei Dogon


Antre 1931 si 1950 doi antropologi francezi au studiat obiceiurile acestui trib atit de misterios si foarte religios. Cercetatorii au invatat de la inaltii preoti ai populatiei Dogon povestea modului in care a fost creat universul, conform mitologiei lor secrete, si cum a aparut viata pe pamint. Ei au mai aflat despre ceremonia Sigui, care se desfasoara o data la 60 de ani si care reprezinta renasterea universului.


Cunostintele astronomice au fost transmise de Nommos – o specie evoluata


Preotii au mai spus ca populatia Dogon a primit avansatele cunostinte astronomice de la Nommos, o specie evoluata care a locuit pe Pamint acum citeva mii de ani.


Locul unde au stat acestia se pare ca ar fi undeva la nord-est de teritoriul pe care-l ocupa acum tribul Dogon.


Aceasta specie se pare ca a venit din sistemul stelar Sirius cu ajutorul navelor spatiale care, asezindu-se pe cele trei picioare, au produs un mare zgomot si un teribil curent de aer.


Dupa aterizare, niste fiinte cu patru picioare au aparut din nava si au tras vehiculul intr-o groapa pe care apoi au acoperit-o cu apa pina cind nava a inceput sa pluteasca.


An acelasi timp o noua stea a fost vazuta pe cer – probabil o nava mama a celei cu care au venit extraterestrii.


Pelu Tolo era nava mama din care OZN-ul s-a desprins


Populatia Dogon a numit aceasta nava Pelu Tolo sau steaua celei de-a zecea luni si au desenat nava plutind in aer in asteptarea acelor Nommos care au aterizat pe pamint.


Desenul reprezinta trei scene in care Pelu Tolo scoate diferite cantitati de flacari.


Steaua este descrisa de Dogon ca fiind circulara, cu raze rosiatice in jurul ei, iar acest cerc de raze parea ca un spot luminos care raminea totusi la aceeasi dimensiune.


Dar cine erau Nommos?


Nommos erau fiinte amfibii deosebit de evoluate


Populatia Dogon i-a mai numit stapinii apei, mentorii si invatatorii.


Ei erau fiinte amfibii – mai mult pesti decit oameni, care traiau in apa si i-au invatat pe oameni despre existenta micutei stele albe Sirius B, tovarasul nevazut al lui Sirius A in jurul caruia isi are orbita pe care o parcurge in timp de aproximativ cinci ani.


Nommos au mai fost numiti si salvatori sau gardieni spirituali.


Mai mult decit ciudata este credinta Dogon ca Nommo si-a impartit corpul printre oameni pentru a-i hrani, ei impartasindu-le toate principiile lor de viata fiintelor umane.


Semnele de intrebare ramin totusi


Desi o mare parte din mitologia Dogon a fost descifrata si astfel multe enigme par sa se fi lamurit, o mare parte a oamenilor de stiinta, desi cauta semne de viata inteligenta in Univers, par sa fie impresionati de aceste legende.


Se pune totusi intrebarea cum a putut acest trib sa aiba cunostinte atit de vaste legate de corpurile ceresti care abia cu instrumente puternice si sofisticate pot fi detectate.


Cristina Matache