DOCUMENTAR HAARP - HOLES IN HEAVEN?

DOCUMENTAR HAARP - HOLES IN HEAVEN?


HOLES IN HEAVEN?

H.A.A.R.P And Advances In Tesla Technology
GĂURI ÎN CER?
P.C.A.A.I.F (Programul de Cercetare Aurorala Activa de Inalta Frecventa) și Progresele Tehnologiei Lui Tesla

[Articol extras din Nexus Magazine, Anul I, Numarul 4 (decembrie 2005- ianuarie 2006)] 

"Programul HAARP - Vandalism pe cer

Pentru public, HAARP se prezinta ca un program de cercetare ce are ca scop modificarea ionosferei in vederea imbunatatirii comunicatiilor. 

Unele documente ale armatei americane arata lucrurile mult mai clar: HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei in folosul Departamentului de Aparare”

Technonet este o forma de protest realizata prin intermediul cailor informationale din anii ’90. De exemplu, grupuri tot mai variate de barbati si femei din toata lumea folosesc internetul (conceput initial de catre armata americana ca mijloc de transfer si schimb de informatii la care sa nu aiba nimeni altcineva acces) pentru a atrage atentia asupra unui proiect militar suspect din Alaska. In prezent acesti oameni activi prin intermediul internetului, emailurilor si faxurilor, strapung secretele Ministerului Apararii S.U.A., folosind chiar sistemul guvernului.

Partea tiparita a protestului a fost initiata atunci cand Dennis Specht, un activist impotriva programelor de inarmare nucleara care locuia pe atunci in Alaska, a trimis o stire catre NEXUS, cu privire la HAARP – Programul de Cercetare Aurorala Activa de Inalta Frecventa (High-frequency Active Auroral Research Program). Nick Begich, un activist politic din Alaska si cercetator stiintific la Anchorage, a luat apoi legatura cu Patrick si Gael Crystal Flanagan, care se autodescriu ca „preoti ai tehnologiei” si care locuiau in Sedona, Arizona. Acestia i-au recomandat lui Begich sa citeasca revista australiana, iar acesta a fost surprins sa gaseasca un numar din NEXUS in orasul sau natal. Imediat s-a dus la biblioteca sa verifice documentele citate in articol.

Acea cercetare l-a facut sa scrie cateva articole si cartea numita Angels Don’t Play this HAARP: Advances in Tesla Technology („Ingerii nu canta la aceasta harpa: progrese in tehnologia Tesla”), o lucrare de 230 de pagini cu informatii detaliate despre acest proiect abuziv. Articolul care urmeaza va prezenta doar ideile principale ale acestei carti. In ciuda cercetarii extinse (350 de note de subsol), aceasta este in esenta povestea unor oameni obisnuiti care si-au asumat o provocare extraordinara.

HAARP fierbe atmosfera superioara

HAARP va bombarda atmosfera superioara cu un fascicul electromagnetic focalizat si dirijabil, fiind in esenta un model avansat de „incalzitor ionosferic”. (Ionosfera este sfera incarcata electric care inconjoara atmosfera superioara a Pamantului. Ea se intinde de la 65 km pana la 644 km distanta deasupra suprafetei Pamantului.)

Intr-o formulare simplificata, dispozitivul utilizat in cadrul HAARP este un radiotelescop inversat: antenele trimit semnale in loc sa le primeasca. HAARP este testul facut unei tehnologii ce foloseste fascicule de unde radio extrem de puternice care incalzesc unele zone ale ionosferei, pentru a le impinge in sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate catre Pamant, penetrand totul – cu sau fara viata. Publicitatea facuta lui HAARP da impresia ca este vorba despre un proiect academic ce are ca scop modificarea ionosferei in vederea imbunatatirii comunicatiilor. Cu toate acestea, unele documente ale armatei americane arata lucrurile mult mai clar: HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei in folosul Departamentului de Aparare”. Comunicarea cu submarinele este doar unul dintre aceste scopuri.

Comunicatele de presa si alte informari din partea armatei cu privire la HAARP minimalizeaza continuu efectele sale. Materialele publicitare insista asupra faptului ca proiectul HAARP nu difera de alte sisteme de incalzire a ionosferei care opereaza fara efecte nocive in toata lumea, in locatii precum Arecibo, in Puerto Rico, Tromso, in Norvegia, precum si in fosta Uniune Sovietica. Cu toate acestea, un document guvernamental din 1990 indica faptul ca bombardarea cu energie prin unde de radiofrecventa (RF) va induce activitati nenaturale in ionosfera: 

„...pentru undele de inalta frecventa de cea mai mare putere, disponibile in Occident, instabilitatile studiate in mod obisnuit se apropie de punctul maxim de capacitate de disipare a energiei, dincolo de care procesele plasmatice o vor „lua razna” pana la atingerea urmatorului factor limitativ”.

Daca armata, in colaborare cu Universitatea Fairbanks din Alaska, poate arata ca aceasta noua tehnologie gen „Razboiul stelelor” condusa de la sol este functionala si sigura, ambele au de castigat. Armata obtine un scut protector relativ ieftin, iar universitatea se poate lauda cu cea mai spectaculoasa manipulare geofizica de la exploziile in atmosfera ale bombelor nucleare pana in prezent. Daca testarea va avea succes, vor dispune apoi de megaproiectele militare ale viitorului si vor avea la dispozitie piete uriase pentru gazele naturale din Alaska. Daca luam in considerare celelalte brevete bazate pe munca unui fizician din Texas, Bernard Eastlund, devine limpede modul in care armata intentioneaza sa foloseasca transmitatorul HAARP. Acestea fac si mai putin credibile dezmintirile guvernului. Armata stie cum intentioneaza sa foloseasca aceasta tehnologie si a specificat clar acest lucru in documentele sale. Ea a indus intentionat publicul in eroare prin folosindu-se de exprimari sofisticate, inselatorie si dezinformare fatisa.


 
Armata spune ca sistemul HAARP este capabil:


 
- sa confere armatei un instrument pentru a inlocui efectul de puls electromagnetic al dispozitivelor atmosferice termonucleare (care au fost luate in calcul de armata ca optiuni viabile, cel putin pana in anul 1986);
- sa inlocuiasca printr-o tehnologie noua si compacta uriasul sistem de comunicare submarina prin frecvente extrem de joase care opereaza in Michigan si Wisconsin;
- sa fie folosit pentru a inlocui sistemul de radare cu raza de actiune pana dincolo de orizont (sistem care fusese planuit candva pentru actuala locatie a lui HAARP) cu un sistem mai flexibil si mai precis;
- sa ofere o modalitate de distrugere a comunicatiilor pe o arie extrem de larga, mentinand in acelasi timp in functiune propriul sistem de comunicatii al armatei;
- sa ofere o tomografie de penetrare a Pamantului pe suprafete intinse, care combinata cu abilitatile de procesare a computerelor EMASS si Cray, ar face posibila verificarea multor puncte ale tratatelor de pace si nonproliferare a armamentului nuclear;
- sa fie o unealta de cercetare geofizica pentru identificarea depozitelor de petrol, gaze si minerale pe suprafete mari;
- sa fie folosit pentru a detecta avioane care zboara la inaltime mica si proiectile teleghidate, facand astfel ca orice alta tehnologie sa fie depasita.


 
Posibilitatile de mai sus pot parea o idee excelenta tuturor celor care cred intr-un sistem de aparare puternic si celor interesati de reducerea costurilor. Cu toate acestea, modalitatile de intrebuintare posibile, pe care dosarele referitoare la HAARP nu le explica si care nu pot fi gasite decat in dosarele aviatiei americane, a armatei si a marinei, precum si in dosarele altor agentii federale, sunt alarmante. Mai mult decat atat, efectele folosirii abuzive ale acestor nivele de intensitate in scutul nostru natural – ionosfera – pot fi catastrofale, dupa parerea unor oameni de stiinta.
Doi locuitori din Alaska au spus lucrurilor pe nume. Clare Zickuhr, fondator al miscarii NO HAARP, declara: „Armata intentioneaza sa dea o lovitura puternica ionosferei si apoi sa vada ce se intampla.”
Armata a uitat sa spuna populatiei ca nu stie prea clar ce se va intampla, dar un articol de stiinta de la Penn State se lauda cu aceasta incertitudine. Stiinta masculina? Proiectul HAARP foloseste cele mai inalte nivele de energie manipulate vreodata, in ceea ce Begich si Manning numesc „jucarii noi pentru baietii mari”. Este un experiment efectuat pe cer, pentru a afla lucruri necunoscute inca. Oameni de stiinta independenti le-au spus lui Begich si Manning ca o bomba atmosferica de tipul HAARP, cu efectele sale neprevazute, ar putea fi un act de vandalism global.


 
Istoria programului HAARP


 
Brevetele descrise mai jos constituie pachetul de idei controlat initial de ARCO Power Techonlogies Incorporated (APTI), o sucursala a companiei Atlantic Richfield, una dintre cele mai mari companii petroliere din lume. APTI a fost contractorul care a construit locatia HAARP. In iunie 1994, ARCO a vandut acest subproiect, brevetele si contractul pentru a doua faza a constructiei lui E-Systems.
E-Systems este unul dintre cei mai mari contractori de servicii de informatii din lume, lucrand pentru CIA, organizatii din aparare si din alte domenii. 1,8 miliarde de dolari din cifra anuala realizata de companie provin din vanzari catre aceste organizatii. 800 de milioane de dolari sunt atribuiti unor proiecte secrete – atat de secrete incat nici macar Congresul Statelor Unite nu este informat despre modul de utilizare a acestor bani.
Contractul HAARP a fost cumparat de la E-Systems de catre Raytheon, unul dintre cei mai mari contractori de aparare din lume. In 1994, Raytheon s-a clasat pe locul 42 in topul celor mai de succes 500 de companii. Raytheon are mii de brevete, unele dintre acestea fiind valoroase pentru proiectul HAARP. Douasprezece dintre aceste brevete constituie coloana vertebrala a lui HAARP, iar acum acestea sunt ingropate printre miile de brevete detinute de Raytheon.
Brevetul american al lui Bernard J. Eastlund cu numarul 4.686.605: „Metoda si aparatura pentru alterarea unei regiuni din atmosfera, ionosfera si/sau magnetosfera Pamantului”, a fost etichetat ca secret timp de un an.
Incalzitorul ionosferic Eastlund este diferit: radiatia frecventei radio este concentrata si focalizata intr-un punct din ionosfera. Se trimite astfel in ionosfera o cantitate de energie de o cantitate fara precendent. Dispozitivul Eastlund ar permite o concentrare de energie de 1 Watt/cm3, comparativ cu alte dispozitive capabile sa produca doar o milionime de Watt.
Aceasta diferenta uriasa poate inalta si modifica ionosfera pentru a obtine efectele
futuriste descrise in brevet. Conform brevetului, activitatea lui Nikola Tesla de la inceputul anilor 1900 a stat la baza acestei cercetari.
Ce avantaj i-ar aduce aceasta tenologie lui ARCO, proprietarul brevetelor? ARCO ar putea obtine profituri enorme prin transmiterea fara fir a energiei electrice, de la centrala elecrica la consumator.
Un timp, cercetatorii HAARP nu au putut demonstra ca acesta a fost unul dintre scopurile intentionate pentru HAARP. In aprilie 1995, Begich a gasit totusi alte brevete, care aveau legatura cu o lista de „personal cheie” pentru APTI. Unele dintre aceste noi brevete APTI erau intr-adevar legate de un sistem de transmisie fara fir a energiei electrice.
Brevetul lui Eastlund spunea ca tehnologia poate bruia sau deturna complet sistemele sofisticate de ghidare ale avioanelor si proiectilelor. Mai mult, capacitatea sa de a raspandi unde electromagnetice de diverse frecvente pe suprafete intinse ale Pamantului si de a controla schimbarile acestor unde face posibila intreruperea comunicatiilor pe uscat, pe mare si in aer. In brevet se afirma:
„Astfel, aceasta inventie ofera capacitatea de a plasa cantitati fara precedent de energie in atmosfera Pamantului in locatii strategice si de a mentine nivelul influxului acesteia, in special daca se foloseste o pulsatie aleatorie, intr-o maniera mult mai precisa si mult mai controlata decat tot ce s-a realizat pana in prezent, in special prin detonarea de dispozitive nucleare de diferite marimi, la diferite altitudini......este posibila nu doar interferenta cu comunicatiile unei terte parti, ci si folosirea unuia sau mai multor astfel de fascicule care sa realizeze o retea de comunicatii chiar daca restul comunicatiilor mondiale sunt scoase din functie.
Altfel spus, ceea ce e folosit pentru a distruge comunicatiile altora, poate fi folosit
in acelasi timp de catre cel care cunoaste aceasta inventie ca o retea de comunicatii proprii.... zone mari din atmosfera pot fi inaltate la altitudini neasteptat de mari astfel incat proiectilele sa intalneasca forte de frecare neluate in calcul, ceea ce le poate distruge...
Controlul vremii este posibil, spre exemplu, prin modificarea tiparului vanturilor din atmosfera superioara ...... pot avea loc modificari moleculare ale atmosferei astfel incat sa se obtina efecte pozitive asupra mediului. Pe langa schimbarea propriu-zisa a compozitiei moleculare a unei regiuni atmosferice, poate fi marita concentratia unei anumite molecule sau a anumitor molecule. De exemplu, concentratiile de ozon, azot, etc. din atmosfera, pot fi marite artificial…”
Begich a mai descoperit inca alte 11 brevete APTI. Acestea indica cum se pot realiza „explozii de puterea celor nucleare fara emisie de radiatii”, sisteme de fascicule de energie, radare cu raza de actiune pana dincolo de orizont, sisteme de detectare a proiectilelor cu focos nuclear, pulsuri electromagnetice produse de arme termonucleare si alte trucuri gen „Razboiul stelelor”. Aceasta multitudine de brevete se afla la baza sistemului de lupta HAARP.
Cercetarea legata de acest proiect, realizata de Begich si de Manning, a dus la descoperirea unor scheme bizare. De exemplu, documente ale Aviatiei Militare Americane au relevat ca a fost dezvoltat un sistem de manipulare si alterare a proceselor mentale umane prin folosirea radiatiei pulsatorii de radiofrecventa (in genul lui HAARP) asupra unor zone geografice mari. Cele mai cutremuratoare date despre aceasta tehnologie provin din insemnarile lui Zbigniew Brzezinski (fost consilier pe probleme de securitate nationala al Presedintelui Carter) si ale lui J. F. MacDonald (consilier stiintific al Presedintelui Johnson si profesor la catedra de geofizica a UCLA), care au scris despre folosirea emitatorilor de fascicule puternice de energie in razboiul geofizic si climatic. Documentele indica modul in care pot fi cauzate aceste efecte, pe langa celelalte efecte negative asupra sanatatii si gandirii umane.
Posibilitatile de afectare a gandirii de catre HAARP sunt extrem de ingrijoratoare. Mai mult de 40 de pagini ale cartii, cu zeci de note de subsol, consemneaza munca unor profesori de la Harvard, strategi militari si oameni de stiinta in timp ce dezvoltau si testau aceasta utilizare a tehnologiei electromagnetice. Una dintre aceste lucrari provine, de exemplu, de la Crucea Rosie din Geneva. Ea indica chiar si frecventele la care pot aparea aceste efecte – aceleasi frecvente care pot fi emise de HAARP.
Urmatoarea declaratie a fost facuta in urma cu peste 25 de ani, intr-o carte scrisa de Brzezinski, pe cand era profesor la Universitatea Columbia:
„Strategii politici sunt tentati sa exploateze cercetarile asupra creierului si comportamentului uman. Geofizicianul Gordon J. F. MacDonald – specialist in probleme de razboi – spune ca atacuri bine sincronizate, realizate cu electroni excitati artificial «pot duce la un set de oscilatii care sa aiba efecte puternice asupra anumitor zone ale Pamantului... Se poate dezvolta astfel un sistem care sa afecteze grav activitatea cerebrala a unor populatii foarte mari din zonele alese pe o perioada lunga...» Indiferent cat de deranjanta poate fi ideea de a folosi mediul inconjurator pentru manipularea comportamentului in interese nationale, tehnologia care sa permita astfel de intrebuintari va fi probabil dezvoltata in urmatoarele cateva decenii.”
Asa cum geofizicienii din trecut au prezis progresele actuale, incearca oare managerii programului HAARP sa ne transmita viziunea lor? Geofizicienii au recunoscut ca prin adaugarea de energie in mediul nostru inconjurator se pot obtine efecte puternice. Totusi, omenirea a adaugat deja mediului cantitati substantiale de energie electromagnetica, fara a sti care este masa critica. Cartea lui Begich si Manning ridica multe intrebari. Oare aceste adaugari nu au avut nici un efect sau exista o cantitate cumulativa de la care stricaciunile sunt ireversibile? Este HAARP inca un pas al unei calatorii fara intoarcere? Ne aflam oare pe punctul de a ne imbarca intr-un experiment energetic ce va elibera alti demoni din cutia Pandorei?
Inca din 1970, Zbigniew Brzezinski a prezis ca va aparea gradat „o societate mai controlata si mai directionata”, societate legata direct de tehnologie. Aceasta societate va fi dominata de o elita care ii va impresiona pe alegatori prin cunostinte stiintifice „superioare”. Angels Don’t Play This HAARP il citeaza in continuare pe Brzezinski:
„Lipsita de constrangerile valorilor liberale traditionale, aceasta elita nu va ezita sa isi atinga telurile politice prin folosirea unor tehnologii de ultima ora care permit influentarea comportamentului public si mentinerea societatii sub control si observatie stricta. Avantul tehnico-stiintific se va alimenta apoi din situatia pe care o exploateaza.”
Aceasta previziune s-a dovedit corecta. Astazi apar noi instrumente pentru „elita”, iar tentatia de a le folosi creste constant. Legile care permit folosirea lor au fost deja create. Cum ar putea fi transformate Statele Unite, bucatica cu bucatica, in tehno-societatea controlata prezisa? Printre „treptele” la care se astepta Brzezinski se aflau crizele sociale de durata si manipularea mass-mediei pentru a castiga increderea publicului.
Intr-un alt document guvernamental, Aviatia Militara Americana sustine ca:
„Aplicatiile potentiale ale campurilor electromagnetice artificiale sunt foarte largi si pot fi folosite in situatii militare si semi-militare... Printre intrebuintarile potentiale sunt incluse lupta cu grupurile teroriste, controlul multimii, controlul spargerii sistemelor de securitate al instalatiilor militare si tehnici anti-personal in razboiul tactic. In toate aceste cazuri, sistemele electromagnetice ar fi folosite pentru a produce distrugeri fiziologice usoare sau grave, distorsionari ale perceptiilor si dezorientare. 
In plus, capacitatea de functionare a indivizilor ar putea fi degradata intr-o asemenea masura incat sa devina inapti pentru lupta. 
Un alt avantaj al sistemelor electromagnetice este acela ca un singur sistem poate acoperi zone mari. Ele sunt silentioase, iar masurile de combatere a lor sunt greu de dezvoltat… Un ultim domeniu in care radiatiile electromagnetice se pot dovedi valoroase este cel al amplificarii capacitatilor paranormale ale indivizilor.”
Aceste comentarii se refera oare la utilizari deja dezvoltate intr-o anumita masura? Autorul raportului guvernamental face referire la un document mai vechi al Aviatiei Militare, cu privire la folosirea radiatiei cu frecvente radio in situatii de lupta. (Begich si Manning fac aici observatia ca HAARP este cel mai adaptabil si mai mare transmitator de radiatie cu frecvente radio din lume.)
In rapoartele Congresului se vorbeste de utilizarea sistemului HAARP pentru penetrarea Pamantului prin semnale reflectate de ionosfera. Aceste semnale vor fi folosite pentru a privi in interiorul planetei pana la o adancime de multi kilometri, in scopul de a localiza depozite de munitii, minerale si tuneluri subterane. De exemplu, numai in anul 1996, senatul S.U.A. a alocat 15 milioane de dolari exclusiv pentru dezvoltarea acestei capacitati: tomografierea Pamantului. Problema consta in faptul ca frecventa necesara pentru radiatiile de penetrare a Pamantului se afla in gama care provoaca alterari ale functiilor mentale umane. Ea ar putea avea efecte profunde si asupra migratiei pestilor si animalelor salbatice, migratie care se bazeaza pe campuri energetice neperturbate pentru parcurgerea traseelor firesti.
De parca pulsurile electromagnetice din cer si distrugerea capacitatilor mentale nu ar fi de ajuns, Eastlund s-a laudat ca incalzitorul ionosferic de mare putere ar putea controla vremea. Begich si Manning au scos la lumina documente guvernamentale care indica faptul ca armata detine tehnologia de control al vremii. Daca sistemul HAARP ar fi construit pentru a functiona la capacitate deplina, el ar putea induce schimbarea climei unei intregi emisfere. Daca un guvern face experimente cu tiparele climatice globale, ceea ce este perturbat intr-o anumita zona ne afecteaza pe toti. Lucrarea Angels Don’t Play This HAARP explica un principiu aflat la baza unora dintre inventiile lui Nikola Tesla – rezonanta – care influenteaza sistemele planetei.


 
Bule de particule electrice


 
In cartea Angels Don’t Play This HAARP sunt incluse si interviuri cu oameni de stiinta independenti, precum dr. Elizabeth Rauscher. Ea are o cariera vasta si impresionanta in domeniul fizicii marilor energii si a publicat materiale in reviste stiintifice de prestigiu, precum si carti. Dr. Rauscher afirma despre programul HAARP: „Veti pompa cantitati imense de energie intr-o configuratie moleculara extrem de delicata ce alcatuieste structura multistratificata pe care o numim ionosfera.” Ea explica faptul ca ionosfera este predispusa la reactii catalitice: daca se modifica o mica parte, se poate produce o schimbare majora in ionosfera.
Pentru a descrie ionosfera ca pe un un sistem cu un echilibru delicat, dr. Rauscher a comparat-o cu o bula sferica de sapun ce inconjoara atmosfera Pamantului, cu vartejuri pe suprafata bulei. Ea prezice ca bula se va sparge daca se va face o gaura destul de mare in suprafata sa.



Felierea ionosferei



Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, afirma ca emisiile de inalta frecventa ale sistemului HAARP se pot cupla cu pulsurile cu lungime mare de unda (cu frecvente joase sau extrem de joase) pe care reteaua magnetica a Pamantului le foloseste pentru a distribui informatie sub forma de vibratii pentru a sincroniza dansul vietii in biosfera. 
Winter numeste aceasta actiune geomagnetica „fluxul sanguin informational al Pamantului” si sustine ca este foarte probabil ca asocierea dintre frecventele inalte ale sistemului HAARP si frecventele naturale extrem de joase sa declanseze efecte secundare nebanuite.
David Yarrow din Albany, New York, este cercetator specializat in electronica. El descrie posibilele interactiuni dintre radiatiile HAARP cu ionosfera si reteaua magnetica a Pamantului:
„HAARP nu va „gauri” ionosfera. Aceasta e o subestimare periculoasa a ceea ce va face fasciculul gigantic cu putere masurata in gigawati emis de HAARP. 
Pamantul se roteste si fata de straturile electrice fine ale „iono-sferelor” ce protejeaza suprafata Pamantului de radiatia solara intensa, incluzand si furtunile de particule incarcate din vantul solar. Rotatia Pamantului in jurul axei sale face ca HAARP – printr-o rafala care poate dura ceva mai mult de cateva minute – sa taie o felie din ionosfera ca un cutit cu microunde. Acesta nu produce o gaura, ci o incizie mare.”



Tragand cu brutalitate de corzile harpei



„Al doilea concept: Pe masura ce Pamantul se roteste, HAARP va taia de-a lungul fluxului geomagnetic... o forma toroidala din benzi magnetice asemanatoare meridianelor. Poate ca HAARP nu va „taia” aceste benzi din stratul magnetic protector al Gaiei, dar le va bombarda pe toate acestea cu impulsuri dizarmonioase, brutale, de inalta frecventa. Aceste impulsuri zgomotoase vor face sa vibreze liniile de flux geomagnetic, vibratiile propagandu-se prin toata reteaua geomagnetica.
Imaginea care iti vine in minte este aceea a unui paianjen asezat pe plasa lui. Aterizeaza o insecta, iar vibratiile panzei semnaleaza paianjenului prada. HAARP va fi ca un deget artificial din microunde care, daca nu va reusi sa rupa plasa, macar o va zgandari, trimitand semnale derutante.
Efectele acestei interferente cu simfoniile harpei geomagnetice a Gaiei nu sunt cunoscute si cred ca nici nu au fost luate in calcul. Chiar daca aceste efecte au fost luate in considerare, intentia [programului HAARP] este sa invete sa exploateze orice tip de efecte, si nu sa cante in armonie cu simfoniile globale.”
Printre alti cercetatori citati se numara si Paul Schaefer din Kansas City. Acesta este licentiat in electrotehnica si a construit arme nucleare timp de patru ani. „Majoritatea teoriilor in care savantii ne-au invatat sa credem par sa se prabuseasca,” spune el. El vorbeste despre dezechilibre provocate deja de epoca industriala si atomica, in special de iradierea mediului inconjurator cu particule mici, de mare viteza, „ca niste titireze minuscule”. Nivelul nenatural de miscare a particulelor de energii inalte din atmosfera si din centurile de radiatii care inconjoara Pamantul este raspunzator de schimbarea vremii, conform acestui model care infatiseaza o planeta Pamant ce isi descarca excesul de caldura si isi recapata echilibrul prin cutremure si activitate vulcanica.

Un Pamant cuprins de febra



„Starea energetica anormala a Pamantului si a atmosferei sale poate fi comparata cu o baterie de masina supraincarcata, cu fluxul normal de energie blocat, rezultatul fiind puncte fierbinti, arcuri electrice, crapaturi fizice si turbulenta generala in timp ce energia blocata incearca sa iasa.”
Intr-o a doua analogie, Schaefer spune:
„In afara de cazul in care dorim moartea planetei noastre, trebuie sa oprim producerea de particule instabile ce genereaza febra Pamantului. O prima prioritate in prevenirea acestui dezastru ar fi inchiderea tuturor centralelor nucleare si stoparea testelor cu arme atomice, a razboiului electronic si a «Razboiului stelelor».”
Intre timp, armata isi construieste cel mai mare incalzitor ionosferic de pana acum, pentru a crea in mod deliberat si mai multe instabilitati in stratul urias de plasma – ionosfera - si pentru a ridica nivelul energetic al particulelor incarcate electric din ea.


Ploaia electronica



Armata a publicat documente legate de „precipitatiile” de electroni din magnetosfera (centurile exterioare de particule incarcate electric ce se intind spre polii magnetici ai Pamantului), cauzate de undele electromagnetice de frecventa foarte joasa create de om:
„Aceste precipitatii de particule pot sa produca o ionizare secundara, sa emita raze X si sa cauzeze perturbatii semnificative in ionosfera inferioara.”
Doi specialisti in radiodifuziune de la Universitatea Stanford ofera dovezi asupra modului in care tehnologia poate afecta cerul prin intermediul undelor create pe Pamant. Acestia au aratat ca undele radio de frecventa foarte joasa pot face magnetosfera sa vibreze si particulele de mare energie sa se reverse in atmosfera Pamantului. Prin pornirea sau oprirea emisiei radio, poate fi oprita revarsarea acestor particule.



Controlul vremii



Avalansele de energie declansate de astfel de unde radio ne pot izbi in plin. Actiunea lor sugereaza ca tehnicienii pot controla vremea la nivel global prin trimiterea unor „semnale” relativ reduse in centurile Van Allen (centurile de radiatii din jurul Pamantului). Efectele de rezonanta Tesla pot astfel controla cantitati enorme de energie prin intermediul unor semnale de dirijare mici.
Cartea scrisa de Begich si Manning ridica intrebarea daca aceasta cunoastere va fi folosita de catre savantii implicati in stiinta razboiului sau de catre cei specializati in biosfera.
Armata a lucrat timp de 20 de ani la metodele razboiului climatic, pe care le numesc eufemistic „modificarea vremii”. Tehnologia de provocare a ploii, de exemplu, a fost testata de cateva ori in Vietnam. Ministerul Apararii S.U.A. a oferit exemple de studii de manipulare a fulgerelor si a uraganelor prin proiectele Skyfire si Stormfury. 
S-au avut in vedere tehnologii complicate care sa produca efecte pe scara mare. Angels Don’t Play This HAARP citeaza un expert care afirma ca armata a studiat atat laserele cat si substantele chimice care ar putea deteriora stratul de ozon aflat deasupra unui inamic. 
Studierea cailor de a provoca si detecta cutremure a reprezentat in urma cu zeci de ani o parte din proiectul Prime Argus. Finantarea acestui proiect a fost acordata de Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA, acum cu acronimul ARPA).
In 1994 Aviatia Militara a Statelor Unite si-a facut public planul Spacecast 2020 care include controlul vremii. Oamenii de stiinta au facut experimente de manipulare a vremii inca din anii ’40, dar cu toate acestea in Spacecast 2020 se facea observatia ca „folosirea tehnicilor de modificare a mediului pentru a distruge sau produce pagube unui alt stat [este] interzisa”. Afirmand acest lucru, Aviatia Militara pretindea ca progresul tehnologiilor „impune o re-examinare a acestei teme delicate si riscante”.



Patruzeci de ani de bombardare a cerului?



In 1958, consilierul sef al Casei Albe pe teme legate de modificarea vremii, capitanul Howard T. Orville, a afirmat ca Ministerul Apararii S.U.A. studia „moduri de manipulare a sarcinilor electrice ale Pamantului si cerului, si deci de influentare a vremii, prin folosirea unui fascicul electronic pentru ionizarea sau deionizarea atmosferei deasupra unei suprafete date”.
In 1966, profesorul Gordon J. F. MacDonald era director adjunct al Institutului de Geofizica si Fizica Planetara de la Universitatea din Los Angeles, membru al Comitetului de Consiliere Stiintifica a Presedintelui si membru al Consiliului Prezidential pentru Calitatea Mediului. El a publicat lucrari cu privire la folosirea tehnologiilor de control al mediului in scopuri militare. MacDonald a facut un comentariu revelator:
„Cheia unui razboi geofizic consta in identificarea instabilitatilor mediului astfel incat prin adaugarea unei cantitati mici de energie sa se elibereze cantitati mult mai mari de energie.”
MacDonald, savant de renume mondial, avea mai multe idei de folosire a mediului ca pe un sistem de armament si a contribuit la ceea ce era un vis pentru acea vreme. El nu glumea cand si-a scris capitolul „Cum sa distrugem mediul” din cartea Unless Peace Comes. In acel capitol, el descria cum se pot folosi manipularea vremii, modificarea climei, topirea sau dislocarea calotelor polare, tehnicile de diminuare a stratului ozonului, ingineria cutremurelor, controlul valurilor oceanice si manipularea undelor cerebrale prin folosirea campurilor energetice ale planetei. 
El a spus, de asemenea, ca aceste tipuri de arme vor fi dezvoltate si ca, atunci cand vor fi folosite, vor fi practic nedetectabile de catre victime. Este oare HAARP acea arma? Intentia armatei de a realiza controlul mediului este bine documentata. 
Sesiunile subcomitetelor Congresului S.U.A. cu privire la Mediu International si Oceane, au cercetat ce a intreprins armata in domeniul modificarilor climei la inceputul anilor ’70. „Rezultatul a fost o imagine uimitoare a cercetarii avansate si a experimentelor realizate de catre Ministerul Apararii in privinta cailor de dirijare a mediului in scopuri militare”, declara un autor citat in Angels Don’t Play This HAARP.
Dezvaluirea secretelor i-a surprins pe legislatori. Legislatorii de azi ar mai fi oare surprinsi de investigarea tehnologiei de varf in manipularea electromagnetica? Ei ar putea realiza ca tehnologiile dezvoltate prin experimentele HAARP din Alaska se ridica la inaltimea viziunii lui Gordon MacDonald, pentru ca savantii de elita descriu vremea globala nu doar ca presiune a aerului si sisteme termice ci si ca pe un sistem electric.

Impuls mic, efect mare



HAARP bombardeaza ionosfera acolo unde ea este relativ instabila. Un aspect care nu trebuie uitat este acela ca ionosfera este un scut electric activ care protejeaza planeta de bombardamentul constant cu particule cu energie ridicata din spatiu. 
Aceasta plasma conductoare, impreuna cu campul magnetic al Pamantului, capteaza plasma electrica din spatiu si o impiedica sa ajunga direct la suprafata terestra, afirma Charles Yost de la Dynamic Systems, Leicester, Carolina de Nord: „Daca ionosfera este profund afectata, atmosfera de dedesubt este si ea afectata.”
Un alt om de stiinta a afirmat intr-un interviu ca exista o conexiune electrica foarte puternica intre ionosfera si partea din atmosfera unde se formeaza vremea – atmosfera inferioara. Un efect electric creat de om – rezonanta armonica in reteaua electrica – produce caderea particulelor incarcate electric din centurile de radiatie Van Allen, iar ionii care cad creeaza cristale de gheata (care duc la formarea norilor de ploaie).
Ce face HAARP? Energia lansata in sus de un incalzitor ionosferic nu e mare prin comparatie cu totalul energiei din ionosfera, dar documentele HAARP recunosc ca pot fi eliberate in ionosfera cantitati de mii de ori mai mari de energie decat cele luate in calcul pana acum. La fel ca in cazul „cheii razboiului geofizic” a lui MacDonald, efectele „nonliniare” (descrise in literatura cu privire la incalzitorul ionosferic) inseamna un impuls initial mic si un efect mare.
Astrofizicianul Adam Trombly i-a spus lui Manning ca modelul folosit de acupunctura este un mod de a reprezenta efectul pe care pulsatia cu o putere de ordinul mai multor gigawati il poate avea asupra ionosferei. Daca HAARP loveste anumite puncte, acele zone ale ionosferei pot reactiona in moduri surprinzatoare. 
Incalzitori ionosferici mai mici, cum e cel de la Arecibo, sunt plasati sub zone relativ linistite ale ionosferei, in comparatie cu miscarile accentuate ale ionosferei din preajma polilor magnetici ai Pamantului. Acest lucru adauga inca o necunoscuta la problema HAARP: atmosfera superioara plina de neprevazut si mult mai animata din preajma Polului Nord. 
Cei care fac experimente cu HAARP nu ii impresioneaza pe locuitorii plini de bun simt ai Alaskai, precum Barbara Zickuhr, care spune: „Sunt ca niste copii care gasesc un urs adormit si se joaca impungandu-l in fund cu un bat ascutit pentru a vedea ce se intampla.”

Ar putea scurtcircuita pamantul?



Pamantul ca sistem electric sferic, este un model acceptat in toata lumea. Experimentatorii care urmaresc sa creeze legaturi electrice artificiale intre partile acestui sistem nu iau probabil in calcul posibilele consecinte. Motoarele si generatoarele electrice pot fi destabilizate atunci cand le sunt afectate circuitele.
Ar putea activitatile umane sa cauzeze o schimbare semnificativa in circuitul electric al planetei sau in campul sau electric? O lucrare din revista Science se ocupa cu ionizarea creata de om din material radioactiv, dar poate ca acest subiect poate fi studiat si din punctul de vedere al sistemelor de tip HAARP:
„[…] in timp ce schimbarile in campul electric al Pamantului rezultate in urma unei explozii solare ce moduleaza conductivitatea pot avea un efect greu de detectat asupra meteorologiei, situatia poate fi diferita atunci cand schimbarile in campul electric sunt cauzate de ionizarea artificiala...”
Meteorologia este desigur studiul atmosferei si al vremii. Ionizarea apare atunci cand o cantitate mare de energie este transmisa fortat atomilor, provocand indepartarea electronilor din atomi. Particulele incarcate electric rezultate sunt strans legate de HAARP. „O singura examinare a vremii ar trebui sa ne indice ca am apucat-o pe o cale gresita,” spune Paul Schaefer, discutand despre tehnologiile de tip HAARP.
Angels Don’t Play This HAARP: Advances in Tesla Technology este o carte care vorbeste despre planurile armatei de a manipula un bun care apartine intregii lumi: ionosfera. 
Aroganta guvernului Statelor Unite in aceasta privinta nu este fara precedent. Testele exploziilor nucleare atmosferice au scopuri similare. China si Franta au dat de curand o intrebuintare distructiva banilor contribuabililor, efectuand teste de explozii nucleare subterane. Recent s-a raportat ca guvernul S.U.A. a cheltuit 3.000 de miliarde de dolari cu programul sau nuclear de la inceputul acestuia in anii 1940. Cate descoperiri ar fi putut fi facute in stiinta vietii cu toti banii cheltuiti pentru moarte? 
Begich, Manning, Roderick si altii cred ca democratiile trebuie fundamentate pe transparenta si deschidere – nu pe secrete ce inconjoara stiinta militara. 
Cunoasterea folosita in dezvoltarea de arme revolutionare ar putea fi folosita pentru vindecarea si ajutorarea rasei umane. Pentru ca sunt folosite pentru crearea de noi arme, descoperirile sunt considerate secrete si sunt cenzurate. Atunci cand ele apar ca urmare a muncii unor savanti independenti, ideile noi sunt marginalizate si ridiculizate, in timp ce laboratoarele de cercetare ale armatei continua sa construiasca noi masinarii pentru campurile de lupta.
Cartea lui Manning si Begich da totusi speranta ca Goliatul militar-industrial-academic-birocratic poate fi afectat de puterea unita a unor indivizi hotarati si a presei alternative.
A deveni informat este primul pas catre a deveni puternic.'



© dr. Nick Begich, Jeane Manning



Earthpulse Press,
PO Box 201393,
Anchorage, Alaska 99520, USA
Voice Mail: 907 249 9111"
- un articol preluat de pe www.nexusmagazine.ro

Alte articole interesante pe aceasta temă pot fi studiate aici:


Programul de studii al ionosferei desfasurat in Alaska - H.A.A.R.P.http://www.cunoastere.ro/?p=5







Proiectul HAARP. Noua arma geofizica a mileniului IIIhttp://www.urbanviorel.ro/2008/12/22/proiectul-haarp-noua-arma-geofizica-a-mileniului-iii/






Fata intunecata a geoinginerieihttp://www.descopera.ro/stiinta/928985-fata-intunecata-a-geoingineriei






Proiectul HAARPhttp://manipularea.blogspot.com/2008/03/dezinformare-i-manipularehaarp.html

HAARP- Gauri in cer (Distrugere Prin Control Mental (1998)


INVERSAREA POLILOR MAGNETICI

INVERSAREA POLILOR MAGNETICI



"Inversarea polilor ar putea duce la căderea retelelor de distributie a electricitătii, mărirea găurilor de ozon din atmosferă, extinderea aurorelor polare până la ecuator si chiar derutarea păsărilor migratoare si a altor animale care se bazează pe liniile magnetice planetare pentru a-si găsi drumul." New York Times, 13 iunie 2004

Semne ale unei inversări a polilor magnetici ai planetei

În ultimile mii de ani, liniile de câmp magnetic terestru ieseau din polul sud si intrau prin polul nord. Acesta este un asa-numit dipol magnetic. Oamenii de stiintă urmăresc cu stupoare cum acest câmp magnetic care a fost stabil până acum, începe să se schimbe.

Este vorba de cea mai mare slăbire a acestui câmp magnetic din istoria recentă a planetei.

Geofizicianul francez Gauthier Hulot afirmă că acest câmp magnetic din Atlanticul de Sud si America de Sud este cu 30% mai slab decât în restul planetei. Deja numerosi sateliti care au trecut pe deasupra acestei zone au suferit dereglări electronice pentru că particulele vântului solar pot pătrunde mai usor în stratosfera planetei datorită câmpului magnetic slab. S-a observat că în ultimul secol slăbirea câmpului magnetic a fost de 10 - 15 % dar în ultimii ani aceasta s-a accelerat provocând un nou curent de opinie printre cercetători: suntem martorii unei iminente inversări a polilor?

În urma cu 16 ani, unul dintre cercetători a început simulari pe calculator ale câmpului magnetic terestru în timp ce lucra la Centrul Laboratorului National Los Alamos din SUA. Acum, dr. Gary Glatzmaier, profesor de Fizica Pământului la Universitatea California din Santa Cruz, afirmă că simulările lui arată că miezul metalic lichid al planetei se misca continuu, pentru a se putea răci.


Aceste miscări generează câmpul magnetic terestru. Dar miezul se misca chiar si in directii opuse celor normale generând curenti magnetici ce se opun câmpului "majoritar" care cresc în intensitate si ajung chiar să îl depăsească, ducând în cele din urmă la o inversare a polilor magnetici ai planetei.

Această inversare este totdeauna precedată de o slăbire a câmpului magnetic. După recente măsurători geologice, astfel de inversări magnetice planetare apar periodic, iar după calculele de rigoare în acesti ani urmează o astfel de schimbare.

Gary Glatzmaier spune că intensitatea câmpului magnetic al planetei scade destul de rapid iar o multime de cercetători arată că urmează o nouă inversare a polilor. Aceasta se întamplă la fiecare 13.000 de ani, după ultimile măsurători. Cea mai recentă inversare detectată în straturile geologice este de aproape 13.000 de ani. Deci ne putem astepta ca în anii ce urmează să fim martorii unei noi inversari a polilor!

Satelitii de deasupra Atlanticului de Sud deja au avut probleme.

Pentru satelitii care se afla deasupra atmosferei, câmpul magnetic planetar este singurul scut protector împotriva particulelor aduse de vântul solar. De aceea aparatele se defectează cand trec printr-un câmp magnetic slab.

În luna iunie 2004, Agentia Spatială Europeana (ESA) a confirmat alocarea de fonduri pentru 3 sateliti cu numele SWARM care vor fi lansaŃi în 2009 pentru a măsura mai exact schimbările câmpului magnetic terestru.

Într-un interviu publicat în New York Times, dr. Gaulthier Hulot, care participă la programul ESA, declară: "Vrem să vedem cum vor evolua lucrurile în viitorul apropiat,asa cum meteorologii fac prognoza vremii. Sunt sigur că vom putea realiză aceste predictii."

Semne ale unei noi inversari a polilor sunt din ce în ce mai evidente: acum anomalia magnetică s-a extins si în zona Africii de Sud, după cum afirma dr. Pieter Kotze, seful Grupului de Geomagnetism de la Observatorul Magnetic Hermanus de la Capul Sud.

Alte simptome ale unei iminente inversări a polilor ar putea fi extinderea aurorei polare care de obicei se observă numai la Polul Sud, aceasta urmând sa se extindă si deasupra Atlanticului de Sud pe măsură ce câmpul magnetic se va slăbi si mai mult.

Slăbirea extremă a magnetosferei planetare ce apare înaintea unei inversari a polilor poate duce la intensificarea cazurilor de cancer datorită radiatiei cosmice ce va putea astfel ajunge până la suprafata Terrei.

Schimbari planetare
Atmosferele planetelor sistemului nostru solar sunt în plină schimbare, declară dr.
Dmitriev, cercetător rus. De exemplu, atmosfera lui Marte creste destul de rapid. Proba Mars Observer si-a pierdut una din oglinzile sale în 1997 cînd a trecut prin atmosfera lui Marte, ceea ce a dus la prăbusirea sa, pentru că atmosfera era de două ori mai densă decât se calculase.

Luna începe să-si "fabrice" atmosfera proprie care acum se întinde pe o distantă de 6.000 de km fiind compusă din Natrium, declară dr. Dmitriev.

Atmosfera Pământului se schimba si ea, în straturile superioare formându-se un nou gaz HO care până acum nu exista acolo. Nu este în legătură nici cu încălzirea globală, nici cu emisiile de freon, nici cu nimic altceva. Pur si simplu acolo se întamplă ceva.

Câmpurile magnetice si intensitatea luminoasă a planetelor se schimba. Venus, de exemplu, ne arată o crestere marcantă de intensitate luminoasă.

Jupiter suferă o schimbare energetică atât de puternică încât s-a format un tub de radiatie ionizantă între planetă si una din lunile sale, Io. Acest tub se poate chiar vedea în fotografiile recente.

Câmpul magnetic al lui Jupiter a crescut de mai mult de două ori în intensitate. Uranus se schimbă si el. Neptun îsi intensifică si el câmpul magnetic. Aceste planete devin din ce în ce mai strălucitoare iar câmpul lor magnetic se intensifică.

Se pare că Uranus si Neptun au suferit recente inversări de poli. Când proba Voyager 2 a trecut pe lângă Uranus si Neptun, polii nord si sud magnetici erau deplasaŃi faŃă de polii geografici cu 50 de grade respectiv 40 de grade.
Activitatea vulcanică a crescut pe Terra cu 500 % din 1875 si cu 400 % din 1973, sustine Michael Mandeville. Iar dr. Dmitriev a calculat că dezastrele naturale survenite între 1963 si 1993 au crescut cu 410 %.

Câmpul magnetic al Soarelui a crescut cu 230 % din 1901, afirmă dr. Mike Lockwood (Laboratoarele NaŃionale Rutherford Appleton) din California.


Mai mult decât schimbări

La Academia Natională de Stiinte din Siberia, la Novosibirsk, s-au făcut cercetări care au demonstrat că singura explicatie pentru aceste schimbări multiple din sistemul nostru solar este că întregul Sistem Solar a intrat într-o zonă cosmică unde energia este diferită de ceea ce era până acum, este mult mai intensă.

Plasma strălucitoare de la marginea Sistemului Solar a crescut recent de 10 ori în intensitate. Soarele are un câmp magnetic care înglobează întregul sistem solar cu planetele sale. Aceasta este heliosfera care este de forma unei picături, cu alungirea ascutită în directia opusa sensului de miscare al sistemului.
Cercetătorii rusi au studiat partea frontală a heliosferei si au observat acolo plasmă strălucitoare. Este ca si cum întreg sistemul solar a intrat într-o zonă cu energie mult mai înaltă (centura fotonică).

Această energie "aprinde" plasma heliosferei în partea frontală care devine astfel mai luminoasă, mai strălucitoare. Această energie pătrunde apoi în Soare care o va răspândi în întreg sistemul solar, saturând spatiul interplanetar si determinând cresterea vitezei vântului solar, astfel că toate planetele primesc un "supliment" de energie.

Este o energie constientă care schimbă modul de funcŃionare al planetei, chiar si viata de pe ea. Pentru că asa-numitele gene "de balast" din genomul uman se dovedesc a fi adevărate chei pentru evolutia omului având ca declansator această energie nouă. Încep să apară tot mai multi copii cu uluitoare puteri paranormale, cu o constiintă si maturitate superioară părintilor.

Toate aceste schimbări simultane, care au loc la toate nivelele vietii planetare, duc la o ascensiune generală. O evolutie a întregii planete, a întregului Sistem Solar.

Pământul s-a oprit

O anomalie majoră a miscării de rotatie a Pământului pune pe jar cercetătorii.
15 februarie 2006 - De patru săptămani Pământul se roteste fără a mai avea excentricitatea binecunoscută de specialisti sub numele de Miscarea Chandler. Oare planeta a ajuns la o răscruce în destinul său? De ce survine această oprire neanuntată a miscării Chandler, care a fost constantă si predictibilă timp de peste 100 de ani?

După cum se stie, miscarea Chandler este generată de atractia diferentială exercitată de Lună si Soare asupra structurii neomogene a planetei. Această atractie apare datorită faptului că orbitele acestor corpuri ceresti sunt în planuri diferite, având anumite unghiuri fată de planul ecuatorial planetar. Astfel, Soarele si Luna apar alternativ deasupra si apoi sub planul ecuatorial. Din această cauză, o parte a planetei este fortată să se rotească putin mai repede sau mai încet fată de cealată parte, în functie de pozitiile Soarelui si a Lunii, generând o miscare de balans rotativ.

Miscarea Chandler are o periodicitate de 7 ani în care s-au observat două extreme (un minim si un maxim) la distantă de 3,5 ani. Începând din octombrie 2005, planeta intra în faza de minim a miscării Chandler ce trebuia să dureze 14 luni, acoperind întregul an 2006 si putin din 2007.

Însă din luna noiembrie 2005, punctul de referintă al măsurării miscării Chandler a început să descrie o traiectorie circulară din ce în ce mai strânsă, astfel încât pe 8 ianuarie 2006 a încetat în mod real orice schimbare a coordonatelor x si y folosite pentru a determina modificarea zilnică a locatiei axei de rotatie a planetei.

Consultând arhivele ce contin valorile măsurate ale acestei miscări de-a lungul anilor, s-a constatat că aceasta este prima dată în istoria cunoscută a planetei când balansul axei de rotatie a Pământului a încetat. Această anomalie durează deja de o lună si continuă să sfideze legile pe care le-a respectat în ultimii 100 de ani. Planeta a ajuns într-un punct crucial în existenta sa.

Este clar însă că această "pauză" nu va putea dura la nesfârsit. Realitătile cosmice si geofizice ne fac să credem că acum se naste o nouă miscare Chandler, guvernată de alte legi si probabil având alte caracteristici. Un ciclu cu totul nou.

Oprirea curentă este rezultatul clar al unor noi vectori care contracarează fortele cunoscute ale Lunii si Soarelui, cel putin la nivelul local al acestei planete. Si din moment ce miscările orbitale nu s-au schimbat, nu ne rămâne decât să "suspectăm" că Pământul este cel care s-a schimbat. Ce reprezintă această schimbare?

Ar putea fi două cauze. Sau chiar mai multe. Una dintre acestea se află în Oceanul Indian.

Ca urmare a imensei rupturi din zona Sumatra apărută la sfârsitul lunii decembrie 2004 (odată cu celebrul Tsunami) au existat sute de cutremure cu magnitudine peste 6 grade Richter în acea zonă, într-un interval de numai câteva săptămâni. Plăcile tectonice concurente au rupt echilibrul fragil în care se aflau. Este clar că pozitia locală a acestora s-a modificat, ducând la aparitia unor noi vectori generati de miscarea de rotatie a Pământului, afectând în acest fel balansul Chandler.

O altă posibilă cauză este inversarea polilor magnetici ai Pământului. Polul Nord magnetic se apropie de punctul de nord al axei de rotatie cu o viteză de 40 km pe an, conform unor măsurători de ultimă oră realizare de specialistii canadieni. Această tendintă a început încă din 1930, viteza crescând progresiv. Ne putem astepta deci ca această viteză să crească în continuare.Probabil că acesti doi factori au un cuvânt de spus în oprirea miscării Chandler, însă poate mai există si altii.

Situatia prezentă este alarmantă, pentru că nu stim la ce ne putem astepta. Se poate presupune că urmează o nouă fază în această "piesă de teatru" pe care ne-o prezintă planeta. Probabil că va începe o nouă miscare Chandler care va tinde să se stabilizeze. Nu stim însă cât timp va dura această fază intermediară, si nici ce implicatii va avea asupra noastră.

În orice caz, putem avea în fata noastră evidenta profetiei celebrului Edgar Cayce despre inversarea polilor. În anii 1930, el a afirmat că va avea loc o inversare a polilor si un nou ciclu va începe odată cu intrarea în noul mileniu, ce poate culmina cu evenimente catastrofice pe întreaga planetă.

Se pare că ne aflăm chiar în "miezul" profeŃiei, în plină desfăsurare a ei. Pentru că această oprire a miscării Chandler nu are cum să fie definitivă, urmează deci să apară o încercare a planetei de a-si regăsi balansul pierdut momentan. Probabil că perioada care vine se va întinde pe mai multi ani. Stabilizarea balansului planetar va fi însă precedată de încercări mai mult sau mai putin "disperate" cauzate de acumularea tensiunilor interne în structura planetei. Eliberarea acestor tensiuni si canalizarea lor spre refacerea miscării Chandler este posibil să se facă violent.

Specialistii care au cercetat arhivele valorilor balansului planetar au constatat că Pământul a avut o manifestare din ce în ce mai zbuciumată (din acest punct de vedere) la fiecare trecere a graficului de balans prin zona Groenlandei - Atlanticul de Nord. Cei care sustin profetiile lui Edgar Cayce au un argument în plus acum, că s-a descoperit această zonă specială care "alimentează" balansul cu o instabilitate din ce în ce mai mare, ajungându-se în acest moment la o iesire completă din ritmul binecunoscut de 100 de ani încoace. "

Din nou anul 2012

Conform unor cercetători care lucrează în echipă cu un grup de geofizicieni si
astrofizicieni în cadrul unei companii de cercetare din Hiderabad (India), Pământul si Soarele vor trece printr-un proces de inversare a polilor magnetici în anul 2012. Această sincronizare de evenimente s-a mai petrecut cu miloane de ani în urmă, când au dispărut dinozaurii.

Inversarea polilor magnetici este un proces în care pozitia acestora se modifică gradual.

În cadrul acestui proces, se ajunge la un moment dat în care câmpul magnetic al planetei are intensitate zero, ceea ce înseamnă că planeta nu mai are, în acel moment, câmp magnetic. Când acest moment coincide cu cel al fenomenului similar de pe Soare, apare o problemă majoră.

NASA a recunoscut public existenta acestui fenomen, însă a căutat să reducă panica afirmând că Pamantul va avea totusi un câmp magnetic, foarte slab si instabil, dar nu zero.

Conform cercetătorilor de la Hiderabad, sincronizarea celor două fenomene de inversare a polilor magnetici (ai Pamantului si ai Soarelui) poate determina, pe lângă disfunctionalităti în sistemele energetice si electronice si problemele deja cunoscute cu rătăcirea păsărilor si animalelor migratoare, efecte cu mult mai periculoase.

Printre acestea amintim: sistemul imunitar al vietuitoarelor se va slăbi semnificativ, crusta planetară va fi zguduită de vulcani, miscări tectonice, cutremure si alunecări de teren, magnetosfera planetară va fi slăbită si va permite radiatiei cosmice să pătrunda periculos de mult până la suprafaŃa planetei cauzând cancer si arsuri solare, iar campul gravitational terestru se va modifica într-un mod neprevăzut. "

Sursa : www.roaim.com





LEMURIA

Tainele Lemuriei
(channeling Sferele de Lumina)



Prima perioada semnificativa a Lemuriei a inceput in jurul anului 200.000 BC, la putin timp dupa un ciclu precesional de 25.920 de ani. Acel ciclu precesional a determinat disparitia a mai mult de jumatate din populatia Pamantului, datorita cutremurelor masive si a schimbarilor climatice. Perturbatiile electromagnetice au determinat fragmentarea si desprinderea unor suprafete de uscat, creand terenuri fertile pentru etape incipiente de dezvoltare a unor noi civilizatii. Sufletele atrase de taramul Lemuriei erau in general oameni pasnici, unii originari din Pleiade si unii din Sirius sau Orion. Continentul Lemuriei a devenit de o suprafata aproximativ echivalenta cu a Australiei, fiind localizat la aproximativ aceeasi longitudine dar ceva mai la nord. Ceea ce multi istorici nu realizeaza este faptul ca diverse civilizatii au continuat sa existe pe celelalte continente in aceasta prima perioada a Lemuriei, chiar daca vibratia lor nu era asa de elevata ca a civilizatiei Lemuriei.

Lemuria a fost numita ulterior Tara Mu. Era locuita de aproximativ o jumatate de miliard de oameni, aproximativ jumatate din populatia planetei la acea vreme.Dupa aproximativ 3 cicluri precesionale, fluctuatiile electromagnetice au fost iarasi foarte puternice, astfel incat, toate continentele exceptand Lemuria au fost inundate. Cele mai multe suflete care si-au parasit corpurile fizice in acea catastrofa s-au reincarnat in Lemuria, astfel incat, populatia acesteia s-a marit intr-un ritm ametitor. Aceasta a determinat inceputul celei de a doua perioade a Lemuriei, aproximativ intre anii 122.000 BC si 100.000 B.C. In zona de varf a acestei perioade, populatia Lemuriei a atins nivelul de 1 miliard de oameni. Acesti oameni nu erau orientati tehnologic, avand o natura tribala, bucurandu-se de muzica si ritmuri, traind in orase mari pe linia coastei.

Aproximativ in anul 100.000 B.C. (anii sunt usor rotunjiti pentru a fi mai usor de retinut), cometa Annanhutak (mentionata in scrierile vechi sub diverse nume. Conform Sferelor de Lumina, aceasta cometa va trece din nou prin sistemul solar in jurul anului 2017 - vezi mesajele mai vechi. Va provoca fluctuatii EM puternice, folosibile in procesul ascensiunii. Nivelul de cataclisme geofizice si schimbari climatice depinde de liberul arbitru uman si a unor actori mai putin vizibili) a trecut foarte aproape de planeta, coada ei maturand atmosfera Pamantului, ceea ce a provocat o racire dramatica a climei. Oamenii din Lemuria erau obisnuiti cu climatul cald, tropical, cand, deodata, temperatura a scazut cu aproximativ 30 grade celsius in cateva ore. Cei mai multi au murit inghetati. Cei care au intuit ce urmeaza, au incercat sa fuga pe mare. Multi s-au inecat. Putini care au scapat au incercat sa construiasca orase submarine dar nu au reusit. Exista multe legende ale marii provenind din acea perioada. Continentul Lemurian s-a scufundat in cele din urma in mare datorita furtunilor electromagnetice ce au urmat trecerii cometei. Au fost foarte putini supravietuitori care au migrat spre ceea ce acum numim India, Indonezia, Australia si mai tarziu Hawai si Filipine.La nivel de suflet, lectia Lemuriei a fost urmatoarea: aspectul emotional, foarte dezvoltat in Lemuria, trebuia echilibrat cu intelectul (care lipsea de la majoritatea locuitorilor din Mu). Daca oamenii din Lemuria ar fi dezvoltat stiinta, logica si rationamentul, ar fi avut tehnologia necesara sa supravietuiasca racirii accentuate a climei.Ceea ce nu a fost relevat inainte si a fost blocat ca informatie catre pamanteni, este faptul ca civilizatia Draco (originara din Alfa Draconis) a provocat traiectoria foarte apropiata de pamant a cometei. Printr-o serie de explozii nucleare in spatiu, ei au fortat trecerea cometei prin imediata vecinatate a planetei, urmarind distrugerea civilizatiilor pamantesti. Planul era sa puna stapanire pe Pamant ca fiind noua lor planeta (pe langa lacomie si temperament razboinic, alt factor al venirii lor aici a fost distrugerea lumilor din care ei isi trageau originea..).Draco au avut un succes partial. Cu toate acestea, aterizarea pe planeta in corpurile lor native a fost o incercare deosebit de grea, mult mai grea decat daca s-ar fi incarnat ca si suflete in formele umane nascute aici. Este de ajuns sa stim ca gravitatia si compozitia atmosferei Pamantului le-a facut viata foarte grea in corpurile lor reptiliene. Astfel, au suferit mutatii si corpurile s-au marit, iar ei au ramas in numar mic. Aceasta a fost ultima perioada care a dat nastere la legendele noastre cu dragoni.. (Draco au mai incercat sa preia Pamantul cu cateva milioane de ani inainte dar nu au reusit din aceleasi motive evocate aici).
Draconienii, genul care nu se da batut cu una cu doua, au petrecut muti ani in laboratoarele din navele lor spatiale manipuland mostre de ADN pana cand au reusit sa creeze un hibrid draco-uman. Secretul hibridului consta in injectarea de ADN reptilian in cerebelul uman, ceea ce crea mutatii rapide in intregul corp.Aceasta parte a anatomiei umane se numeste si astazi creier reptilian. Caracteristicile implantului au fost comportamentul agresiv si competitiv precum si sindromul lupta sau fugi. Mutatia Draco impreuna cu combinatii de ADN din Orion au dat mare potenta caracteristicilor mentionate mai sus, dominand intregul organism.Astazi, aproximativ 80% din ADN-ul uman este de origine din Orion, sau, sa spunem hibrid Draco/Orion. Ceea ce numesc unii "natura umana" este rezultatul manipularilor ADN-ului uman originar (pleiadean) de catre Draco si a incarnarilor subsecvente de suflete din Orion. ADN-ul Pleiadean, de care Sferele de Lumina erau atat de mandre (in termenii dimensiunilor inalte) a fost redus ca pondere in cele din urma la 20%. (cu toate acestea, exista o minoritate de oameni care a pastrat caracteristici ADN pleiadeene majoritare. Acei oameni nu agreeaza competitia si razboiul, ci cooperarea si buna intelegere).


Mult timp dupa ce razboaiele din constelatia Orion au luat sfarsit (mai mult de 100.000 de ani in urma), majoritatea factiunilor ce au migrat spre Pamant au ramas in mentalitate razboinica (lumea de astazi). Daca ne uitam in jurul nostru, vedem nuantele acestui comportament in militarismul "civilizat", patriotismul nationalist, tendinta de ostilitate precum si in obiceiurile barbare.Sferele de Lumina doresc sa adauge unele detalii despre oamenii din Lemuria. Exista date cum ca acestia traiau numai cu lumina solara, fara a avea nevoie de hrana. Informatia nu este corecta. Oamenii din Lemuria depindeau major de mari si oceane pentru a-si asigura hrana. Au fost numai cateva suflete din acea perioada care au invatat sa traiasca numai cu lumina (asa cum exista si acum, dar au o viata foarte grea datorita poluarii fizice si energetice).Exista de asemenea informatii cum ca oamenii din Lemuria s-au incrucisat cu creaturi marine. Informatia este de asemenea eronata. Oamenii din Mu procreau in modul pe care il cunoastem foarte bine. Legendele cu Sirene provin din perioada Pangeei (ulterior Pangeei, datorita rezultatelor dezastruase ale incrucisarilor intre specii, a fost dat un Pact Divin care interzicea acest fapt. Multe creaturi ciudate au luat nastere in Pangeea).Pentru a trage concluziile finale despre Lemuria, sa rezumam :Civilizatia a inceput sa se organizeze incapand cu aprox. 200.000 B.C. si a continuat pana aproximativ 100.000 B.C. Nu a fost o societate tehnologica, ci una mai degraba tribala. Cu toate acestea, oamenii din Lemuria s-au elevat foarte mult in domeniul artistic. Ei au fost ceea ce am numi o societate bazata pe emisfera dreapta a creierului, oameni spontani. Au avut ritualuri, tobe, instrumente muzicale. Dansau si se concentrau mult pe arta. Erau in general oameni pasnici si iubitori, dar, foarte naivi in multe privinte. Din acest motiv nu au vazut semnele prevestitoare ale disparitiei civilizatiei lor. Grupuri din Orion si Alfa Draconis au invadat societatea din Lemuria, contribuind la distrugerea ei. Astfel, acestia au blocat evolutia Lemuriei, care ar fi putut duce la o eventuala salvare a ei. Trecerea cometei a produs racirea extrem de rapida a vremii, cei mai multi oameni din Lemuria murind inghetati.


In perioada Lemuriei, oamenii erau 3D si 4D. In unele cazuri, ei au fost calauziti de ghizi din 5,6 si 7D, care le-au transmis invataturi deosebite. Cu toate acestea, bariera de frecvente joase din jurul Pamantului nu a favorizat obtinerea unei adevarate iluminari.



Lemuria a fost distrusa din motivul ignorantei locuitorilor sai, la care s-a adaugat manipularea fortelor intunecate din sistemele stelare mentionate. Daca cei din Lemuria ar fi fost echilibrati in interior (emotie si intelect, Inima si Minte), nu ar fi atras forte externe, la randul lor dezechilibrate..


Sursa : http://www.earthchangesand2012.com



LEMURIA

Cand Lemuria s-a scufundat, a avut loc o inversare a polilor si Atlantida s-a ridicat din mare. Cei 1.000 de maestrii nemuritori ai Scolii de Mistere din Naacal din Lemuria s-au indreptat spre Atlantida, mai precis catre una din insulele Atlantidei, numita Undal. Primul lucru pe care l-au facut cand au ajuns pe insula Undal, a fost construirea unui zid care strabatea mijlocul insulei de la nord spre sud. Acest zid care avea o inaltime de circa 12 metri si o latime de sase metri impartea insula in doua zone astfel incat sa nu poti trece dintr-o parte in alta. Apoi, acesti maestri nemuritori au ridicat un zid mai mic de la est catre vest, divizand astfel insula in patru parti. Aceasta structura este o replica a mintii omenesti, care se divide in doua emisfere despartite de corpus callosum. Emisfera stanga, masculina, este bazata pe logica. Cea dreapta, feminina, este bazata pe experienta sau intuitie. Dar partea masculina are dealtfel un aspect feminin sau experimental asociat cu el, iar partea feminina are un aspect masculin, logic, asociata cu ea. Acestea sunt cele patru cvadrante ale mintii oemnesti.

Cand maestrii au terminat munca de divizare a insulei, jumatate din ei s-au asezat in partea masculina, jumatate in cea feminina. Maestrii care erau pe partea stanga au devenit ganditori logici, iar cei de pe partea dreapta au devenit ganditori intuitivi. Apoi ei au proiectat pe insula principala cele 10 tipare ale Copacului Vietii, astfel ca vortexuri de energie au inceput sa se roteasca spre zece locuri si i-au adus pe lemurieni in Atlantida. Fiecare persoana a fost atrasa catre un anumit vortex asociat cu natura interioara a persoanei respective. Lemurienii care s-au asezat in zona care se intinde de la Lacul Titica pana la Muntele Shasta au simtit nevoia de a emigra catre Atlantida. Ei au fost atrasi spre Atlantida de catre vortexurile de energie create de catre maestrii nemuritori.

Din nefereicire, tiparul evolutionar al Lemuriei era construit astfel incat lemurienii si-au dezvoltat doar natura interioara asociata doar cu 8 vortexuri din cele 10 ale Copacului Vietii. Lemurienii au migrat spre opt din cele zece locuri, care au devenit orase mari, dar cele doua vortexuri ramase au devenit vacante. De aici a aparut o mare problema la inceput.

Vortexurile de energie vacante au sfarsit prin a atrage doua rase de extraterestri nepoftiti care s-au unit cu constiinta noastra umana si au devenit o parte a tiparului nostru evolutionar. Prima rasa extraterestra au fost evreii, ale caror origini erau necunoscute, dar ei nu constituiau o problema. De fapt, in multe aspecte ei ne-au ajutat pentru ca au adus informatii avansate pe care noi nu le detineam. Problema a fost cu cea de-a doua rasa extraterestra. Aceasta rasa a venit de pe Marte, nu de pe planeta Marte pe care noi o stim sau care a existat atunci, ci de pe planeta Marte din urma cu 1 milion de ani. In acel timp Marte era o frumoasa planeta, cu viata pe toata suprafata ei si nu moarta, asa cum a devenit mai tarziu. Dar locuitorii martieni sufereau de pe urma efectelor rebeliunii luciferiene, iar lumea lor a fost distrusa de aceasta rebeliune. Dar problema martiana nu a fost creata de Lucifer insusi ci mai degraba de un tip similar de trasatura morala. Ii spun acestei probleme "Rebeliunea luciferiana", chiar daca Lucifer nu a fost implicat decat in revolta recenta, cunoscuta de noi.

Datorita ratei mici de supravietuire a Draco dupa distrugerea Lemuriei, procentajul de oameni care are ADN pur reptilian majoritar a ramas foarte mic. Cele mai multe colonizari ce s-au facut dupa anul 100.000 B.C si inainte de Atlantida au fost realizate de Consiliile din Rigel si Betelguese din constelatia Orion.