Dialog cu Paramahamsa Yogananda
Întrebările de mai jos i-au fost adresate lui Paramahamsa Yogananda de către Bhagwat S. Upadhyaya, profesor la Universitatea Rajputan, reputat autor şi istoric al culturii Indiei.
• Ca persoană devotată in totalitate religiei, nu crezi că aceasta a fost, din cele mai vechi timpuri, una din cauzele principale ale conflictelor, războaielor şi vărsărilor de sânge care au avut loc in lume?
Existenţa aurului fals nu descreşte valoarea aurului pur. Similar, religiile şi crezurile artificiale nu diminuează valoarea religiilor adevărate. Adevăraţii răufăcători sunt aceia care abuzează de puterea religiei şi care se prefac că urmează practicile spirituale pentru a primi recunoaştere, ori pentru cine ştie ce interese personale; ei perpetuează răul în lume. nu religia. Persoanele care trăiesc exemplar în spiritul religiei şi urmează dharma reprezintă o sursă de elevare a umanităţii. Religia adevărată constă în acele principii universale cu ajutorul cărora fiinţa umană îşi cunoaşte unitatea întru Dumnezeu. în trup. minte şi suflet. În final, religia, spiritualitatea este unicul element care-l poate salva pe om şi-l poate elibera de toate relele care se desfăşoară pe această planetă.
• Ar trebui ca religia să îmbrace forma unei entităţi, a unei structuri organizate, aşa cum s-a petrecut în cazul budismului sau creştinismului, ori este mai bine să rămână o credinţă individuală intuitivă?
Religia organizată este stupul: realizarea este mierea. Ambele sunt necesare. Insă. din nefericire, atunci când o religie devine organizată, ea începe să se concentreze numai asupra ritualurilor şi aspectelor ceremoniale, transformându-se astfel într-un stup gol. din care mierea va fi dispărut cu desăvârşire. La extrema cealaltă, unii Yoghini din Himalaya degustă neîncetat din nectarul Realizării-Supreme. fără să creeze structuri sau organizaţii spirituale în cadrul cărora să împărtăşească şi celorlalţi nectarul divin. O asemenea atitudine este egoistă. Când o religie este organizată de marii savanţi ai lumii, ea va face un real bine umanităţii. Dacă este promovată de persoane egoiste, mânate de bigotism şi interese materiale, aceasta va provoca numai râu.
• Ce se întâmplă în cazul acelora a căror credinţă este intuitivă – mai au ei nevoie de un guru?
Dumnezeu nu vorbeşte deschis căutătorilor novici, deoarece intuiţia nu le este suficient de mult dezvoltată şi, din acest motiv, bineînţeles, nici vocea lor lăuntrică nu este infailibilă. Dumnezeu îi călăuzeşte pe toţi începătorii prin instrucţiunile Maeştrilor care trăiesc în comuniune directă cu El. Dacă un învăţător spiritual nu se află în deplină armonie cu Divinul, se ajunge la ceea ce numim „chiorul, rege în ţara orbilor”.
• Nu ajung toate religiile să îmbrace veşmintele dogmelor după ce devin organizate şi definite de simboluri şi convenţii?
Aşa cum miezul unei nuci este înconjurat de coajă, la fel şi religia adevărată este ascunsă sub vălul disonantelor şi distorsionantelor formalităţi dogmatice. Dar aşa cum. cu ajutorul unui cleşte, putem sparge coaja nucii şi descoperi în interior miezul ei hrănitor, la fel şi căutătorul spiritual, folosindu-se de meditaţia intuitivă şi menţinându-şi în conştiinţă idealurile spirituale, poate descoperi adevărul în spatele barierelor dogmatice. Un corb poate ciocăni întreaga viaţă în coaja unei nuci. fără să ajungă vreodată să-i guste miezul. Similar, căutătorii superficiali vor muşca necontenit din coaja dogmatică a religiei şi nu vor ajunge niciodată la adevăr.
• Ai afirmat că există o unitate fundamentală între toate religiile. Dacă este aşa, atunci de ce atât de multe conflicte şi divergenţe între adepţii diferitelor crezuri?
După cum ne spun şi scripturile antice, asemenea conflicte au existat dintotdeauna. Discipolii măreţului Shiva îl consideră pe acesta ca fiind suprem; vaişnaviţii consideră că Vishnu şi întrupările sale, ca Rama şi Krishna sunt manifestările supreme. Majoritatea adepţilor din diversele ramuri ale religiei nu au deplina realizare a mesajului şi învăţăturii Maeştrilor lor, ale căror vieţi exemplare au condus la apariţia respectivelor căi spirituale. Eu am spus adeseori că, dacă Iisus, Krishna, Buddha şi alţi emisari ai lui Dumnezeu s-ar întâlni şi ar sta laolaltă, ei nu se vor certa, ci vor sorbi împreună din cupa comuniunii cu Divinul.
Viziunile diferite ale credincioşilor şi adepţilor religioşi sunt similare părerilor celor şase fraţi orbi care spălau un elefant. Primul frate, spălând părţile laterale ale pachidermului, a afirmat că elefantul este asemănător unui zid uriaş. Auzind aceasta, al doilea frate, cocoţat pe spinarea animalului, 1-a dezaprobat şi a susţinut că elefantul este un trunchi de bambus foarte flexibil. Fratele al treilea, râzând în sinea sa şi gândind că fraţii săi sunt nişte proşti, le-a strigat că elefantul este, asemănător frunzelor de bananier; el spăla urechile animalului. Al patrulea frate, la auzul acestor afirmaţii absurde, a început să le explice că pachidermul seamănă mai degrabă cu un acoperiş spongios susţinut de patru stâlpi. Atunci, cel de-al cincilea frate a izbucnit în hohote de râs şi i-a contrazis, spunându-le că elefantul este constituit doar din două oase ascuţite. în cele din urmă, mezinul, care era şi cel mai mic de înălţime şi care, spălând coada animalului, nu putea ajunge la baza acesteia, le-a declarat ferm convins că elefantul este o frânghie care descinde din regiunile celeste ale zeilor. În momentul în care controversa lor se aprinsese, a apărut tatăl băieţilor şi le-a explicat: „Cu toţii aveţi dreptate, dar totuşi toţi greşiţi. Fiecare, în felul său are dreptate, deoarece a descris ceea ce a cunoscut, însă şi greşeşte, pentru că a experimentat şi cunoscut doar o mică parte din întreg. Elefantul este un întreg organic, o sumă a tuturor acestor părţi.”
Conştiinţa umană evoluează pe parcursul întrupărilor şi, treptat, devine capabilă să soarbă din ce în ce mai mult din oceanul de nectar al adevărului. Dar fiecare persoană poate absorbi acest nectar proporţional cu gradul ei de evoluţie şi receptivitate. Cauza tuturor argumentelor şi divergenţelor o reprezintă chiar aceste diferenţe de percepţie, care îi fac pe oameni să vadă doar mici părţi din întreg, din realitate, din adevăr. Un schimb constructiv de idei şi viziuni poate avea loc numai prin deschidere, acceptare şi respect reciproc; însă discuţiile animate de bigotism şi fanatism, inevitabil, se transformă în certuri şi conflicte distructive, chiar catastrofale.
• Există vreo similitudine între creştinism şi hinduism?
Bhagavad Gita şi Biblia, în special Noul Testament, sunt, cel puţin în viziunea mea, cele mai mari scripturi, deoarece ambele conduc către ţelul suprem al ştiinţei yoga: Dumnezeu. Krishna ne învaţă în Bhagavad Gita: „O fiinţă realizată îi priveşte pe toţi în acelaşi Spirit.” Iar în Biblie. Iisus spune: „Nu ştiţi că trăiţi în templul Tatălui şi că Dumnezeu sălăşluieşte în voi?” Revelaţia avută de Sfântul Ioan este o alegorie a principiilor yoga citate în Gita. Gurul meu m-a trimis în Occident în special pentru a le arăta oamenilor similitudinile dintre Gita şi Biblie.
• Consideri că americanii sunt oameni cu frică de Dumnezeu? Pot avea ei cu adevărat credinţă în Dumnezeu, în Infinitul necunoscut, având în vedere accentul pe care-l pun pe viaţa şi traiul material?
La origine, acestea au fost căi spirituale autentice. Chiar şi în prezent, dacă sunt practicate în mod corect şi înţelese în forma lor pură, pot produce rezultate benefice; dar aşa cum sunt puse în practică astăzi, ele provoacă numai rău. deoarece utilizează metode fantastice care nu sunt potrivite pentru omul obişnuit. Sunt tantrici care cunosc semnificaţia spirituală a mantrelor şi sunetelor vibratorii, cu ajutorul cărora îşi elevează conştiinţa şi obţin viziuni ale zeităţilor (personificările puterilor divine ale lui Dumnezeu) şi. în final, ating comuniunea cu Divinul. Despre ei nu pot avea decât cuvinte de laudă. Dar acei tantrici care utilizează alcoolul, sexualitatea şi alte practici greşite nu fac deloc bine.
• Tantricii susţin că nu reprimarea, ci saţietatea şi saturarea simţurilor conduc la beatitudine. Eşti de acord cu această idee?
Tantricii adevăraţi nu spun aşa ceva. Anumiţi adepţi tantrici încearcă să-şi dezvolte autocontrolul prin utilizarea practicilor sexuale şi prin consumul de alcool şi carne, căutând în acelaşi timp să rămână neataşaţi mental de acele acţiuni. Persoanele ataşate de plăcerile acestei lumi. victime ale obiceiurilor lor greşite, pot beneficia într-o oarecare măsură de pe urma unor astfel de practici de moderaţie şi control mental. Dar yoghinii. în general, condamnă această cale, fiindcă pentru majoritatea căutătorilor ea nu este decât o scuză, un paravan în spatele căruia se pot complace în continuare în satisfacerea plăcerilor senzuale.
Calea supremă, aşa cum este expusa în Bhagavad Gila. înseamnă renunţare lăuntrică şi meditaţie ştiinţifică pentru comuniunea cu Dumnezeu ca Beatitudine. Aceasta le permite chiar şi căutătorilor mai puţin zeloşi să-şi poată controla slăbiciunile şi le oferă licăriri ale Beatitudinii divine interioare, pe care, prin comparaţie, o vor găsi mult mai înălţătoare şi mulţumitoare decât plăcerile efemere experimentate prin simţuri.
https://www.evolutiespirituala.ro/dialog-cu-paramahamsa-yogananda/?feed_id=5678