Evolutie Spirituala

Misterele Reincarnarii

Misterele Reincarnarii


Amintirea unei vieti anterioare este unul dintre cele mai fascinante domenii incluse in categoria fenomenelor inexplicabile. Pina in prezent, stiinta nu a putut confirma, dar nici infirma posibilitatea ca un om sa-si aminteasca amanunte ale unei alte existente. Numerosi oameni sustin cu tarie ca stiu cine au fost intr-o viata trecuta si sint capabili sa ofere detalii fantastice despre locuri si vremuri pe care nu ar avea cum sa le cunoasca. In multe cazuri, veridicitatea unor astfel de afirmatii poate fi dovedita prin coroborarea de date; totusi, chiar si printre cei care studiaza acest fenomen, indoiala persista: sa fie oare vorba de reincarnare, ori de informatii care patrund cumva in subconstient si ies la lumina sub forma unor false amintiri?

Calea spre Nirvana

Conceptul de reincarnare, potrivit caruia sufletele noastre traverseaza un lung sir de vieti de-a lungul a mai multe secole sau chiar mii de ani poate fi regasit in mai multe religii. Forma clasica a doctrinei reincarnarii a fost formulata in India, prin secolul 9 i.Hr., cand au fost compuse scrierile brahmanice. Conceptul a fost definit mai exact in vremea Upanisandelor (intre secolele 7-5 i.Hr.), dupa care a fost adoptat definitiv de cele mai importante religii rasaritene originare din India - budismul, hinduismul si jainismul. Sub influenta budismului, reincarnarea a fost mai tarziu preluata de taoism, candva in jur de secolul 3 i.Hr, intr-o forma adaptata.

In religia budista, faptele savirsite au consecinte care se vad in viata ulterioara, de aceea cu cit un om aduna mai multe fapte frumoase intr-o viata, cu atit urmatoarea reincarnare va fi mai buna, aceasta fiind esenta conceptului de karma. Scopul ultim este acela ca, urmind modelul lui Buddha, spiritul sa fie eliberat din acest ciclu al reincarnarilor, ajungind la Nirvana.

In vechile religii din zona mediteraneana apare un cu totul alt tip de reincarnare, care nu are de-a face cu trecerea prin mai multe vieti succesive. Spre exemplu, Cartea egipteana a mortilor descrie drumul unui suflet catre o lume superioara, fara a se mai intoarce pe Pamant. Practica mumificarii avea in vedere conservarea trupului, astfel incit acesta sa poata insoti sufletul in aceasta calatorie, ceea ce duce cu gindul mai degraba la inviere.


Copiii, mai aproape de trecut

De cele mai multe ori, amintirea unei vieti trecute apare brusc, cei care traiesc o astfel de experienta uimitoare fiind mai degraba copiii. Adeptii teoriei reincarnarii cred ca aceasta se datoreaza mai ales faptului ca un copil este mai aproape de viata trecuta, iar mintea sa nu a fost inca “rescrisa” cu intimplarile actualei existente. Adultii care incep sa-si reaminteasca reincarnari trecute o fac cel mai adesea ca urmare a unei experiente iesite din comun, cum ar fi hipnoza ori o lovitura la cap. Exista, desigur, si numerosi impostori care scornesc povesti foarte iscusite, ceea ce-i face pe cercetatorii dedicati acestui domeniu sa fie extrem de circumspecti.

Povestea lui Taranjit/Satnam

Unul dintre cele mai recente cazuri ajunse in atentia expertilor este cel al baietelului indian Taranjit Singh, in virsta de opt ani. Parintii sai, oameni sarmani din satul Alluna Miana, districtul Ludhiana, povestesc ca, inca de la doi ani, Taranjit a inceput sa vorbeasca despre existenta sa anterioaraCu timpul, copilul a devenit tot mai insistent, astfel ca, la inceputul anului 2002, familia a decis sa vada daca e ceva adevarat in spusele sale. Taranjit afirma ca in viata sa trecuta se numea Satnam Singh si traia in Chakkchela, sat din districtul Jalandhar. El a spus ca atunci cand a murit era elev in clasa a noua la o scoala din satul Nihalwal.

Pe 10 septembrie 1992, in timp ce se intorcea cu bicicleta de la scoala, a fost lovit de un motociclist. Grav ranit la cap, baiatul a murit a doua zi. Intrigat de toata aceasta poveste, tatal sau actual, Ranjit Singh, a mers la scoala indicata, unde un profesor si-a amintit de elevul calcat de motocicleta si l-a indrumat spre casa unde locuia familia respectiva, numita tot Singh. Ranjit l-a gasit pe “fostul tata” al copilului sau, Jeet Singh, caruia i-a spus toata povestea. Ranjit le-a spus ca micutul precizase ca manualele sale de scoala se umplusera de singe in momentul accidentului, precum si ca avusese 30 de rupii in geanta.


La auzul acestor vorbe, femeia despre care Taranjit sustinea ca ii fusese candva mama a izbucnit in plins, spunind ca mai pastra inca acei bani si cartile minjite de singele fiului ei. Fostii parinti, fratii si surorile au mers sa-l vada pe Taranjit/Satnam, care i-a recunoscut pe toti, indicandu-se pe sine in fotografiile de familie.

Povestea a fost preluata de ziare, iar copilul a intrat in atentia mai multor cercetatori. Unul dintre acestia, Vikram Chauhan, a identificat un negustor care spunea ca-i daduse pe datorie lui Satnam un caiet de trei rupii, cu citeva zile inainte de accident. Baiatul a confirmat, precizind insa ca era vorba doar de doua rupii, iar negustorul a recunoscut ca asa era si incercase doar sa vada daca micutul spune adevarul.

Taranjit poseda cunostinte corespunzind unui elev din clasele superioare, scria si vorbea chiar limba engleza, lucru absolut inexplicabil, avind in vedere ca parintii sai nu-si permisesera sa-l dea inca la scoala. Mai mult, Taranjit avea un scris aproape identic cu cel al lui Satnam, aspect certificat de grafologi. Cazul este in continuare cercetat; Taranjit traieste cu parintii actuali, care au refuzat sa-l inapoieze vechii sale familii, desi aceasta este mai instarita.

Juramant de calugarie din frageda pruncie

Profesorul Ian Stevenson, sef al Departamentului de psihiatrie de la Universitatea Virginia din Charlottesville, este unul dintre cei mai cunoscuti autori care se ocupa de reincarnare, el dedicand foarte mult timp copiilor. Unul dintre cele mai uimitoare cazuri studiate de Stevenson este cel al micutei Elspeth, care a inceput sa vorbeasca despre viata sa anterioara la o virsta extrem de frageda. Elspeth avea un an si jumatate si inca nu invatase sa lege propozitii. Intr-o seara, cand mama ii facea baie, copilul a spus deodata:

“Voi depune juramantul de calugarita”. Socata, mama a intrebat-o ce vrea sa spuna, iar fetita a raspuns: “Acum nu sint Elspeth. Sint Rose, dar voi deveni sora Teresa Gregory”. Parintii nu erau catolici, astfel ca Elspeth nu avea de unde sa auda despre calugarite ori legamintul de castitate. Copilul a mai explicat ca “mai fusese aici”, pe Pamant, si era o batrana imbracata cu o haina lunga neagra si cu capul acoperit. Continuarea povestii a venit abia doi ani mai tarziu, cand Elspeth a descris viata la manastire, cum se scula cu noaptea-n cap, mulgea caprele si facea branza. Calugaritele petreceau mult timp in rugaciune, mai povestea Elspeth. Potrivit spuselor sale, sora Teresa murise subit in chilia ei, in timp ce se ruga.

Obiceiuri din alta viata

Un caz asemanator este cel al lui Sujith, un baietel din Sri Lanka. Cand abia invatase sa vorbeasca, el a povestit ca in viata anterioara se numise Sammy si era muncitor la caile ferate si traficant de bauturi spirtoase, in special arak (rachiu). Dupa o cearta cu nevasta, Sammy plecase sa se imbete si a sfirsit sub rotile unui camion. Micul Sujith isi batea tot timpul la cap parintii sa-l duca la Gorakana, unde traise Sammy, si vadea o pasiune nefireasca la acea virsta pentru tigari si arak.

Parintii nu fusesera niciodata in acea localitate si nu cunosteau pe nimeni care sa semene cu Sammy, dar, fiind budisti, credeau in reincarnare, astfel ca nu au fost din cale-afara de surprinsi de povestea fiului. Investigatiile ulterioare, dintre care una a fost condusa de Stevenson, au putut confirma 60 dintre afirmatiile facute de Sujith despre Sammy.. Cand, in cele din urma, copilul le-a cunoscut pe rudele lui Sammy, acestea au ramas uimite de familiaritatea cu care le vorbea, precum si de faptul ca le stia numele de alint.


Hipnoza scoate la lumina vietile anterioare

Amintirea sub hipnoza este una dintre cele mai folosite metode de a aduce la lumina experientele unei intrupari trecute. Practica este destul de controversata, deoarece s-a dovedit ca hipnoza poate fi utilizata si pentru implantarea de false amintiri. Din aceasta cauza, pentru a se stabili adevarul este necesar ca afirmatiile facute sub hipnoza sa poata fi verificate prin alte metode.

Unul dintre cele mai faimoase cazuri care se inscriu in aceasta categorie este cel al americancei Virginia Tighe, care si-a amintit sub hipnoza de viata pe care o dusese cu un secol in urma, sub numele de Bridey Murphy. In 1952, Virginia, sotia unui om de afaceri din Pueblo, Colorado, i-a povestit psihiatrului sau Morey Bernstein, in timpul unei sedinte de hipnoza, ca in urma cu mai bine de 100 de ani traise in Irlanda, numindu-se Bridget Murphy, alintata Bridey.

Pe parcursul mai multor sedinte, femeia a povestit pe larg despre viata din Irlanda secolului al 19-lea, incepind cu data nasterii ei, in 1798, copilaria intr-o familie protestanta din orasul Cork, casatoria cu un anume Sean McCarthy din Belfast si pina la moartea survenita in 1858. In tot acest timp, Virginia/Bridey vorbea cu un puternic accent irlandez. Bernstein a publicat o carte, “In cautarea lui Bridey Murphy”, care a facut inconjurul lumii si a stat la baza unui film, determinind multi indivizi sa incerce sa dezlege acest mister, in primul rind cautind dovezi care sa confirme existenta unei irlandeze cu acest nume.

Acte privind existenta sa reala nu au putut fi gasite; in schimb, femeia a povestit despre doi bacani din Belfast, de la care se aproviziona frecvent, Farr si Carrigan, care au fost gasiti intr-un vechi registru orasenesc.Pe de alta parte, scepticii au scos la iveala faptul ca Virginia cunoscuse in copilarie o femeie de origine irlandeza, pe nume Bridle Corkell, afirmind ca aceasta a servit ca model pentru inventarea personajului Bridey, teorie ce nu se sustine insa in totalitate. Povestea Virginiei/Bridey ramane si azi un mister.

Semne ale trecutului

Unii cercetatori ai acestui fenomen spun ca multe din bolile cronice ori durerile fizice de origine necunoscuta ce afecteaza un om au legatura directa cu reincarnarea. In cartea sa “Am mai trait oare inainte?”, doctorul Michael Pollack descrie in amanuntime durerea sa de sale, care a devenit tot mai persistenta de-a lungul anilor. El crede ca aceasta i-a fost provocata de faptul ca in trei vieti anterioare murise injunghiat cu cutitul ori sulita in acea parte a trupului, lucruri pe care le-a descoperit in cursul unor sedinte de hipnoza.

Abia dupa ce a constientizat aceste fapte durerile inexplicabile au incetat, spune el.

Un alt cercetator, Nicola Dexter, a descoperit la mai multi dintre subiecti fobii cauzate de experiente neplacute din vietile anterioare: unul se temea de cladirile inalte pentru ca murise cazind de pe o scara inalta, in timp ce sculpta cupola unei biserici, iar altul avea frica de lame de ras si refuza sa se barbiereasca pentru ca intr-o viata trecuta taiase cu spada degetele cuiva si fusese pedepsit cu taierea mainii.


Nu doar fobiile, ci si unele cosmaruri sint cauzate de experiente trecute. Spre exemplu, un subiect care suferea de claustrofobie a gasit intr-un vis terifiant explicatia. Actiunea visului se petrecea cu niste secole in urma, intr-un orasel spaniol, unde un barbat terorizat, acuzat de erezie, era legat de miini si picioare, infasurat strins intr-un covor si lasat sa moara intr-un ungher intunecos al unei cladiri abandonate. Intr-un tarziu, subiectul a realizat ca ereticul era chiar el.

Profesorul Ian Stevenson de la Universitatea Virginia a studiat, printre altele, posibilitatea ca unele semne ori defecte din nastere sa aiba legatura cu vietile anterioare. Dintre cei 895 de copii care pretindeau ca-si amintesc evenimente ale unei vieti trecute pe care i-a studiat, 309 aveau diferite semne ce puteau fi atribuite unei intimplari dintr-o viata anterioara. Printre acestia figureaza un baiat indian care isi amintea viata sa sub numele de Maha Ram, un barbat care sfirsise impuscat de la mica distanta.

Pe piept, copilul avea mai multe semne similare unor rani facute de gloante. Cand a fost gasit raportul de autopsie al numitului Maha Ram, s-a constatat ca semnele se suprapuneau cu ranile fatale. In plus, pe spate baiatul avea semne mai mari corespunzind ranilor facute de gloante la iesirea din trup, particularitatea care se regaseste in mai multe dintre cazurile studiate de Stevenson.