Evolutie Spirituala

Bazele ştiinţifice ale spiritualităţii

Bazele ştiinţifice ale spiritualităţii


 


 

În conformitate cu cele mai recente descoperiri ale Fizicii Moderne, înainte de Big Bang (explozia cosmică ce a avut loc acum 15-20 miliarde de ani, şi care stă la baza Universului nostru) exista numai un spaţiu cu 10 dimensiuni, la care noi ne vom referi ca fiind Hiperspaţiu. Cu un singur moment înainte de Big Bang, (momentul zero), acest spaţiu cu 10 dimensiuni era stabil, iar când a avut loc Big Bang-ul, acesta a devenit instabil şi a început să se mişte.

 

Mişcarea sa era (şi încă este) în termenii vibraţiilor. Ca parte a acestor vibraţii, 4 din cele 10 dimensiuni au început să se extindă exploziv, în timp ce celelalte 6 s-au contractat violent, până când au devenit de mărime infinitezimală. Cele 4 dimensiuni ale Hiperspaţiu-ului sunt încă extinse şi acesta este Universul, pe care noi îi observăm acum, cu cele trei dimensiuni ale sale (lungime, lăţime şi înălţime) şi cu dimensiunea timp, formând împreună spaţiul nostru tradiţional quadridimensional. Aceasta expansiune, asemănătoare cu umflarea unui balon, este observabilă din cauza faptului că alte stele sau galaxii sunt aruncate în afara noastră cu

viteze mari. Celelalte 6 dimensiuni s-au contractat la o mărime mult mai mică decât un milimetru si acest Hiperspaţiu cu 10 dimensiuni pare a fi doar cu 4 dimensiuni.

 

Interesant este că în concordanţă cu „Teoria Superstring-urilor”, aceste 6 dimensiuni continuă să vibreze ca părţi ale vibraţiilor Hiperspaţiu-lui şi formează un număr infinit de particule unidimensionale invizibile, numite Superstring-uri”. Ştim că „Superstring-urile”

se comportă, metaforic vorbind, precum coardele chitarei, fiecare vibrând cu frecvenţă diferită. Mişcarea lor vibraţională constituie un câmp uriaş, pe care noi l-am numit Câmp de Energie Universală. La vibraţii joase (şi energii joase) „Superstring-urile” apar ca fiind materia pe care o vedem în jurul nostru, inclusiv copaci, flori, pământ, corpurile noastre etc. La vibraţii înalte, „Superstring-urile” ne rămân invizibile, dar ele formează Câmpul de Energie

Universală subtil. Fiecare „Superstring” transportă energie, Energia Universală, care este cea mai fundamentală energie în Univers, din toate formele de energie ce există. Am văzut aceasta tot timpul, această energie este transferată de la Câmpul Universal subtil către o formă grosieră (mai densă) a Câmpului Universal, care este câmpul individual sau persoana,

la nivele foarte intense, în timpul tratamentelor cu Energie Universală.

 

Tot ceea ce vedem noi în jurul nostru, de la copaci la munţi şi la stele, sunt doar vibraţiile „Superstringurilor” percepute în spaţiu-timp, quadridimensional, pe care noi îl numim Universul nostru.

 

„Superstring-urile” însele sunt vibraţii ale Hiperspaţiului invizibil cu 6 dimensiuni, iar tot ce este în jurul nostru nu este nimic altceva decât vibraţiile Hiperspaţiu-lui. Cel mai fundamental Adevăr este acela, totul este Hiperspaţiu şi nimic nu este altceva decât Hiperspaţiu şi Hiperspaţiul este Sursa, Dumnezeu sau Tu cel adevărat. Noi avem percepţia iluzorie a mai multor obiecte separate în domeniul spaţiu-timp, quadridimensional, numai pentru că celelalte 6 dimensiuni, proiectate în cele 4 dimensiuni familiare nouă, apar conştiinţei noastre ca obiecte, maşini, corpuri, stele etc., care nu sunt nimic altceva decât vibraţii ale Hiperspaţiului (Sursei).

 

Observăm că „Superstring-urile” NU sunt părţi sau obiecte ale Hiperspaţiului cu 10 dimensiuni, ele sunt dimensiunile însele ale Hiperspaţiului. Totuşi, reflexiile lor (proiecţiile) în spaţiul nostru tradiţional quadridimensional, apar ca obiecte sau ca părţi ale Universului aşa cum noi îl observăm. Prin urmare, când sunt văzute cele 4 dimensiuni spaţiu – timp, chiar dacă manifestarea fiecărui „Superstring” apare a fi o minusculă parte a Universului nostru fizic, aceasta este o iluzie, pentru că fiecare „Superstring” este Hiperspaţiul Însuşi.

 

Pentru acelaşi motiv, fiecare particulă subatomică, fiecare atom, celulă, corp, stea etc. este Hiperspaţiul Însuşi şi de aceea, chiar dacă tu ca persoană pari a fi o mică parte a Universului fizic, în realitate întregul Univers este în interiorul tău sau mai precis, Tu eşti Universul.

 

Această formulare este corectă pentru că tot ceea ce există este Hiperspaţiu şi dacă Tu eşti Acela, atunci Universul (manifestarea Hiperspaţiului) eşti de asemenea „Tu”. (Vezi discuţiile despre holograme, referitoare la acest argument.

 

Toate entităţile (care sunt în realitate „Superstring-uri”) interacţionează cu spaţiul quadridimensional, în care ele se mişcă şi sunt forme inseparabile ale acestuia. (Acesta este din cauză că toate entităţile, la fel de bine ca şi spaţiutimp, sunt dimensiuni ale unicului Hiperspaţiu) Implicaţiile acestui fapt sunt fenomenale. Rezultă că totul, incluzându-ne şi pe noi înşine, este conectat intim cu spaţiul quadridimensional, care în trecut se credea a fi separate de noi.

 

Pe scurt: Sursa este Hiperspaţiul cu 10 dimensiuni. Vibraţiile acestui Hiperspaţiu, care include şi vibraţiile „Superstring-urilor” este de fapt Sursa în Mişcare. Sursa în Mişcare cu cele 10 dimensiuni şi vibraţiile sale este Universul nostru Adevărat, însă celelalte 6 dimensiuni ale sale nu ne sunt nouă vizibile. Aceste 6 dimensiuni, cu vibraţii diferite (sau „Superstring-uri”),

apar simţurilor noastre mai mult ca materia pe care noi o vedem în jur.

 

Acesta este Universul fizic sau manifestarea Sursei. Acum se pune întrebarea, cum pot „Superstring-urile” invizibile, să apară simţurilor noastre (sau conştiinţei noastre) ca obiecte vizibile? Răspunsul poate fi dat numai după o scurtă descriere a fenomenului neaşteptat. Un

fenomen neaşteptat are loc atunci când un sistem formează brusc un alt sistem, diferit şi radical (sau un nivel diferit al realităţii). Cu alte cuvinte, chiar dacă sistemul original inerent rămâne acelaşi, în anumite condiţii el arată o proprietate bruscă şi neaşteptată, care nu era înainte, dar care face ca sistemul original să pară a fi un sistem cu totul diferit, o structură

neaşteptată sau un alt nivel al organizării (sau alt nivel al realităţii). Un exemplu simplu: gheaţa este o structură neaşteptată, care provine din apă numai în condiţii specifice, în acest caz, temperaturile foarte scăzute. Deci, acesta este un caz foarte obişnuit (gheaţă-apă), dar alte fenomene neaşteptate pot fi radicale. Ele produc forme noi, ce nu sunt aşteptate pe

bazele unui nivel fundamental. În cele mai multe cazuri, analiza în amănunt nu ne ajută prea mult, pentru că ea nu ne spune prea multe despre complexitatea şi bogăţia acestui nou nivel de organizare. Fenomenul neaşteptat în fizică, lucrează precum miracolul. Universul fizic, pe care noi îl observăm, este o structură neaşteptată a „Superstring-urilor” fundamentale

(sau Câmpul de Energie Universală). Dar cum apare el ? Pentru a răspunde la această întrebare, să ne întoarcem înapoi cu 20 miliarde de ani, în momentul Big Bang. Iniţial a fost Hiperspaţiul (Sursa). Cu Big Bang-ul, el s-a mişcat şi a creat Sursa în Mişcare, un Univers vibraţional cu 10 dimensiuni, care este foarte puţin asemănător cu Universul fizic quadridimensional, observat de noi acum. La mult mai puţin de o milisecundă cele 10 dimensiuni s-au extins,mai târziu au stabilit spaţiul – timp, cunoscut nouă şi celelalte 6 dimensiuni s-au contractat la o mărime mult mai mică decât un milimetru.

 

„Superstring-urile” erau foarte dense (strâns unite) şi au creat prima structură neaşteptată – quarcii şi electronii, care au fost primele particule existente în Universul nostru. La celelalte nivele ale spectrului (nivelele de energie medii şi înalte) „Superstring-urile” şi-au păstrat natura lor subtilă şi infinitezimală.

 

Deci, particulele au apărut numai din „Superstring-uri” la cele mai joase nivele de vibraţie ale energiei. Este important să observăm că fiecare quarc este încă un „Superstring”. Fiecare quarc este doar un nivel mai înalt de organizare al „Superstring-urilor” fundamentale. Altfel spus, quarcii (particulele) apar ca un nivel mai jos al Realităţii, din nivelul mai înalt al Realităţii. Fiecare particulă nu este nimic altceva decât vibraţii dense, forme grosiere ale „Superstring-urilor”, şi ca o proprietate uimitoare a structurilor neaşteptate, quarcii au o dimensiune mai mare decât forma subtilă a „Superstring-urilor”. Pe măsură ce timpul a trecut, variaţiile în vibraţiile „Superstring-urilor” şi spectrul lor de energie a devenit din ce în ce mai larg, permiţând energiilor şi vibraţiilor să devină din ce în ce mai joase. La o milisecundă după Big Bang, nivelul relativ al energiei a devenit mai dens şi a format particule mai mari, neutronii şi protonii, care sunt formaţi din quarci. După 3 minute, a fost format nucleul (compus din neutroni şi protoni). După 700 000 ani, energiile din partea de jos a

spectrului au ajuns până la 0,01 eV şi vibraţiile acolo au devenit dense şi s-au format primii atomi. Atomii erau mai mari decât orice altă particulă existentă înainte şi erau formaţi din nucleu şi electroni. La energii mai joase (10 eV), combinaţia atomilor a format moleculele. În mod asemănător, mai târziu, anumite molecule au format celulele vieţii şi celulele au format corpul viu.

 

Unele cellule (neuroni) formează în colectiv creierul sau conştiinţa. Vedem aşadar, că deşi energiile au devenit din ce în ce mai joase şi vibraţiile au devenit din ce în ce mai dense, a apărut o organizare fundamentală, ca sistem diferit (un nivel următor al organizării) la energia

joasă a spectrului. Începând cu „Superstring-urile”, după multe ierarhii, noi avem ceea ce numim materie: copacii, oameni, stele etc., care sunt vizibile, deşi „Superstring-urile” fundamentale sunt invizibile. În acest punct, sunt două importante probleme de observat:

 

1. Încă există „Superstring-uri” invizibile la energii înalte ale spectrului, pe care noi le-am denumit înainte în text Câmp de Energie Universală subtil, (asta poate explica de ce astrofizicienii caută încă ceea ce este numită pierderea masei Universului neînţelegând că acesta este Câmpul invizibil, subtil, de Energie Universală, care nu are masă şi nu este detectabil). Aceste „Superstring-uri” nu apar ca materie, dar interacţionează cu aceasta, sunt

răspândite peste tot şi noi le-am văzut aducând corpurilor noastre, Energie Universală suplimentară.

 

2. Ceea ce numim noi materie şi ceea ce noi vedem ca materie diferită în jurul nostru, nu este nimic altceva decât vibraţiile dense ale „Superstringurilor”, la energii joase. Corpurile noastre sunt individualizări grosiere ale Câmpului de Energie Universală, care apare ca materie solidă conştiinţelor noastre. Deci, numai atunci când conştiinţa apare, apare împreună cu ea şi iluzia materiei şi falsa senzaţie a separării. Noi ştim că Universul este format numai din forme de vibraţii subtile şi dense şi din nimic altceva. Materia este însă numai o etichetă, o iluzie, un adevăr limitat pe care noi îl folosim pentru a descrie vibraţiile dense. Devine acum clar că atât corpurile noastre, cât şi tot ce ne înconjoară, sunt corpuri energetice, iar materia solidă, separată, este o iluzie creată de mintea noastră.

 

Motivul pentru care mintea noastră (conştiinţa) vede diferenţele în existenţa din jurul nostru (precum o maşină, corp, aer) este doar pentru că totul vibrează cu frecvenţe variate. Nivelul, adică cantitatea sau mărimea vibraţiilor „Superstring-urilor”, determină tipul quarcului care apare, iar combinaţiile diferite ale vibraţiilor determină ce tip de atomi se va manifesta

etc. Motivul pentru care noi simţim lucrurile ca fiind solide, este numai din cauză că există câmp electromagnetic (forţă) între corpurile noastre şi obiectele pe care le atingem, care există şi între fiecare atom şi care dă falsa senzaţie de soliditate. Forţa electromagnetică nu este nimic altceva decât o vibraţie diferită a „Superstring-urilor”. La început, în jurul momentului 10 secunde, „Superstring-urile” au format o singură forţă unificată, ce mai târziu

în timp s-a divizat în forţe nucleare slabe şi tari, gravitaţie, forţe electromagnetice, care sunt toate generate de bozoni, deci toate particulele şi forţele în natură sunt doar vibraţii.

 

Dacă diferenţele între obiecte sunt iluzii şi dacă soliditatea obiectelor pe care noi le atingem este tot o iluzie, atunci înseamnă că percepţia noastră asupra materiei şi separării este tot o iluzie sau un nivel foarte jos al realităţii.

 

Realitatea fundamentală este aceea că totul este constituit din vibraţii şi diferenţele ce există sunt urmare a nivelelor de vibraţie. Deci, în realitate, ceea ce vedem noi ca lume fizică, este un ocean de câmpuri vibratorii, ce nu are graniţe, îmbinate intim unele cu altele. Acesta este adevărata şi frumoasa faţă a Universului nostru, pe care noi am cunoscut-o atât de puţin până

acum.

 

Noi am văzut aceasta din cauza fenomenului neaşteptat. Aceeaşi Sursă (Hiperspaţiu) iese la iveală ca diferite aparenţe, într-un mod ierarhic, iar toate aceste aparenţe diferite (organizări sau sisteme) coexistă simultan, ca fiind aspecte diferite ale Hiperspaţiului. Trebuie să observăm că fiecare aspect este Hiperspaţiul Însuşi, totuşi fiecare aspect sau fiecare aparenţă corespunde unui nivel diferit al Realităţii. Cel mai fundamental, profund sau altfel spus, cel mai înalt nivel al Realităţii este Hiperspaţiul, care este Sursa a tuturor realităţilor. Alte realităţi ce apar din Hiperspaţiu, ca un nivel următor al structurii neaşteptate, sunt totuşi nivele mai joase ale realităţilor, din cauză că toate nivelele realităţilor depind de existenţa lor în Hiperspaţiu (Sursa), în timp ce Hiperspaţiul poate exista independent. Să privim la toate aceste realităţi, una câte una, căci ele joacă un rol foarte important în înţelegerea Adevărului despre Existenţă. Vom diferenţia patru realităţi principale:

 

Primul nivel al Realităţii este Hiperspaţiul cu 10 dimensiuni sau Sursa.

 

A doua realitate apare din aceasta şi este planul vibraţiilor nelocalizate. Acest plan reprezintă un nivel mai scăzut al Realităţii, în comparaţie cu primul. El constă în Sursa în Mişcare şi mai special, vibraţiile „Superstring-urilor” cu 10 dimensiuni, care sunt compactările (sau contracţiile) celor 6 dimensiuni ale Hiperspaţiului. Acest al doilea nivel este numit planul vibraţiilor nelocalizate pentru că „Superstring-urile” sunt conectate nelocalizat sau dincolo de

spaţiu-timp. Aceasta este foarte adevărat, considerând că factorul cel mai important este că „Superstring-urile” sunt cele 6 dimensiuni ale Hiperspaţiului şi totuşi ele există în afara celor 4 dimensiuni, care constituie spaţiul quadridimensional, convenţional pentru noi.

 

Al treilea nivel al Realităţii este planul local vibraţional şi se referă la aceleaşi „Superstring-uri”, dar de această dată la reflexiile lor în spaţiul quadridimensional, vizibil nouă. Cu alte cuvinte, acest nivel descrie cum cele 6 dimensiuni ale Hiperspaţiului – „Superstring-urile” – sunt percepute de către celelalte 4 dimensiuni, sau de spaţiul quadridimensional, convenţional nouă.

 

Deci, în timp ce al doilea nivel al Realităţi vede vibraţiile „Superstringurilor” mişcându-se într-un spaţiu cu 10 dimensiuni, al treilea nivel observă mişcarea lor în spaţiul nostrum convenţional, cu 4 dimensiuni, care are o perspectivă mult mai limitată. Acest nivel al Realităţii este local, sau în spaţiu-timp. Cititorul trebuie să observe că deşi celelalte 6 dimensiuni există simultan în Universul nostru, ele sunt invizibile şi noi suntem conştienţi doar de cele 4 dimensiuni, pentru motivul că noi ne asumăm incorect faptul că toate mişcările şi conectările sunt limitate la aceste 4 dimensiuni, dar nu este aşa. Acesta este modul în care vibraţiile sunt percepute în al treilea nivel al Realităţii.

 

În sfârşit, planul fizic este al patrulea şi cel mai de jos nivel al Realităţii, aceasta este realitatea unde conştiinţa a apărut la marginea cea mai de jos a spectrului de energie. În această realitate, toate vibraţiile apar conştiinţei ca materie, cu alte cuvinte, acesta este Universul fizic de care noi suntem conştienţi. Această realitate este locală şi are cea mai limitată aparenţă.

Interesant este că toate aceste patru realităţi există în acelaşi timp în Universul nostru, deşi noi suntem de cele mai multe ori conştienţi numai de cel de al patrulea nivel al realităţii. Aici trebuie să ne oprim şi să înţelegem ce este localizarea şi Nelocalizarea.

 

Înainte de 1964, fizicienii gândeau că Universul era local. Local înseamnă că dacă două obiecte A şi B erau separate şi distanţate în spaţiu, pentru ca primul obiect A, să-l influenţeze pe al doilea obiect B, trebuie să călătorească în spaţiu, pe drumul către obiectul B şi să-l influenţeze fizic, sau să trimită un semnal către B şi acest semnal să poată călători în spaţiu, să-l găsească şi săl afecteze pe B. Dacă A nu poate face aceasta, înseamnă că A nu este în legătură cu B. Cu alte cuvinte, în conformitate cu localizarea, toate legăturile sunt realizate prin spaţiul nostru quadridimensional şi sunt limitate. Ceea ce noi vedem a fi separat, este în parte datorită localizării aparente. Noi gândim că dacă două lucruri sunt depărtate, între ele nu există nici o legătură, iar dacă sunt unul lângă altul, ele au legătură. În 1964, fizicianul Bell a dovedit

că această teorie era greşită, el a avut o străfulgerare în al doilea nivel al Realităţii. Bell a arătat că două obiecte se pot influenţa unul pe altul şi influenţa nu trebuie să călătorească în spaţiul quadridimensional, convenţional pentru noi. Aceasta înseamnă că două entităţi, aflate la orice distanţă sunt conectate şi se pot influenţa una pe alta instantaneu.

 

Nelocalizarea indică existenţa unui tărâm invizibil nouă, dar care este aici şi există la un nivel foarte adânc şi la acest nivel orice lucru este conectat cu orice altceva, dincolo de limitările spaţiu – timp. În timp ce localizarea înseamnă în spaţiu şi timp, nelocalizarea înseamnă dincolo de spaţiu şi de timp. Conform nelocalizării, două entităţi sunt conectate chiar dacă ele sunt depărtate în spaţiu, aşa că spaţiul-timp quadridimensional tradiţional şi limitările nu mai au nici o importanţă, fiind depăşite. Sub lumina acestor informaţii, al patrulea nivel al Realităţii devine acum mult mai clar. Deci, „Superstrig-urile sau vibraţiile sunt Hiperspaţiul cu 6 dimensiuni. Aceasta implică două lucruri, primul înseamnă că ele sunt echivalente cu

Hiperspaţiul (cu alte cuvinte, ele nu sunt doar obiecte în el sau părţi ale lui), al doilea, ele sunt în esenţă dincolo de spaţiul nostru quadridimensional, tradiţional. Dacă ele sunt în afara spaţiului-timp, prin definiţia de mai sus ele nu sunt localizate, deci chiar dacă proiecţiile lor apar a fi localizate în spaţiu-timp, în realitate ele nu sunt.

 

Aceste lucruri implică următoarele: ca parte a celui de al patrulea nivel al Realităţii, numai entităţile ce sunt unele lângă altele, sunt conectate. Ca parte a celui de al treilea nivel al Realităţii, toate entităţile sunt în esenţă vibraţii, dar numai vibraţiile aceleia care este în imediata vecinătate a celeilalte se conectează. Ca parte a celui de al doilea nivel al Realităţii, este adevărat că orice vibraţie este conectată cu orice altă vibraţie şi nu contează cât de departe se află ele. Dacă vibraţii („Superstring-urile”) sunt conectate în 6 dimensiuni, cum ar putea fi ele permanent separate? În sfârşit, al patrulea nivel al Realităţii spune că toate vibraţiile sunt una cu Hiperspaţiul şi totul este Sursa Însăşi.

 

În rezumat: toate obiectele şi toţi oamenii sunt vibraţii şi orice lucru este conectat cu orice altceva, nelocalizat, dincolo de spaţiu-timp. Aceasta se poate datorită localizării (şi din cauza percepţiilor conştiinţei noastre, căreia lucrurile îi apar separate), dar şi din cauza nelocalizării fundamentale (prin care orice lucru din Univers este adânc conectat). La al patrulea nivel al

Realităţii, noi observăm materia (soliditate, diversitate) şi separaţia. Al treilea nivel al Realităţii spune că toată materia este constituită din vibraţii, deşi nu toate vibraţiile sunt conectate, ci numai acelea ce se înconjoară unele pe altele – aceasta este o conectare locală. 

 

Diferenţele în materie sunt depăşite în această realitate unde există asemănare şi armonie. Al

doilea nivel al Realităţii arată că toată materia este vibraţie şi totul este conectat cu totul. 

 

Distanţa în spaţiu-timp este irlevantă. Această realitate indică că separaţia este depăşită în întregime şi există Integralitatea în Univers. În sfârşit, cel mai înalt şi primul nivel al Realităţii ne arată pur şi simplu că toate obiectele, toate vibraţiile, toţi oamenii nu sunt decît Sursa

însăşi. Această realitate depăşeşte Nemărginirea. Aici există Unitatea.

 

Această realitate indică că universul nostru real este holografic, cu alte cuvinte Tu nu eşti numai parte a Universului, dar Tu eşti Universul sau Universul este în Tine (în concordanţă cu holografia – o ramură a opticii – din fiecare mică parte a unei imagini fotografice, întreaga imagine poate fi construită înapoi, aşadar o mică parte conţine în mod surprinzător întregul).

Pur şi simplu, orice lucru este conectat cu orice alt lucru, din cauză că el este una cu Hiperspaţiul sau Sursa.

 

În acest moment, cititorul ar trebui să înţeleagă că Universul nostru perceput fizic este cel mai de jos nivel al Realităţii, în comparaţie cu cele mai fundamentale realităţi ale Integralităţii şi Unităţii. Universul fizic de care noi suntem conştienţi este numai o manifestare limitată a Sursei. Universul nostru real este un Univers vibraţional cu 10 dimensiuni (Sursa în mişcare) şi nu Universul nostru fizic, quadridimensional. Fiecare materie, fiecare persoană în Universul nostru, de fapt există în acest plan cu 10 dimensiuni şi este conectată cu orice altă persoană sau cu orice alt lucru în Univers, deşi pot să apară separate în spaţiu-timp.

 

Odată ce noi ştim sta devine clar că percepţiile extraordinare nu sunt de loc extraordinare. Telepatia, este din cauza conexiunii noastre intime, nelocalizate, din afara spaţiului tridimensional. Visele profetice sau înţelepciunea intuitivă se datorează conectării nelocalizate, dincolo de timpul unidimensional. În primul caz este depăşit spaţiul, în al doilea caz este

depăşit timpul. Acum înţelegem cum vindecăm la distanţă şi cum să accesăm Energia Universală nelocalizat de la Câmpul Universal îndepărtat.

 

Nelocalizarea exprimă de asemenea conştiinţa colectivă sau lipsa ei, prin care toate minţile sunt conectate şi mai mult orice informaţie din viitor sau din trecut este în interiorul nostru şi poate fi accesată (ca fiind dincolo de timp sau nelocalizată în timp), atâta vreme cât noi

suntem receptivi la aceasta.

 

Deci, nelocalizarea este un adevăr mult mai fundamental în Univers decît localizarea. Aceasta înseamnă că chiar dacă lucrurile pot sau nu pot fi conectate localizat în spaţiul quadridimensional, ele sunt întotdeauna conectate nelocalizat. Chiar şi „Superstring”-urile sunt conectate nelocalizat, iar proiecţiile lor, pe care le percepem în spaţiul quadridimensional, apar ca fiind conectate numai localizat. Deci, fiecare influenţă este mai întâi nelocală, din cauză că localizarea apare din nelocalizare. Să dăm un exemplu. Când noi direcţionăm Energie Universală sau în gând, de la punctul A la punctul B, aflate la distanţă, energia sau gândul pot să traverseze spaţiul prin intenţie inconştientă, însă nu este necesar atunci când noi suntem conştienţi de legătura nelocală dintre A şi B. A şi B apar a fi la distanţă, numai în percepţia

noastră. Apoi, noi putem face gândul sau energia să fie transferat de la A la B instantaneu, fără nici o călătorie în spaţiu. În realitate, toate influenţele locale sunt purtate de natura nelocală. Un exemplu simplu este apariţia în mintea noastră a unui gând despre o persoană pe care nu o aşteptăm să vină şi ea tocmai soseşte.

 

Altă implicaţie a diverselor nivele ale Realităţii este faptul că înţelegerea, scopul şi determinarea, sunt concepte neaşteptate, ce există numai la nivele joase ale Realităţii. Când noi privim la Adevăr dintr-un nivel adânc sau înalt al Realităţii, conceptele nu mai există acolo. Sursa nu are o preferinţă pentru aceasta sau cum să se mişte. Totul se întâmplă în interiorul Ei Însăşi şi nu poate să se separe de mişcarea sa – să controleze mişcarea, aşa cum face mintea cu corpul. Aceasta este într-o stare a Unităţii (şi Acesta este Adevăratul Tu). 

 

Mişcarea ei apare spontan. Ca un rezultat, mişcarea vibraţiilor în Univers este expresia lor însele, într-un mod aleator – precum este dansul liber. Şi atunci, la cel mai de jos nivel al

Realităţii (a patra realitate), conştiinţa (mintea) apare şi cu ea apar judecata, intenţia, scopul şi determinarea. Toate acestea nu erau înainte.

 

Fizicienii confirmă acest fapt în Fizica Cuantică. Universul este o întâmplare inerentă, deşi el ne apare determinat. În conformitate cu realităţile cele mai înalte, nu există nici un alt scop în viaţă, decât să trăieşti. Ţelurile spirituale sunt minunate dar pastreaza in minte ca ele se intampla intotdeauna neasteptaptat in fenomenologie (manifestare) şi nimic nu se întâmplă

Adevăratului Tu sau Sursei, când mintea ta este spirituală. Adevărul Final este că Tu eşti Adevărul şi în loc să-L cauţi, bucură-te Tu, fiind chiar El, pentru că Tu eşti deja Acela. Nu ar trebui să uităm că toată învăţătura este realizată doar din concepte şi din indicatori ai Adevărului şi Tu eşti deja Acel Adevăr înaintea învăţăturii. Când există înţelegere intuitivă şi completă că „Totul este Dumnezeu sau Sursa” nu mai este necesară nici o învăţătură.

 

În concluzie, Universul fizic este mai mult o creaţie a minţii tale, pentru că adânc, dincolo de orice lucru, sunt vibraţii nonfizice şi orice lucru este conectat cu oricare altul.

 

Tot ce există este Sursa – Hiperspaţiul – „Nimicul”, în afara „Totului” – Universul care a apărut şi s-a manifestat. Tu nu eşti limitat la persoana pe care Tu o reprezinţi, Tu eşti chiar Sursa Întregii Creaţii.

 

 

Sursa : necunoscuta