Pestera Lascaux

O harta a cerului in pestera Lascaux

Acum 17.000 de ani, niste artisti din paleolitic au zugravit pe peretii pesterii Lascaux harti ale cerului. Iata concluziile lui Chantal Jegues-Wolkiewiez, prezentate in cadrul unei conferinte la Milano, in urma cu un an.


Capela Sixtina a preistoriei


Perigord, valea Vezere, aflat la 2 kilometri de oraselul Montignac, este presarata cu cel putin 200 de situri arheologice, care dateaza din preistorie. Printre acestea se numara si pestera Lascaux. Descoperita intimplator de niste copii in anul 1940, pestera ascunde in interiorul ei numeroase desene si picturi rupestre ce reprezinta tauri, lei, cai si inorogi. Si, cu toate ca mai exista si alte pesteri care abunda in picturi rupestre, Lascaux ramine fara egal, fiind numita, pe drept cuvint, Capela Sixtina preistoriei. Din pacate insa, fumul provenit de la luminarile entuziastilor care vin aici sa admire frescele din epoca magdaleniana a inceput sa acopere picturile, fapt care a facut ca accesul vizitatorilor sa fie restrictionat.


Desenele au lumini si umbre


In prezent, un mic grup alcatuit din arheologi si astronomi executa o munca putin obisnuita. Stind in genunchi, la lumina unor lampi de ulei, cercetatorii studiaza cu atentie picturile rupestre, facindu-le in acelasi timp mai clare. In acest scop, se folosesc culori pregatite din minerale, asa cum s-au gasit ele in pestera. O simpla trasatura de pensula si pe peretii pesterii apare un minunat cal, de culoare maronie. Ceva mai departe se contureaza un cerb in nuante minunate de ocru, un taur negru, apoi un scorpion, un leu, un inorog… Fiecare animal este pictat in fresca, fiind folosite doua tehnici distincte: un contur al liniilor corpului, urmat de o pulverizare a vopselei printr-un tub. Desenele au lumini si umbre, avind un plan de constructie, o idee de compozitie, ceea ce dovedeste ca pictorii din Lascaux erau in posesia unei culturi mult mai avansate decit cultura medie a oamenilor nostri de la tara spune Robert Charroux in cunoscuta sa Carte a lumilor uitate. Cercetatori din intreaga lume se straduiesc de citeva decenii sa gaseasca explicatii pentru forta si maiestria cu care au fost executate aceste picturi, dar mai ales pentru scopul in care au fost executate.


Teorii in legatura cu picturile rupestre


Au existat pina acum numeroase ipoteze, ce permit intelerea picturilor rupestre, opera a stramosilor nostri foarte indepartati. In secolul al XIX-lea, cercetatorii au presupus ca artistii asa-zis primitivi au creat arta de dragul artei si acest punct de vedere a fost acceptat mult timp dupa aceea. Apoi acestei ipoteze i-a luat locul o alta si, la inceputul secolului al XX-lea, cercetatorii au presupus ca autorii picturilor rupestre erau vinatorii, care incercau ca prin aceste desene sa determine zeii sa-i ajute sa vineze animalele. S-a presupus deci ca aceste desene aveau deci un caracter ritual, intreaga teorie primind numele de magia vinatorii. Multi cercetatori s-au opus acestei ipoteze, emitind o alta, conform careia toate picturile rupestre erau aranjate in asa fel incit sa imagineze o poveste, un mit, legat de aceste animale. Dar si aceasta ipoteza a generat indoieli ale cercetatorilor si multi s-au grabit sa o combata.


Picturile reprezinta o harta a cerului

Sutele de desene au fost descoperite, asa cum am vazut, nu demult in pestera Lascaux. Inca de cind au fost descoperite, specialistii au vorbit despre forta tainica a acestei adevarate Capele Sixtine din perioada preistorica. Si iata ca, acum, Chantal Jegues-Wolkiewiz avanseaza ipoteza ca pictorii din perioada preistorica au desenat nu tablouri inchipuite, ci… harti ale cerului, cu numeroasele sale constelatii: Pe peretii interiori ai pesterii sint zugravite nimic altceva decit constelatii: a Capricornului, a Taurului, Scorpionului si alte citeva, a anuntat cercetatoarea, stirnind pe de-o parte ovatii, pe de alta indignare din partea celor din sala. Asa cum era de asteptat, cei care au respins inca de la inceput aceasta idee au enuntat faptul ca primele observatii ale cerului au fost atestate documentar cu 5.000 de ani in urma, si nu cu 17.000 de ani, conform teoriei, pe care ei au numit-o teoria Chantal. Pentru a-si argumenta ipoteza, Chantal Jegues-Wolkiewiez si-a petrecut mult timp in aceasta pestera, studi-ind picturile din perioada paleolitica. Curind i s-a alaturat si Jean-Michel Geneste, arheologul responsabil cu conservarea picturilor din pestera Lascaux, care s-a aflat alaturi de ea in toata aceasta perioada de munca de cercetare.


O harta a cerului, de acum 17.000 de ani


Totul a inceput atunci cind am decis sa-mi verific teoria, povesteste Chantal. La data cind au fost executate desenele, conform teoriei mele, razele de Soare trebuiau sa patrunda prin intrarea in pestera si sa ajunga in Sala Taurului. Totul a fost asa cum mi-am imaginat. La 21 iunie 1999 am fost acolo impreuna cu Jean-Michel si ne-am dat seama ca acum, in timpul solstitiului, razele Soarelui au patruns in pestera exact la fel, ca atunci cind vechii pictori si-au asternut pe peretii pesterii faimoasele lor picturi. Reiesea deci ca ei alesesera ca loc de lucru unul opus intrarii in pestera. In acest fel, ei puteau vedea soarele pe timpul zilei si stelele pe timpul noptii!


Animalele simbolizau constelatii


Uimita de aceste presupuneri, Chantal a inceput sa caute modul in care sa-si demonstreze ipoteza. Daca intr-adevar picturile rupestre reprezentau constelatiile dispuse pe cer intr-o anumita perioada, trebuia neaparat aflat daca atunci constelatiile fusesera dispuse pe cer la fel cum se aflau si pe peretii pesterii. Folosind computerul, Chantal a reconstituit o harta a cerului, asa cum era ea in urma cu 17.000 de ani. Apoi a comparat-o cu desenele rupestre din pestera, constatind ca totul coincidea. Insemna deci ca ciudatul animal de pe peretii pesterii nu era altceva decit reprezentarea constelatiei Capricornului, asa cum putea ea fi vazuta prin intrarea in pestera, in acea perioada preistorica.


Pro si contra teoriei Chantal


Foarte multi cercetatori nu-si ascund scepticismul in ceea ce priveste teoria emisa de cercetatoarea franceza. Printre acestia se afla Denis Bjalou, colaborator al Muzeului de Istorie Naturala, care a declarat ferm: Aceasta interpretare nu are de-a face nicidecum cu stiinta. Astronomul Gerard Zarnivie, de la Universitatea din Montpellier, care a verificat calculele lui Chantal, declara: Acum este clar pentru mine ca oamenii din paleolitic aveau suficiente cunostinte astronomice, incit sa zugraveasca constelatiile. Aceste desene se refera, intr-adevar, la momentele solstitiilor din acea perioada preistorica. Din pacate insa astronomia a adoptat o alta pozitie decit arheologia, si asta in timp ce oamenii priveau cerul ca pe un acoperis natural, aflat deasupra capului, ca facind parte integranta din viata lor de zi cu zi. Jean-Michel Geneste, specialist in perioada preistorica si colaborator al lui Chantal, spune pe de alta parte: Aceste cercetari sint sistematice si nu se bazeaza doar pe anumite convingeri. Chantal ne-a prezentat o ipoteza interesanta si asta este o mare realizare, chiar daca teoria ei va avea nevoie de fundamentari ulterioare. In orice caz, ipoteza conform careia oamenii din paleolitic aveau nevoie de stele pentru a face calculul timpului si pentru a prevedea schimbarile de sezon este cit se poate de reala. Alexander Marchak a avansat o astfel de teorie, in urma studierii obiectelor din perioada paleolitica si a desenelor aflate pe ele, ce zugraveau, in principal, fazele Lunii. Solstitiul era o perioada speciala, care servea ca punct de referinta pentru masurarea timpului in perioada paleoliticului, declara el in cartea sa Radacinile civilizatiei.


Ipoteza paleoastronomica se poate confirma

Foarte multi cercetatori se arata interesati de munca lui Chantal. Printre acestia se numara si Jean Clodt, cercetator de renume din Franta: Aceasta ipoteza a fost verificata in modul cel mai serios. Nu este nicidecum de mirare ca oamenii din paleolitic s-au aratat interesati de stele. Daca ne amintim, prima oara Sala Taurului a fost deschisa in ziua echinoctiului de primavara. Reiese deci ca ea era luminata de razele Soarelui intr-o anumita perioada a anului. Tocmai acest lucru arata cit de mult interes acordau oamenii din paleolitic Soarelui. Eu sint de parere ca exisa o concordanta intre desenele de pe peretii pesterii si ceea ce se vede pe cer si ma gindesc ca, poate, ipoteza paleoastronomica se va confirma aici, la Lascaux.


Chantal nu are timp sa acorde atentie criticilor aduse. Ea mai are inca multe alte lucruri de explicat, mai ales in privinta felului in care se orientau oamenii din preistorie dupa stele, fara a iesi din pestera: Sint convinsa ca vor urma cercetari amanuntite, deoarece eu imi voi continua studiul in acest loc linistit, aflat pe malul riului Dordogne. Pina se vor lamuri toate, este sigur ca cei care au pictat cu atita arta frescele din pestera de la Lescaux nu erau niste primitivi. Cu toate acestea, mai departe nu s-a intimplat nimic. Nu numai ca oamenii de la Lascaux nu au inventat praful de pusca si bicicleta, dar au si disparut. Un singur motiv explica oprirea brusca si totala a civilizatiei magdaleniene: un cataclism gigantic care i-a nimicit, spune Robert Charroux in Cartea stapinilor lumii.


Amalia Popescu