Meditația 4
Scutul viu al câmpului personal
Cercul celor 24 de Chei
Luna 2: Împământare și Protecție
Aceasta este a patra meditație din programul Cercul celor 24 de Chei.
În meditația anterioară ai lucrat cu împământarea profundă și cu stabilizarea energiei prin legătura cu Pământul.
Acum vom merge mai departe și vom activa un scut viu în jurul câmpului personal.
Acest scut nu este un zid.
Nu este o barieră rigidă.
Nu te izolează de lume.
Este un câmp protector inteligent, flexibil și respirabil, care permite energiilor potrivite să ajungă la tine și filtrează ceea ce nu îți aparține.
Alege un loc liniștit.
Nu asculta această meditație în timp ce conduci sau în timp ce faci activități care necesită atenție.
SCRIPT MEDITAȚIE
Așează corpul într-o poziție confortabilă.
Închide ușor ochii.
Lasă umerii să coboare.
Relaxează maxilarul.
Relaxează fruntea.
Lasă mâinile să se odihnească firesc.
Inspiră lent.
Expiră lent.
Încă o dată.
Inspiră.
Expiră.
Cu fiecare expirație, corpul se relaxează mai profund.
Cu fiecare inspirație, atenția revine în interior.
Nu trebuie să faci nimic perfect.
Doar respiră.
Ești aici.
În corpul tău.
În câmpul tău.
În acest moment.
Adu acum atenția în zona pieptului.
Imaginează-ți acolo lumina aurie pe care ai întâlnit-o deja în meditațiile anterioare.
Lumina centrului tău interior.
Poate este mică.
Poate este puternică.
Poate doar simți că există.
Respiră în această lumină.
Cu fiecare inspirație, ea devine mai clară.
Cu fiecare expirație, se extinde puțin.
În piept.
În abdomen.
În umeri.
În brațe.
În palme.
În spate.
În bazin.
În picioare.
Până în tălpi.
Respiră.
Acum adu atenția în tălpi.
Imaginează-ți din nou rădăcinile de lumină care coboară în Pământ.
Două rădăcini aurii.
Stabile.
Calme.
Ele coboară adânc.
Prin sol.
Prin piatră.
Prin straturile Pământului.
Până în zona aceea profundă de lumină caldă, roșu-aurie.
Simte conexiunea.
Simte stabilitatea.
Simte că Pământul te susține.
Spune în gând:
Sunt aici.
Sunt în corpul meu.
Sunt conectat cu Pământul.
Sunt prezent în câmpul meu.
Respiră.
Acum imaginează-ți câmpul tău energetic ca pe o sferă subtilă în jurul corpului.
Poate îl vezi ca lumină.
Poate îl simți ca pe un spațiu.
Poate doar știi că există.
Acesta este câmpul tău personal.
Spațiul în care corpul, emoțiile, gândurile și energia ta se întâlnesc.
Observă-l.
Nu încerca să îl corectezi.
Doar simte forma lui.
Poate pare larg.
Poate pare apropiat de corp.
Poate pare luminos.
Poate are zone mai dense.
Totul este în regulă.
Respiră.
Acum imaginează-ți că lumina din centrul pieptului începe să se extindă în câmp.
Încet.
Blând.
Ajunge în fața ta.
În spatele tău.
În stânga.
În dreapta.
Deasupra.
Dedesubt.
Câmpul tău începe să se lumineze din interior.
Nu construim protecția din frică.
O construim din prezență.
Nu ne apărăm pentru că lumea ar fi un dușman.
Ne protejăm pentru că energia noastră are valoare.
Respiră.
Spune în gând:
Îmi recunosc spațiul.
Îmi recunosc energia.
Îmi recunosc dreptul de a păstra ceea ce este al meu.
Respiră.
Acum imaginează-ți că la marginea câmpului tău apare o lumină fină, alb-aurie.
La început este doar o membrană subtilă.
Foarte delicată.
Foarte luminoasă.
Înconjoară întregul câmp.
În fața ta.
În spatele tău.
În stânga.
În dreapta.
Deasupra capului.
Sub tălpi.
Această membrană este vie.
Se mișcă împreună cu tine.
Respiră împreună cu tine.
Se adaptează.
Nu este rigidă.
Nu este rece.
Nu este o armură.
Este un câmp inteligent.
Un scut viu.
Respiră.
Cu fiecare inspirație, scutul devine mai clar.
Cu fiecare expirație, se stabilizează.
Imaginează-ți că lumina alb-aurie se împletește cu o lumină violetă foarte fină.
Aurul aduce claritate.
Violetul aduce transformare.
Împreună formează o membrană protectoare, luminoasă și respirabilă.
Tot ceea ce ajunge la marginea câmpului tău este observat.
Energia potrivită poate trece.
Iubirea poate trece.
Adevărul poate trece.
Susținerea poate trece.
Tot ceea ce este curat și potrivit pentru tine poate ajunge la tine.
Dar tot ceea ce este străin, agresiv, haotic sau nepotrivit este oprit la margine.
Nu prin luptă.
Nu prin conflict.
Ci prin incompatibilitate.
Scutul recunoaște ceea ce nu îți aparține.
Și nu permite acelei energii să intre.
Respiră.
Spune în gând:
Scutul meu este viu.
Scutul meu este clar.
Scutul meu filtrează fără să mă izoleze.
Scutul meu protejează fără să mă închidă.
Respiră.
Acum imaginează-ți că în partea din față a scutului se aprinde o lumină aurie.
Această lumină protejează spațiul prin care intri în contact cu lumea.
Cuvinte.
Priviri.
Întâlniri.
Conversații.
Influențe.
Așteptări.
Tot ce vine spre tine trece mai întâi prin această lumină.
Ceea ce este potrivit poate intra.
Ceea ce nu este potrivit se oprește.
Respiră.
Adu atenția în partea din spate a câmpului.
Acolo se aprinde aceeași lumină.
Ea protejează zonele pe care nu le observi permanent.
Energiile vechi.
Influențele subtile.
Urmele trecutului.
Tot ce încearcă să se agațe de tine fără să fie observat.
Lumina rămâne prezentă.
Respiră.
Acum în partea stângă.
Lumină.
În partea dreaptă.
Lumină.
Deasupra capului.
Lumină.
Sub tălpi.
Lumină.
Scutul este complet.
Dar rămâne viu.
Respirabil.
Flexibil.
Respiră.
Acum imaginează-ți că din centrul pieptului se transmite către scut un impuls.
Ca o comandă simplă.
O recunoaștere.
Spune în gând:
Doar ceea ce este potrivit pentru mine poate intra în câmpul meu.
Tot ceea ce nu îmi aparține rămâne în afara lui.
Tot ceea ce este agresiv se transformă înainte de a ajunge la mine.
Tot ceea ce este confuz este filtrat.
Tot ceea ce este curat este primit.
Respiră.
Acum imaginează-ți pentru câteva momente o energie străină apropiindu-se de marginea scutului.
Nu trebuie să fie ceva amenințător.
Poate fi pur și simplu o stare care nu este a ta.
O emoție venită de la altcineva.
O tensiune.
O presiune.
Un gând.
Observă ce se întâmplă.
Energia ajunge la marginea scutului.
Scutul o recunoaște.
Și, dacă nu îți aparține, nu o lasă să treacă.
Poate se dizolvă.
Poate cade în Pământ.
Poate se transformă în lumină.
Poate pur și simplu se îndepărtează.
Tu nu trebuie să faci nimic.
Nu trebuie să lupți.
Nu trebuie să controlezi.
Scutul lucrează prin claritate.
Respiră.
Spune în gând:
Nu trebuie să absorb tot ceea ce simt.
Nu trebuie să port energia altora.
Nu trebuie să răspund fiecărei influențe.
Pot observa fără să preiau.
Pot simți fără să absorb.
Pot fi deschis fără să fiu vulnerabil la orice.
Respiră.
Acum du atenția în inimă.
Imaginează-ți acolo o flacără aurie mică.
Aceasta este lumina ta personală.
Scutul nu te separă de această lumină.
Din contră.
O păstrează curată.
Permite inimii să rămână deschisă.
Permite intuiției să rămână prezentă.
Permite iubirii să circule.
Protecția adevărată nu cere să îți închizi inima.
Cere să îți cunoști centrul.
Respiră.
Spune în gând:
Inima mea rămâne deschisă.
Câmpul meu rămâne protejat.
Energia mea rămâne a mea.
Eu aleg ce primesc.
Eu aleg ce păstrez.
Eu aleg ce las să plece.
Respiră.
Acum imaginează-ți că scutul începe să pulseze ușor.
La fiecare inspirație se luminează.
La fiecare expirație se stabilizează.
Inspiră.
Lumină.
Expiră.
Stabilitate.
Inspiră.
Claritate.
Expiră.
Protecție.
Inspiră.
Prezență.
Expiră.
Eliberare.
Respiră.
Acum scutul coboară energetic și în rădăcinile tale.
Lumina protectoare se unește cu rădăcinile de lumină care merg spre Pământ.
Astfel, protecția ta nu rămâne suspendată.
Este ancorată.
Câmpul tău este protejat.
Corpul tău este prezent.
Rădăcinile tale sunt active.
Pământul te susține.
Respiră.
Imaginează-ți că din Pământ urcă un val cald de lumină.
Intră în tălpi.
Urcă în picioare.
În bazin.
În abdomen.
În piept.
În umeri.
În brațe.
În gât.
În cap.
Apoi se extinde în scutul din jurul tău.
Scutul devine mai stabil.
Mai calm.
Mai viu.
Respiră.
Spune în gând:
Sunt ancorat în mine.
Sunt protejat în câmpul meu.
Sunt prezent în corpul meu.
Sunt conectat cu Pământul.
Rămân deschis doar către ceea ce este potrivit pentru mine.
Respiră.
Rămâi câteva momente în această stare.
Nu trebuie să verifici scutul.
Nu trebuie să te gândești permanent la el.
El rămâne ca o structură vie în câmpul tău.
Îl poți reactiva oricând, printr-o simplă respirație conștientă.
Adu atenția în inimă.
Inspiră.
Și spune în gând:
Activez Scutul Viu.
Atât.
Scutul își amintește forma.
Se aprinde.
Se stabilizează.
Respiră.
Acum imaginează-ți întregul câmp pentru ultima dată.
Rădăcinile coboară în Pământ.
Corpul tău se află în centru.
Lumina inimii pulsează.
Scutul viu înconjoară câmpul.
Nu ești închis.
Nu ești izolat.
Ești prezent.
Ancorat.
Clar.
Protejat.
Respiră.
Spune în gând:
Acesta este spațiul meu.
Aceasta este energia mea.
Acesta este câmpul meu.
Îl păstrez curat.
Îl păstrez viu.
Îl protejez cu claritate.
Respiră.
Adu acum atenția în corp.
Simte capul.
Gâtul.
Umerii.
Brațele.
Palmele.
Pieptul.
Abdomenul.
Bazinul.
Picioarele.
Tălpile.
Simte suprafața care te susține.
Inspiră mai profund.
Expiră.
Mișcă ușor degetele de la mâini.
Mișcă ușor degetele de la picioare.
Rotește ușor umerii.
Și când simți că este momentul, deschide ochii încet.
Rămâi câteva clipe în liniște.
Aceasta a fost a patra meditație din Cercul celor 24 de Chei:
Scutul viu al câmpului personal.
După această meditație, bea puțină apă și oferă-ți câteva minute pentru integrare.
Poți nota în jurnal:
Cum am perceput scutul meu viu?
Ce culoare sau formă a avut?
În ce zonă a câmpului am simțit cea mai mare nevoie de protecție?
Cum se simte diferența dintre protecție și închidere?
Ce înseamnă pentru mine să rămân deschis, dar protejat?
Nu căuta răspunsuri perfecte.
Doar observă.
Scutul Viu a fost activat.
Cheia a patra s-a aprins.
Amyra - Karanna Soundscapes · Meditatie Ghidata 4 - Scutul viu al câmpului personalhttps://evolutiespirituala.ro/curs/meditatie-ghidata-no-4/
#Cerculcelor24deCheiProgramdeMeditațiiGhidate